miercuri, 30 septembrie 2015

Ce ar spune de mine?

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta:
 Le place sa alerge incoace si incolo. 
Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei.
 Ieremia 14:10 
Am citit…
si m-am gindit ..
oare …
despre cine vorbeste?
 In vechime le spunea evreilor, dar astazi?
 Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… 
ia  gândiți-vă!!! 
O sa ni se potriveasca! 
Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. 
Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… 
erau mai ocupati ca astazi.
 Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .
 Si ma uit la fraza asta…
”nu-si cruta picioarele…” 
si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; 
ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; 
nu ne pastram nici valorile, nici relatiile.
 Oare ce ar spune Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia?
 Sau chiar mai aproape…
Ce ar spune de mine? 
Si de ce nu?! 
Si de tine!

duminică, 27 septembrie 2015

singur acasa

vineri, 25 septembrie 2015

O, mică rugăciune zilnică!

O, mică rugăciune zilnică! 
Ești cam săracă, și nințel zdrențuită, o haină ponosită precum cotidianul însuși. Gândurile nobile și sentimentele alese sunt prea grele pentru tine. Nu ești o simfomie grandioasă răsunând într-o catredală impunătoare, ci-mi pari mai mult un cântec religios, plin de bune intenții și izvorât din inimă, puțintel monoton și naiv. Dar să știi că tu ești rugăciunea loialității și se poate conta pe tine oricând, ești rugăciunea ce se uită pe sine, slujba nerăsplătită adusă maiestății divine, tu ești dăruirea totală ce face să treacă mai ușor orele cenușii și preschimbă momentele banale în clipe mărețe. Ție nu-ți pasă de experiența celui ce se roagă, ci de înălțarea lui Dumnezeu. Tu nu-ți dorești experiențe noi, ci credință. Pasul ți-e ostenit uneori, dar nu te-oprești din drum. Câteodată pare că vii doar de pe buze, nu din inimă. Dar nu-i mai bine oare ca măcar buzele să-L binecuvânteze pe Dumnezeu decât ființa întreagă să amuțească? Și nu e oare atunci mai multă nădejde ca murmurul buzelor să găsească ecou în inimă decât să încremenească în muțenie totul din om? Iar în puținele noastre clipe de rugăciune, ceea ce-mi zic eu sau alții, cu ton de dojană, că e doar o îngânare de pe buze, e cel mai adesea, de fapt, rugăciunea unei inimi sărmane, dar fidele care, în pofida slăbiciunilor, a oboselii și nemulțumirilor lăuntrice, continuă, cu trudă și bună credință, să sape un mic făgaș prin care o mică rază de lumină eternă pătrunde în inima noastră îngropată sub straturile cotidianului.

marți, 22 septembrie 2015

Nu este ceva neobişnuit

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.
2 Cronici 31:21
Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini.
El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel.
Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul.
Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult.
Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea;
El iubeşte credincioşii activi.
Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină?
Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima.
Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală?
Cei mai talentaţi?
Nu, cei mai zeloşi;
lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4).
Puritatea inimii se vede în perseverenţă.
Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune:
-„Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută.
Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt".
Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima?
Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus!
Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui!
Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta mă mănâncă pe Mine" (Ioan 2:17).
Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară;
când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său.
După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

joi, 17 septembrie 2015

continut si ambalaj



Ispita de a accentua mai mult forma decat continutul. Predicarea in sine comporta doua aspecte: 
continut si ambalaj. 
Cand predicatorul se concentreaza doar spre ambalaj, risca sa nu mai aiba continut. Probabil de aici a aparut si vorba Mariei care se intorcea de la Biserica si fiind intrebata de un vecin cum a fost:
 Ea a spus frumos, deosebit. 
La care vecinul a intrebat-o despre ce s-a predicat, iar Marie a spus:
 nu mai imi aduc aminte.

 Ispita de a predica ne-pregatit.
 Mesaj fara continut. Cunostiintele biblice si increderea in capacitatea personala poate duce la o pregatire superficiala a predicii. 
Dumnezeu da har si ungere celor ce muncesc. 
Dumnezeu nu incurajeaza lenea si superficialitatea. 
Duhul Sfant este prezent cu predicatorul si in camaruta lui de studiu si nu doar acasa.

