mergi prin credinta

“Petru Ia raspuns: “daca esti tu, porunceste-mi sa vin ia tine pe ape” (Matei 14:28)

Petru nu a umblat pe apa de unul singur, ci impreuna cu Domnul Isus.
Astazi Hristos te invita sa mergi cu El si sa experimentezi minunile Lui.
De ce nu vedem mai mult minunile Lui in vietile noastre?
 Deoarece:
1) nu ne rugam pentru ele si nu-L credem pe Dumnezeu.
Domnul Isus a spus: “Daca ramaneti in Mine, si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da” (loan 15:7).
Rugaciunile tale reprezinta o invitatie pentru Dumnezeu, un punct de intrare si un canal prin care puterea Lui facatoare de minuni poate interveni pentru a schimba circumstantele. Dar trebuie sa te rogi si sa crezi ca El o va face!
  2) credem ca vremea minunilor a trecut.
Scriptura spune: “Isus Hristos este acelasi ieri si azi si in veci!” (Evrei 13:8).
In realitate nu a existat “o vreme a minunilor”, ci exista doar un Dumnezeu al minunilor, iar El nu Se schimba niciodata.
Asa ca nu-L limita!
3)  lasam ca pacatul sa ne saboteze increderea.
Ioan scrie: “daca nu ne osandeste inima noas­tra, avem indrazneala la Dumnezeu. Si orice vom cere, vom capata de la El, fiindca pazim porun­cile Lui, si facem ce este placut inaintea Lui” (1 loan 3:21-22).
4) ne uitam la situatie in loc sa ne uitam la Mantuitor, iar credinta noastra se clatina.
Cand :
Domnul Isus i-a spus lui Petru “pentru ce te-ai indoit?” (Matei 14:31)
El voia sa spuna :
“Nu lasa ca furtuna sa te copleseasca.
Sunt langa tine.
Problema ta este la picioarele Mele, de aceea ea este si la picioarele tale.
 Uita-te doar tinta la Mine, mergi prin credinta si nu te abate de la plan!”

dis de dimineață în audiență

 

David s-a sculat dis-de-dimineaţă...
Iosua, sculându-se dis-de-dimineaţă,....
 Israeliții s-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui zicând: "Iată-ne! Suntem gata...
Domnul a zis lui Moise: "Scoală-te dis-de-dimineaţă şi du-te înaintea lui Faraon.....
Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
 oameni ce s-au trezit ca si tine dis de dimineata ....
si azi Domnul are oameni ce dis de dimineata au audienta  la EL...

Darul

Se povesteste ca un tânar, singur la parinti, urma sa-si incheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masina expusa in vitrina unui magazin auto. Stia ca tatal lui isi poate permite sa cumpere o astfel de masina, asa ca si-a exprimat dorinta sa o primeasca in dar la absolvire.
Ziua mult asteptata se apropia, insa fara ca tânarul sa poata depista vreun semn ca masina mult visata va intra in posesia sa. O usoara dezamagire incepuse sa i se cuibareasca in inima.

in seara dinaintea festivitatii de absolvire, tatal si-a chemat fiul in birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult il iubeste. Apoi i-a intins o cutie frumos impachetata, rostind emotionat: „Felicitari, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperând ca va gasi in ea cheile masinii. insa in cutie se afla o biblie scumpa, imbracata in piele, cu numele lui scris in litere aurite pe coperta.
Dezamagirea i s-a transformat in mânie.
- Cu banii pe care ii ai, tu imi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatalui, tânarul a iesit furios din camera, parasind definitiv casa tatalui sau.
Anii au trecut. Tânarul de odinioara avea de-acum o afacere prospera si o familie frumoasa. intr-un târziu, si-a dat seama ca vremea nu sta in loc si a hotarât sa-si viziteze tatal, pe care nu-l mai vazuse din ajunul absolvirii facultatii.

insa inainte ca sa poata pleca la drum, o telegrama fulger il anunta ca tatal lui a decedat si ca toata averea i-a ramas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasa dupa ani de zile, inima i-a fost coplesita de tristete si regrete. A intrat in biroul tatalui sau. La un capat al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise in ajunul absolvirii – in aceeasi pozitie in care o lasase el inainte de a parasi casa parinteasca. Cu ochii impaienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a inceput sa citeasca in ea.
La un moment dat, intorcând inca o fila, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sa ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani in urma sa primeasca masina mult visata. in plic, un contract de vânzare, datat in ziua absolvirii. ACHITAT – scria in litere mari peste termenii contractului. Masina il astepta de ani de zile in garaj.
De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt „impachetate" cum ne-am asteptat ?

Eşti liber ...

