Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic

Cum este Păstorul Cel bun și ce face El? Ioan 10:1-7, 26-28 -Intră pe ușă în Staulul oilor -Oile aud glasul Lui -Își cheamă oile pe nume -Le scoate afară din staul -Merge înaintea oilor -Oile îl urmează pentru că îi cunosc glasul -Isus este Ușa oilor -Dă viață oilor -Isus este Păstorul Cel bun -Își dă viața pentru oile Sale -Dă viața veșnică -Nimeni nu va smulge oile Lui din mîna Lui Psalmul 23 -Cu El nu ducem lipsă de nimic -Paște oile în pășuni verzi -Le duce la ape de odihnă -Înviorează sufletul -Călăuzește pe cărări drepte din pricina Numelui Său -El este cu turma Lui mereu -El dă fericirea și îndurarea în toate zilele Ce trebuie să fac eu? Psalmul 2 -Să-L primesc ca și Păstor în viața mea -Chiar dacă mă aflu în împrejurări grele să nu mă tem de nimic -Să îmi pun nădejde în El căci El e cu mine mereu -Alături de El fericirea și îndurara mă va însoți Isaia 26:3 -Să fim cu inima tare -Să me încredem în El -El ne dă pacea Ce vom primi dacă Hristos devine Păstorul Nostru? Ioan10:1-7 -Viata Visnica -Vom fi cărmuiți de El în viața noastră -Nimeni nu ne va smulge din mina Lui -Își dă viața pentru noi Psalmul 23 -Nu vom duce lipsă de nimic -Ne va duce la pășuni verzi la ape de odihnă -Fericirea și îndurarea ne va însoți în toate zilelele vieții noastre Filipeni 4:8-9 -To ce este vredinc de iubit, de cinstit, curat aceea să ne insufelețească -Dumnezeul păcii va fi cu noi

Lasă-l pe Hristos să-ți cîrmuiască viața ta, și atunci vei fi un om fericit în toate zilele vieții tale!

...teme-te de Dumnezeu.

Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimesului lui Dumnezeu: "M’am pripit." Pentruce să Se mînie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mînilor tale?

Ştiu că multe lucruri sunt foarte jignitoare pentru mândria celor care sunt zeloşi pentru cauza Domnului. Atunci când un creştin o ia înaintea altora în lucrurile religioase, dacă are mângâiere spirituală sau bucurie mai mare decât de obicei, sau dacă pare prea zelos în credinţă, dacă se străduieşte mai mult decât alţii pentru cauza credinţei, sau dacă are anumite succese, e sigur că va trezi imediat invidia celor din jur; şi ei îşi vor închipui (cu sau fără motiv) că este foarte mândru de bunătatea lui, şi că se consideră mai bun decât toţi ceilalţi, şi toate vorbele şi purtările lui sunt privite în lumina acestei prejudecăţi.

Cei care sunt reci şi morţi şi nu au experimentat niciodată puterea evlaviei în inimile lor, sunt gata să creadă astfel despre cei mai buni creştini; şi din cauza aceasta evlavia vitală şi puternică este privită cu duşmănie tainică. Creştinii zeloşi ar trebui să ia seama să nu fie prinşi în capcană de acuzaţiile celor reci, pentru ca diavolul să nu profite de acest lucru şi să le orbească ochii faţă de lucrurile cu adevărat rele din inima lor, şi să-i facă să se gândească că, dacă sunt acuzaţi degeaba de mândrie spirituală în multe privinţe, sunt acuzaţi degeaba în toate privinţele.

Vai, cât de multă mândrie avem în inimile noastre cei mai buni dintre noi! Este cea mai rea parte a unui trup de păcat şi moarte. Este primul păcat care a intrat în univers, şi ultimul care va fi smuls din el. Este cel mai înverşunat duşman al lui Dumnezeu.

Stricăciunea firească se poate manifesta pe două căi: mândrie şi iubire de lume, partea diavolului şi partea firească, sau sinele şi lumea.

Aceştia sunt cei doi stâlpi din templul lui Dagon, pe care se sprijină toată clădirea.

Dar primul este oricum cea mai rea parte a stricăciunii fireşti; este primul născut al diavolului, şi imaginea sa în inima multor oameni;

este ultimul lucru pe care îl biruieşte păcătosul, prin convingere, înainte de a se converti; mândria stă la baza celui mai mare conflict din inima sfinţilor, şi este ultimul lucru de care scapă şi pe care îl învinge; mândria luptă direct împotriva lui Dumnezeu, şi se împotriveşte din răsputeri spiritului Mielului; diavolul este tatăl ei, prin caracterul său înşelător şi tăinuit. Ea se ascunde în adânc, şi este mereu activă şi gata de a se amesteca în toate.

Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu

Păzeşte-ţi piciorul, cînd intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decît să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

Mândria spirituală este uşa principală prin care intră diavolul în inimile celor care doresc propăşirea credinţei. Ea este orificiul de intrare al fumului din puţul fără fund, care întunecă mintea şi înşeală judecata. Acesta este principalul mijloc prin care diavolul pune stăpânire pe persoanele religioase, şi principala sursă a tuturor înşelărilor pe care le introduce, ca să împiedice şi să zădărnicească lucrarea lui Dumnezeu. Această cauză este izvorul, sau cel puţin suportul principal, al oricărei erori. Până nu se vindecă această boală, degeaba se dau leacuri pentru a vindeca celelalte boli. Din cauza ei, mintea apără celelalte erori, şi se păzeşte de lumină, prin care poate fi corectată şi vindecată.Omul mândru spiritual este plin deja de lumină; el nu mai are nevoie de instruire, şi dispreţuieşte pe cel care i-o oferă. Dar dacă această boală se vindecă, celelalte sunt mai uşor de îndepărtat. Persoana umilă este ca un copilaş, care primeşte cu uşurinţă să fie învăţat; ea este atentă cu ea însăşi, şi conştientă de înclinaţia de a se rătăci; de aceea, dacă i se spune ceva greşit, ea este gata să cerceteze lucrul în mod imparţial. Nimic nu îndepărtează pe o persoană mai mult de diavol decât umilinţa, care pregăteşte mintea pentru lumina divină, alungând întunericul şi limpezind ochii, ca să poată privi mai bine lucrurile bune: „El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa” (Psalmul 25:9). ... prima noastră grijă ar trebui să fie îndreptarea inimii şi scoaterea bârnei din ochi, ca să putem vedea limpede.

"Vino după Mine!”

nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit -Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!’ şi se duce; altuia: ,Vino!’ şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!’ şi-l face.” Vorbeste cu Isus! -nu te baza pe faptul ca El stie tot, ca oricum El e la curent cu tot ce faci tu, cu tot ce se intampla cu tine. Nu e suficient asta, pentru ca El isi doreste o RELATIE cu tine. O relatie de prietenie stransa, bazata pe incredere. O relatie asa cum ai (sau cum ti-ai dori sa ai) cu cel mai bun prieten al tau, un prieten de incredere, intelept si saritor, gata oricand sa te ajute. Pentru ca asa e Isus. Isi doreste ca tu sa-ti deschizi inima in fata Lui. Isi doreste sa te bizui pe El, nu pe oameni. El stie tot ce ti se intampla, prin ceea ce treci tu, DAR NU STIE DE LA TINE! Rugaciunea invatata „pe din-afara” nu e rugaciune, e recitare. Isus vrea sa stai de vorba cu El asa cum vorbesti cu un prieten. Niciodata nu lasa ca o prietenie sa-ti strice relatia cu Isus. E frumoasa prietenia, dar daca nu privesc amandoi in aceeasi directie … Spre ce tinzi tu? Prietenul tau cel mai bun are acelasi ideal? Isus nu vrea sa-ti fie prieten, ci Prieten. Sa fie El nr.1 din viata ta. Sa alergi la El cand gresesti. El este singurul mijlocitor: -„1 Ioan 2:1 Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor” (Sau Avocat. In greceste: Paraclet, adica: aparator, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihanit. Nu căuta prietenia lumii … te fura peisajul de nici nu-ti dai seama. O sa te trezesti ca esti prea ancorat in ea, si atunci va fi foarte greu sa te mai dezlipesti de Lume … „1 Ioan 2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in El”. „Iacov 4.4 Suflete precurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrasmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu”. Luca 14:26 “Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu”. Isus nu s-a referit la ura, ca seniment, in acceptiunea omului din lume, ci la faptul ca trebuie sa existe o ordine stricta, o ierarhie bine definita in dragostea ta, in sistemul tau de valori. Daca altceva, ORICE ALTCEVA – moda, fitze, zorzoane, podoabe, parerea lumii, avantajele ei – este mai important pentru tine decat Isus, daca nu poti renunta la ceva anume, ORICE, pentru El, inseamna ca El nu e Nr 1 pentru tine. Te amagesti. Sa nu ne bizuim pe noi insine: - ”Cine se increde in inima lui este un nebun, dar cine umbla in intelepciune va fi mantuit (Proverbe 28.26). "La El e intelepciunea, la El e mantuirea!”. -Isus isi doreste o relatie permanenta, apropiata, intima cu El, nu atitudini crestinesti de ochii lumii. Iti doreste ca tu sa-L vrei pe El, nu doar sa-L prezinti pe El! El ne-a poruncit: " -Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh (Matei 28:19). Dar cum ramane cu relatia ta cu El? El vrea sa-L vrei, sa-L cauti, sa-L doresti. Sa stai de vorba cu El mereu. La propriu. Chiar daca lucrurile acestea sunt nebunie pentru cei din lume: 1 Corinteni 2:14 „Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci, pentru el, sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste” . ... Si nici nu trebuie sa conteze parerea lumii pentru crestini. Crestinul nu e din lume. Isus vrea ca El sa fie Cel in care ne incredem. Sa nu alergam la oameni atunci cand ceva nu merge, ci PRIMUL la care sa alergam, ca la un tub de oxigen, sa fie El. In rugaciune stand de vorba cu El sa-i spunem Lui care este problema, si sa-i ascultam sfatul. Iar sfatul Lui va fi cel mai bun pentru ca El e intruchiparea intelepciunii. De-abia apoi, in functie de ce spune El, vom actiona. Nu trebuie sa alergam intai la oameni: - “Asa vorbeste Domnul: blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor si isi abate inima de la Domnul"

Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înainte căderii

Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri.

Nu este nici un păcat care să se asemene atât de mult cu diavolul în subtilitate şi ascunzişuri, nici un păcat care să apară în atâtea forme nebănuite, şi să se arate chiar ca un înger de lumină.

Poate să ia naştere din orice; perverteşte şi strică totul, chiar şi adevăratul har şi adevărata umilinţă, dacă are ocazia să-şi exercite puterea. Este un păcat care are multe vieţi; dacă îl omori, va învia; dacă îl nimiceşti şi scapi de el sub o înfăţişare, învie în alta; când crezi că s-a dus cu totul, e încă acolo. Sunt multe tipuri de mândrie spirituală, care apar în forme şi imagini diferite, una după alta, şi învăluie inima precum foile de ceapă; dacă îndepărtezi una, rămâne alta dedesubt. De aceea, trebuie să avem cea mai mare grijă de inimile noastre în privinţa aceasta, şi să strigăm după ajutor la marele Vindecător. Cel care se încrede în inima lui este un nebun. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit de atent cu acest pericol în momentul de faţă, fiindcă ispitele sunt deosebit de mari: privilegiile măreţe şi deosebite pe care le primesc unii sfinţi de la Dumnezeu, şi onorurile la care ajung unii dintre pastori, sunt mari încercări pentru persoanele în cauză. Este adevărat că o măsură mai mare din prezenţa spirituală a lui Dumnezeu tinde să îndepărteze mândria şi orice stricăciune; dar totuşi, deşi experimentarea unor asemenea favoruri îndepărtează mândria pe de o parte, poate să aducă ispite şi provocări pe altă parte; şi suntem în mare pericol, dacă nu veghem şi nu ne rugăm neîncetat. Îngerii care au căzut au avut destule îndemnuri de a se umili şi de a se feri de mândrie, prin marile onoruri şi privilegii pe care le-au primit, uitându-se la faţa lui Dumnezeu şi văzând slava Lui infinită; cu toate acestea, în lipsa vegherii, onorurile şi privilegiile pe care le-au primit s-au dovedit a fi un îndemn la mândrie, deşi în inima lor nu exista nimic care să-i împingă spre aşa ceva. De aceea, nici un sfânt, oricât ar fi de eminent şi de aproape de Dumnezeu, nu trebuie să se creadă ferit de acest pericol. Cel care se crede cel mai ferit de pericol este cel mai aproape de el. Apostolul Pavel, care a fost un sfânt eminent, cum nu mai sunt acum, nu a scăpat de pericol nici după ce a ajuns să-L vadă pe Dumnezeu în cel de-al treilea cer, după cum reiese din cuvintele lui (2 Corinteni 12).Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucât mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. Şi totuşi, a văzut în ceruri slava nespusă a Fiinţei divine, dar a aratat mai degraba slabiciunle lui ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine, sau ce aude de la mine.

Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.

„Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

Nu vi s-a întâmplat să vă treziti de dimineată si să ziceti:

-“O! am de făcut atâtea azi...” ;sau -“Am de mers acolo...” sau;-“nu vreau … sunt obosit ...”- “m-am săturat… încă o zi … vreau doar să nu mai am probleme!” ?

Trecem prin momente dificile si perioade complicate, viata noastră este dată peste cap, nu suportăm nimic, suntem într-un maraton continuu, iar dacă cineva ne vede de dimineată si ne întreabă:

- “hei,ce faci?“

răspundem:

- “sunt stresat ”, “am probleme!” sau alteori sec: “sunt ok”.

Uităm să zâmbim, să ne încredintăm viata în fiecare dimineată Celui ce poate face totul ,care detine totul.

Desi Dumnezeu ne vorbeste de multe ori pentru că suntem loviti si suferim, ne izolăm în rutina vietii noastre zilnice … construim un zid în jurul nostru pe care nimeni nu-l poate trece....

- Ce fac aici? Ce vrea Dumnezeu cu mine? De ce e asa? … De ce mie?

Nu ne place planul lui Dumnezeu, lumeaLui, si ne construim noi una cu arhitectură proprie:

- azi o cărămidă de scrum …mâine una de paie … alta de praf si asa se înaltă încet turnul nostru spre cer!

Babel în zilele noastre!

-nu mai vorbim aceeasi limbă … nu mai zidim aceeasi cetate!

Trist.

Ne întâlnim, ne zâmbim rece si apoi din nou ne întoarcem la turnul nostru: praf...paie... noroi… nemultumire… invidie..neliniste… indiferentă!

Ah, altarul lui Dumnezeu părăsit si dărâmat…

Durerea altuia nu ne mai spune nimic, problemele lui nu sunt mai mari ca ale noastre, nu are nevoie de o mână întinsă, un zâmbet cald si o rugăciune înăltată spre cer dintr-o inimă sinceră si curată.

Eu sunt neînteles… eu am nevoie… eu trec prin atâtea… eu ...eu..

Oare de ce ne dorim atâtea? De ce vrem cantitate si nu calitate? De ce aparentă si nu esentă? De ce vrem mai mult si nu ceea ce avem să fie bun?

Credem că scopul scuză mijloacele… că suntem îndreptătiti… că am suferit destul! Ce iluzii… !!!praf... paie si noroi!

Psalmistul spune: “Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte”(Psalm 9:2)

Relatia cu Dumnezeu ne împlineste în fiecare zi, ne hrăneste si ne dă satisfactie.

Prin aceasta El ne deschide ochii si ne transformă zilnic. Dumnezeu doreste să avem pace si fericire, să fim călăuziti de El.

Tristetea de pe chip să dispară, povara nu e prea grea căci:- “ Domnul este scutul nostru,Sfântul lui Israel este împăratul nostru”(Psalmul 89:18).”

Cât pentru mine fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”.

Dacă Îl asezi pe Dumnezeu si părtăsia cu El pe primul loc,dacă găsesti plăcere si bucurie în prezenta Lui deoarece te-a găsit si te-a făcut un fiu de împărat, nimic din gunoaiele acestei lumi nu mai contează.

Ar fi doar aur, argint si pietre scumpe în zidul cetătii tale.

. Am vorbi aceeasi limbă, am construi împreună cu bucurie, zâmbete pe chip si multă laudă s-ar înălta tot mai mult la adresa Celui care merită!

