duminică, 31 octombrie 2010

mersul la biserică te oboseşte?

Să luăm dar bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea târziu.Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în "odihna", despre care a vorbit El, când a zis: "Am jurat în mânia Mea, că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.Şi aici este zis iarăşi: "Nu vor intra în odihna Mea!"Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor,Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.Evrei 4/1-11.A fi trudit înseamnă a fi obosit peste măsură, a fi extenuat.
Când ești într-o astfel de stare, ultimul lucru de care ai nevoie este să fii înjugat,şi oricât ar fi de bun jugul și de ușoară sarcina care ți se dă,.....- ai fi un mare nemulţumit!!
. Totuși odihna la care cheamă  Domnul  Isus nu este una care este lipsită de orice activitate. Unii cred că dacă vin trudiți din lume după ce i-a muncit satana cum a vrut, când vin în Împărăția Domnului Dumnezeu vin să ocupe un scaun într-o încăpere odată sau de cel mult 3 ori pe săptămână, că doar ei sunt în ”odihna Domnului”.
Toți care vin la Domnul Isus vin pentru că sunt trudiți greu, înjugați cu un jug nepotrivit care le face rău, ce cară o sarcină mult prea grea pentru ei.
Vin la Domnul Isus să scape de jug, să scape de sarcină pentru că tot ce le rămâne în cap când aud chemarea lui Isus  este cuvântul ”odihnă”.
Dar când ajung să aibă o relație cu Domnul Dumnezeu și văd că de fapt nu au scăpat de a fi înjugați și nici nu au scăpat de sarcini, atunci încep să-L perceapă pe Domnul Dumnezeu ca și Unul care se folosește de ei la fel ca și fostul stăpân.
Intră în depresii sub lozinca ”dar nu înțeleg ce face acum!” și refuză să mai iasă din ea cu anii.
Astfel de oameni sunt în așa stări pentru că nu au înțeles nimic din chemarea lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu nu cheamă nicăieri pe nimeni să vină la leneveală, sau la o stare de meditație lăuntrică asupra sinelui și  la un curs de îmbunătățire sufletească, El te cheamă ca să nu mai lucrezi pavându-ți drumul spre osândă veșnică, ci să vii să lucrezi pentru a zidi Împărăția Lui din care să fii parte.
Omul nu a fost creat să fie independent, ori lucrezi pentru Domnul Dumnezeu ori, lucrezi pentru cel rău.
Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. 
Nu ai multe opțiuni, singurele care ți s-au dat, singurele care ți-au fost puse înainte sunt viața și moartea, binele și răul.
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale. –Deuteronom 30:19-20
Dacă trăiești fără să-l alegi pe Domnul Dumnezeu crezând că astfel îți trăiești viața, dă-mi voie să te anunț că îți trăiești moartea. Nu ești deloc independent dacă nu alegi nimic. Prin faptul că nu-L alegi pe Domnul Dumnezeu, deja ți-ai ales stăpânul.
Dar dacă L-ai ales pe Domnul Dumnezeu  și muncești pentu El dar munca pe care o faci te trudește, te extenuează, te termină, mă tem că nu Dumnezeu e Cel care te muncește. Munca pentru Domnul Dumnezeu este odihnă chiar dacă sunt termeni care aparent se contrazic. Dacă ești extenuat din cauza jugului lui Cristos, înțelege că nu e jugul Lui.
Dacă este scris că pot totul în Cristos  care mă întărește, atunci înseamnă că mă întărește în așa fel încât munca pe care o fac îmi dă odihnă și împlinire nu extenuare fizică și psihică. Oboseala aceea care te îndeamnă să renunți la lucrurile Lui, oboseala care te face să-ți fie silă să mai faci ceva pentru Domnul Dumnezeu, oboseala aceea care te minte că ai crezut destul – mai bine dă-i pace; oboseala aceea care te face să stai ani la rândul pe același scaun într-o Biserică și nici nu mai știi ce cauți acolo, oboseala aceea care te cuprinde când deja crezi că ai auzit toate versetele din Scriptură, că știi toate cântecele și că nimic nu te mai încântă, astfel de oboseală nu e de la Domnul Dumnezeu. Domnul Dumnezeu nu împinge pe nimeni până acolo încât să spui:

-”le las pe toate, nu mai vreau nimic!” 
Dacă te afli într-o astfel de stare ... roagă-L pe Cristos Domnul  să-ți ia jugul care nu El ți l-a dat să-l porți și să te învețe să porți un jug care să-ți aducă odihnă sufletească.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Dumnezeu ne cheamă la o viaţă de părtăşie.

1.      Oamenii sunt creaţi pentru părtăşie.
Încă de la început, în scrierile Bibliei se spune „Nu este bine ca omul să fie singur“. Şi mai târziu din nou Biblia spune că sunt mai bine doi decât unul. Omul nu e creat pentru a trăi izolat, ci pentru a avea părtăşie. Ceea ce îi ţinea pe cei dintâi creştini poate fi asemănat cu o masă care are patru picioare, din care unul e părtăşia (vezi Faptele Apostolilor 2,42).  
Dumnezeu i-a făcut pe oameni cu tărie ,dar având şi slăbiciuni. Noi avem nevoie unii de alţii, ne completăm şi doar împreună suntem cu adevărat puternici. Termenul de  „unii pe alţii“ apare de cel puţin 50 de ori în Noul Testament. Trebuie să ne slujim, să ne încurajăm, să ne iubim, să ne ajutăm, să ne îndemnăm, să ne corectăm unii pe alţii, etc. Adunare fără părtăşie şi prietenie nu există. Cine doar vizitează serviciul divin fără a frecventa un grup de casă pierde chiar mai mult de jumătate din toată adunarea . Dacă ai bani şi alte averi, fără a avea legături de prietenie, fără a avea pe nimeni care să-ţi dea şi căruia să-i poţi oferi dragostea, atunci nu ai nimic. Adunarea este ca şi o familia mare, care e puternică şi indestructibilă. Dumnezeu ne-a creat aproape unii de alţii pentru ca să putem fii la dispoziţia celuilalt şi pentru a ne împărtăşi viaţa unii cu alţii. 

2.      Acest lucru genial este tot timpul atacat.
Există o putere , o energie negativă căreia nu-I convine atunci când noi stăm uniţi şi în legătură unii cu alţii.
Unii oameni nu sunt în stare de a avea relaţii cu alţii tocmai prin faptul că au fost determinaţi să facă aşa. Ei au experimentat lucruri negative şi astfel s-au retras, chiar dacă sunt exterior într-o relaţie, totuşi lăuntric sunt răniţi şi total departe de orice afecţiune. Câteodată este greu să te deschizi, însă este bine şi deosebit de important.
Câte relaţii ai şi câte din ele sunt bune? Cine are voie să se uite în viaţa ta şi să-ţi vorbească inimii?