Ispita de a predica pregatit dar fara impact, fara legatura cu ascultatorii. 
Asa cum spuneam deja, predicarea are deaface cu doua aspecte importante: 
continut si ambalaj. 
Chiar daca predicatorul are un continut plin de adevaruri bliblice, vitale pentru ascultatori, daca nu are un ambalaj frumos, daca transmiterea mesajului nu ajunge la inima ascultatorilor, atunci predicarea nu si-a atins tinta.
Predicatorul trebuie sa transmita mesajul in asa fel incat ceea ce el stie si intelege, va fi stiut si inteles si de ascultatorii lui fara ca acestia sa depuna eforturi uriase in vederea ascultarii mesajului sau.
Ispita predicarii sinelui. Majoritatea predicatorilor vor sa fie eficienti, iubiti si doriti de ascultatori lor. 
Acest lucru pana la urma nu este rau, deoarece va determina predicatorul sa nu fie superficial in predicarea Cuvantului.
 Insa trebuie sa exista o granita pana unde predicatorul sa isi doreasca sa fie iubit de ascultatorii lui. 
Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni 4:5:
 „Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus.” 
Predicatorul trebuie sa il scoata in evidenta in totalitate pe Isus Cristos. 
Prea multe exemple despre el si ce a facut el si cum a rezolvat el, nu sunt bune, deoarece muta atentia dinspre Cristos spre el. Cristos trebuie sa straluceasca, iar predicatoru sa fie ascuns in spatele cruci Lui si sa nu incerce niciodata sa fure slava lui Dumnezeu.
Ispita predicarii fara ungere dumnezeiasca.
 Norul lui Dumnezeu cobora deasupra cortului lui Moise si Dumnezeu ii vorbea lui Moise, iar apoi Moise vorbea poporului mesajul lui Dumnezeu. 
Astazi avem dictionare si comentarii online, internetul si capacitatea de informare este foarte avansata. 
Predicatorii pot fi ispititi sa nu mai stea in rugaciune ore intregi ca sa auda vocea Domnului si apoi sa vorbeasca poporului. 
Slova omoara, dar Duhul da viata (2 Corinteni 3:6).
 Un predicator caruia i-a vorbit si la inzestrat Dumnezeu cu mesajul care trebuie sa il transmita va avea un alt impact asupra ascultatorilor sai. Ungerea divina este ceea ce da viata spirituala, este ceea ce misca sufletele, este cea care face diferenta.
Ispita predicarii superficiale. Vremurile in care traim sunt caracterizate de suprasaturatie informationala. 
Ascultatorii zilelor noastre cunosc mai mult, stiu mai multe si sunt mult mai informati. Predicarea trebuie sa fie homiletica, sa aiba continut dar sa tina cont si de principiile predicarii, ca de exemplu introducere, titlu, parti principale, final, intalmplari Lipsa unei vietii de studiu. Cine a incetat sa fie din ce in ce mai bun, a incetat sa fie bun. 
Predicatorul trebuie sa creasca daca vrea sa fie bun.
Vremea predicilor lui Slavit sa fie Domnul si a plimbatului din Geneza pana in Apocalipsa a trecut. 
Este vremea in care predicatorul trebuie sa fie pregatit sa fie invatator, evanghelist, apologet si pregatit sa confrunte si sa dea socoteala de credinta pe care o reprezinta.
Ispita copieri unui alt predicator .
Dumnezeu ne-a facut unicati pe fiecare. O dovada stiintifica este aprenta de la deget. 
Fii ceea ce Dumnezeu a intentionat si nu altcineva.

luni, 14 septembrie 2015

marți, 8 septembrie 2015

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa



O femeie era măritată de mai mulți ani cu soțul ei, dar nu aveau copii. Soțul ei a decis să divorțeze de ea, așa că a mers pentru sfat la omul lui Dumnezeu.

Omul lui Dumnezeu i-a spus că așa cum au sărbătorit cu bucurie legătura lor atunci când s-au căsătorit, tot așa să celebreze cu bucurie și ruperea legăturii lor, adică divorțul.

Prin urmare, soțul pregăti un ospăț mare și, când era bucuria în toi, și-a chemat soția și i-a dat să aleagă din toată averea lui ce dorea ea să ia, și i-a promis că nu va refuza nimic.

Ce a făcut ea? L-a servit cu atât de mult vin încât el s-a îmbătat și s-a culcat pe pat. Ea a spus apoi servitorului ei să ia patul cu tot cu bărbatul ei adormit și să mute patul în casa tatălui ei, în dormitorul ei.

A doua zi dimineața, când s-a trezit în casa soției sale, bărbatul a întrebat-o de ce a fost adus acolo, oare n-a priceput femeia că el vrea să divorțeze de ea? Ea răspunse: „Nu mi-ai spus că pot lua tot ce vreau? Nu-mi doresc nici aur, nici argint, nici pietre prețioase, nici perle. Tot ce vreau eu ești tu. Tu ești tot ce-mi doresc.”

