Domnul meu, astăzi vin

Urcând cu crucea-n spate
Pe dealul Golgota
Isus ducea păcatul meu
Și păcatul lumii-ntregi.

Om al durerii și al suferinţei
Cerul pentru mine-a părăsit,
A venit din slavă ca să ia ocara
Și al lumii dispreţ.

Lovit și părăsit,
El n-a deschis gura,
Suferinţa ne-a purtat
Și povara ne-a luat.

Nu L-am cunoscut, nici nu am știut
Că Isus e Fiu de Dumnezeu
Și noi L-am vândut și L-am răstignit
Prin păcatul 'nost.

Domnul meu, astăzi vin și eu
Să îngenunchez la crucea Ta,
Pentru Jertfa Ta vreau să-Ţi mulţumesc
Și să Te slăvesc!

lângă tine vreau să fiu aproape iar...ești iubirea mea!

-fii credincios în lucrurile mici!

Actele mărețe de virtute sunt rare,pentru că arareori sunt cerute.
Când vine ocazia să faci ceva măreț,acel lucru are propria lui răsplată-încântarea,respectul căștigat din partea altora și mândria,care va însoți capacitatea ta de a face astfel de lucruri mărețe.
Să faci lucruri mici care sunt mereu bune,fără a fi remarcate este mult mai important.
Aceste fapte mici îți corodează mândria,egocentrismul și natura ta exagerat de sensibilă.
Credincioșia în lucrurile mici dovedește mai bine dragostea ta adevărată pentru Dumnezeu.
Nimeni nu va crede că tu îl iubești pe Dumnezeu când comortamentul tău este neglijent în ce privește detaliile mici importante.
Dacă nu vrei să faci sacrificii mici,cum să credem că le vei face pe cele mari ?
Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze în tine și fii fericit în lucrurile mici ce ți le-a încredințat.
Fiecare nou dar de la Dumnezeu e zidit pe cel anterior.

Sunt in curte Doamne?

Apocalipsa 11.1-13.

"1.Scoala-te si masoara Templul  Lui Dumnezeu,altarul si pe cei ce se inchina in el...
2.Dar curtea de afara a Templului  lasa-o la o parte nemasurata"...

De ce sa masoare Templul,altarul si pe cei ce se inchina in el?

Aici este analiza finala ,aici sunt acei care sunt inlauntru Templului ,aici sunt cei care sunt adevarati inchinatori ,aici este Biserica.

Astia cu alte cuvinte sunt ai nostri ,sunt inlauntru sunt intr-un loc sigur .

Dar curtea de afara ?

Pe cei care sunt afara Doamne nu ii masori?

Sunt in curte Doamne?

De ce sa masoare Templul,altarul si pe cei ce se inchina in el?

Aici este analiza finala ,aici sunt acei care sunt inlauntru Templului ,aici sunt cei care sunt adevarati inchinatori ,aici este Biserica.

Astia cu alte cuvinte sunt ai nostri ,sunt inlauntru sunt intr-un loc sigur .

Dar curtea de afara ?

Pe cei care sunt afara Doamne nu ii masori?

Sunt in curte Doamne?

Sunt in curtea Templului!!!!!

Aici este diferenta intre cei dinlauntru si cei din afara.

Cei dinlauntru de acum incolo au parte doar de bucuri...Mat.25.34.

Cei de afara in schimb nu se vor bucura ,ci vor avea parte de mari necazuri ,foamete si urgiii.

Tot ce este afara va fi calcat in picioare de catre neamuri timp de 42 de luni sau trei ani si jumatate.

Trei ani si jumatate este hotarat ca va fi calcata in picioare curtea de afara a Templului.

Cine o va calca?

Neamurile !!!! Iar aceste neamuri vor fi conduse de Anticrist....vezi Daniel 8.si Apoc 12.17.

Dar inainte ca acest antichrist sa apara,inainte ca aceasta fiara sa se ridice din Adanc,apar pe scena mondiala doi Prorocii.

Lucrarea prorocilor:-vor prorocii..v.3

                              -au o marturisire de facut.v.7

                              -vor chinui pe locuitori pamantului.v.10.

 Puterea si Semnele lor:-au putere sa inchida cerul ca sa nu cada ploaie ...v.6..si acest lucru s a mai intamplat in lumea noastra pe vremea lui Ilie.vezi 1 Imp 17.1.

                                    -au puterea sa prefaca apele in sange...v.6....si acest lucru s a intamplat in lumea noastra  pe vremea lui Moise.vezi Exod 7.17-21.

                                    -au putere sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie ...v.6....si acest lucru s a intamplat tot pe vremea lui Moise.vezi Exod 8.1-Exod 12.

Apararea lor:-le iese din gura un foc care mistuie pe vrasmasi lor.v.5.