3.      Isus vrea să restabilească relaţiile şi să-I facă pe oamenii capabili de a avea relaţii sănătoase unii cu alţii.
Maleahi 4,6b:
Şi el va întoarce inima părinţilor către copii şi inima copiilor către părinţii lor,
Chiar la sfârşitul Vechiului Testament este descris ceea ce va veni în timpul Noului Testament. Dumnezeu trimite pe solul Său care restabileşte relaţiile. Dacă Isus reuşeşte să restabilească relaţia dintre tată şi fiu, atunci el poate restabili şi celelalte relaţii (în căsnicie, între vecini etc.). Dumnezeu vrea să scoată împiterirea şi să pună în loc ceva supranatural.
În acest text „inima“ face referire la persoană, şi „întoarcere“ înseamnă schimbare . Dumnezeu vrea să facă aceasta. Noi ne întoarcem la Dumnezeu, dar şi la aproapele nostru. Ne schimbăm şi ne transformăm în ce priveşte modul de raportare la cei din jur.
Luca 4,18:
»Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns  să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să vestesc captivilor eliberare şi orbilor vedere, să pun pe cei zdrobiţi în libertate, 
Isus vrea să elibereze pe cei captivi. Izolarea este ca o închisoare. Este o adevărată eliberare atunci când ieşim din ea. Poate suntem chiar orbi atunci când e vorba de  anumite relaţii, sau poate vedem doar lucrurile negative în ceilalţi, dar şi în acest caz Isus vrea să ne ajute. Şi chiar lucruri care s-au rupt într-o relaţie pot fi restabilite. El încă mai poate ajuta şi ajutorul Lui vine întotdeauna la timp.
Când Dumnezeu ia iniţiativa într-un anumit aspect, atunci lucrurile se schimbă, deoarece atunci e la lucru ceva mai mult decât doar putere omenească. Dumnezeu îşi va face efectul în mod supranatural, El va dărâma zidul despărţitor şi va smulge rădăcinile de amărăciune.

vineri, 29 octombrie 2010

de dorul Tău.....

Construiesc înaintea Ta un altar,Dumnezeule Sfânt,şi clădesc pietrele de aducere aminte adunate până acum:binecuvântări, minuni, încercări,.....cuvintele Tale - pe toate le adun şi le aştern la picioarele Tale, în genunchi căzând.
Ca jertfă pe mine mă aduc: viaţa mea şi eul meu,Doamne, toate visele, dorinţele şi sentimentele mele le-aduc înaintea Ta şi Ţi le predau Ţie şi, chiar dacă doare, vreau să se facă voia Ta!  ...Sunt dependent deTine,Atotputernic Dumnezeu!
Iar daca jertfa mi-o primeşti, fiind plăcut  Ţie,cu focul tău divin - mistuieşte-mă,prin Duhul Tău cel sfânt, sfinţeşte-mă,iar eu mă voi aduce jertfă cu bucurie.
Şi-n fiecare zi voi construi un altar pe care-mi voi aduce viaţa.. iar şi iar..învaţă-mă să sacrific tot ce am pentru Tine -şi-atunci, fericit, eu voi fi o jertfă vie.Tu imi trimiti ploi de binecuvantari peste sufletul meu uscat, insetat de viata...Dar eu  nu mă ud,mă tem, şi m-ascund,pentru ca nu ştiu că Tu vrei sa ma racoresti  şi să-mi spui că mă iubesti,dar mie mi-e mai bine să m-adapostesc la umbrarul mediocrităţii şi să refuz darul Tău ceresc pentru ca mă udă.....o ploaie de vară cade in jurul meu iar eu, de sub umbrar, mă intreb de ce sunt secătuit ...aud stropii cum cad şi lovesc pământul.... iar,greu  văd lumina Ta in ei şi  mă simt obosit, prea obosit să mă las udat de binecuvântările Tale,iar printre stropi de dragoste, aer şi viaţă şi nori apare curcubeul dragostei Tale pentru mine,apare promisiunea credincioşiei Tale...iar eu mă las udat de ultimii stropi de ploaie şi incep să-Ţi cânt,dansând printre culori de iubire, de speranţă, de viaţă, de dor după Tine.

marți, 26 octombrie 2010

nu e puţin lucru ...nici în timp de criză!

-O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
-Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!

-îndreaptă-Ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!

-Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?...

-Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul

-Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi

-De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr..

elexirul falsei fericiri

E dureros de multă noapte
În zâmbetul şi bucuria voastră
Trăiţi într-o jumătate de lume
Pe care singuri v-aţi creat-o
Prin necredinţa
În jumătatea ei cea mai bună.
De aceea gustaţi zilnic
din semifericirea voastră.
Rostiţi semicuvinte
şi e dureros de multă noapte
în voi şi-n jurul vostru.
Visele voastre
cu o singură aripă
se trudesc în zadar
să-şi desprindă zborul
din noroiul în care viermuiţi
în jumătatea voastră de lume
ce se rostogoleşte în abis
ca un măr muşcat pe jumătate
de monstrul necredinţei din voi.
E dureros de multă noapte
pe emisfera voastră
pe care v-aţi exilat
de frica adevărului.

luni, 25 octombrie 2010

Dragostea celor din jur preţuieşte mai mult ....

Daca iubesti cu adevarat, te va atrage in primul rand,caracterul, personalitatea persoanei pe care o iubesti.Daca simti doar pasiune, te va atrage doar aspectul fizic,si atat.
Cand iubesti, vezi greselile si defectele, le accepti, le ierti, treci peste .Cand simti pasiune,nu accepti defectele persoanei iubite,le ignori,nu vrei sa auzi de ele.
Daca iubesti, te simti liber, independent de persoana iubita, dar dependent de Dumnezeu.Cand simti doar pasiune, depinzi mereu de prezenta persoanei pe care o iubesti, devii obsedat, uiti de responsabilitati, nu mai depinzi de Dumnezeu.
Daca iubesti, daruiesti, lasi de la tine, daca simti doar pasiune,cauti numai folosul tau,devii egoist,agitat,cauti doar tu sa te simti bine.
Daca iubesti, traiesti o viata cumpatata,lipsita de aroganta, si ganduri murdare.Daca simti doar pasiune, vei deveni fara pace, agitat, dornic de a evada din traiul de zi cu zi, vei fugi de responsabilitati, vei dori sa te izolezi doar tu si persoana iubita, intr-un loc uitat de lume,etc.
Daca iubesti, nadejdea iti va fi intarita, vei deveni mai harnic in munca, mai statornic in tot ceea ce faci.Vei fi eficient.Daca vei simti doar pasiune,vei fi impresurat de teama, disconfort, emotii nestapanite, durere, frica de ceea ce va urma.
Daca iubesti, vei aprecia mereu calitatile adevarate ale persoanei iubite, daca simti doar pasiune, vei concentra atentia doar in dreptul calitatilor tale.
Daca iubesti, vei astepta momentul potrivit, pentru a incepe o prietenie pentru cinstirea voii lui Dumnezeu si pentru binele oricui.Daca simti doar o pasiune, vei da navala rapid si asa cum incepi o prietenie,tot asa vei sfarsi cu ea.
Cand iubesti, cauti ca cealalta persoana sa fie pe locul intai.Cand simti doar pasiune,te pui pe tine pe locul intai.
Cand iubesti,viata ta devine tot mai importanta,incepi sa lucrezi ,sa devii mai folositor celor din jur, si mai ales vei dori sa te apropii de Dumnezeu.Cand simti doar pasiune,iti concentrezi gandurile si atentia doar in directii gresite, cum ar fi: sa arati cat mai bine,sa ai cat mai multi bani, sa fii cat mai cochet,lucruri care tin numai de aspectul exterior.
In esenta, dragostea difera de pasiune, prin faptul ca ea, racoreste sufletul ca un rau de apa curata, limpede, insa pasiunea te arde ca vapaile de foc, si te arde cam tare.Intotdeauna dragostea este invingatoare, precum apa stinge focul.

joi, 21 octombrie 2010

năzuinţe....

