Dacă doar lacrimi ți-au mai rămas, ....

Când ți se dau toate circumstanțele necesare pentru a fi împlinit şi chiar eşti, când Domnul Dumnezeu rânduieşte vremuri pentru tine ca să ai de toate din belşug şi nu mă refer doar la avuții, când ai siguranța zilei de mâine şi sprijinul unei familii, când eşti iubit şi apreciat, e absolut normal să îi dai mult Domnului Dumnezeu.
E uşor când eşti bogat din punct de vedere sufletesc şi spiritual să dai mult pentru Domnul Dumnezeu şi asta e bine.

Dar dacă ai rămas văduv(ă) de visuri şi de speranțe, dacă Domnul Dumnezeu te duce până în punctul în care pierzi tot şi doar pierderea te mai defineşte şi dacă  mai şi sărăceşti din toate punctele de vedere, nu-ți mai vine să te duci la biserică cu bănuţul tău şi să-l pui înaintea Domnului Dumnezeu peste toate averile altora.
Când unii ajung în starea asta au o atitudine de genul ”eu nu am nimic să-i dau Domnului Dumnezeu”.
Alții, mai frustrați pe circumstanțele în care se găsesc, spun ”să dea cei care au!”.
Alții, împinşi de mândrie spun ”am să aştept până când am să am din belşug şi atunci am să mă duc să-i dau Domnului Dumnezeu, ce poate să facă El acum cu bănuţul meu?”.
Dacă Domnul Dumnezeu  ar fi impresionat de numere, ar fi mers să aleagă un popor mai numeros  şi dacă era impresionat de cantitate, ar fi primit sutele de jertfe pe care i le-a adus Împăratul Saul, după ce a fost lepădat dinaintea Domnului Dumnezeu.
Nu e nimic deosebit la un multi-miliardar care dă un miliard pentru Domnul Dumnezeu.
 Nu e nimic deosebit la unul care a fost binecuvântat cu sprijin din partea celor dragi să dea sprijin la alții.
Nu e nimic deosebit la unul care este iubit să iubească pe alții.
Nu e nimic deosebit la unul care a fost mângâiat să mângâie pe alții.
Dar e cu totul neobişnuit să îți cauți prin toată casa toate monezile pe care le mai ai ca să ai ce să-i dai Domnului Dumnezeu şi când le strângi pe toate vezi că încă nu alcătuiesc 1 leu.
E neobişnuit când toți din jurul tău te dărâmă, tu să sprijineşti pe alții să nu cadă.
E neobişnuit când nu ştii ce înseamnă să fii iubit, să culegi din tine tot ce mai ai bun și să iubești pe alții.
 E neobişnuit când singura mângâiere de care ai parte e cea pe care ți-o dai singur, dar tu te duci şi încurajezi pe cineva.

Dacă Domnul Dumnezeu a îngăduit să te lase până în punctul în care ți-au murit toate şi ai rămas fără nimic, nu lăsa sărăcia ta să te împiedice să-i dai  Domnului Dumnezeu ce ți-a mai rămas.
Dacă te-a amuțit felul în care te-a lovit o anumită circumstanță, trebuie să cauți în tine printre ce ți-a mai rămas, măcar puterea să spui ”Doamne Dumnezeule, nu mai ştiu nici cum să-mi rog rugăciunile, dar ştiu că Tu eşti în control, fii lăudat!”
Nu trebuie să aştepți până când ai să ai circumstanțele potrivite ca să-L lauzi şi până atunci să vegetezi în depresie.
Dacă doar lacrimi ți-au mai rămas, atunci alegeți-le pe cele mai bune şi dă-le Domnului Dumnezeu, dar nu sta până când ai să râzi ca să-i dai Lui ceea ce merită.
 Nu trebuie să mergi să te împrumuți ca să-I dai Domnului Dumnezeu ceva, dă-i din ceea ce ai acum.
Și dacă te minte cel rău că Domnul Dumnezeu nu vede, aminteşte-ți că Domnul Isus stătea în fața visteriei Templului şi vedea cât punea fiecare. Domnul Isus”este credincios ca Fiu, peste casa Domnului Dumnezeu” (Evrei 3:6) şi El contabilizează fiecare bănuţ şi ştie cât a costat pe fiecare să meargă până la Templu, să înfrunte privirile celor ce se mai uitau  la cât pune fiecare.
Astea nu-s doar vorbe pe care m-am trezit să le spun ca să mai scriu ceva pe blog, asta e ceea ce am învățat după multe dureri, lacrimi şi pierderi şi în final tot ce pot să spun e că Domnul Dumnezeu e vrednic să primească tot pentru că El a dat tot. Eu nu dau în comparație cu nimeni. Eu dau pentru că Domnul Dumnezeu merită să-i dau tot ce am.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Suspină în tăcere,... Tăcerea este o dovadă a încrederii noastre în El.