Si acum priviti urmatorul adevar:

Atunci cind vor inchide cerul ca sa nu ploaie ,oare nu va fi foamete?

Nu va mai fi grau,nu vor mai fi roade pe camp!!!

Atunci cind vor preface apele in sange oare ce vor putea sa bea oameni?Multi vor cauta sa gaseasca ghetari care astazi se topesc in Antartica.

Nu este destul foametea ca urmare a lipsei de ploaie ,sunt loviti si cu setea dupa apa ca urmare a prefacerii apei in sange.

Apoi daca asta ar fi totul!!!!!

Orice fel de urgie si de oricite ori vor voi iti spune ceva?

Priviti doar urgiile din Egipt care au lovit pe egipteni pe vremea lui Moise si veti avea o imagine la scara mica .

Odata cu sfarsirea marturisiri lor ,se termina si timpul  lor pe pamant.

"Fiara care se ridica din adinc va face razboi cu ei"....si -i va omori..v.7

Daniel vede si el aceasta scena si o spune in Daniel 7.21.

Si Apoc 13.7

Retineti fiara ,nu era in vremea marturisiri lor.!!!!

Fiara se ridica la sfarsitul marturisiri lor .v.7.

Concluzie:

Inainte de aparitia fiarei care va face lucrarea ei ,vezi Apoc 13.16-18.,apar din partea Lui Dumnezeu acesti doi prorocii  cu o misiune clara de indeplinit,carora nimeni nu le va putea face nimic in timpul lucrari lor.Si dupa cum si Isus timp de trei ani jumate si a facut lucrarea ,si la sfarsitul marturisiri Lui ,a fost omorat,tot asa si cei doi prorocii vor fi omorati.

La moartea celor doi proroci nu s a aflat nimeni care sa i planga.!

Unde este Biserica?

Pe Isus l au plans,pe Stefan l au jalit pentru ca era Biserica.

Pe acesti doi nimeni nu i plange ,nimeni nu i jaleste,"toti locuitori de pe pamant se vor bucura si se vor veseli"...v.10.

Incat se vor bucura de ei ca sunt morti si se vor veseli in fata la doua cadavre,asta inseamna ca in timpul vieti celor doi nu mai fusese bucurie si veselie pe pamant.

Nui asa oameni rid cind pot, nu in necazuri ,nimeni nu rade cind ii este foame,pescarul nu rade cind pesti mor din cauza sangelui,nimeni nu ride cind nu are un pahar de apa sa bea,sau paine de mancat.Nimeni nu rade si este vesel cind este lovit de urgiii.

"Isi vor trimite daruri uni altora".v.10.

Cita bucurie,cita siguranta,nimeni nu se opreste din alergatul lui si sa se teama de Dumnezeu.

Au avut in mijlocul lor doi oameni ai Lui Dumnezeu,dar au preferat sa fie chinuiti in loc sa se pocaiasca de faptele lor.

Trei zile si jumatate de bucurie ,dupa care din nou groaza.Din nou frica .

Au fost martori toate natiunile la o inviere in direct.

Au fost martore toate natiunile la o rapire in direct.

Toate natiunile au auzit acel glas tare  care i au strigat celor doi prorocii.

E trist pentru locuitori pamantului ,pentru ca chemarea de a se sui in sus nu le a fost facuta lor,ci numai celor doi oameni ai Lui Dumnezeu.

Parca nu au fost destule cutremure pana atunci,versetul 13 ne arata ca va mai fi inca un cutremur exact in momentul urcari celor doi la cer,pagubele nu foarte mari ci doar a zecea parte din cetate,iar numarul celor morti la acest cutremur va fi de 7000 de oameni.Cel mai mare cutremur si ultimul va distruge toate cetatile neamurilor ,adica nimic si nici o cladire nu va mai ramane in picioare ,vezi Apoc.16.18-20.

9. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.

10. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa,.2 Petru 3.9-11. in curtea Templului!!!!!

Aici este diferenta intre cei dinlauntru si cei din afara.

Cei dinlauntru de acum incolo au parte doar de bucuri...Mat.25.34.

Cei de afara in schimb nu se vor bucura ,ci vor avea parte de mari necazuri ,foamete si urgiii.

Tot ce este afara va fi calcat in picioare de catre neamuri timp de 42 de luni sau trei ani si jumatate.

Trei ani si jumatate este hotarat ca va fi calcata in picioare curtea de afara a Templului.

Cine o va calca?

Neamurile !!!! Iar aceste neamuri vor fi conduse de Anticrist....vezi Daniel 8.si Apoc 12.17.

Dar inainte ca acest antichrist sa apara,inainte ca aceasta fiara sa se ridice din Adanc,apar pe scena mondiala doi Prorocii.

Lucrarea prorocilor:-vor prorocii..v.3

                              -au o marturisire de facut.v.7

                              -vor chinui pe locuitori pamantului.v.10.