Oare ce fac astăzi? Unde merg? Ce scop am?

.. spre El… spre eternitate… un pas mai aproape de cer… de slavă… de bucurie… acesta trebuie să neînsufletească.

Ne facem liste de priorităti, dar să reusim să facem doar ceea ce este necesar.

Ceea ce nu reusesti să faci. nu te îngrijora! cineva se va îngriji de aceasta… sau întreabă-L pe Dumnezeu: “Doamne, m-ai chemat să fac acest lucru? Am nevoie?

”Oamenii preocupati să-si câstige existenta uită să trăiască," -e adevărat. !!

Stiu că avem scopuri si vrem multe, dar trebuie să întelegem că nu tot ce avem scris în agendă trebuie făcut înainte de expirarea timpului. NU!!

Scopul lui Dumnezeu este să devenim ceea ce El doreste, dar să o facem cu bucurie.

Îndeplineste-ti responsabilitătiile cu multumire,căci

“Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie,va tăcea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine” (Tefania 3:17).

Si încă ceva: totdeauna vor mai fi lucruri în agenda ta pe care nu le-ai făcut. Si nu te teme, cineva le va face! asa că…

simte-te bine astăzi, zâmbeste si bucură-te de ziua pe care El ti-a dat-o! “Scoală-te dar si lucrează si Domnul te va rasplati pentru tot ceea ce faci spre gloria Lui!

El va fi pacea noastră!

El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului.

În părţile Betleemului , păstorii îşi mai pasc turmele ca pe vremea lui Isus. Oraşul nou pare o glumă a timpului, străină şi de duhul crestinilor, şi de sufletele oamenilor. E mai multă umanitate pe cîmpurile golaşe, pe unde ţipă mieii, sau în pieţele pestriţe, pe unde negustorii şi meşteşugarii îşi laudă marfa într-o pitorească devălmăşie, decît în clădirile de beton şi sticlă, mereu mai semeţe şi mereu mai egale. Pe Cîmpul Păstorilor, la ceas de seară, se mai aude parcă zvon îngeresc, iar soarele pare să-şi smerească apusul dinaintea Răsăritului de Sus, a Soarelui Dreptăţii, Care S-a ridicat din ieslea veacului acestuia ca să ne poarte spre Împărăţia veacului ce va să vie. Betleemul. Pentru că este aşezat în Galileea, provincie socotită mărginaşă şi cu sînge cam amestecat, iudeii se îndoiau că din Nazaret ar putea să iasă vreodată ceva bun. Iar Betleemul, deşi aflat în Iudeea, nu departe de Ierusalim, părea şi el un loc umil şi uitat de lume, locuit de păstori săraci – şi cu duhul, şi cu punga. Dar iată că, urmînd nu socotelii oamenilor, ci înţelepciunii Duhului Care a grăit prin prooroci, Mesia, Hristosul ("Unsul") lui Dumnezeu, avea să-Şi tragă obîrşia din Nazaret şi să se nască în Betleem, arătînd o dată mai mult că Dumnezeu alege adeseori pe cele de jos spre a le da de ruşine pe cele de sus, şi pe cele care se socot de puţin preţ, ca să le certe pe cele care se fălesc. Despre Betleem (numit mai dintîi Efrata) nu zisese oare Mica proorocul: “Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpînitor peste Israel, iar obîrşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. (Mica5/2 ,)

Cînd Dumnezeu Se face om Aflîndu-se pe drum şi venindu-i sorocul, aici, în Betleemul Iudeei, a găsit adăpost Sfînta Fecioară, într-o peşteră folosită ca iesle; aici, pe paie curate şi sub suflarea caldă a vitelor, s-a născut Dumnezeu cu scîncet de prunc omenesc; aici, miraţi în buna lor simplitate, au fost vestiţi ciobanii prin înger că s-a născut Mîntuitorul lumii, şi mare a fost bucuria lor; aici, călăuziţi de stea, au venit şi s-au închinat Magii de la Răsărit (pe care tradiţia îi numeşte Balthazar, Gaspar şi Melchior), aducîndu-şi darurile lor de aur, smirnă şi tămîie, ca pe un prinos al înţelepciunii păgîne adus Adevărului întrupat; şi de aici a pornit, la porunca nebunească a lui Irod, masacrul celor 14000 de prunci de parte bărbătescă, de la 2 ani în jos. De toate acestea ne dau mărturie Evangheliile, făcînd din umilul Betleem leagănul pămîntesc al lui Dumnezeu. Pe toate aceste locuri încărcate de sfinţenie, evlavia creştină a ridicat de-a lungul veacurilor lăcaşuri de pomenire, pe care pelerinul le calcă astăzi înfiorat. La Beit Sihur, la răsărit de Betleem, pe Cîmpul Păstorilor, se înalţă biserica sub care se adăposteşte Grota Păsto­ri­lor. Mult mai impozantă este Bazilica Naşterii, ce adăposteşte Grota Naşterii şi al cărei ansamblu acoperă aprox. 12000 de metri pătraţi. Prima biserică a fost construită aici de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (secolul IV), dar ea a fost distrusă în parte de o răscoală a samaritenenilor din secolul VI. Biserica actuală a fost ridi­cată de împăratul Iustinian, către anul 530. În fîntîna baptismală din absida sudică se zice că ar fi căzut steaua magilor. Din secolul XVIII, o mare stea de argint marchează locul naşterii minunate, purtînd următoarea inscripţie în limba latină: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est ("Aici s-a născut Isus Hristos din Fecioara Maria). În secolul VII, majoritatea bisericilor din Ţara Sfîntă au fost distruse sau profanate de că­tre persani. Se spune că Biserica Naşterii a scăpat neatinsă deoarece pe mo­zai­cul aflat atunci pe faţada ei erau înfăţişaţi cei trei Regi-magi, prosternaţi în faţa Pruncului şi îmbrăcaţi chiar în straie persane, încă lesne de recunoscut… Dar nu numai de păgîni a păzit Dumnezeu biserica, ci şi de stihii (incendii, cutremure), de care a fost în multe rînduri încercată.Oricum, supravieţuirea vieţii creştine în acele locuri bîntuite de necreştini timp de două milenii reprezintă în sine un miracol dumnezeiesc, iar de n-ar fi oamenii, pietrele ar striga Adevărul şi Slava Dum­nezeului celui Viu, Care S-a făcut om pentru ca şi omul să se facă Dumnezeu, şi toţi să fim una în Hristos, Cuvîntul cel fără de moarte.

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui..

„Atunci voi da popoarelor buze curate, ca toţi să cheme Numele Domnului, ca să-I slujească într-un gând

Unde putem găsi pacea într-o lume plină de probleme? Aceasta este întrebarea care ne frămîntă pe noi oamenii.Căutăm, încercăm să găsim soluţii pentru lucrurile care se pare că ne năvălesc însă nici un rezultat. Oare de ce? Ne alegem cu ceia ce avem pentru că nu apelăm după ajutor la cine trebuie. Soluţia este Iehova Şalom-Dumnezeul păcii, acesta este un alt nume care descoperă caracterul Lui Dumnezeu. Cum este Dumnezeul Păcii: Levitic 26:2-6 - El dă ploaie - El dă pacea Isaia 9:6 -Minunat Sfetnic -Domnia stă pe umărul Lui -este D-zeu Tare -Părintele veşnicii -Domnul Păcii Filipeni 4:4-7 -este aproape -pacea Lui întrece orice pricepre, ne păzeşte gîndrurile şi inimile. Cum trebuie noi să ne raportam faţă de El: Levitic 26:2-6 -să păzim zilele de odihnă -să cinstim locaşul Lui D-zeu -să urmăm legile Lui şi să păzim poruncile -să împlinim Cuvîntul Isaia26:3 -Să fim cu inima tare -Să ne încredem în El Filipeni 4:4-7 -să mă bucur todeauna în Domnul -blîndeţea mea să fie cunoscută de oameni -să nu mă îngrijorez de nimic -în orice lucru să aduc cererile la cunoştinţa Lui prin rugăciuni Rezultatul pe care îl voi primi dacă împlinesc voia Lui: Isaia 48:18 -dacă iau aminte la poruncile Lui: Pacea Lui este ca un râu, fericirea ca valurile mării. Psalmul 119:165 -dacă iubesc Legea Lui am : -multă pace -nu mi se întâmplă nici o nenorocire Filipeni 4:4-7 -Pacea lui D-zeu îmi păzeşte inima şi gândul în Hristos Isus. Ioan 14:27 -ne lasă pace Lui -ne dă pacce Lui 1. Este Iehova-Şalom D-zeul vieţii tale? 2. Ai primit pace Lui sau te afli în depresii, deznădejde? Ce te împiedică să ceri pace Lui cu dorinţă şi să-L faci D-zeul păcii în viaţa ta? 3. Cînd ultima dată ai simţit pacea Domnului în viaţa ta? Iar dacă nu ai simţit-o de ce crezi că nu ai pirmit pace?