Iti doresc sa te trezesti cu Dumnezeu in gand iar bunatatea Lui sa-ti indulceasca buzele si inima... Iti doresc sa petreci cu El fiecare zi, iar intelepciunea Lui sa stapaneasca deciziile tale... Iti doresc sa stai sub ocrotirea Lui pt ca nimic din ce e lumesc si firesc sa nu te murdareasca... Iti doresc sa traiesti Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ii aduce Lui slava si glorie... Iti doresc sa-L cunosti mereu tot mai mult pentru a fi binecuvantat... Iti doresc sa pastrezi pacea Lui pentru ca somnul tau sa fie linistit... Iti doresc sa fii inundat de iubirea Lui pentru ca nimic egoist, rece sau intunecat sa nu mai existe in tine... Iti doresc sa urci cu El pe muntii inalti ai credintei si sa respiri aerul Lui curat... Iti doresc sa ramai strans lipit de El pentru a nu pierde niciodata!

tu lupţi pentru a primi binecuvântări?

Iacov era în drum spre Canaan și urma să îl întâlnească pe Esau, fratele lui de care se temea.
Din acest motiv şi-a împărțit familia şi averile în 2 tabere ca în eventualitatea unui atac din partea lui Esau, măcar una din tabere să scape. După ce i-a trecut pârâul, Iacov a rămas singur.
Dumnezeu l-a ”urmărit” toată viața pe Iacov să-l aducă la acest moment.
Iacov s-a născut luptându-se să fie binecuvântat. Din pântecele mamei lui şi-a dorit să aibă dreptul de întâi născut şi s-a luptat până când l-a primit.
Și-a dorit binecuvântarea tatălui său pentru care a fost gata să înşele, lucru pe care l-a şi făcut.
Iacov n-ar fi avut nici o şansă şi astăzi nu am fi citit din Scripturi despre Iacov, dacă acesta n-ar fi căutat binecuvântarea mai presus de orice.
Ar fi fost doar un om mediocru care nu a făcut nimic semnificativ şi probabil cel mult i s-ar fi scris genealogia. Dar Iacov s-a luptat cu tot ce-a avut el şi dacă nu a existat nici o şansă, el și-a făcut o şansă. Atât de mult a prețuit să fie binecuvântat, încât Dumnezeu Însuşi s-a coborât să-l atingă pe omul ăsta obsedat de binecuvântări...
Dar ca să facă acest lucru, Dumnezeu a avut nevoie să-l izoleze pe Iacov, să-l facă să rămână singur, pentru că atunci când te întâlnești cu Dumnezeu, atunci când El vine să te vadă, nu vine să-ți vadă familia, nu vine să-ți vadă averile, nu vine să-ți vadă abilitățile ci vine să te vadă doar pe tine. Aşa s-a dus Dumnezeu la Iacov, dar Iacov a crezut că e atacat de Esau în întuneric aşa că a început să se lupte cu Dumnezeu, crezând că îi este duşman.
S-a luptat cu El cât a ținut întunericul, până la revărsatul zorilor când a văzut că nu era Esau, ci era Stăpânul lui, era chiar Domnul Atotputernic.
Atunci Iacov s-a prins de Domnul, la fel cum s-a prins de călcâiul lui Esau şi Dumnezeu  nu i-a putut birui disperarea.
Să te prinzi de El cu aşa înverşunare încât Dumnezeu să nu-ți poată rezista...
Nu în sensul că era mai tare fizic Iacov decât Dumnezeu, dar credința, disperarea, dorința lui Iacov l-au dat gata pe Domnul.
Slăbiciunea lui Dumnezeu suntem noi... şi atunci când ”îl biruim” n-o facem pentru că am fost mai puternici, ci doar pentrucă  i-am atins inima de Tată atât de mult, încât Domnul nu mai poate lupta cu noi...
Nu mă refer la a te lupta cu Domnul din răzvrătire ,pentru că El stă împotriva celor mândri, dar mă refer la a te lupta cu El pentru binecuvântări.
Știu că e un curent de idei care propagă ”binecuvântări gratuite” la tot pasul ... dar eu nu cred în aşa ceva. Dacă ar fi aşa, înseamnă că Dumnezeu a fost nedrept cu ce mai mulți oameni.
Cred că Domnul nu e sărac în binecuvântări şi că vea să ni le dea, dar nu oricum.
Domnul Dumnezeu nu dă binecuvântări care să fie luate de-a gata.
Domnul dă când te-ai prins cu tot ce eşti şi ce ai vrea să fii de El şi nu te laşi de El până când nu te binecuvintează.
Domnul Dumnezeu binecuvintează când ți-a spus
-”lasă-mă să plec!”
şi tu ai înțeles în inima ta şoptindu-se:
-”Nu mă mai ține!
.......căci vreau să te binecuvintez”.
Domnul s-a purtat cu Iacov de parcă singurul motiv pentru care a venit acolo a fost să se lupte cu el, dar Iacov nu s-a lăsat intimidat de aparenta respingere ci s-a țint şi mai strâns de Dumnezeu, până când i-a fost schimbat numele.
După aşa luptă, Dumezeu a văzut un alt om.
-Nu l-a mai văzut pe Iacov care înşeală să fie binecuvântat, care caută scurtături ca să capete binecuvântări, ci l-a văzut pe Israel –
Asta nu înseamnă că Israel nu a mai fost numit Iacov după acest incident, ba, a mai avut multe momente când a fost Iacov-
Domnul Dumnezeu S-a numit Dumnezeul lui Israel,
Dumnezeul omului care s-a luptat,
Dumnezeul omului care i-a biruit inima,
Dumnezeul omului care s-a ținut strâns de Domnul şi a preferat să şchiopăteze toată viața, dar să fie binecuvântat.
Poate treci prin momente când te lupți în întuneric şi nu vezi fața Celui cu care te lupți, dar ai impresia că eşti atacat de duşman!
...aşteaptă zorile să-i vezi fața şi dacă e duşmanul, atunci doboară-l căci ți s-a dat puterea, dar dacă e Domnul Dumnezeu  prinde-te de El şi nu-L lăsa până când nu te va binecuvânta.
Nu-L lăsa nici dacă ți-ar spune
-”nu”.
Dacă doar putere să te ții de El ți s-a dat, nu te lăsa dărâmat de faptul că îți spune că vrea să plece, pentru că dacă asculți atent de fapt îți spune ”vreau să te binecuvintez!”
-vei lupta pentru a primi binecuvântări?
-vei trăi o viaţă plenară ştiind căci Dumnezeul lui Israel te doreşte doar pe tine pentru a -ţi dărui binecuvântarea şi un nume nou?

miercuri, 20 octombrie 2010

ai un pic de îngrijorare ...arunc.-o!