 Puterea si Semnele lor:-au putere sa inchida cerul ca sa nu cada ploaie ...v.6..si acest lucru s a mai intamplat in lumea noastra pe vremea lui Ilie.vezi 1 Imp 17.1.

                                    -au puterea sa prefaca apele in sange...v.6....si acest lucru s a intamplat in lumea noastra  pe vremea lui Moise.vezi Exod 7.17-21.

                                    -au putere sa loveasca pamantul cu orice fel de urgie ...v.6....si acest lucru s a intamplat tot pe vremea lui Moise.vezi Exod 8.1-Exod 12.

Apararea lor:-le iese din gura un foc care mistuie pe vrasmasi lor.v.5.

Si acum priviti urmatorul adevar:

Atunci cind vor inchide cerul ca sa nu ploaie ,oare nu va fi foamete?

Nu va mai fi grau,nu vor mai fi roade pe camp!!!

Atunci cind vor preface apele in sange oare ce vor putea sa bea oameni?Multi vor cauta sa gaseasca ghetari care astazi se topesc in Antartica.

Nu este destul foametea ca urmare a lipsei de ploaie ,sunt loviti si cu setea dupa apa ca urmare a prefacerii apei in sange.

Apoi daca asta ar fi totul!!!!!

Orice fel de urgie si de oricite ori vor voi iti spune ceva?

Priviti doar urgiile din Egipt care au lovit pe egipteni pe vremea lui Moise si veti avea o imagine la scara mica .

Odata cu sfarsirea marturisiri lor ,se termina si timpul  lor pe pamant.

"Fiara care se ridica din adinc va face razboi cu ei"....si -i va omori..v.7

Daniel vede si el aceasta scena si o spune in Daniel 7.21.

Si Apoc 13.7

Retineti fiara ,nu era in vremea marturisiri lor.!!!!

Fiara se ridica la sfarsitul marturisiri lor .v.7.

Concluzie:

Inainte de aparitia fiarei care va face lucrarea ei ,vezi Apoc 13.16-18.,apar din partea Lui Dumnezeu acesti doi prorocii  cu o misiune clara de indeplinit,carora nimeni nu le va putea face nimic in timpul lucrari lor.Si dupa cum si Isus timp de trei ani jumate si a facut lucrarea ,si la sfarsitul marturisiri Lui ,a fost omorat,tot asa si cei doi prorocii vor fi omorati.

La moartea celor doi proroci nu s a aflat nimeni care sa i planga.!

Unde este Biserica?

Pe Isus l au plans,pe Stefan l au jalit pentru ca era Biserica.

Pe acesti doi nimeni nu i plange ,nimeni nu i jaleste,"toti locuitori de pe pamant se vor bucura si se vor veseli"...v.10.

Incat se vor bucura de ei ca sunt morti si se vor veseli in fata la doua cadavre,asta inseamna ca in timpul vieti celor doi nu mai fusese bucurie si veselie pe pamant.

Nui asa oameni rid cind pot, nu in necazuri ,nimeni nu rade cind ii este foame,pescarul nu rade cind pesti mor din cauza sangelui,nimeni nu ride cind nu are un pahar de apa sa bea,sau paine de mancat.Nimeni nu rade si este vesel cind este lovit de urgiii.

"Isi vor trimite daruri uni altora".v.10.

Cita bucurie,cita siguranta,nimeni nu se opreste din alergatul lui si sa se teama de Dumnezeu.

Au avut in mijlocul lor doi oameni ai Lui Dumnezeu,dar au preferat sa fie chinuiti in loc sa se pocaiasca de faptele lor.

Trei zile si jumatate de bucurie ,dupa care din nou groaza.Din nou frica .

Au fost martori toate natiunile la o inviere in direct.

Au fost martore toate natiunile la o rapire in direct.

Toate natiunile au auzit acel glas tare  care i au strigat celor doi prorocii.

E trist pentru locuitori pamantului ,pentru ca chemarea de a se sui in sus nu le a fost facuta lor,ci numai celor doi oameni ai Lui Dumnezeu.

Parca nu au fost destule cutremure pana atunci,versetul 13 ne arata ca va mai fi inca un cutremur exact in momentul urcari celor doi la cer,pagubele nu foarte mari ci doar a zecea parte din cetate,iar numarul celor morti la acest cutremur va fi de 7000 de oameni.Cel mai mare cutremur si ultimul va distruge toate cetatile neamurilor ,adica nimic si nici o cladire nu va mai ramane in picioare ,vezi Apoc.16.18-20.

9. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.

10. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.

11. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa,.2 Petru 3.9-11.

momentul prezent

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.

Trăiește în pace,fără să te îngrijorezi de viitor.

Îngrijorarea inutilă și imaginarea scenariului cel mai rău posibvil îți va înăbuși credința.

Numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla cu tine.

Tu nu stăpânești nici măcar momentul prezent ,întrucât chiar și acesta Îi aparține lui Dumnezeu .

Trăiește așadar ,potrivit voii Lui și vei fi binecuvântat acum.

În fiecare zi Dumnezeu îți rânduiește exact măsura de lucruri de care să te îngrijești-nimic mai mult,nici mai puțin nu se așteaptă de la tine ,continuă să faci lucrurile bune pe care le faci,evită lucrurile care te abat de la Cristos  și ai grijă ca surplusul tău de energie să nu te bage în bucluc.

Viitorul nu-ți aparține,iar când va veni ziua de mâine poate că ea va fi diferită de ceea ce ți-ai imaginat azi.

Un vis

Un vis prea scurt şi ne-nţeles 
E-a mea călătorie 
Spre noi locaşuri gându-ades 
Mă poartă-n veşnicie.
 Odată mă voi bucura
 Acolo sus în casa Ta!
 Cu îngerii îţi voi cânta, Isuse, numai Ţie.
 Deşi în beznă locuiesc 
În suflet am lumină, 
Atunci când altora vestesc, 
Iubirea Ta divină. 
Lovit de viscol şi furtuni, 
Mi-e inima rănită
 Doar cu Isus, prieten bun 
Am viaţa fericită.

avem datoria de a lupta neîncetat

Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi.
Cineva care s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru a-i călăuzi  şi pe alţii pe ea.
 Ești înălţat într-un loc în care primeşti dragoste  şi stimă printre cei evlavioşi  şi aceasta te promovează între oameni.


  Şi apoi? 


...Vine inspita de a avea grijă să îți păstrezi poziţia pe care  ți-a câştigat-o  şi să nu faci nimic care să o pericliteze.
 Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se compromite cu lumea  şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. 
Primeşte lauda celor raţionali;  însă , de fapt,tu  ai trecut de partea duşmanului.
 Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte acum în favoarea taberei greşite... 
Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a lupta neîncetat.

Prieten drag, dă-I inima

Prietenia

Singura prietenie adevarata este cea care s-a nascut fara motiv.

Adevarata prietenie este aceea in care mori sau pentru care primesti sa mori.

Nu-ti parasi prietenul ajuns la nevoie.

Prietenia unui singur om care te intelege este mai pretioasa decat cea a tuturor celorlalti care nu te inteleg.

In fericire este usor de gasit un prieten, dar in nenorocire este lucrul cel mai greu.

Cand iti merge rau abia atunci ies la iveala adevaratii prieteni.

Prietenia este o egalitate armonioasa.

Trebuie sa ne alegem prieteni pe cei care in primejdie pot sa ne fie alaturi.

Adevarata prietenie e scumpa.
De aceea cand o intalnesti, cauta sa o pretuiesti.
O prietenie pierduta e ca o floare pe mormantul uitarii.
Vei gasi alta, dar va fi greu sa aiba parfumul celei dintai.

Prietenul este cel care cunoaste totul despre tine si totusi te iubeste.

Prietenia nu poate exista fara incredere, nici increderea fara integritate.

Prietenii sunt felul in care ne poarta de grija Dumnezeu.

Prieten este cel ce stie sa-ti citeasca tacerile.

Prietenii sunt aceia care iti vorbesc cand nimeni nu mai vorbeste cu tine.

Un prieten este unul care-ti stie toate defectele si totusi mai are ochi sa-ti vada si calitatile.

Ceea ce este sublim in prietenie nu este atat a muri pentru prietenul tau intr-o ocazie stralucita cat a te sacrifica pentru el zilnic si cu dicretie.

Toate lucrurile imbatranesc, sa stii! In afara de prietenie si dragoste, care sunt vesnice.

Pentru om prietenu-i scut; atunci ce altceva-i mai scump decat un prieten?

Daca prietenia o legi cu oricine, la despartire n-ai nici o durere.

Pe prieteni la paguba po-ti sa-i vezi si sa-i judeci.

In cel ce ti s-a aratat prieten la nevoie increde-te si cand ziua ti-e fericita.

Cand iti gasesti un prieten tine-l strans, nu-l scapa cu usurinta.

Socoteste-l drept cel mai bun prieten pe acela care indruma omul spre liniste.

Inteleptul il socoteste prieten pe acela care si la rau si la bine ii ramane prieten.

A intemeia o prietenie e un lucru sanatos, iar a o sfarsi cu devotament e un lucru mare.

Ma tem ca n-avem sa mai nimerim pe-aceasta lume si nu vom mai intalni prieteni.

Cel ce paraseste un prieten ramane sarac chiar daca are o suta de bogatii.

Ce-ar putea face dusmanul daca prietenul ti-e credincios?