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimînte. Ioan 14:27

...nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea

Palmele ti-au transpirat, inima-ti bate puternic, si rasuflarea ti s-a oprit in piept? Nu e Dragoste, e Placere. Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile de pe cel drag, am dreptate? Nu e Dragoste, e Pofta. Il doresti pentru ca stii ca este acolo? Nu e Dragoste, e Singuratate. Esti acolo, pentru ca el vrea sa fii? Nu e Dragoste, e Loialitate. Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti? Nu e Dragoste, e Mila. Esti impreuna cu el doar pentru ca privirea lui te face sa tresari un pic? Nu e Dragoste, e Infatuare. Ii ierti greselile pentru ca tii la el? Nu e Dragoste, e Prietenie. Ii spui ca el este cel la care te gandesti toata ziua? Nu e Dragoste, e Minciuna. Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el sa se simta bine? Nu e Dragoste, e Caritate. Inima ta e plina de durere atunci cand el este trist? Atunci e Dragoste. II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul lui de a fi? Atunci e Dragoste. Plangi pentru durerea lui chiar daca el este puternic? Atunci e Dragoste. Ochii lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc incat te doare? Atunci e Dragoste. II vei da inima ta, viata ta, moartea ta? Atunci e Dragoste. Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim? De ce Dragostea este tot ce cautam in viata? Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura? De ce? Pentru ca Dumnezeu este...Dragoste. Aceasta este Dragostea AGAPE, o dragoste jertfitoare!

Abiel ..........dragostea cand e curată

Dragostea când e curată nu lipseşte niciodată, nu-s nici ziduri, nici poveri s-o oprească nicăieri; dragostea când e fierbinte arde-n ochi şi-arde-n cuvinte; arde-n lacrimi şi-n cântări slava fericitei stări.

Dragostea când e frumoasă e smerită şi duioasă, credincioasă rămânând pân-la moarte orişicând; dragostea când e deplină e tăcută şi senină şi-şi dă anii minunaţi pentru cer şi pentru fraţi. Dragostea când este bună poartă jugul dimpreună, duce până la sfârşit crucea lângă Cel iubit; dragostea când e cerească face sufletul să crească pân-ajunge luminos una-n umblet cu Hristos. Dragostea când este-ntreagă, de Hristos n-o mai dezleagă nici tăcere, nici cuvânt, nici viaţă, nici mormânt. ( Traian Dorz )

Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi.

pentru tine.. ceva special

"-Eu nu sunt lider… nu stiu nimic despre adolescenti … nu sunt o persoana extravertita "...(sau asa cum Moise i-a spus lui Dumnezeu “Trimite pe altcineva”)...

- le spun doar ca au responsabilitati majore: 1.-Sa-i iubeasca pe oameni.

Trebuie sa recunoastem ca:

-lucrarea zilei ar fi usoara daca nu ar trebui sa avem de-a face cu oameni. Dar oamenii conteaza pentru Dumnezeu si trebuie sa conteze si pen­tru noi!

Ca si cum ai face parte dintr-o familie si stii ce este mai bine pentru copiii tai, trebuie sa petreci timp pentru a-i cunoaste pe cei care depind de tine si care asteapta calauzirea ta.

Gandeste-te la nevoile lor, nu doar la ale tale. Si cauta modalitati de a le sluji si nu-i considera un mijloc de distragere a atentiei de la munca “adevarata”.

Si le-a spus:

-“Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu” (loan 13:34). Intotdeauna este mai usor sa le ceri oamenilor sa faca ceva, atunci cand le oferi un model prin propria ta viata.

2.- Sa incerce sa gandeasca asemenea unui lider.

Un pastor al unei biserici uriase spune ca inainte de a lua orice decizie importanta sta si intreaba ce ar face ceilalti lideri pe care ii respecta in aceeasi situatie.

Este intelept!

A-i cere cuiva sa fie lider poate constitui o intimidare; sau un lucru coplesitor, in timp ce, a-i cere sa gandeasca asemenea unui lider il elibereaza de presiune, ii inga­duie sa fie nu chiar perfect si sa creasca in lucrare!

-tu cum vei actiona azi?

m-am luptat lupta cea buna...

5.-Bazati-va pe puterea lui Dumnezeu-

Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,(Romani 6-8)

Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor.), care să rămână cu voi în veac şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.

Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.”

Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă şi nu lumii?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el, Ioan 14:16-23,

Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.Galateni2:20,

şi-L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru,aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia pusă în dragoste,să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu Efeseni 3:16-19,

Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui,. cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine Coloseni 1:26-29,

Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume.1 Ioan 4:4)„

Nu vom putea să rezistăm la săgetile lui Satan prin propria noastră putere. Viata crestină victorioasă este experimentată de aceia care sunt împuterniciti de Duhul Sfânt, care Îi dau voie lui Isus să trăiască viata Lui prin ei. Umblarea în puterea Duhului ne protejează de a da ascultare dorintelor firii.

CONCLUZIE

În fiecare dintre noi stă o putere care este mai mare decât oricare alta. Haideti să ne luăm câteva momente pentru a-I cere lui Dumnezeu să-Si trăiască viata prin noi. Cu cât ne apropiem mai tare de El, cu atât învătăm mai mult să ne încredem în El si să ne bazăm pe puterea Lui. Unii dintre voi stiti că nu sunteti suficient de puternici ca să faceti fată ispitei ce vă macina viata .Fiti gata să stati înaintea Domnului în rugăciune pentru a cere din mâna Lui o viată plină de biruinta spre gloria lui Dumnezeu-

M-am luptat lupta cea bună,

Realitatile luptelor din viata crestina

Viata este un câmp de luptă.

Dusmanul, mester mare, trage cu săgeti tintite cu atentie înspre noi, uneori zilnic, încercând să distrugă umblarea noastră cu Dumnezeu. vom cauta să ne uităm la modul în care putem să ne ferim de aceste săgeti si să plecăm din această luptă victoriosi.

1.Traiti o viata de evlavie.

Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului.(Evrei 3:13)

Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. 1 Corinteni 15:33, Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce răuProverbe13:20)

2.-Fugiti de cei rai

"Nu vă înselati: Tovărăsiile rele strică obiceiurile bune.”

Unii tineri cred că o companie rea nu va putea să îi doboare. Însă Biblia spune:„Tovărăsiile rele strică obiceiurile bune.”

3.- Bizuiti-va pe cei buni

„Ci îndemnati-vă unii pe altii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înselăciunea păcatului.” (Evrei 3:13)

În special când este vorba despre dependente, poate că ar fi bine să vă alăturati unui grup de sprijin, cu alte persoane care caută să biruiască aceeasi dependentă. Poate că veti putea să găsiti grupuri de oameni care suferă de abuz de mâncare, de droguri, alcoolici si alte domenii problemă. Dacă vă gânditi că s-ar putea să aveti una din aceste probleme,discutati cu o persoană de încredere sau cu frati slujitori care ar putea să vă ajute.Cum stau lucrurile cu ispita cu care vă confruntati acum? Ar fi mai diferite lucrurile dacă ati avea alti prieteni?

4.-Cautati pe Dumnezeu -

Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.(2 Timotei 2:22 )

Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Galateni 5:16-17).

Viata crestină nu este asa de mult una de care să fugi, cât una pe care să o urmăresti. La fel cum relatia pasionată de dragoste a unui bărbat cu sotia sa face ca sansele de a cădea în ispita de a o însela să fie foarte mici, tot asa probabil că lucrul care poate împiedica cel mai mult o înselare a lui Dumnezeu este o relatie de dragoste cu El. Cum este viata voastră personală de părtăsie cu El?