Te îngrijorezi vreodată? Şi eu! Încă… de foarte multe ori. Foarte des mi se întâmplă să-mi fie greu să am o credinţă atât de mare încât să las lucrurile pe mâinile lui Dumnezeu, în controlul Lui, încă din primul minut. Adesea mă cam „târguiesc” cu El: să-i las Lui problema mea, să nu i-o las, să-L las pe El să se ocupe de situaţia prin care trec, să nu-L las…
Mi-e destul de greu uneori să-L las pe El să acţioneze încă din primul moment. Iată unul dintre capitolele vieţii mele unde încă mai am multe lupte de dus. Încă învăţ.
Dar ştii ce-am realizat? Că atunci când credinţa mea este prea măruntă de a lăsa problema mea în seama lui Dumnezeu, e ca şi cum încerc să-I ţin mâna lui Dumnezeu, nu-L las să mă ajute, nu-L las să se implice în viaţa mea, deşi El îşi doreşte asta atât de mult! Cât despre lucruri imposibile, la Dumnezeu nimic nu este imposibil! Ştim asta, nu?
Da, asta facem de fiecare dată când nu-L lăsăm să lucreze în viaţa noastră. Îi ţinem mâna şi, până nu are acceptul nostru, El nu va face nimic peste voinţa noastră, pentru că aşa este Dumnezeu, nu cum suntem noi, cei care intrăm cu bocancii în vieţile oamenilor. Nu. El aşteaptă ca noi să luăm hotărârea să-L lăsăm să se implice în viaţa noastră. Aşteaptă fărâma de credinţă din partea noastră. Aşteaptă… să-i spunem doar „te rog, ajută-mă!”
Mă întreb cât timp trebuie să mai treacă pentru a ajunge să încetăm să mai ţinem mâna lui Dumnezeu, pentru a crede că vrea să ne ajute, că poate să o facă şi chiar abia aşteaptă să o facă… De cât timp mai este nevoie până se vor schimba lucrurile?
Eu  recunosc că adesea am căzut în capcana îngrijorărilor…Nu schimbi nimic îngrijorându-te pentru problema ta… Poţi schimba însă totul rugându-te pentru ea! Vă mărturisesc că acum încerc să mă încurajez singur amintindu-mi de cuvintele acestea, atât de preţioase! A venit timpul să înlocuiesc îngrijorările şi temerile cu încrederea şi rugăciunea. E vremea genunchilor plecaţi! E timpul să credem că Dumnezeu poate să ne ajute, că vrea să o facă! E timpul să avem încredere în Dumnezeu!

luni, 18 octombrie 2010

bunătatea Ta.....


Dumnezeu mă binecuvintează cu dragostea celor din jur.Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecinţa a ceea ce eu fac, spun sau gândesc. Este consecinţa faptului că Dumnezeu mă iubeşte, îmi trimite oameni care să mă iubească, care să aibă grijă de mine, care să-mi spună că mă iubesc.
Faceţi un pas către Dumnezeu şi El vă va cuprinde cu toată dragostea Lui. Iar restul: -succesul pe plan spiritual sau profesional, restul vine de la sine, restul ne sunt date pe deasupra.

când sunt slab, atunci sunt tare......cânt voios când lupta-i grea

ADESEA folosesc fraza ”nu mai pot”!.
Uneori era doar o scuză ca să scap de anumite circumstanțe sau să victimizez aiurea, dar au fost multe dăți când era atât de real încât nu puteam să simt nimic altceva decât propria mea neputință.
Fraţii mei cu mai mulți ani de credință la activ  îmi spune că atunci când nu mai pot Domnul Dumnezeu se opreşte sau că atunci când pare totul pierdut vine finalul fericit.
Astăzi pot să spun că nu e întotdeauna adevărat.
Dacă Domnul s-ar baza pe puterea mea, atunci s-ar opri de fiecare dată când eu nu mai pot, dar pentru că se bazează pe puterea Lui şi ştie ce poate să facă El, nu e impresionat când eu nu mai pot.
Când El lucrează cu mine nu se bazează pe ”calitățile mele extraordinare” ci se sprijineşte pe El Însuşi.
Eu pot să ajung până aproape de foc şi mă opresc pentru că ştiu că nu pot să merg mai departe că mă ard şi când spun că nu pot merge mai departe nu e dramatizare, nu e minciună, e un fapt real. Nu pot. Dar Domnul Dumnezeul meu vine şi spune:
- ”ştiu că nu poți, dar dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde - Eu sunt cu tine”.
Fie că vreau sau nu vreau, fie că eu cred sau nu, am să trec prin foc şi culmea: rezist.
Eu pot să merg până în fața mării care se loveşte de stânci dar mă opresc pentru că nu am cum să înot în aşa ape, iar când spun că nu pot, e un fapt real.
Dar dacă Domnul Dumnezeul meu mă trimite prin ape nu se bizuie pe ce pot eu, de aceea El spune:
- ”Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca”.
Eu pot să sper doar până la mormânt, dar când El îmi cere să cred nu se bazează pe credința mea ci pe faptul că El e Viața.
Eu nu pot să zbor şi El știe, dar asta nu-L împiedică să-mi dea drumul în gol, pentru că ştie că El a poruncit îngerilor Lui să mă ducă pe palme.
Eu nu am cum să mă lupt cu cineva mai tare decât mine şi când îmi cere să lupt nu se bizuie pe capacitățile mele de luptător, ci se bizuie pe faptul că El a biruit totul.
 El vede că nu pot să-L ating, de aceea coboară cerurile şi se coboară pe Sine ca nu cumva să uit că mă iubeşte. El vede că nu pot să mă apăr de aceea se face scut pentru mine.
Pe puterea mea se bizuie Domnul Dumnezeul meu?
Se opreşte când îi spun eu că nu mai pot?
Nici vorbă!
Și dacă nu se opreşte atunci vrea să mă distrugă?
Nicidecum!
Vreau  doar să înțeleg că a fost o vreme când eram slab, neputincios, dar am crezut în Domnul Isus Mântuitorul meu şi  El mi a dat o haină a neprihănirii.
Nu mi s-a dat o uniformă, nu mi s-a dat o haină curată, mi s-a dat haina Împăratului.
Câtă vreme port haina asta sunt rezistent la foc, la apă, la frică, la frig, la dezamăgiri, la lacrimi, la război şi chiar şi la moarte. Puterea mea nu a crescut pentru că port haina, dar puterea Lui se vede în slăbiciunea mea datorită Celui care S-a dezbrăcat pe Sine de slavă, ca să pot totul în  Domnul meu Isus  care mă întăreşte!  Tu iubite cititor ai această haină?
Vei putea spune :
-Pot totul în Cristos care mă întăreşte!

duminică, 17 octombrie 2010

cum trăieşti ?