Să aştepţi ajutorul lui Dumnezeu, în tăcere, nu e puţin lucru (de cele mai multe ori). Dar Dumnezeu ne preţuieşte tăcerile la fel de mult cum ne preţuieşte cuvintele. Când vom înţelege acest lucru, rugăciunile noastre se vor schimba!

Noi ne vom schimba! E frumos să-I aducem lui Dumnezeu cuvinte de mulţumire, să-i aducem laude pentru ceea ce este şi face, să-i mărturisim greşelile şi chiar să-I cerem lucruri ca dovadă a încrederii noastre. Dar o altă formă a încrederii noastre în El este şi tăcerea. Nu-i aşa că de multe ori ne pierdem printre cuvinte, printre cereri sau mărturisiri şi uităm să-L mai lăsăm şi pe Dumnezeu să ne vorbească?

Dacă rugăciunea e o stare de vorbă, dacă ne dorim ca Dumnezeu să ne vorbească, atunci de ce, în rugăciune, nu Se poate bucura de tăcerile noastre? Vrem să ne vorbească şi totuşi nu-L lăsăm. Vrem să ne răspundă la rugăciuni. Dar atunci când stăm pe genunchi, cuvintele noastre vorbesc prea tare pentru a-I mai auzi vocea şi suntem preocupaţi să nu pierdem şirul cererilor noastre… Tăcerea, ea lipseşte din rugăciunile noastre. Nu Dumnezeu este vinovat! Nu El este Cel care nu răspunde, ci noi suntem cei care nu-L auzim, de cele mai multe ori! Se mai poate să ne simţim vinovaţi atunci când ne rugăm pentru că… rămânem fără cuvinte. Dar nu vinovăţie ar trebui să simţim, ci bucurie.

Poate că rămânem uimiţi privind la frumuseţea lui Dumnezeu, poate căutându-i dragostea, rămânem muţi, parcă fără putere de a-L înţelege. Poate îi privim bunătatea şi toate cuvintele noastre se topesc la umbra ei.

Nu vinovăţie trebuie să simţim, ci să privim la astfel de momente de tăcere ca o desfătare în El!

poţi alege un model?