...in ziua nenorocirii sau a mortii durerea inimii duce la prieten.

Prietenul castigat intr-o viata nu trebuie suparat intr-o clipa.

Stii oare ce e fericirea? E sa vezi chipul prietenului.

Nu fi amarat, deoarece ai cu cine sa imparti necazul; de ai un prieten, rupi gatul necazului.

Trebuie cautat un astfel de prieten care sa-ti ramana vesnic prieten.

Multi sunt prieteni din interes, prieten adevarat iti este acela care iti cara povara.

Socoteste-l prieten pe acela care va imparti cu tine si durerea si bucuria.

Prietenul bun e o comoara imensa.

Cei mai scumpi bani - prietenia.

Ghimpele e prietenul trandafirului.

Tot ce vine de la prieten e lucru bun.

Prietenul e acela care se lupta impreuna cu tine la necaz impotriva tuturor, chiar si impotriva fratelui.

nu este deja prea târziu?

Cu cât ne apropiem mai mult de inima lui Dumnezeu, cu atât mai puţin vom fi înclinaţi spre controversă. Pacea pe care am aflat-o în sânul lui Dumnezeu este atât de plăcută, încât e ceva natural să vrem să o menţinem intactă ca să ne bucurăm de ea cât se poate de mult şi de deplin.

Creştinul umplut cu Duhul Sfânt nu este niciodată un bun combatant. 
El este mult prea dezavantajat.
 Duşmanul este întotdeauna mai bun la insulte, decât îşi va permite creştinul să fie.
 Diavolul are toate epitetele colorate, iar urmaşii lui le folosesc fără mustrări de conştiinţă. 
Creştinul întotdeauna se simte mai în largul său binecuvântând, decât opunându-se. 
Mai mult decât atât, el este mult mai sensibil la critici
 decât adversarii lui. 
El se retrage dinaintea oricărei înfăţişări mânioase şi se dă înapoi de la cuvinte pline de amărăciune. Acestea sunt simboluri ale unei lumi pe care el a părăsit-o demult pentru liniştea Împărăţiei lui Dumnezeu unde dragostea şi binele triumfă. 
Toate acestea sunt în favoarea lui pentru că îl disting ca pe un om în care nu este ură şi care îşi doreşte cu tot dinadinsul să trăiască în pace cu toţi oamenii.

În ciuda dorinţei sale sincere după pace, vor fi totuşi momente în care el nu va îndrăzni să-şi permită să se bucure de ea. 
Sunt momente în care e păcat să fii în relaţii de pace.
 Sunt circumstanţe în care nu este nimic altceva de făcut decât să te ridici şi să te opui vehement. 
A face cu ochiul nelegiuirii de dragul păcii nu este o dovadă de spiritualitate superioară;
 mai degrabă e un semn al unei timidităţi condamnabile care nu îndrăzneşte să se opună păcatului de teama consecinţelor. 
Căci ne va costa mult să stăm de partea binelui, când răul îi domină pe majoritatea, lucru care se întâmplă absolut tot timpul.

În ultima vreme, am crescut un soi de creştini iubitori de pace, blânzi, domoli şi inofensivi de care lumii nu îi este teamă şi pentru care are prea puţin respect.
De pildă, suntem atenţi ca niciodată să nu vorbim în public împotriva vreunui cult fals ca nu cumva să fim consideraţi intoleranţi.
 Ne este frică să vorbim împotriva păcatelor distructive ale civilizaţiei moderne ca nu cumva cineva să ne remarce ca fiind fanatici şi înguşti. 
Puţin câte puţin am fost împinşi de pe pământul tare într-o ţară a viselor religioase unde ni se îngăduie să zburăm fără a face vreun rău, ca rândunelele la apus, fără a spune ceva ce ar putea provoca supărare fiilor acestei lumi.

Acest neo-creştinism, care pare să fie acum cel mai popular (şi care, cu siguranţă, este cel mai agresiv) este foarte atent să nu se opună păcatului.
 El îşi câştigă mulţimile amuzându-le şi convertiţii, ascunzându-le implicaţiile depline ale mesajului creştin. 
Îşi face proiectele după metodele de propagandă zgomotoasă ale afacerilor lumești. 
Am putea foarte bine  să strigăm: 
-Ilie, tu ar fi trebuit să trăieşti acum; bisericile au nevoie de tine.
 Avem nevoie disperată de câţiva oameni ca Ilie care să îndrăznească să-i înfrunte pe păcătoşii neruşinaţi care se impun în fiecare domeniu al vieţilor noastre. 
Păcatul, în proporţiile depline ale unei revoluţii sau ale unei ciume, a distrus civilizaţia noastră, în timp ce oamenii care merg la biserică s-au jucat asemenea copiilor în piaţă.