Cuvântul "comuniune" este unul dintre cele mai multe cuvinte semnificative în Biblie! Dar ştim de multe ori foarte puţin din realitatea de comuniune adevarata cu Dumnezeu şi cu alţii! Totuşi, această realitate este că Domnul vrea ca noi să o trăim integral în noi!
"Comuniune" este o realitate spirituală profundă, care nu poate fi pe deplin înţeleasă cu experienţa la nivelul minţii. Insusi Dumnezeu este Duh, dar El este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un singur Dumnezeu etern .
O manifestare în trei persoane distincte.
Acolo, între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt,este o unitate perfectă şi comuniune spirituală absolută. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt una. Ei se întrepătrunde într-o perfectă cunoaştere a situaţiei reale. Domnul Isus, vorbind despre Tatăl Său putea spune:
"Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine - ."(Ioan 17: 20-23).
Domnul Isus a cerut Tatălui său că toţi creştinii  să fie absolut una, după cum El însuşi este una cu Tatăl Lui! Se doreşte, prin urmare, o comuniune care trebuie să existe între toţi creştinii  ce este exact aceeaşi ca şi comuniune între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!
Este o deplină comuniune în această unitate pe care tu şi eu le putem  înţelege- dragostea perfectă a lui Dumnezeu.
Această comuniune se poate realiza numai de Dumnezeu: "Să fie una în noi ..." comuniune noi o putem  realiza numai în minte. Ea devine efectivă numai atunci când Domnul Isus  pe cruce a făcut lucrările Sale în locul  nostru. Pentruca singurul obstacol  să fie înlăturat şi pentru a realiza o comuniunea divină este crucificarea  fiecărui individ în parte adică renunţarea deplină la eul şi atributele individuale . Mai mult vom vedea controlul Duhului Sfânt în  noi, şi în comuniunea noastră cu Dumnezeu şi cu alţii va fi profundă şi reală.
Păcatul face o separare între omul  pacatos si Dumnezeu,deasemenea păcatul  stabileşte, un zid "de separare" între oamenii ce vor să fie  împreună. Singurătatea  teribilă e o  experienţă amară ce macină mii de  bărbaţi şi femei din lumea aceasta  ;
-Singurătatea este rezultatul direct al căderii omului  şi a păcatului din viaţa fiecărui individ ce ruinează în consecinţă întregi colectivităţi umane.
 Pentru a rupe acest singurătate, trebuie să mergem la o naştere din nou - printr-o renaştere spirituală în Hristos.
Dar nasterea spirituala nouă în Hristos nu este de ajuns pentru a dărâma  zidul "de separare. "Este necesar, de asemenea să practicăm ceea ce  am învăţat şi anume să fie legată prin spirit(Duhul  Domnului) sufletele noastre, în scopul de a introduce o comuniune reală demnă de acest nume al Domnului Isus
Astfel, un copil al lui Dumnezeu care a înţeles activitatea desfăşurată pe cruce, şi care a acceptat pe deplin în  viaţa lui, nu poate fi niciodată singur şi nu va putea rămâne singur(bobul de grâu daca nu moare rămâne singur), pentru că a intrat deja într-o comuniune spirituală dulce cu Domnul şi este deja în Duhul, în comuniune spirituală cu întregul corp a lui Hristo fiind gata să intre în comuniune cu toţi cei care sunt în ei înşişi în comuniune spirituală cu Dumnezeul lor.

Pavel scrie către Corinteni:
" Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu, care v-a fost dat în Isus Hristos. Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă.În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos.
 El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.
 Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru."(1 Cor. 1: 4-9).
Ce  mare revelatie:
- Dumnezeu ne-a chemat în părtăşie cu Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru! În spiritul nostru regenerat, Dumnezeu a făcut deja această comuniune spirituală între El şi noi, în locurile cereşti. Deoarece suntem deja aşezati  în Hristos în locurile cereşti, şi ştim că suntem deja "un singur duh cu Domnul"Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. (1 Corinteni 6: 17)..
Dar trebuie să fim conştienţi de acest lucru- unitatea spirituală dintre Hristos şi noi s-a  făcut deja.
Noi trebuie să începem prin a accepta prin credinta care ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, chiar înainte de "a se vedea" sau simţi. suntem, în spirit, un singur duh cu Domnul Isus!
Dacă credem  ceea ce  proclamă Cuvântul lui Dumnezeu, vom vedea îndeplinite în vieţile noastre  comuniunea frăţească. Aceasta înseamnă că vom simti tot mai mult realitatea comuniunii noastre spirituale cu Cristos. Vom şti atunci, fără o umbră de îndoială, ceea ce este această comuniune. Aceasta este o dulce intimitate între Domnul şi noi, nimic nu poate perturba această intimitate.
Ştim că atunci  suntem in deplina siguranta,când suntem pe deplin acceptaţi în iubirea Lui .
Ştim că trăim permanent în prezenţa Domnului Universului.
Ştim că sunt iubiţi cu o iubire vesnică, unde toate sentimentelede respingere sau orice  alt sentiment de a fi încercat, sunt interzise!
Am un sentiment de încredere.
Ştim că avem libertatea de a împărtăşi totul cu Domnul, fără teama de a fi înţeles greşit!
Ştim că Domnul ne iubeşte cu tandrete infinita, căci Şi-a  dat viaţa pentru noi.