Când soțul a auzit acest lucru, el se îndrăgosti din nou de soția lui și o luă iarăși de soție ca și mai înainte. Și, după această întâmplare, Cel Sfânt, binecuvântat fie El, le-a dat și copii.

„Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.”

duminică, 6 septembrie 2015

cum să trăiești cu un partener necredincios?

Curând Domnul slavei va reveni


1. Curând Domnul slavei va reveni
Cuvântul cel sfânt se va împlini
Noi toţi părăsi-vom al vieţii tumult
Îţi spun să fi gata că nu mai e mult

R: /: Să cântăm "Maranata,
Vino Doamne cât mai curând"
Să cântăm; "Maranata
Până când vom pleca de pământ" :/

2. Naţiuni se revoltă vedem ne-ncetat
Iar lumea se-afundă mai mult în păcat
Veghează întruna păstrează-te sfânt
Îţi spun să fii gata că nu mai e mult

3. Sunt multe semnale că ziua de apoi
E tot mai aproape, El vine pe nori
Veghează şi stai ca străjerul pe turn
Îţi spun să fii gata, că nu mai e mult

joi, 3 septembrie 2015

Cand aud in departare



CAND AUD IN DEPARTARE,AL LUPTEI ZGOMOT MARE
ATUNCI STIU CA MULTI SUNT PRINSI DE PACAT VICLEAN
INDOIALA SI FRICA-N ZADAR IMI FAC CHEMARE
NIMIC NU MA SCOATE DIN CANAAN.
EU LOCUIESC PE MUNTE 
 SUB UN CER CLAR SI SENIN
EU BEAU DIN IZVORUL
O CARE-NTOTDEAUNA-I PLIN
O,DA EU MA HRANESC CU MANA
CARE-O AFLU PE DEPLIN
CACI EU LOCUIESC IN CANAAN.
JOS FURTUNA SI-NDOIALA,LUMEA O FRAMANTA
OMENIREA E IN LUPTA CU VECHIUL DUSMAN
SI EU SUNT CU A MEA VIATA IN CETATEA SFANTA
SI N-AM FRICA CACI SUNT IN CANAAN.
BATA VANTUL CAT II PLACE,NIMIC NU-MI VA FACE
ADAPOST SI SIGURANTA LA DOMNUL EU AM
ACOLO E STRALUCIRE IN CETATEA SFANTA
EU PE VECI SUNT SIGUR IN CANAAN.

miercuri, 2 septembrie 2015

Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie....

Nu-L limita pe Dumnezeu. 
DOAMNE DUMNEZEUL meu, ce înseamnă asta, că eu Te limitez? 
Așa putere am eu? 
Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?
Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată:
 da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași 
Oare?
 Domnul Dumnezeu face doar ce-i este permis de oameni?
 Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece? 
Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine? 
Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră.
 Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraaam, Isaac și Iacov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată. 
Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu  înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea 
Domnul Dumnezeu   nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har.
 El nu mă iubește doar cât îi permit eu. 
El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu.
 El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu. 
Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine. 
El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere.
 Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cel limitat  dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Domnul Dumnezeu  nu l-a întrebat pe Iacov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Moise dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Babilon  și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei.  
Domnul Dumnezeu  nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
 Domnul  e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute. 
Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea. 
Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau. 
Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă. 
Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercat  și nici dacă vreau să mă iubească.
 El e Dumnezeu Atotputernic. 
Nelimitat.
 Neschimbat. 
Nealterat de gândirea mea limitată.

marți, 1 septembrie 2015

De-as putea...

De-as putea...
De-as putea sa iti zugravesc portetul in noapte.
Stele de argint sa presar pe chipul tau.
De-as putea sa iti ating sufletul gol,
Petale de crin sa iti acopere parul moale.
De-as putea sa-ti cladesc in ochi,
Raze de lumina,ciorchini de sperante;
Si pe buze sa iti readuc un zambet inocent.
De-as putea sa te arunc spre cer,
Si curcubeul sa iti coloreze inima,
Sa te readuca la viata,cum erai odinioara,
O raza curata de soare,sa iti lumineze sufletul umbrit.
De-as putea sa opresc timpul pentru tine,
Sa nu se mai scurga nisipul in clepsidra.
Sa invie amintirile pierdute odat'in intuneric
Si vorbe sa iti indulceasca viata.