Eşti liber cu adevărat când nu-ţi conduci tu viaţa, ci Îl laşi pe Dumnezeu să te conducă…
Eşti liber cu adevărat când nu trăieşti la întâmplare, ci trăieşti după Cuvântul lui Dumnezeu…
Eşti liber cu adevărat când nu poţi începe ziua fără rugăciune…
Eşti liber cu adevărat când nu umbli oricum, oriunde şi oricând, ci umbli cârmuit de Duhul lui Dumnezeu…
Eşti liber cu adevărat când…acţionezi corect…eşti cinstit…renunţi la răzbunare…eşti dispus să ierţi şi să uiţi…treci peste trecut…spui adevărul…faci fiecare lucru spre slava lui Dumnezeu.

îndrăgostit pe viață de un spic.

Mintea nu-mi mai era destul, mi-am pus inima să-nțeleg

Cu limite impuse minunile le leg
Chiar de-i adâncă groapa în care sunt
Chiar de-s făcut din pământ și văd numai pământ,
De groapa mi-e adâncă, Ești mai adânc de-atât
Și Ești mai mare decât tot ce mi-e urât.
Sunt un fir de praf legat de-ncălțămintea Ta
Și chiar de-s multe căi, rămân pe calea Ta!

Încă respir chiar de m-am înnecat,
Măcar că sunt la strâmtorare, mă simt la loc lat
Astupat în noroi ... ciudat... mă simt curat
Căci mâna ce mă ține, e mâna Ta de Tată,
Și chiar de nu Te văd, nu mai sunt singur,
Dragostea din inima Ta în inimă-mi  e sigur.

Te-am auzit strigându-mă ... m-am oprit
Și ochii mei închiși la Tine au privit
Te-am văzut atât de mare ... îndrăgostit de un nimic,
Ca un secerător bogat, îndrăgostit pe viață de un spic.

ai pierdut răbdarea pe drum?

Scrie în Numeri 21 că poporul Israel „şi-a pierdut răbdarea pe drum”, şi atunci a început să vorbească împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise. 
Câtă vreme aveau virtutea asta la ei, în rucsac sau în vreun buzunar cu sau fără fermoar (cred că era fără, altfel n-ar fi căzut în timpul mersului, fără ca ei să observe), oamenii au tăcut, sau nu aveau nimic de spus „împotrivă”. 
Acum însă meditează asupra nemuririi sufletului, şi privind mai atent descoperă că acesta era „scârbit”.

Dar nu ştiau de ce, pesemne că au analizat mai multe variante, au cumpănit, şi apoi şi-au deschis gurile şi au vorbit toţi în cor: 
-„Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă” (Numeri 21: 5).
 Hrana aceasta făcea bine trupului, asta era sigur, dar iată că nu şi sufletului 
– credeau ei!

Dar problema adevărată era alta, căci dacă ar fi fost vorba de cele mâncare, fără îndoială că Domnul le-ar fi schimbat meniul. 
Sufletul le-a fost otrăvit, şi nu de mâncare, ci de nemulţumire. 
Nu era pentru prima dată. 
Şi după cum ştiţi, între aceasta şi pierderea răbdării e o mare legătură.
 Aşa că trebuia recuperată virtutea căzută, fără ştirea lor, din rucsac sau din vreun buzunar fără fermoar. 
Domnul a analizat mai multe variante, a cumpănit, şi a trimis „nişte şerpi înfocaţi”!
în concluzie:
-ești nemulțumit de ceea ce ești și ai?
-ești scârbit de tot ce e-n jurul tău?
ai pierdut  și tu răbdarea pe drumul vieții?
Nu e de mirare căci șarpele /satan te -a mușcat!
remediul:
privește la crucea Golgotei ,adică la Domnul Isus.

Pe mana chinuitorilor

binecuvantarea pentru Abiel

Domnul sa te binecuvanteze si sa te intareasca Abiel, sa te umple cu putere si cu orice fel de har  El sa faca sa lumineze fata Lui peste tine Abiel si sa toarne belsug de binecuvantare peste tine . Rostesc pentru Abiel aceasta sfânta si bine venita binecuvântare :
ochii lui Elisei,

urechile lui Samuel,

vocea lui Ioan Botezatorul,

picioarele lui Pavel,

autoritatea lui Ilie,

blandetea Domnului Isus,

partasia Duhului Sfint.

Bunatatea si indurarea Domnului sa nu te paraseasca niciodata, pacea lui Isus Hristos sa se reverse intotdeauna din belsug peste tine Abiel si sa fii totdeauna plina de curaj in Duhul Sfint. 
Bucuria Domnului sa fie totdeauna taria ta Abiel.

leac din galaad

Un lucru pe care trebuie sa-l invete inca multe persoane este ca mergand pe o cale rea nu poti ajunge la o destinatie buna!

Dacă ai un berbec în Biserica, decât să lupţi cu el mai bine lucrează cu el.

Eu nu sunt niciodata jos, sunt fie sus…fie tocmai ma ridic!

Unii care se pretind in drum catre cer, traiesc de parca s-ar indrepta intr-o cu totul alta directie.

Pentru a fi cu adevarat in stare de ceva, abilitatea trebuie sa se insoteasca cu oportunitatea. 

Abilitatea fara ambitie este ca masina fara motor.

Multi oameni se indoiesc de ceea ce pot, dar foarte putini au dubii despre cat de importanti sunt!