Ce profundă bucurie, pace în ceea ce trăim cu El ;o astfel de comuniune e  perfecta! Ne scălda în dragostea perfectă a lui Dumnezeu, în această iubire  ce este necondiţionată, fără  interferenţe- o comuniune pură!
Ştim, de asemenea că Dumnezeu ne cheamă  slujitorii Lui, dar El ne cheamă  şi prietenii lui!
Ne bucura pe deplin, într-o bucurie de nedescris, aceasta prietenie Cerească!
Ce slavă măreaţă !- comuniunea la care Dumnezeu Însuşi ne cheamă la El!
Nimic din întregul univers,  nu poate egala  bucuria şi fericirea, care aduce această comuniune!
Ce iubire sublimă!,- Dumnezeu, Tatăl nostru ne cheamă în părtăşie cu Fiul Său! Şi, prin părtăşia Fiului Său, la comuniunea cu El Însuşi!
"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii, pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl, şi care ne-a fost arătată;deci, ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină."(1 Ioan 1: 1-4).
Aici, Apostolul Ioan ne spune că "părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos! El vorbeşte  despre asta! Ne putem bucura acum de  această dulce şi perfectă comuniune cu Fiul şi Tatăl. Dar rezultatul arată că există o condiţie importantă pentru a răspunde  scopului   de a ne bucura de această comuniune
"Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim, şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat."(versetele 5-7).
Pentru a fi divin şi în comuniune spirituală cu Dumnezeu şi cu fraţii noştri, noi trebuie să mergem  în lumină! Este, de asemenea, o altă expresie pentru a spune că trebuie să mergem în dragoste, adică, luminaţi de dragostea Lui. Pentrucă  Dumnezeu este lumina, şi noi trebuie să mergem în Lumina lui Dumnezeu.
Aceasta lumina este dragostea agape a lui Dumnezeu. În plus, Apostolul Ioan adaugă:
"Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.Preaiubiţilor nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul, pe care l-aţi auzit.Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar. Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire. Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii."(1 Ioan 2: 4-11).
CEL nenăscut din nou este încă în întuneric, este o persoană care urăşte pe fratele său.
Aşa că  se lasă dominat de firea care-l domina.
Firea pământească este întuneric.
Este ură, mândrie, egoism.
Dar oricine care a trecut prin cruce, in Hristos si cu Hristos, este aprins în lumina Împărăţiei lui Dumnezeu, care este perfectă Iubire. Doar atunci putem fi în comuniune cu Dumnezeu, şi, de asemenea, cu toţi cei care sunt, de asemenea, în Duhul.
Comuniunea(părtăşia frăţească) "este unul dintre cei patru piloni ai vieţii creştine, alături cu învăţătura Apostolilor, frângerea pâinii şi rugăciune
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni.(Fapte 2: 42).
Noi înţelegem acum că părtăşia adevărată între creştini este mai mult decât "relaţii superficiale"!; este o unitate profundă în Duhul, pentru că ne-am inteles si ne-am acceptat  prin Jertfa Domnului un simbol al crucii în viaţa noastră fiind lepădarea de sine.
De asemenea, înţelegem că suntem în Hristos, noi creatii, o imaginea perfectă a lui Hristos,ce poate intra în voia  perfecta a lui Dumnezeu, şi capabil să facă această comuniune divină, care este atât de dragă inimii Lui Dumnezeu Tatăl
Această comuniune este rodul întâlnirii  a două minţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Oricare dintre ele ;- întâlnirea dintre Dumnezeu, care este duh, şi  duhul nostru cu o minte regenerată,  în Împărăţia lui Dumnezeu, mintea noastră are proprietatea de a uni  supranaturalul într-o uniune intimă, completă şi instantanee, cu un spirit diferit dar de aceeaşi natură ca a lui Dumnezeu.
Această uniune spirituală nu este niciodată rezultatul unei relaţii intelectuale, a unui schimb de idei, sau o singură comunitate de sentimente şi gânduri. Este ceva mult mai profund. Doar două minţi regenerate pot experimenta această lege "în comun. "Nu putem  face o experienţă pentru o astfel de uniune, în deplinătatea ei, atunci când una( cea umană )este chiar şi parţial dominata de firea pământească.Firea este o putere de divizareşi atâta timp cât noi o vom menţine în viaţă chiar şi parţial ea(firea) va distruge intimitatea comuniunii divine
Vorbind la credincioşii din Efes  convertiţi la Hristos, Apostolul Pavel a scris :
"Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace;şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh"(Efeseni 2: 13-18).
Moartea lui Isus pe cruce a distrus legea poruncilor, în ordonanţele ei . Într-adevăr, aceste ordine au fost necesare, atâta timp cât omul a rămas sub controlul firii pământeşti. Legea a fost un învăţător să ne aducă la Hristos. Prin naşterea din nou vine o nouă lege ;-a Duhului de viaţă atunci când credinţa vine în inimă, Actul vechii legi îşi  pierde raţiunea de a fi.
Atunci când, prin credinţă, vom intra în activitatea de pe  crucea Domnului  Isus, ştim că suntem creaţii noi în spiritul nostru regenerat.
Ştim că toţii :- copiii lui Dumnezeu se regenerează şi  intra în aceeaşi dimensiune prin această Jertfă a Domnului Isus la cruce.
Dar nu putem intra în comuniune spirituală cu fraţii şi surorile Domnului Isus, dacă suntem  "în minte netăiaţi împrejur".
Noi trebuie să fi înţeles ce înseamnă  că pe cruce s- a distrus definitiv sursă de divizare şi duşmănie, adică trupul firi pământeşti cu ego-ul şi pretenţiile lui.
Când ştim, când noi credem când ne ocupăm  constient locul nostru în Hristos în locurile cereşti,putem fi apoi în comuniune deplină cu toţi cei care s-au inclus, de asemenea, prin cruce, şi care deţin de asemenea, poziţia constientă spirituală  în Hristos.
Nu există nici o comuniune reală şi deplină între creştinii prin trup, relaţiile lor au rămas una sentimentală, umană. Ei continuă să aibă  o experienţă ,un sentiment frustrant de singurătate. Toate resursele umane pe care le pot folosi ei sunt pentru a umple golul spiritual  şi vor fi sortite eşecului, deoarece acestea nu pot înlocui rolul spiritul în comuniune.
Astfel, putem dezvolta toate tipurile de întâlniri sau "programe de schimb şi de comunicaţii," nu va rezulta comuniune spirituală.
Vom fi asistaţi prin cluburi "sociale" din lume.
Nu vor  fi relatii, prieteniile le vom construi umane, dar vom simţi  întotdeauna o  goliciune lăuntrică -
Pentru a avea parte la o comuniune spirituală autentică singura care poate umple inimile si mintile noastre, singura care poate sparge zidul "de separare" şi să ne umple de pace ce vine de  la Dumnezeu, care întrece orice pricepere trebuie să fi trecut prin  moartea şi Învierea Domnului Isus !
În  comuniune spirituală ne inundă această pace divină şi această bucurie, acesta fiind  un rezultat din contactul cu viaţă şi conştienta Iubirea Divina.
În comuniune este dragostea divină, dragostea agape, care uneşte doi oameni.
Această dragoste se umple în fiecare inimă, şi se varsă fără reţinere în inima altuia. Oh, de ce nu savurăm deliciile unei astfel de dragoste în comun, o iubire pura de egoism, de orice motiv ulterioare, orice dorinta de a controla sau de manipulare de orice proces, orice respingere a tot ceea ce vine de la carne şi oase!
 Domnul Isus a putut spune că El nu a fost niciodată singur, pentru că El era încă-n conştientă comuniune cu Tatăl său,aceasta comuniune care în mod constant in momentele sale de singuratate umană trăia părtăşia cu Tatăl
-Domnul Isus a fost cu Tatăl Său invariabil  cea ce n-a a putut găsi permanentă părtăşie cu  ucenicii Lui.
Putem găsi o mare bucurie în  fiinţa Domnului Hristos, de a fi  iubit cu adevărat duşmanii  şi tuturor acelor care l-au persecutata mijlocit la Tatăl Cersc pentru iertarea lor.
Da! Va exista întotdeauna ceva preţios, pe care alţii nu reuşesc să le aibă în relaţiile lor;- Noi vom fi în comuniunea aceea a dragostei ce va dărui iubire şi iertare pentru cei  ce ne vor prigoni şi persecuta până la moarte!
Cea mai adâncă bucurie putem experimenta pe pământ, în afară de comuniunea noastră personală cu Domnul  prin comuniunea spirituală cu un frate sau o soră în Hristos!
Dacă pe bună dreptate avem timp ,după o astfel de comuniune, aceasta trebuie să fie un stimulent puternic pentru noi, să fim mai aproape de Domnul Isus, cerându-i să ne deschidă ochii la sensul plin de moartea şi învierea Sa , care sunt, de asemenea,  şi moartea şi învierea noastră în El. Mai înţelegem acest adevăr spiritual mare, cu atât mai mult când vom primi în credinţă, şi vom deveni capabili de a intra în comuniune spirituală cu toţi cei care au înţeles şi au primit, de asemenea, acelaşi Adevăr!
"Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat." (1 Ioan 1: 7).
Fie ca Dumnezeu să fie binecuvântat pentru totdeauna ceea ce El a făcut pentru noi în Isus Hristos! În veşnicie, ne vom bucura de acest minunat deplină comuniune cu Domnul, şi cu toate salvate. Dar acum, suntem în măsură să se bucure de el, dacă vom permite cruce pentru a face munca pe deplin în noi!
Nu pe spate pe cruce! Acesta este instrumentul de a ucide tot ceea ce împiedică comuniune spirituală! Dar este, de asemenea, instrumentul care permite invierea vietii este pe deplin manifesta in noi!
Fraţi şi surori,să nu ne mai plângem de singurătăţile noastre, sau lipsa de colegialitate, de părtăşie, de faptul că nu suntem ascultaţi căci ceea ce putem şti e tocmai vina ficăruia în parte!
Deaceea să fie determinantă aceeasta stare  a răstignirii noastre zilnice  pentru a permite Domnului până la moarte  să lucreze în noi părtăşia Duhului Său.
în primul rând, tot ce este pământesc, nimic care împiedică posibilitatea de a  avea  comuniune cu adevărat să fie pus la altarul cruciii  răstigniri noastre!
Vom fi apoi într-o comuniune dulce cu Domnul, vom şti deja în sfârşit  că am scăpat de orice sentiment de singurătate. Şi vor fi de asemenea  sufletel noastre disponibile pentru a intra în comuniune spirituală cu toţi cei ce ne sunt fraţii si surorile noastre slujindu-L pe  Domnul până  la moarte!
Odată ce suntem în prezenţa lor, ne vom bucura de această comuniune divina! Şi inimile noastre unite  prin naştere  din nou , vor intona  un cântec de laudă şi de mulţumire  spre Slava şi Gloria Lui Dumnezeu.
El, care, prin moartea şi înviereaSa ne-a permis să experimentăm astfel de fericire să-I ne închinăm cu smerenie si adorare până în eternitate!