Ajutati pe sfinti...

“Chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii” (Galatenl 6:1)

Cand cineva pacatuieste, Dumnezeu spune: “sa-l ridicati cu duhul blandetii”. Dar ce faci daca s-a facut de rusine si a alimentat scepticismul celor care-i considera pe crestini ipocriti? De ce sa te deranjezi pentru un asemenea om?

In primul rand, fiindca Biblia spune: “chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala … ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu”. Daca ti s-ar intampla tie, ai vrea sa te ajute cine­va, nu? Si daca crezi ca nu ai delapida niciodata bani sau ca nu ai avea niciodata o aventura cu cineva sau ca nu ai plesni un copil, mai gandeste-te o data. Cand te afli intr-o stramtorare finan­ciara, esti privat de somn, singur si deprimat, sau cand casnicia ta sta pe nisipuri miscatoare, ai putea ramane surprins ce ai fi in stare sa faci. Pavel spune: “cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada” (1 Corinteni 10:12).

In al doilea rand, fiindca Domnul Isus este exemplul tau. Chiar daca pentru fariseii care isi ascundeau pacatele sub fatada religiei Domnul Isus nu si-a facut timp, El nu a condamnat nici macar o data pe cel care “a cazut deodata” in ispita si greseala. Cand s-a pocait, El l-a iertat si I-a ridicat. Teologul Victor Shepherd scrie: “Cand ne aflam fata in fata cu cineva care a fost surprins fiindca pacatul l-a ajuns din urma, ii aruncam vina in fata sau ne gandim ca avem si noi? I-o aruncam in fata sau il luam de dupa umeri si ne manifestam dragostea? Ne consideram superi­ori sau spunem: “Da-mi mana, cunosc calea ce duce la cruce?”

"NADAJDUIESTE IN DOMNUL! FII TARE, IMBARBATEAZA-TI INIMA SI NADAJDUIESTE IN DOMNUL!" (Psalm 27:14) A NADAJDUI INSEAMNA, SA ASTEPTI CEVA FARA CA SA VEZI NICI UN SEMN CA ACEL CEVA, SE IMPLINESTE. INSEAMNA A TE INCREDE. INSEAMNA A CUNOASTE CA REZULTATUL ESTE ACEL PE CARE IL ASTEPTI. A TACEA IN ASTEPATRE, DAR A FI VEGHEATOR. DA, NADEJDEA NOASTRA TRBUIE SA FIE IN DOMNUL; EL ESTE VREDNIC DE A FI NUMIT NADEJDEA NOASTRA, SI EL NU VA LASA SA FIE DAT DE RUSINE SUFLETUL CARE SE INCREDE IN EL. DAR ASTEPTAREA NOASTRA TREBUIE SA FIE TARE, FARA TEAMA, SI NECLINTITA. SA AVEM MEREU INCREDERE IN DUMNEZEU, CARE PROMITE CA NE VA DA O MARE IZBAVIRE, SA FIM GATA IN ORICE VREME, SA IL LAUDAM PENTRU ACEASTA. CEEA CE TREBUIE SA NE ATRAGA ATENTIA DIN ACEST VERSET, ESTE TOCMAI LA MIJLOCUL VERSETULUI; "FII TARE, IMBARBATEAZA-TI INIMA." ACEASTA EXPRESIE: "FII TARE." MERGE TOCMAI LA PUNCTUL CEL MAI SENSIBIL; DE A RAMINE TARI, SI ATUNCI CIND NU SE VEDE NOR PE CER, SI ASTEPATM PLOAIA; SI CIND TOTI DIN CEI DE APROAPE RID ZICIND: "UNDE ESTE DUMNEZEUL VOSTRU?" SA STAM DECI TARI, INSEAMNA CA IN INIMA SI SUFLETUL NOSTRU SA FIE PACE, SA FIE MEREU LEGATURA CU CEL CE A PROMIS CA NU VE VA LASA. "IMBARBATEAZA-TI INIMA." ESTE O PORUNCA, CARE ESTE ADRESATA CELUI CE TREBUIE SA AIBE NADEJDE IN DUMNEZEU. IMBARBATAREA DE CARE SE VORBESTE AICI ESTE UNA, CARE VINE DIN LAUNTRUL SUFLETULUI CELUI A CARUI INIMA ESTE IN ASTEPTARE; NICIDECUM DE UNDEVA DE AFARA. DAR MENTINEREA PE POZITIE SE FACE IMPREUNA CU CE CRED LA FEL, CARE NADAJDUIESC LA FEL CA NOI.

Ajutati pe sfinti....

"Chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii” (Galateni 6:1)

Cuvantul pacat vine de la cuvantul “a calca stramb”, ceea ce inseamna sa calci in directia gresita sau sa faci o eroare de judecata sau de conduita. Cand iti pierzi echilibrul sau cand aluneci pe un trotuar acoperit de gheata, tu nu ai vrut sa cazi, dar s-a intamplat si ai nevoie de ajutor ca sa te ridici. Acesta este genul de pacat de care vorbeste Biblia cand spune: “sa-l ridicati cu duhul blandetii”. In greaca, cuvantul “a ridica” are doua intelesuri:

1.-Repararea unui os rupt. Pavel spune: “alcatuim un singur trup in Hristos” (Romani 12:5). Cand ne gandim la acest lucru, familia spirituala este chiar mai importanta decat familia fizica fiindca va dura pentru totdeauna. Prin ridicarea unui frate sau a unei surori care au cazut in pacat, tu ajuti la vindecarea ranii lor si ii ajuti sa redevina un madular vital si functional in trupul lui Hristos.

2.-Scoaterea unei tumori. Tumorile maligne ameninta viata, iar tumorile spirituale ameninta sufletul. Extragandu-le, tu ajuti nu doar la mantuirea cuiva, dar asculti de versetul care spune: “Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Si nu fa greseala de a duce mai departe rusinea lor caci aceasta umilinta este o povara. Totusi, “Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta” (Galateni 6:10). In armata lui Dumnezeu nu trebuie sa ne impuscam ranitii. Intr-adevar, daca cei raniti nu gasesc mila in ran­durile celor rascumparati, unde vor gasi?

Nu vă temeţi....

“Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce Mai parasit?” (Matei 27:46) Domnul Isus stia ca Iuda avea sa-L vanda, si totusi nu l-a oprit. Ar fi putut chema doisprezece legiuni de ingeri sa-L ajute, si totusi nu le-a chemat. Sub povara pacatelor noastre, El a strigat de pe cruce: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” Aceasta fiindca a inteles ca facea parte din planul lui Dumnezeu pentru El. Cuvintele Lui “De ce M-ai parasit?” ne invata ca: a) poti fii in planul iui Dumnezeu, si totusi uneori sa te simti coplesit si singur; b) cand Dumnezeu nu raspunde, trebuie sa te bazezi pe Cuvantul pe care ti l-a dat; c) durerea acestei perioade va face loc bucuriei ce Dumnezeu a pregatit-o de partea cealalta a suferintei de acum. Asa ca respecta planul; este ceea ce fac ucenicii. Cuvantul “ucenic” inseamna a fi disciplinat. Inseamna sa respecti planul cand esti atacat. El te invata cum sa traiesti cand nu ai aceasta dorinta. Vrasmasul se va impotrivi planului lui Dumnezeu pentru viata ta, fiindca acesta este precum un gard de protectie in jurul tau. Atat timp cat ramai in planul lui Dumnezeu, nimic din ce face vrasmasul nu te poate distruge. Asadar, cand simti ca ai ajuns la capatul puterilor si nu mai poti face un pas, fa ceea ce a facut Domnul Isus; roaga-te: “Doamne, cred ca tu poti face ceea ce eu nu pot. Scapa-ma. Iata, las totul in mana ta. Viata mea, viitorul meu si tot ce e al meu incredintez in mainile tale!”

noi nu cădem de oboseală

Pavel scrie: “Caci toate aceste lucruri se petrec in folosul vostru pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava” (2 Corinteni 4:15-17).

Remarcati cuvintele: “noi nu cadem de oboseala”. De fiecare data cand dorim sa mergem inainte apare un obstacol care ne taie calea. Iar Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca trebuie sa ne asteptam la "intristari".