Este deja un lucru cunoscut de cei mai mulți credincioşi faptul că Diavolul pune asupra credincioşilor prin intermediul lumii, presiuni prin care caută să îi îndepărteze de Dumnezeu, să le desensibilizeze inima faţă de El şi să caute să alipească de ea tot felul de lucruri şi plăceri care să îi împiedice să își ofere inima în întregime lui Dumnezeu. Cele două căi prin care pune această presiune asupra credincioşilor sunt persecuția şi seducția. În cele din urmă, viața fiecărui credincios se desfăşoară, din această privință, între cele două aspecte. Sfânta Scriptură ne oferă exemple de oameni care au rezistat presiunilor şi oameni care au cedat în fața acestora. O întâlnire cu aceste personaje poate prilejui un bun prilej de evaluare a propriilor atitudini. 1. Esau – omul care a cedat statutul pentru a satisface o poftă. Evrei 12:16 "Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mîncare şi -a vîndut dreptul de întîi născut." Istoria lui Esau este redată în Geneza 25:29-34 Datorită unei pofte de moment el a nesocotit statutul său şi în consecinţă binecuvântarea care i se cuvenea. 2. Iosif – omul care suferă persecuţia pentru că nu cedează tentaţiilor. Geneza 39:8-9 “El n'a voit, şi a zis nevestei stăpînului său: ,,Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe mînă tot ce are. El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" Trebuie să înţelegem că atunci când dăm curs plăcerilor păcătoase, păcătuim împotriva lui Dumnezeu şi îi întristăm inima. Ce este interesat cu privire la Iosif este că de fiecare dată El nu se uită la tratamentul ce i se pare nejustificat ci la binecuvântările pe care le consideră nemeritate. Mulţi credincioşi se uită la plăceri ce le consideră justificare şi uită de binecuvântări nemeritate. 3. Samson – omul care a cedat puterea pentru plăceri. Într-o lume care se îndepărtase de Dumnezeu şi care trăia în plăceri, Dumnezeu voia să arate ce înseamnă curăţia şi ce consecinţe are. Din păcate Samson ajunge să-l nesocotească pe Dumnezeu şi să-şi folosească puterea cu care îl binecuvântase Dumnezeu pentru împlinirea plăcerilor proprii. În felul acesta a ajuns să-şi piardă puterea pe care Dumnezeu i-o dăduse şi să devină sclavul celor pe care Domnul voise să-i dea în mâinile sale. Dumnezeu vrea să ne dea control asupra poftelor şi noi ajungem să ne supunem de bună voie acestora. 4. Daniel – omul care nu a cedat părtăşia de frica puterii. Cred că unul din episoadele definitorii pentru viaţa lui Daniel este redat în capitolul 6 al cărţii sale: Daniel 6:10 “Cînd a aflat Daniel că s'a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.” Ce exemplu! Un om care nu cedează în faţa presiunilor pentru că nu cedat nici în faţa seducţiilor. Dumnezeu răsplăteşte credincioşia lui Daniel în faţa seducţiilor oferindu-i protecţie în mijlocul persecuţiilor. 5. Dima – omul care a cedat lumea viitoare pentru cea de acum. 2 Timotei 4:10 “Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m'a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.” Nimeni nu-şi mai aminteşte de el ca făcând parte din colaboratorii apropiaţi ai lui Pavel, împreună cu Luca, Marcu şi Aristarh. (Coloseni 4:14 , Filimon 1:24 ) Dima a vrut să ocolească persecuția și a ales seducția. 6. Pavel – omul care renunţă la tot pentru dragostea lui Dumnezeu. Filipeni 3:7-11 “Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am perdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

Ce să facem?

dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.” 2 Cronici 7:14 Sunt convis că acest verset ne este familiar. Sunt de asemenea convins că de multe ori ne-am pus problema “bolilor” ţării în care trăim şi nu numai. Sunt convins şi de faptul că cei mai mulţi credincioşi cred cu tărie în puterea şi dorinţa lui Dumnezeu a asculta rugăciunile, de a ierta şi de a tămădui. Punctul în care convingerile mele încep să se clatine este acela în care avem tăria să ne uităm la condiţiile solicitate de Dumnezeu pentru a începe acest demers. Vremurile în care trăim sunt marcate de o confuzie profundă şi răspândită. Chiar şi printre cei pentru care lucrurile, cel puţin din perspectivă spirituală, ar trebui să fie clare precum cristalul, astăzi domeneşte o stare de paralizie generată tocmai de absenţa descernământului. Confruntaţi cu un creştinism popular, cuprinzător şi darnic în emoţii, nu mai ştim cum să tratăm intransigenţa sfinţeniei lui Dumnezeu. Într-o lume marcată de tot mai multe conflicte şi un sentiment acut al apropierii “Armaghedonului” am vrea să găsim mai multă pace şi să ne mai “auto-sugerăm” că vremuri ca acestea au mai fost şi au trecut. În atitudinile din jurul nostru observăm, tot mai clar conturată, poziţia dominantă a omului postmodern care îşi permite să râdă dispreţuitor de “progresele” istoriei şi de “moştenirea” ei. Ni se pare că am “aterizat” în mijlocul acestor timpuri şi este “dreptul” nostru că criticăm tot ce a fost şi să ne însuşim meritul unei lumi mult mai bune pe care noi o “creăm”. Nu vi se pare că miroase a mândrie? Cred că acesta este punctul cel mai critic pentru trezirea spirituală . Rugăciunile noastre sunt încă rugăciunile unor oameni mândri care nu vor să recunoască eşecul. Credincioşii se retrag în biserici, cei din afară îi vor în biserici şi împreună ne “scufundăm” într-un întuneric spiritual dezastruos! Ce să facem? În smerenie să ne rugăm pentru întoarcerea de la căile noastre rele...Acesta este acel “DACĂ” pe care îl cere Dumnezeu. Cât de mare este? Exact cât încăpăţânarea, indiferenţa sau mândria noastră! Doamne ai milă!

„Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!”

El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.

2. Domnul a zis Satanei: „Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?”

3. Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, şi totuşi stătea în picioare înaintea Îngerului.

4. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea Lui: „Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, şi te îmbrac cu haine de sărbătoare!”

5. Eu am zis: „Să i se pună pe cap o mitră curată!” Şi i-au pus o mitră curată pe cap, şi l-au îmbrăcat în haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo.(Zahaharia3:1-5)

1 Ioan 2:15-16

"Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume." Credincioşii trăiesc în lume ca şi loc în universul creat de Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, ei nu trebuie să-şi însuşească sistemul de gândire al lumii.

De fapt, trebuie făcută o precizare aici.

În timp ce sistemul de gândire al lumii îl preluăm în mod natural, pe cel al lui Dumnezeu îl deprindem prin înnoirea produsă de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu şi supunere faţă de călăuzirea Lui. Faptul că suntem ai lui Dumnezeu, că suntem într-o relaţie specială cu El, trebuie să fie reflectat în dieta noastră, în îmbrăcăminte, aşa cum trebuie reflectat în atitudinea noastră faţă de ceea ce privim, ceea ce ascultăm, felul în care ne purtăm unii cu alţii sau lucrurile care ne pasionează. Câteva mituri legate de îmbrăcăminte: Creştinismul ţine de schimbarea interioară nu de cea exterioară.

Nu contează cum te îmbraci ci cum trăieşti.

Haina îl face pe om.

Haina nu este făcută pentru a acoperi ci pentru a evidenţia.

Haina o pui peste ce nu vrei să se vadă.

Ochiul vede întâi haina şi apoi omul.

Dress for success. După cum se poate observa, opiniile sunt oscilante şi în aceste concepţii.

Pentru unii nu este decât o învelitoare.

Pentru alţii haina trebuie să pună în evidenţă.

Dincolo de toate aceste opinii, ceea ce trebuie să-i preocupe pe credincioşi, este ceea ce spune Sfânta Scriptură cu privire la îmbrăcăminte. Pentru cei interesați, următoarele pasaje pot oferi o imagine cu privire la modul în care Sfintele Scripturi abordează problema vestimentației:

Genesa 3:6-7 ;

Genesa 3:21 ;

Exod 28:2 ;

Exod 28:36-43 ;

Exod 20:26 ;

Ezechiel 44:16-20 ;

Zaharia 3:1-5 ;

Matei 6:25-33 ;

Matei 22:11-13 ;

1 Timotei 2:9-10 ;

1 Petru 3:1-6 . Iată principiile ce pot fi deduse din aceste pasaje: Hainele sunt asociate cu goliciunea trupului şi închinarea.

Cu cât o persoană caută să se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât acoperirea trupului trebuia să fie mai mare.