vineri, 15 octombrie 2010

Misiune imposibilă

Mărturia făcută cu succes înseamnă a spune despre Hristos în puterea Duhului Sfânt şi a lăsa rezultatele pe seama lui Dumnezeu.
Încredeţi-vă total în Dumnezeu.
-Vă este teamă că nu aveţi lucrurile care vi se cer? Dumnezeu nu ne lasă să mergem prin propriile noastre puteri. El lucrează prin noi, asigurându-ne puterea care ne lipseşte.
„Toată puterea mi-a fost dată în cer şi pe pământ." -Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20)
-Este mai bine să ţinteşti înspre o stea şi să atingi un vârf de munte, decât să ţinteşti în băltoacă şi să o atingi de fiecare dată!
Ce e mai important – să conduci o lucrare de succes care atinge vieţile a mii de oameni ,sau să te uiţi cum se scurge apa din cada de baie?
„Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)
Ţineţi-vă de visurile voastre.
„De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:58)
Sunt trei feluri de oameni în această lume:
-cei care fac lucruri să se întâmple,
-cei care se uită cum se întâmplă lucruri,
-cei care se întreabă ce s-a întâmplat!
Când oamenii se gândesc la mine ca la o persoană, este oare modul în care îi iubesc pe oameni caracteristica mea de bază?
Când oamenii se gândesc la lucrarea noastră, sunt ei uimiţi de cât de mult ne iubim unii pe alţii şi de cât de multă bunătate arătăm înspre cei din jurul nostru?
Când oamenii se gândesc la biserica noastră, chiar dacă nu cred toate chestiile de natură spirituală, trebuie ei să admită că avem o dragoste remarcabilă unii faţă de alţii şi o compasiune incredibilă faţă de cei care sunt în afara bisericii?
„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi…” (Efeseni 3:20)
„Tot ce veţi cere, prin credinţă, veţi primi.” (Matei 21:22)
„Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15)
„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:7) „Şi orice veţi cere în Numele Meu, veoi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:13-14)
„… căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:5)„
Trebuie să aveţi planuri pentru viaţa voastră spirituală care nu ar putea fi împlinite fără puterea supranaturală a lui Dumnezeu.

joi, 14 octombrie 2010

printre lacrime şi suspine

În lacrima tãcerii, ivitã printre gene
Ascunse sunt suspine, ce inima le cerne.
Închisã este noaptea amarã de întrebãri
Aprins e încã focul atâtor frãmântãri.

În palida odaie, cu amintiri pustii,
Se luptã al meu suflet, încearcã a primi,
Scânteia de speranţã, fãclia de luminã
Ce viaţa mi-o ridicã fãcând-o mai deplinã.

Încrezãtor în Tine, ce morţii îi învii,
Te aşteaptã şi Te cheamã cu dor sã intervii.
Tu sã-mi fii fericirea iubitã de nespus,
Isuse, mã ajutã, precum demult ai spus!

Doar Tu mai ţii la mine, e singurul meu crez.
Nãdejdea ce m-ajutã acum sã înaintez.
Isuse eşti cu mine chiar de mã zbat în greu
Pe drumul Tu m-ajutã sã fiu al Ta mereu-

Iar binecuvântarea ce-atât eu mi-o doresc,
Din Tine fã sã vinã şi eu sã-ţi mulţumesc!
Eşti singurul meu sprijin şi unic ajutor
Puterea ce mã ţine când clipele mã dor.

Eşti farul vieţii mele în furtuni şi-n nevoi
Mereu îmi conduci viaţa ,mă-nalţi printre eroi-
Şi harfa inimii mi-o încălzeşti să-ţi cânt,
Isuse tot mai dulce te aştept să vii curând .