Ce s-a întâmplat cu spiritul creştinului  modern?
 Şi-a pierdut aurul nostru strălucirea?
 Ne-am pierdut duhul de discernământ până într-acolo încât să nu-i mai recunoaştem pe cei ce ne iau în robie? Cât ne vom mai ascunde în peşteri, în timp ce Ahab şi Izabela continuă să pângărească templul şi să devasteze ţara? 
Cu siguranţă, trebuie să ne gândim serios la acest lucru şi să ne rugăm pentru aceasta înainte de a fi prea târziu
 – dacă nu este deja prea târziu.

Nu te teme sa zici nu stiu.

Sa nu privezi pe nimeni de speranta, poate fi singurul lucru pe care il poseda.
Sa nu ieie decizii cand esti suparat.
Pastreaza-te in forma (fizica) (daca poti)
Niciodata sa nu vorbesti despre comert (negot) in lift
Nu plati o lucrare inainte de a fi terminata
Pazeste-te de cel care nu are nimic de pierdut
Invata sa spui "nu" cu amabilitate si tristete.
Nu te astepta ca viata sa fie dreapta
Nu sovai (pregeta) sa pierzi o batalie daca asta te va conduce la castigarea razboiului.
Fii cutezator si curajos.
Nu amâna ceea ce este necesar la momentul potrivit
Nu te teme sa zici nu stiu.
Nu te teme sa spui imi pare rau.
Lauda in fiecare zi trei persoane
Contempla rasaritul cel putin odata pe an
Uite-te in ochii oamenilor.
Spune multumesc cat de des.
Spune te rog cat de des.
Cheltuieste mai putin decat castigi
Trateaza-i pe ceilalti cum vrei sa fii tratat -ce tie nu-ti place altuia nu-i face,
Fa-ti prieteni noi si cultiva-i pe cei vechi
Pastreaza secretele.
Recunoaste-ti greselile
Fii curajos, daca nu esti simuleaza, sa stii ca nimeni nu o sa observe diferenta.
Foloseste cardul de credit numai pt comoditate, nu pt credit.
Nu insela pe altii
Invata sa asculti
Fa-ti o lista cu lucrurile pe care ai vrea sa le experimentezi inainte de a muri, poart-o in geanta si consult-o cat de des
Fa-te ca nu auzi comentariile facute cu rautate
Ideile bune, nobile si capabile de a schimba lumea provin totdeauna de la o persoana care lucreaza singura
Daca te hotarasti sa fii de partea a ceva (sau cuiva) fa-o cu determinare si incredere.
Cand ai un copil incearca mereu sa faci o limonada cu el
Ia-ti un caine dar nu-i permite sa supere vecinii
Adu-ti aminte de aniversarile celorlalti
Canta cand faci dus
Utilizeaza banii in mod onorabil (cinstit)
Niciodata sa nu permiti sa fii vazut beat.
Imprumuta doar cartile care nu te intereseaza daca n-o sa le recuperezi .
Alege-ti cu multa atentie partenerul de viata, din aceasta unica decizie deriva 90% din fericirea ta.

Eu mi-am pus nădejdea-n Domnul

Eu mi-am pus nădejdea-n Domnul
Și spre mine El s-a aplecat,
M-a scos din groapa pierii,
Sufletul El mi-a înviorat.
M-ai izbăvit, o, Doamne,
Sufletul meu vesel cântă,
Inima mea te mărește
Căci m-ai izbăvit!

Refren:
/: Să se veselească-n Tine
Cei ce te caută în viața lor,
Răscumpărații Tăi să strige:
Mărit să fie Domnul Dumnezeu! :/
Dumnezeu!

M-ai chemat cu voce blândă
Și m-ai pus pe a Ta stâncă,
Eu ți-am mulțumit, o, Doamne
Și-am răspuns chemării Tale.
Te-ai îndurat de mine
Cu mare credincioșie,
Și prin marea-Ți bunătate
Tu m-ai izbăvit!

Fericit e omul care
În Domnul nădăjduiește,
El ascultă de-al lui Rege
Și în om nu se încrede.
Multe-Ți sunt minunile,
Mari îți sunt planurile,
În tot ce faci Tu pentru mine
Nimeni nu e ca Tine!

Răscumpărații Tăi să strige:
Mărit să fie Domnul, Dumnezeu!
Dumnezeu!

Noi nu suntem niciodată singuri

Geneza 15:17-19

După ce a asfinţit soarele s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale îi dau ţara aceasta.
Avraam era puţin îngrijorat.

Mie nu-mi place când noi citim Biblia şi nu folosim de loc imaginaţia noastră, şi nu ne punem noi în locul personajelor despre care citim. 

Citim despre Avraam că :

Dumnezeu l-a chemat din ţara sa, din familia sa din poporul său… şi apoi în versetul următor, citim că Avraam a plecat, şi noi credem că plecarea lui Avraam a fost chiar atât de uşoară. 