Ce ar face un om cu viata lui daca nu i-ar sta nimic impotriva?

Fiindca necazul este prietenul nostru, desi nu pare asa. Fiecare obstacol pe care il depasim ne invata despre ca­litatile si slabiciuni noastre. Ne modeleaza, ne face mai intelepti si mai increzatori.

vrajmasi ai perseverentei pe care ar trebui sa-i înfrângi în fiecare zi:

-Lipsa energiei oamenii energici sunt ca o nuia flexibila care are un interior proaspat, verde si viu.Când este rasucita, nuiaua se îndoaie, dar nu se rupe; ci sare înapoi si continua sa creasca. Aceasta este o descriere excelenta a perseverentei.

Nu trebuie sa devenim uscati, lipsiti de viata si inflexibili. Trebuie sa ne apropiem de harul lui Dumnezeu si sa ne straduim sa revenim la pozitia initiala oricum ne-am simti.

-Lipsa viziunii.

Tot ceea ce este creat este în realitate creat de doua ori. Mai întâi este creat mintal, apoi fizic. Si de unde vine creativitatea noastra? De la Dumnezeu, Creatorul nostru, care ne-a facut dupa asemanarea Lui (Geneza 1:27).

-Viziunea care vine de la Dumnezeu te va face sa mergi înainte când nimic altceva nu te mai motiveaza. Lipsa viziunii te va face sa te împiedici pe cale.

-Lipsa scopului .Perseverenta este încapatânarea care are scop.Este foarte dificil sa-ti dezvolti perseverenta când îti lipseste simtul scopuiui. Dimpotriva, când ai un simt al scopului plin de pasiune, energia creste, obstacolele devin ocazionale, iar perseverenta câstiga. Campionii nu se fabrica în sala de gimnastica, ci ei sunt plamaditi din ceva ce vine din launtrul lor; o dorinta, un vis, o viziune. Ei au vitalitate pâna în ultimul moment. Ei trebuie sa fie rapizi, sa aiba dibacie si vointa. Dar vointa trebuie sa fie mai puternica decât dibacia.

Azi fii plin de energie pentru Dumnezeu,implineste-ti viziunea ce EL ti-a poruncit-o prin perseverenta, infrutand obstacolele iesi biruitor!

Luaţi seama la ce veţi face, căci nu pentru oameni veţi rosti judecăţi; ci pentru Domnul, care va fi lângă voi când le veţi rosti.

Acum, frica Domnului să fie peste voi; vegheaţi asupra faptelor voastre, căci la Domnul, Dumnezeul nostru, nu este nici o nelegiuire, nici nu se are în vedere faţa oamenilor, nici nu se primesc daruri. Întăriţi-vă şi lucraţi, şi Domnul să fie cu cel ce va face binele.

Cand vine vorba despre faptele pline de curaj, vei remarca faptul ca:

-Curajul presupune de obicei sa faci greseli inainte de a face lucruri bune. --Este usor sa fii curajos cand esti puternic;

-este mult mai dificil cand esti slab:

-Atunci ai cel mai mult nevoie de curaj.

-Curajul este capacitatea de a actiona corect chiar si cand esti speriat de moarte.

Noi credem gresit ca invatarea este pasiva, ca putem invata citind dintr-o carte sau ascultand pe cineva vorbind. Nu, procesul de invatare poate fi redus la acesti pasi:

- observarea;

- interpretarea;

-evaluarea;

- readaptarea;

-intoarcerea la pasul doi.

Curajul alege mereu “calea cea buna”. Domnul Isus a spus: “oricui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt” (Matei 5:39)

- Cand tinem evidenta relelor care ni s-au facut, dam dovada de lipsa de maturitate.

- Cel mai important si singurul ingredient din formula succesului este sa stii cum sa te intelegi cu oamenii.

Cei care nu iarta sunt oamenii care nu au invatat inca acest adevar si de obicei sunt oameni fara succes.

Daca doresti sa aduci o imbunatatire acestui domeniu din viata ta, iata cate­va lucruri care ar trebui sa-ti fie de ajutor:

-Mai intai, practica iertarea.

-In al doilea rand, adopta ganduri bune la adresa acestor oameni.

Este greu sa ai ganduri ostile fata de cineva in care vezi lucruri bune.

-Si apoi, lasa-i pe oameni sa inteleaga din faptele tale ca poti ierta si poti uita.

Astfel iti vei castiga respectul.

-Tine minte: daca provoci o rana ajungi mai jos decat dusmanul tau;

razbunarea te aduce la acelasi nivel cu acea persoana; iertarea te plaseaza deasupra”.

Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.

“Eu stiu gandurile pe care le are cu privire la voi” (leremia 29:11) Astazi Dumnezeu iti spune: “In timp ce te afli in dificultate, respecta planul”. Nimic nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere.
Fratii sai au inceput sa-l pismuiasca; dar tatal sau a tinut minte lucrurile acestea. (Genesa37:11)
El este planuitorul absolut, Iosif a descoperit ca atunci cand familia se intorcea impotriva lui, cand fratii l-a vandut si cand a ajuns in necaz, Dumnezeu mai are inca un plan. Privind in urma, Iosif a putut spune:
“Voi v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine” (Geneza 50:20). Cand situatia pare prea grea pentru a-i face fata si imposi­bil de explicat, adu-ti aminte ce a spus Dumnezeu: “Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi”. Unii dintre noi nu suntem siguri ca Dumnezeu ne-a ales;- asa ca incercam in continuare sa-i castigam favoarea.
Renunta!
Primeste adevarul de la Dumnezeu;- de dragul lui Hristos, a hotarat sa te binecuvanteze.
Iar cand Dumnezeu hotaraste, situatiile temporare sau actiunile altora nu-I schimba hotararea. Nu exista nimic din ceea ce vrasmasul unelteste impotriva ta pentru care Dumnezeu nu a gasit o “cale de scapare”. Pavel scrie:
“Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda” (1 Corinteni 10:13). Sa remarcam ca:
- In vremuri de incercare;- tu descoperi cat de credincios este Dumnezeu; - El stie cat poti duce; - El va gasi “o cale” pentru a putea iesi din aceasta situatie mai puternic si mai pregatit pentru ce ti-a pregatit dupa aceea. Asa ca respecta planul. Faptul ca ai o problema este semnul ca ai o promisiune. Este doar o chestiune de timp pana cand Dumnezeu isi va revela solutia.

...astăzi trebuie să rămân în casa ta(2)

Zacheu. Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.A alergat înainte, şi s-a suit într-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă. Isus, când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: „Zachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Zacheu s-a dat jos în grabă, şi L-a primit cu bucurie.Când au văzut lucrul acesta, toţi cârteau şi ziceau: „A intrat să găzduiască la un om păcătos!”Dar Zacheu a stat înaintea Domnului, şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit. Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam. Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”

5. Chemarea eficace este o chemare iubitoare.

„Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Vă puteţi uşor imagina cum s-au schimbat la faţă cei din mulţime! Ei gândeau că Cristos este cel mai bun şi mai sfânt om şi erau gata să-L facă rege. Dar El a zis: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Era acolo un evreu sărac care a fost în casa lui Zacheu; el „a stat pe covor”, după cum se spune la sat când eşti adus înaintea justiţiei, şi îşi amintea ce fel de casă era aceasta. El îşi amintea cum a fost dus acolo şi concepţia sa despre acel loc se asemăna cu cea a unei muşte despre plasa păianjenului după ce scapă de acolo. Era acolo altul care a fost deposedat de aproape toate proprietăţile sale – ideea pe care o avea despre a merge în casa lui Zacheu era similară cu intrarea în bârlogul leilor. „Cum”, au spus ei, „poate să meargă un astfel de om sfânt într-un asemenea bârlog, unde săracii şi nenorociţii de noi am fost trataţi aspru şi jefuiţi? A fost destul de rău pentru Isus să vorbească cu el la copac, dar însăşi ideea de a merge în casa lui…! Toţi murmurau la faptul că El urma „să fie oaspetele unui om păcătos.” Ei bine, eu ştiu cam ce au gândit unii ucenici, ei credeau că este foarte imprudent – Îi poate leza caracterul şi poate ofensa poporul. Ei gândeau că trebuia să-l întâlnească pe acest om noaptea, la fel ca pe Nicodim şi să-i ofere o audienţă atunci când nimeni nu Îl vede; dar a recunoaşte public un astfel de om era cel mai imprudent act pe care El l-ar fi putut comite

-De ce a acţionat Cristos într-un asemenea mod?