Fa ce poti, fara sa te compari cu altii.

Daca absenta nu ti-ar fi simtita, sa stii ca nici prezenta ta nu conteaza.

Absenta este cel mai obisnuit leac pentru dragoste. 

Absenta si moartea sunt la fel, doar ca in moarte nu mai exista suferinta.

A privi inseamna un lucru,a vedea inseamna altul, a intelege inseamna un al treilea, a invata din ceea ce ai inteles inseamna o treapta mai sus,dar singurul lucru care conteaza in ultima instanta este ceea ce faci, ca rezultat al invataturilor pe care le-ai tras.

Lumea are nevoie de oameni care pot infaptui ceva, nu de cei ce stiu sa explice foarte convingator de ce au stat degeaba.

Toata omenirea poate fi impartita in trei categorii: cei de neclintit, cei care pot fi pusi in miscare si cei care ii pot misca pe altii.

Unora le este greu sa puna ideile in cuvinte, mie mi-e cel mai greu sa le pun in ... practica. 

Se scurg aşa de iute anii!

Se scurg aşa de iute anii!
Dispar ca umbrele-n amurg!
În zbor se duce-a noastră viaţă
Şi-ataţia la sfârşit o plâng…
În viaţă, omul dă durerii
Tribut în fiecare zi;
Din zori şi până-n clipa serii
Aleargă, spre a vieţui.

Tu, om, din orice colţ al lumii,
Doar prin credinţă poţi avea
Iertarea, pacea, fericirea -
Isus îţi dă, la Golgota.

Oricine-ai fi, eşti om din lume;
Ai străbătut acelaşi drum:
Ai fost copil cu suflet nobil,
Bătrân sau tânăr eşti acum.
Din zorii frageziei tale,
Ţi-ai dăruit imagini noi;
Ţi-ai vrut atâta fericire,
Dar lacrima ţi-a curs şuvoi.

Aşa de rar, pe-a-tale rane,
A picurat balsamul sfânt;
Speranţa unor zări senine
Te-a însoţit, pân’ la mormânt…
Dar omule, cu tot amarul,
Isus te poate duce-n rai;
Crezând în El, primindu-I harul,
Poţi fericire-n veci să ai.

Vreau raspuns la rugaciune.

Doamne Isuse,te-am strigat cu disperare,cu infrigurare
Si plangand am auzit o voce iubitoare si blanda raspunzand.
Te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta
Cu nesfarsita bunatate mi-ai spus numai atat:"Asteapta!"
"S-astept? Cat sa astept? De ce?"
Stateam infrant si ratacit.
"Oare mana Ta e prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
In genunchi a cata oara Te-am implorat un semn sa-mi dai,
Vreau raspuns la rugaciune.
Spune-mi: "Mergi!" sau spune-mi "Stai!"
M-ai invatat sa vin la Tine, sa cer, sa cred si voi primi
Mi-ai promis ca Esti cu mine sa ma ajuti oriunde-as fi."
Dar ma simteam pierdut si singur.
Strigam,Tu raspundeai in soapta cu dragoste si cu iubire:
"Copilul Meu iubit :Asteapta!"
Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit,nedrept
Priveam spre cer cu neputinta:
"Sa mai astept? Cat sa astept?"

Atunci ai coborat la mine si m-ai privit in ochi: plangeam
Mi-ai spus:"Vrei un semn,o voce? Atat e tot ce iti doreai?
As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
As fi putut s-apind vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
De ti-as fi aratat intr-una ce sa alegi sa-ti fie bine,
Tu ai avea raspuns la toate,dar nu M-ai intalni pe Mine!
Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti
Nu ai putea simti puterea pe care-o dau celor infranti
N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii
Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii
S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera
N-as mai putea sa fac din tine o perla in coroana Mea!

Deci,fiul meu, treci prin credinta, gandind la zilele senine
Stiind ca cel mai mare dar este sa Ma-ntalnesti pe Mine!
Chiar daca nu gasesti raspunsuri si viata pare prea nedreapta
Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun: Asteapta!

Nu simţi iubire....

Prin lume, cu domestice priviri,

eşti vorbă parcă spusă peste gard,

fără extaz, durere, clocotiri

de ape care-n văi de soare ard.

Nu simţi iubire, ură, prăbuşiri,

cutremurul parfumului de nard

pe Domnul închegând mărturisiri

de-o inimă ca zborul de petard.

Te nărui în minute de-nghiţiri

la mese cu fatidicul hazard,

în viaţa ta exişti la foaia „ştiri”:

eşti vorbă parcă spusă peste gard.

Între atâtea serbede-ocoliri,

cu varul feţei îngheţat sub fard

nu poţi, sărace, sfinte regăsiri

de clorofilă-n recele smarald.

Te-nvârtoşezi ca mâlul în rostiri

şi eşti vărsat curând în jetul fad

pe cărămida-ncinselor pieri…

Eşti vorbă spusă peste gard. 

De ce atâtea culte creștine?