Înfăţişarea înaintea lui Dumnezeu pentru închinare trebuie să fie marcată şi printr-o îmbrăcăminte de sărbătoare.

Credincioșii nu trebuie să manifeste preocupare excesivă cu privire la îmbrăcăminte.

(Matei 6 )

Credincioșii trebuie să fie atenți la Incompatibilitatea vestimentară. (Matei 22 )

Vestimentația credincioșilor nu trebuie să fie caracterizată de opulență și excentritate.

(1 Timotei 2:8-9 )

Vestmintele credincioșilor trebuie să reflecte frumusețe și curăție interioară~(1Petru 3:1-6 )

Pregătirea pentru veşnicie

Un copil i-a spus mamei sale:

- „Mami, învăţătoarea de la Şcoala Duminicală ne-a spus că pământul este un loc unde Dumnezeu ne ţine pentru o vreme ca să ne pregătim să mergem într-o lume mai bună.

Dar mamă, eu nu văd pe nimeni pregătindu-se.

Te văd pe tine şi pe tata pregătindu-vă să mergeţi la serviciu, în concediu, la ţară..., dar nu văd pe nimeni pregătindu-se să meargă în cer!”

Tu te pregăteşti pentru cer?

Văd cei din jurul tău această preocupare în viaţa ta?

a fi copil....

7 motive sa nu te pui cu copiii

1. O fetita discuta cu invatatoarea despre balene. Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa inghita un om, deoarece, desi este un mamifer foarte mare, are un gat mic.

Fetita sustinea ca Iona a fost inghitit de o balena.

Nervoasa, invatatoarea a reluat explicatia... este FIZIC IMPOSIBIL!

Micuta a spus:

- Cand o sa ajung in rai, o sa-l intreb pe Iona.

- Si daca Iona s-a dus in iad?

Raspunsul a venit prompt:

- Atunci o sa-l intrebati dumneavoastra.

2. O educatoare observa copii in timp ce deseneaza, oprindu-se din cand in cand sa vada cate o lucrare. Ajungand langa o fetita care lucra cu mare atentie, o intreba ce deseneaza... Fetita spuse:

- Il desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

- Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea tinta la desen, fetita raspunse:

- O sa stie...in cateva minute. 3. Un profesor la Scoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci - sase ani. Le explica ce inseamna sa "cinstesti pe Mama si pe Tatal tau", apoi ii intreaba:

- Exista vreo porunca facuta special sa ne invete cum sa ne purtam cu fratii si cu surorile noastre?

Fara sovaire, un baietel (cel mai mare dintre frati, in familia lui) raspunse:

- Sa nu ucizi. 4. Intr-o buna zi, o fetita statea langa mama care spala vasele in bucatarie. Dintr-o data observa cele cateva suvite de par carunt, in contrast cu parul negru al mamei.

Se uita fix la mama si o intreaba:

- De ce ai si par alb, mami? Mama raspunde:

- Ei, bine, de cate ori ma necajesti si ma faci sa plang sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb. Fetita cade pe ganduri si dupa scurt timp, intreaba:

- Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe? 5. Copiii fac poze in clasa, iar profesoara incearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

- Ia ganditi-va ce frumos va fi peste ani, sa spuneti: "Iat-o pe Monica, acum e avocat" sau "El e Mihai, acum este doctor". Din spate se auzi o vocisoara:

- Si aceasta este profesoara, a murit! 6. O profesoara preda circulatia sanguina. Incercand sa explice cat mai clar, ea spuse:

- Acum, copii, daca stau in cap, sangele - asa cum stiti -, se va duce in cap si o sa ma inrosesc la fata. - Da, spusera copiii.

- Atunci de ce atunci cand stau normal, sangele nu se duce tot in picioare? Un mititel raspunse cu convingere:

- Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru. 7. La ora pranzului, copiii stateau cuminti la coada in cantina scolii elementare catolice. In capul mesei era un cos mare cu mere.