Deoarece voia să îl cheme pe Zacheu cu o chemare iubitoare. „Eu nu vin să stau la tine în prag, sau să privesc prin fereastra ta, ci vin înlăuntrul casei tale – aceeaşi casă unde plânsul văduvelor ţi-a ajuns la ureche fără să îl iei în seamă. Eu vin în salonul tău, unde plânsul orfanilor nu ţi-a mişcat niciodată inima. Eu vin acolo, unde tu, ca un leu flămând, ţi-ai devorat prada. Eu vin acolo, unde tu ţi-ai înnegrit casa, făcând-o infamă. Eu vin în locul de unde strigătul s-a înălţat până la cer, stors de pe buzele acelora pe care tu i-ai asuprit. Eu vin în casa ta şi-ţi dau o binecuvântare.” Ah, câtă dragoste a arătat! Sărmane păcătos, Stăpânul meu este un Stăpân plin de afecţiune. El va veni în casa ta. Cel fel de casă ai tu? O casă pe care ai făcut-o mizerabilă prin beţia ta – o casă pe care ai pângărit-o cu necurăţia ta – o casă pe care ai spurcat-o cu blestemele şi înjurăturile tale – o casă în care practici o meserie rea, de care ai fi bucuros să scapi? Cristos spune: „Voi veni în casa ta.” Şi ştiu câteva case care erau înainte bârloguri ale păcatului şi în care acum Cristos vine în fiecare dimineaţă; soţul şi soţia care odată erau învrăjbiţi şi se încăierau, acum îţi pleacă genunchii împreună în rugăciune. Cristos vine acolo la prânz, când muncitorul se întoarce acasă pentru a mânca.

6. Chemarea eficace nu este doar una iubitoare, ci este o chemare care rămâne. „Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” O chemare generală sună cam aşa: „Astăzi voi intra la tine în casă pe o uşă şi voi ieşi pe alta.” Chemarea adresată tuturor oamenilor prin Evanghelie este o chemare care acţionează asupra lor doar pentru un timp şi după aceea se stinge; dar chemarea mântuitoare este o chemare care rămâne. Când Cristos vorbeşte El nu zice doar:

-„Grăbeşte-te, Zacheu şi coboară, pentru că Eu doar vreau să arunc o privire în casa ta.” Nu. El zice: „Trebuie să rămân în casa ta. Eu vin să stau să mănânc şi să beau cu tine. Eu vin să cinez cu tine. Astăzi, trebuie să rămân în casa ta.”

7. Există un lucru pe care nu îl pot uita, şi anume că aceasta a fost o chemare necesară. Doar recitiţi textul. „Zachee dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Nu era ceva ce El ar fi putut să facă sau să nu facă – a fost o chemare necesară. Mântuirea unui păcătos este la fel de necesară pentru Dumnezeu precum împlinirea legământului potrivit căruia ploaia niciodată nu va mai îneca pământul. Mântuirea fiecărui copil al lui Dumnezeu răscumpărat prin sânge este un lucru necesar din trei motive: este necesar pentru că este scopul lui Dumnezeu; este necesar deoarece este achiziţia lui Cristos; este necesar fiindcă este promisă de Dumnezeu. Este necesar pentru copilul lui Dumnezeu să fie mântuit. Unii teologi gândesc că este foarte greşit să accentuezi cuvântul „trebuie”, în special în pasajul unde se spune: „El trebuia să treacă prin Samaria.” „Păi”, spun ei, „El trebuia să treacă prin Samaria deoarece nu era un alt drum pe care ar fi putut merge, de aceea el a fost obligat să meargă pe acel drum.” Da, domnilor, fără îndoială, răspundem noi -Nu a spus, „Zachee, dă-te jos, căci aş putea rămâne în casa ta”, ci „trebuie”. Mântuitorul a simţit o constrângere puternică. La fel cum este necesar ca omul să moară, ca soarele să ne lumineze ziua iar luna noaptea, la fel de necesar este ca fiecare copil al lui Dumnezeu răscumpărat prin sânge să fie mântuit.

„Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Şi, ah, când Domnul ajunge aici, la faptul că El trebuie să vină şi are să vină, ce mare este acest lucru pentru sărmanul păcătos. Uneori ne întrebăm, „Să Îl las să intre? Este un străin la uşă. El bate chiar acum – El a mai încercat şi înainte – Îl voi lăsa să intre?” Dar de data aceasta sună astfel: „Eu trebuie să rămân în casa ta.” Nu a existat nici o bătaie în uşă, ci o izbitură a prefăcut uşa în atomi! Şi El a intrat înăuntru – Eu trebuie să rămân, Eu voi rămâne, Eu vreau să rămân – Nu-mi pasă că protestezi, considerându-te ticălos şi necredincios. Eu trebuie, Eu vreau – Eu trebuie să rămân în casa ta.”

8. Şi acum, în ultimul rând, această chemare a fost una eficientă, deoarece vedem rezultatele ei. Uşa lui Zacheu a fost deschisă, masa a fost aşternută, inima i-a devenit generoasă, mâinile i-au fost spălate, conştiinţa i-a fost uşurată, sufletul i-a săltat de bucurie. „Iată, Doamne”, a zis el „jumătate din ce am dau săracilor; îndrăznesc să spun că jumătate din avuţia mea a fost luată de la ei, iar acum le-o dau înapoi” „şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” O altă parte din avuţia lui s-a dus. Oh, Zacheu, diseară te vei culca mult mai sărac decât te-ai trezit azi-dimineaţă – dar de asemenea infinit mai bogat; sărac, foarte sărac în bunurile acestei lumi, în comparaţie cu ceea ce aveai când te-ai căţărat în sicomor – dar bogat, infinit mai bogat în comori cereşti. Păcătosule, vom şti dacă Dumnezeu te cheamă după aceasta – dacă El te cheamă, aceasta este o chemare eficace, nu o chemare pe care o poţi auzi şi apoi uita, ci una care produce fapte bune.

Acum, avem una sau două lecţii. O lecţie pentru cei mândri. Coborâţi-vă, inimi mândre, coborâţi-vă! Îndurarea curge în văi, nu pe coama munţilor. Coboară, coboară, spirit semeţ! Omul semeţ El îl coboară până la pământ şi apoi îl reconstruieşte. Apoi, o lecţie pentru tine, sărmane suflet disperat, mă bucur să te văd înaintea lui Dumnezeu la această meditatie, acesta este un semn bun. Nu îmi pasă pentru ce ai venit. Poate ai auzit de un ciudat care scrie aici. Nu contează asta. Esti la fel de ciudaţ ca, Zacheu. Este necesar să existe un om ciudat pentru a aduna pe alţi ciudaţi. Şi dacă ar fi să folosesc o metaforă, aş putea compara cu o mare grămadă de cenuşă amestecată cu puţină pilitură de fier.Acum, dacă meditatia mea este însoţită de har Divin, va fi un fel de magnet; nu va atrage nici o cenuşă – ei vor rămâne tot acolo – dar va atrage pilitura. esti tu pilitura de fier în congregaţia de cenuşă şi Evanghelia mea, Evanghelia Binecuvântatului Dumnezeu, ca un mare magnet, te va atrage afară din grămadă.

Ah, sărmane păcătos, vino la Isus, crede în iubirea Lui, încrede-te în mila Sa. Dacă tu ai dorinţa de a veni, dacă îţi faci loc cu forţa prin cenuşă pentru a ajunge la Cristos, aceasta se datorează faptului că Cristos te cheamă. Oh, tu acel care te cunoşti pe tine însuti a fi păcătos? Atunci crede în Isus şi fii mântuit. Mergi şi smereste-te înaintea lui Dumnezeu, şi mărturiseste păcatele care le-ai făptuit împotriva Lui; şi spunei-I că esti nenorocit, ruinat fără harul Său suveran; şi apoi privieste la El, pentru că poti fi sigur că El a fost primul care s-a uitat la tine. Tu spui, „Domnule, oh, sunt gata pentru a fi mântuit, dar mă tem că El nu vrea.”