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire

"Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit. Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” - Matei 10:40-42
Să primeşti pe un "purtător de Isus", adică pe unul care a fost cumpărat cu Sânge Sfânt, are aceeaşi autoritate, aceeaşi însemnătate cu Cel pe care Îl poartă în inimă,adică cu însăşi Domnul Isus.
Mă gândeam cu ce se compară asta ... primul lucru la care m-am gândit este la ceva reprezentativ pentru o ţară, cum ar fi moneda naţională sau steagul ... Când un soldat moare pentru ţara sa, familia sa primeşte un steag din partea statului care să reprezinte cauza pentru care a murit. Când un sportiv câştigă o medalie pentru ţara sa,   nu se onorează  persoana în sine, ci ţara respectivă şi se înalţă steagul ţării respective. Dar nu cred că urmaşii lui Isus ştiu şi aplică în viaţa lor acest principiu fundamental. Cred că mai degrabă suntem reprezentanţi, adică persoane împuternicite să acţioneze în Numele lui Isus, noi reprezentăm un stat în alt stat, adică Împărăţia lui Dumnezeu în această lume.
Să te atingi de un reprezentant al cuiva este ca şi cum te-ai atinge de cel pe care el îl reprezintă. Să onorezi pe un reprezentant este ca şi cum l-ai onora pe cel pe care-l reprezintă. Dacă îi onorezi pe cei pe care Isus i-a umplut cu Duhul Sfânt, adică pe sfinţi - Îl onorezi pe El. Probabil că Îl preţuieşti pe Isus în măsura în care îi preţuieşti pe sfinţii Lui... deschide-mi ochii Doamne Dumnezeul meu!
Cine primeşte pe un proroc are răsplata unui proroc. Cine primeşte sau ajută pe un proroc are aceeaşi răsplată ca şi prorocul pe care l-a ajutat. Cine primeşte pe un om neprihănit, are răsplata unui om neprihănit. Nu înseamnă că dacă îl ajuţi pe un proroc, prorocul te răsplăteşte sau dacă ajuţi un neprihănit, neprihănitul te răsplăteşte. Dacă ajuţi şi un păgân el te va răsplăti. Nu cred că acesta este înţelesul acestor cuvinte. Cred că dacă ajuţi un evanghelist, vei primi răsplata ca şi cum tu ai fi evanghelizat, dacă ajuţi un proroc primeşti răsplata ca şi cum tu ai fi prorocit, dacă ajuţi un mângâietor este ca şi cum tu ai fi mângâiat, etc. (Nu trebuie cineva să fie de acord, dar eu asta cred că înseamnă. Domnul Dumnezeu să mă lumineze dacă mă înşel.)
Isus  promite că nu ne vom pierde răsplata dacă îi vom ajuta, chiar şi cu un pahar de apă. Vreau să vă încurajez ... ajutaţi pe cei ce vă slujesc, binecuvântaţi pe cei ce "vă hrănesc" nu ,ca şi cum ei ar avea nevoie de dărniciile noastre, Domnul Dumnezeu se poate îngriji de ei, dar e pentru binele nostru, pentru binecuvântarea noastră,să împlinim ceea ce trebuie de împlinit .Ajută-ne Doamne la aceasta!

vineri, 8 octombrie 2010

miercuri, 6 octombrie 2010

Dragostea celor din jur preţuieşte mai mult decât aurul şi agintul

Dumnezeu mă binecuvintează cu dragostea celor din jur.Dragostea celor din jur nu este meritul meu, nu este consecinţa a ceea ce eu fac, spun sau gândesc. Este consecinţa faptului că Dumnezeu mă iubeşte, îmi trimite oameni care să mă iubească, care să aibă grijă de mine, care să-mi spună că mă iubesc.
Faceţi un pas către Dumnezeu şi El vă va cuprinde cu toată dragostea Lui. Iar restul: -succesul pe plan spiritual sau profesional, restul vine de la sine, restul ne sunt date pe deasupra.

duminică, 3 octombrie 2010

lucrători împreună cu Dumnezeul Suveran!



Unul dintre privilegiile cele mai uimitoare pe care Domnul le oferă copiilor lui este posibilitatea de a participa la ceea ce El face.

Cel care nu are nevoie de ajutor si are puterea de a face ce vrea El ne cheamă cu forţele noastre de muncă alături de el pentru a realiza scopurile Sale pe pământ.

Pentru că ştie că avem nevoie de un ţel mai înalt în viaţă decât clădirea regatelor noastre personale, El ne ofera sansa de a lua parte la construirea Împărăţiei Lui. Deoarece mulţi oameni cred că "lucrarea lui Dumnezeu" este o activitate realizată de misionari, pastori, sau biserici, am nevoie pentru a clarifica ce înseamnă cu adevărat acest termen. Diavolul a încercat să ne păcălească să creadă că ne putem separa viaţa noastră în două zone distincte:-religioase şi laice. După ce vom accepta acest lucru, el poate induce în eroare cu uşurinţă tipul nostru de gândire în care "lucrarea Domnului" se face numai de către clerul sau de cei care servesc într-o biserică. Conform Scripturii, fiecare credincios este "manopera Lui", noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ""(Efeseni 2:10). Nu există nici o diviziune a zonelor laice şi religioase în viaţa creştinilor. Tot ceea ce facem şi este de făcut ", ca pentru Domnul, Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, (Coloseni 3:23). În acest scop trebuie să fim fideli la locurile de muncă ale noastre, având grijă de casele noastre şi familii, sau satisfacerea nevoilor în biserică sau comunitate, noi suntem cei ce deservesc pe Hristos şi care participă în activitatea Sa. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (Dumnezeu şi colegii Lui"-1 Cor 3:9).,

Avem nevoie să ştie cum să contribuim la atingerea obiectivelor sale pe calea Lui. Un principiu călăuzitor minunat se găseşte în Zaharia 4:6-7. După 70 de ani de captivitate babiloniană, israeliţii au fost lăsaţi să se întoarcă la Ierusalim pentru a reconstrui lor în templu. Sub comanda lui Zorobabel, au pus bazele, dar din cauza hărţuirii şi dificultăţii, templul a rămas neterminat timp de 15 ani. Domnul a trimis un mesaj la profetul Zaharia, încurajând pe Zorobabel de a persevera şi promiţătoare promisiune- finalizarea templului

. Deşi munca pe care Dumnezeu o ordonă variază în funcţie de fiecare individ şi de generaţie, principiul e acelaşi.

El le-a dat lui Zaharia cu mii de ani în urmă dar,se aplică încă şi astăzi: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice Domnul oştirilor! – ( Zaharia 4:6)..

vineri, 1 octombrie 2010

Sa ne iubim cum ne-a iubit Isus!

Iubiti cum a iubit Isus!-intruna
Cu fapta si-adevarul sa iubiti,
De vreti in ceruri sa primiti cununa,
Atunci cand sfiintii fi-vor rasplatiti!

Sa nu iubiti cu vorba niciodata,
Aceasta-i pleava spulberata-n vant.
Claditi-va iubire intru fapta
Precum Isus facut-a pe pamant.

In temelie puneti adevarul,
Caci El e steagul fiilor de sus.
O fapta...? Poate-avea si un fatarnic,
Dar crezul lui nu poate fi Isus.

Daca iubiti pe cine va iubeste,
O,fratii mei,sa nu va inselati;
Aceasta au facut-o si paganii...
La ce rasplata va mai asteptati?

Cand fapta si-adevar va e iubirea,
Pe urmele Pastorului de sus,
Veti merge din putere in putere
Si veti iubi cum a iubit Isus.

Iubitii mei,un glas duios ne cheama
In dragoste,pe-a'vietii temelii:
Sa invatam porunca cea mai noua,
Caci Dumnezeu iubitu-ne-a intai!

Parinte bun,spre Tine se-ndreapta
Din cugetele noastre - ruga sus:
Ne da la toti prin Duhul Sfant puterea
Sa ne iubim cum ne-a iubit Isus!