Nici nu ne trece prin minte că Avraam o fi avut şi el dubiile sale, luptele sale, poate chiar nesiguranţele sale. 

Dicuţii cu soţia sa, Sara, sau cu neamurile sale.

Acestea l-or fi făcut lunatic, i-or fi zis că poate şi-a pierdut minţile. 

Avraam a trebuit să învingă anumite dubii, inerente fiinţei umane.

Citim apoi că Avraam a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i-a fost socotit neprihănire. 

Ce uşor a fost ca Avraam să creadă!

Dar mie de ce-mi vine atât de greu? 

De ce trebuie să mă lupt să cred? 

Şi eu am exemplele trecuţilor titani ai credinţei, ca Avraam, şi am Cuvântul lui Dumnezeu şi tot am lupte! 

Dar Avraam care nu a avut Cuvântul şi nici predecesori ai credinţei, oare i-a venit uşor să creadă? 

Nu ştiu, întreb şi eu.

Dar nu-mi place să cred că istorisirile din Biblie s-au întâmplat în timpul scurt în care le citim noi (pe parcursul a cinci minute) şi că oamenii respectivi nu au avut de luat deciziile lor cum trebuie să le iau şi eu pe ale mele, din mijlocul unor lupte, dubii, nesiguranţe şi incertitudini. Mai ales că ştiu că de câte ori trebuie să iau o decizie, apar cel puţin două-trei variante care par toate la fel de bun.

Prin capitolul 15 din Geneza citim că după câţiva ani de aşteptare a împlinirii făgăduinţei lui Dumnezeu, Avraam a întrebat din nou pe Domnul: 

Prin ce voi cunoaşte că voi stăpâni ţara asta despre care îmi vorbeşti tu? 

Cu alte cuvinte, dă-mi o dovadă, un semn.

Fă un legământ cu mine. 

Şi Domnul este de acord.

Avraam va lua dobitoacele cerute de Domnul, le va omorî şi va face din corpurile lor un fel de culoar prin care, cei doi care vor încheia legământul, Dumnezeu de la un capăt şi Avraam de la celălalt vor înainta unul spre altul, strigând: 

cum s-a despicat trupul acestor animale, aşa să fie despicat trupul meu dacă nu-mi voi ţinea legământul!
Avraam a aşteptat la un capăt, probabil ca Dumnezeu să facă primul pas.

Dar de la capătul Domnului nu se auzea nimic.

Avraam era obosit, a adormit. 

La un moment dat Domnul a trecut printre animale de unul singur, încheiand parcă un legământ unilateral cu Avraam.

Apoi a reafirmat clauza legământului: 

ţara aceea va fi a seminţei lui Avraam
Întâmplarea aceasta mă aduce la ceea ce vreau să spun.

 Dumnezeu nu ne va cere niciodată să facem ceva singuri, de noi înşine. 

Nu este ca şi cum noi ne facem partea noastră, şi Dumnezeu îşi face partea Sa, şi astfel noi ne întâlnim undeva la mijloc… 

ei bine, poate că Dumnezeu face mai mult că El e mai mare şi mai tare!

Am auzit prin popor expresia care nu-i adevărată:

 fă un pas către Domnul şi El va face doi către tine.

E adevărat că Biblia spune: 

Iacov 4:8

 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi.

Dar noi nu putem face nimic de la noi înşine!

Ba mai mult Profetul vede situaţia în felul acesta: 

Isaia 26:12

 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

 Tot ce facem noi, este făcut prin puterea Domnului. 

El nu ne cere ceva ce nu va face El prin noi, ceva ce nu cere de la Sine!

 Când ne cere ceva, El ştie că El va trebui să facă prin noi.

 Când ne cere să fim sfinţi, El ştie că El va fi sfinţirea noastră!

Când ne cere să fim înţelepţi, El ştie că El va fi înţelepciunea noastră! 

1 Corinteni 1:30

Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. 

El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.

Noi nu putem atinge aceste stări fără ca Christos să-şi trăiască viaţa Sa în noi!

 De aceea ne-a promis El că va fi cu noi în fiecare zi, până la sfârşitul veacului!

 Noi nu suntem niciodată singuri, lăsaţi de capul nostru, ca să ne zbatem noi să facem, să împlinim ceva în puterea şi capacitatea noastră.

Să veghem!