O calugarita scrisese un bilet: "Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe mere!" Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata.

Un copil poznas adaugase o nota: "Ia cate vrei! Domnul e cu ochii PE MERE! "

un îndemn pentru azi

Ne surprindem de multe ori cãt de , goi si pustiiţi suntem pe dinãuntru,apoi suntem nevoiţi sã îmbãrbãtãm, sã aducem luminã si credinţã pentru un seamãn al nostru oropsit. În astfel de momente ne întrebãm de unde sã aducem credinţa, lumina si încurajarea când nici în noi însine nu mai suntem. Cu toate acestea, îl îmbãrbãtãm... si nu micã ne este mirarea cã lumina, credinţa si încurajarea adusã lui, o dobândim si noi.

Cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ

Aşa vorbeşte Domnul: ,Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.” Dacă aș avea destulă înțelepciune încât să cunosc toate tainele și toată știința dar aș începe să mă îndoiesc că Domnul Dumnezeu Este Unicul şi Adevăratul Domn, la ce mi-ar folosi să cunosc? La ce m-ar ajuta să cunosc viteza sunetului dacă nu aș înțelege că nimicul a auzit sunetul glasului Domnului Dumnezeu și a luat ființă? La ce m-ar ajuta să cunosc că lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișniută, dacă nu aș ști că Domnul Dumnezeu este Lumina care luminează întunericul meu? La ce mi-ar folosi să cunosc masa totală a pământului dacă în final nu aș pricepe că Domnul Dumnezeu îl ține în palma Lui? La ce m-ar ajuta să știu că doar în galaxia noastră există mai mult de 200 de miliarde de stele, dacă nu aș știică Domnul Dumnezeu le cunoaște pe fiecare pe nume? La ce m-ar ajuta să am toată bogăția dacă nu aș înțelege că nu înseamnă nimic în sistemul de valori a Domnului Dumnezeu ? La ce m-ar ajuta să fiu tare dacă nu aș înțelege că în slăbiciune puterea Lui este făcută desăvârșită? La ce m-ar ajuta să mă lupt, dacă nu aș știi că El e biruitor? La ce m-ar ajuta să respir dacă nu aș cunoaște suflarea Lui? La ce mi-ar folosi să cunosc toată anatomia omului dacă nu aș vedea că e făcut după chipul Domnului Dumnezeu? La ce mi-ar folosi liniștea dacă nu L-aș găsi în ea? La ce mi-ar folosi să iubesc dacă nu aș știi că Dragostea a murit și a înviat de dragul meu? La ce mi-ar folosi să exist, dacă în final nu aș înțelege că El este? Să mă laud cu înțelepciunea mea? Sunt miliarde de lucruri din lumea văzută pe care nu le cunosc, darmite din lumea nevăzută, dar Îl cunosc pe Cel care le-a făcut. Nu cunosc nimic important pe plan științific, dar știu că Domnul Dumnezeu este Cel care face milă, judecată și dreptate pe pământ. Restul științei e doar dezvoltarea acestui plan măreţ al Dumnezeirii sădit în inima fiecărui om. Depinde de tine să-l accepţi Domn şi Stăpân al vieţii tale!

biserica lui Cristos.....

Înaintarea Bisericii este un miracol neîntrerupt. Biserica—portul adevărului, drumul mântuirii, intrare spre viață, paradisul în această lume. Origen spunea: ”În afara Bisericii, nimeni nu se mântuiește”. Cum nu poate aduce rod creanga ruptă din pom, cum se usucă râul despărțit de izvor,așa este și sufletul în afara Bisericii lui Hristos. După ce vii la Isus, vei iubi Biserica Sa. O vei vedea cu alți ochi.Biserica este oriunde se propovăduiește Cuvântul lui Dumnezeu curat. Biserica lui Isus nu are nevoie de compromisuri. Ea nu duce o politică oportunistă, căci Capul ei, Isus, este Același ieri, astăziși în veci.Ce trebuie să fie Biserica? Loc unde se vede frumusețea Domnului, focar de cultură, progres, adevăr, dreptate și iubire.Acolo unde este adevărata Biserică, se întâmpla miracole!.....”dacă suferă un mădular,toate mădularele suferă împreună cu el” (1 Cor. 12:26). Creștinii adevărați își poartă sarcinile unii altora.

de ce biserica?