„Stai! Opreşte-te! Să nu mai gandesti asa! Îţi dai seama că aceasta este aproape blasfemie? Nu întru totul. Dacă nu ai fi neştiutor, ţi-aş spune că aceasta este în parte blasfemie. Tu nu-l poţi privi pe Cristos, înainte ca El să te fi privit pe tine. Dacă tu doreşti să fi mântuit, El ţi-a dat voinţa. Crede în Domnul Isus Cristos şi fii botezat şi vei fi mântuit. Eu cred că Duhul Sfânt te cheamă. Cristos poate te priveşte – eu aşa cred – şi îţi spun, „Grăbeşte-te şi vino, pentru că astăzi Eu trebuie să rămân în casa ta.”

astăzi trebuie să rămân în casa ta

„Isus când a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii în sus, şi i-a zis: Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”

Zacheu a fost curios să vadă pe minunatul om, Isus Cristos, care întorcea lumea cu susul în jos şi provoca o frământare imensă în minţile oamenilor. Uneori noi considerăm curiozitatea a fi greşită şi spunem că este păcat să vii la casa Domnului din acest motiv. Nu sunt foarte sigur că ar trebui să ne hazardăm în astfel de afirmaţii. Motivul nu este păcătos, dar nici virtuos – deşi deseori curiozitatea s-a dovedit a fi unul din cei mai buni aliaţi ai harului. Zacheu, determinat de acest motiv, a dorit să-l vadă pe Cristos, dar erau două piedici în calea lui: prima a fost mulţimea mare de oameni care-l împiedica să ajungă în apropierea Mântuitorului; a doua, el era atât de scund încât nu avea nici o şansă să se ridice peste capetele mulţimii pentru a-L zări cât de puţin.

1. În primul rând, chemarea eficace este o manifestare a harului lui Dumnezeu. Vă puteţi da seama de aceasta din faptul că Zacheu era tipul de om despre care am presupune că ar fi ultimul care să fie mântuit. El locuia într-un oraş păcătos – Ierihon – un oraş care a fost blestemat şi nimeni nu-şi imagina ca cineva care era din Ierihon să fie mântuit. În apropiere de Ierihon a căzut omul între tâlhari – credem că Zacheu nu a fost implicat în acel incident – dar unii, deşi erau colectori de taxe, erau de asemenea hoţi. De asemenea, Zacheu a avut o slujbă din cale afară de rea şi probabil că înşela oamenii pentru a se îmbogăţi. Într-adevăr, atunci când Cristos a intrat în casa sa, exista un murmur general că El a mers să fie oaspetele unui păcătos. Dar, fraţii mei, harul nu face deosebire; nu pune preţ pe rangul persoanelor, ci Dumnezeu cheamă pe cine voieşte şi El l-a chemat pe cel mai rău dintre colectorii de taxe, din cel mai rău oraş, din cea mai rea meserie. În plus, Zacheu a fost unul dintre aceia care vor fi cel mai puţin probabil mântuiţi, fiindcă era bogat. Este adevărat, atât bogaţii cât şi săracii sunt bineveniţi – nici unul nu are vreo scuză în a dispera datorită condiţiei sale – totuşi este adevărat că „nu mulţi oameni mari” în felul lumii, „nu mulţi puternici” sunt chemaţi, ci „Dumnezeu a ales săracii acestei lumi – bogaţi în credinţă.” Dar harul nu face nici o deosebire aici. Bogatul Zacheu este chemat din copac. Vine jos şi este mântuit.

Vai, mulţi dintre voi v-aţi căţărat în copacul propriilor voastre fapte bune şi v-aţi cocoţat pe crengile faptelor voastre sfinte şi vă puneţi încrederea în voinţa liberă a sărmanei creaturi, sau vă bazaţi pe vreo maximă lumească; cu toate acestea, Cristos se uită în sus chiar şi la păcătoşii aroganţi şi-i cheamă să coboare. „Dă-te jos”, spune El, „astăzi trebuie să rămân în casa ta.” Dacă Zacheu ar fi fost un om smerit, aşezându-se la marginea drumului sau la picioarele lui Cristos, noi am fi admirat atunci mila lui Cristos; dar aici el este înălţat, iar Cristos priveşte în sus spre el şi-l pofteşte să coboare.

2. Apoi, aceasta a fost o chemare personală. În pom erau băieţi la fel ca şi Zacheu, dar nu a fost nici o greşeală în ce priveşte persoana chemată. Chemarea a fost „Zachee dă-te jos de grabă.” Sunt şi alte chemări menţionate în Scriptură. Despre acestea se spune, „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.” Acum, aceasta nu este chemarea eficace avută în vedere de apostol când spune, „pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi.” Da, există o chemare generală, pe care cei mai mulţi, ba chiar toţi oamenii o resping, dacă nu este urmată de chemarea personală, individuală, care ne face creştini.

3. Chemarea eficace este o chemare urgentă. „Zachee, dă-te jos de grabă.” Păcătosul, când este chemat de un slujitor obişnuit, răspunde „mâine”. El ascultă o predică şi spune „Mă voi întoarce la Dumnezeu şi eu cândva.” Lacrimile îi curg pe obraz, dar ele sunt şterse îndată. Poate apare şi ceva bunătate, dar ca norul de dimineaţă, aceasta este împrăştiată de soarele ispitei. El spune „Din acest moment făgăduiesc să mă schimb. Încă o dată numai mă voi complace în păcatul meu favorit şi după aceea voi renunţa la poftele mele şi mă voi hotărî pentru Dumnezeu.” Of, dar aceasta este doar chemarea unui slujitor şi nu este bună de nimic. Iadul, se spune, este pavat cu intenţii bune. Aceste intenţii bune iau naştere prin chemarea generală.Dar chemarea lui Dumnezeu nu este pentru mâine.

„Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au pus la încercare...”

Harul lui Dumnezeu întotdeauna vine cu repeziciune – şi dacă tu eşti tras de Dumnezeu, tu vei alerga după Dumnezeu şi nu vei discuta de amânări. Mâine nu se află înscris în almanahul timpului. Mâine se găseşte doar în calendarul lui Satan şi nicăieri altundeva. Mâine este o stâncă albită de oasele marinarilor care s-au izbit de ea. Mâine este lumina jefuitorului, strălucind la ţărm, ademenind sărmanele corăbii spre pierzare. Mâine este glasul prostului care se află la capătul curcubeului, dar pe care nimeni nu l-a găsit.Mâine este un vis. Mâine este o înşelăciune. Mâine, da, mâine se poate să deschizi ochii în iad, fiind în chin. Ceasul de acolo spune „azi”; totul strigă „astăzi”. Şi Duhul Sfânt care încuviinţează aceste lucruri spune: „Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile...” Păcătoşilor, sunteţi voi dispuşi să-l căutaţi pe Mântuitorul? Rostiţi voi acum o rugăciune? Spuneţi voi: „Acum sau niciodată! Trebuie să fiu mântuit acum?” Dacă da, atunci eu nădăjduiesc că aceasta este o chemare eficace, fiindcă Cristos, când cheamă eficace, spune: „Zachee, dă-te jos de grabă.”

4. Chemarea eficace este o chemare umilitoare. „Zachee, dă-te jos.” De multe ori câte un predicator îi chema pe oameni la pocăinţă cu o chemare care îi făcea mândri, înălţându-i în proprii lor ochi, făcându-i să zică: „Mă pot întoarce la Dumnezeu oricând vreau eu. Pot să fac asta şi fără influenţa Duhului Sfânt.” Ei au fost chemaţi spre înălţare şi nu spre coborâre. Dumnezeu întodeauna smereşte pe păcătos. Să nu îmi amintesc eu când mi-a spus Dumnezeu să cobor? Unul din primii paşi pe care a trebuit să-i fac a fost să mă dau jos din faptele mele bune. Şi, ah, ce cădere a fost asta! „Te-am smuls din faptele tale bune, acum te voi smulge din propria-ţi suficienţă de sine.” Am mai căzut încă o dată, şi eram sigur că am ajuns jos de tot, dar Cristos mi-a zis: „Coboară!” Şi El a făcut să cobor până într-un punct în care încă mă simţeam vrednic de a fi mântuit. „Coboară, domnule! Mai coboară, încă.”