Hoţul nu vine decît să fure, să junghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă ţi s-o aibă din belşug".
Iată situaţia în care se găseşte cel răscumpărat care a intrat pe poartă, acceptînd pe Domnul Isus Hristos ca pe Păstorul cel bun  .
Dar o astfel de oaie care a promis să-L urmeze oriunde o conduce El şi să asculte numai de glasul Lui, este vizată cu precizie şi stăruinţă de un vrăjmaş crud şi necruţător.
Realizăm noi aceasta?
 El ne poate ataca ca un lup răpitor, poate deasemenea să încerce să ne înşele ca un "înger de lumină" şi să ne amăgească cum a făcut şarpele în Eden cu Eva (2 Cor. 11:3, 4, 13, 14).
 Scopul lui deci este mereu acelaşi: 
"să fure, să junghie şi să nimicească".
 Din clipa cînd ascultăm glasul lui, sau încetăm de a-i mai rezista, el se pune pe lucru şi ne fură ceva din viaţa noastră spirituală:
 poate fură timpul pentru citirea Cuvîntului şi pentru rugăciune, dar are grijă să ne dea timp destul pentru televizor sau alte "lucrări neroditoare ale întunericului" (Ef. 5:11). Poate să ne fure părtăşia cu fraţii care ne este atît de necesară şi de folos şi poate chiar să ne fure părtăşia cu Domnul Isus, introducînd vreun păcat în viaţa noastră şi aceasta este cea mai mare pierdere. 
Şi astfel îşi începe el lucrarea de distrugere, nu a sufletului, fără-ndoială, ci a unei vieţi creştine adevărate. 
Oh! 
Să veghem la ce auzim şi vedem aici şi acolo, să ne dăm seama de manevrele vrăjmaşului nostru! 
Atîtea vieţi au fost secătuite de tot ce este duhovnicesc şi deteriorate în ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu în ele, pentru că "oile" au ascultat de glasul străinului.
Una din cele mai eficace acţiuni a vrăjmaşului celui credincios este înşelarea lui cu tot felul de învăţături false scoase dintr-o falsă interpretare a Scripturii Sfinte, şi aceasta o face Satan personal care se preface în înger de lumină.
 Dumnezeu să ne dea darul deosebirii duhurilor ca să nu ne lăsăm înşelaţi de această teribilă metodă a vrăjmaşului şi astfel să nu ascultăm de glasul străinilor care sînt "hoţi şi tîlhari" (vs. 8). 
Să nu pretindem că sîntem mulţumiţi cu viaţa noastră, atîta timp cît moartea spirituală şi formalismul religios -lucrarea hoţului - domnesc în ea. 
Să ne întoarcem la cruce, căci acolo este cu adevărat adăpostul nostru!
 Să avem curajul şi sinceritatea de a constata, recunoaşte şi mărturisi pagubele duhovniceşti pe care le-a cauzat lipsa noastră de veghere.
Domnul Isus ne-a făgăduit o viaţă spirituală din belşug şi aceasta trebuie să ne caracterizeze.
 O astfel de viaţă este transmiterea vieţii de învierea Domnului Isus. 
O recunoaştem la noi?
 O recunosc şi alţii? 
Cînd demonstrăm o neprihănire practică, dovedim că avem o sursă nouă de viaţă. 
Viaţa din Duhul începe cînd firea pămîntească moare. Cea mai rapidă cale de a ruina viaţa spirituală este un cuget pătat.

Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Hristos n-ar fi acolo?

Mă gândesc că nu luăm îndeajuns de serios lucrurile, că tratăm cu superficialitate viaţa spirituală, că nu înţelegem fumuseţea chemării şi a destinului nostru veşnic.

 Că nu avem ochi să vedem şi-o inimă deschisă să înţelegem splendoarea Dumnezeului pe care îl slujim.
Ca Frica de Domnul nu mai stăpâneşte inima noastră… , un adevăr care mă doare cumplit.

Când se afla pe patul morţii-Augustin, înconjurat de prietenii cei mai apropriaţi, în timp ce Augustin a plecat la Domnul, răsuflarea şi bătăile inimii i s-au oprit, iar un simţământ minunat de pace a umplut încăperea. 

Apoi ochii i s-au deschis brusc şi, cu faţa strălucitoare, a spus celor prezenţi: 

“L-am vazut pe Domnul. 

Tot ce am scris nu-i decât o fărâmă…

” Apoi a plecat spre casa lui cea veşnică…
O fărâmă…
Cât de frumos trebuie să fie Cerul.

 Cerul, Cetatea lui Dumnezeu nu-i frumos pentru că vei avea acolo porţi de mărgăritare şi străzi de aur, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit.
Cerul este frumos datorită lui Dumnezeu. Datorită prezenţei lui Dumnezeu, datorită lui Hristos.
Ai vrea să ajungi în Cer, dacă Hristos n-ar fi acolo?

 Răspunsul la această întrebare s-ar putea să-ţi spună ceva despre tine…
Îmi doresc să-L vad pe Domnul. 

Să mă îndragostesc acum şi aici de El în aşa măsură încât să doresc şi să mi se pară uşor o veşnicie întreagă să-i cânt şi să-i declar iubirea. 

Asta îţi doresc şi ţie…