Biblia ne spune că avem nevoie să mergem la biserică în mod constant pentru a ne închina lui Dumnezeu împreună cu alţi credinciosi si pentru a primi învăţătură din Cuvântul Său în scopul cresterii noastre spirituale (Fapt. Ap. 2:42; Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Evrei 10:25). Biserica este locul unde credinciosii îsi pot arăta dragostea unul faţă de celălalt (1 Ioan4:12) Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi., unde se pot încuraja reciproc (Evrei 3:13) Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului., unde se pot “veghea” reciproc(Evrei 10:24) Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune., unde se pot sluji reciproc (Gal. 5:13) Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. unde se pot învăţa reciproc(Rom. 15:14) În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii ., unde se pot cinsti unul pe celălat (Rom. 12:10) Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia., unde îsi pot arăta reciproc bunătatea si compasiunea (Efes.4:32) Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos., Atunci când o persoană se încrede în Isus Hristos primind mântuirea, acea persoană devine membru al Trupului lui Hristos (1 Corint. 12:27). Pentru ca un trup să funcţioneze adecvat, este nevoie ca toate“membrele” acelui trup să existe si să funcţioneze (1 Corint. 12:14-20) Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.. Altfel, un credincios nu va ajunge niciodată la maturitate spirituală fără ajutorul si încurajarea celorlalţi credinciosi (1 Corint.12:21-26) Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă.Şi părţile trupului, care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste pentru ca să nu fie nici o dezbinare în trup: ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.. Acestea sunt motivele principale pentru care frecventarea regulată,participarea si părtăsia în cadrul bisericii trebuie să fie prezente în viaţa credinciosului.Participarea săptămână de săptămână la serviciile bisericii este o obligaţie pentru credinciosi. O persoană care si-a pus credinţa în Hristos pentru mântuire ar trebui să aibă dorinţa de a se închina cât mai des lui Dumnezeu, de a primi învăţătură din Cuvântul Său si de a avea părtăsie cu ceilalţi credinciosi. Nu de puţine ori am venit la Domnul Cristos cu necazurile noastre, cu poverile si cu apăsările noastre ca să le aducem înaintea lui Dumnezeu. Uneori erau atât de grele, încât nici măcar nu le puteam duce singuri, si atunci am cerut ajutor fraţilor si surorilor, care ne-au sprijinit cu rugăciunea lor si Dumnezeu a ascultat, a izbăvit si a eliberat- Am venit unii dintre noi cu sufletul sau cu trupul bolnav la Domnul Isus ..... Puţina noastră credinţă ne făcea să gândim că nu mai este leac pentru noi. Dar Dumnezeu, în bunătatea sa, a făcut să vedem aici cum încolţeste vindecarea sa pentru noi, purtând grijă de neputinţele noastre si arătându-ne că puterea Sa este manifestată si între noi ca si între crestinii primelor veacuri. Ne-a dat har în rugăciune, har în cântare, har în predicare, har în dărnicie, har în lucrare, har în toate. Putem să măsurăm noi astăzi si oriunde ne uităm în jurul nostru căt har şi binecuvântări am primit de la Domnul nostru? Găsim numai si numai har. Har felurit. Har după har… Fie inimile noastre mulţumitoare de tot ce avem şi ni s-a dăruit prin Isus Cristos Domnul nostru! -Maranata!

cântare de adorare....

Domnul meu...

La multi ani!!!

La Multi Ani fericiti, cu multa sanatate, lumina si impliniri si, mai ales, sa ne ajute Dumnezeu in toate! Un An Nou plin de bucurii!