Suntem mult mai interesaţi de cunună.
Starea aceasta nu este caracteristică doar timpului nostru
Domnul are mulţi îndrăgostiţi de cununa Sa, dar puţini îndrăgostiţi de crucea Sa!
Creştinii din jurul nostru încearcă fiecare scurtătură la care se pot gândi pentru a obţine ceva pe gratis în Împărăţia lui Dumnezeu.
Când avertizez oamenii că scurtăturile nu merg, câte cineva se enervează:
-Nu este harul un lucru pe gratis?
Hristos a promis o vreme care va veni când nu vor mai fi lacrimi. Dar vă asigur că pe pământul acesta, un creştinism fără lacrimi nu este deloc creştinism!
Toată lumea este încântată de faptul că Isus a avut parte de toată durerea, suferinţa şi moartea, iar ei nu trebuie să mai aibă parte de aşa ceva.
Credincioşii creştini accentuează fericirea.
Nu mai vor să audă ce spune Biblia despre moartea faţă de sine şi despre viaţa de biruinţă spirituală prin identificarea cu Hristos în moartea şi învierea Lui.
Mare este numărul celor care nu mai recunosc faptul că victoria spirituală vine deseori în urma luptei în noaptea lungă şi întunecată a sufletului.
-Asta nu e pentru noi, susţin ei.
Isus a suferit tot ce era de suferit, aşa că noi putem fi fericiţi.
Şi vom fi fericiţi chiar dacă va trebui să inventăm căi noi către fericire!
Partea cea mai rea este că ne aşteptăm de asemenea ca Isus să împlinească toată datoria dragostei.
Am uitat în mare măsură prima şi cea mai mare poruncă:
-„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
Ceea ce sunt nerăbdător să văd în credincioşii creştini este un frumos paradox.
Aş vrea să văd în ei bucuria de a-L găsi pe Dumnezeu căutându-L în acelaşi timp.
Aş vrea să văd în ei marea bucurie de a-L avea pe Dumnezeu şi, cu toate acestea, dorindu-L mereu!
Din vremea lui Avraam şi până astăzi, Dumnezeu a aşteptat totdeauna din partea poporului Său credincios să fie un popor separat.
Dragostea pentru Dumnezeu şi ascultarea faţă de El au însemnat întotdeauna dispreţ şi batjocură din partea lumii.
Dacă trăieşti doar pentru a îmbătrâni şi a muri, şi nu găseşti iertarea şi simţul zilnic al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa ta, ai ratat scopul suprem al lui Dumnezeu pentru tine.
