sâmbătă, 23 iulie 2011

....poţi creea relaţii?

Mai mulţi oameni au ajuns în biserică prin căldura dragostei creştine arătate individual decât prin toate argumentele teologice luate la un loc.
 Cred că fiecare dintre noi putem întări această afirmaţie prin propriile noastre exemple din viaţă, situaţii în care atitudinea celor din jurul nostru a contat mai mult decât toate argumentele lor.
 Ştim, de asemenea, că este mult mai uşor să-ţi faci un prieten arătându-te interesat de relaţia cu el, decât aşteptând ca el să fie interesat de tine. 
Cu toate acestea, se pare că ne este mult mai comod să aşteptăm şi, atunci când aşteptarea devine frustrantă, să ne lamentăm. 
Vreau să privim la felul în care Domnul Isus a iniţiat şi mai apoi a dezvoltat relaţii în cel mai natural mod cu putinţă, cunoscând totodată că în spatele naturaleţei Sale a stat o disciplină personală.
Isus şi-a făcut o prioritate din zidirea relaţiilor cu alţi oameni, înţelegând că acestea sunt cheia spre inima oamenilor. 
Viaţa şi lucrarea Sa pe pământ ne-au demonstrat că există o multitudine de modalităţi prin care putem zidi relaţii cu cei din jur. 
Isus a avut propriul Său cerc de prieteni apropiaţi din care făceau parte: Iacov, Ioan, Petru sau, un altul, Maria, Lazăr şi Marta. 
Aceasta însă nu l-a împiedicat să cultive alte relaţii cu scopul de a-i apropia de Sine. 
Realitatea este că nu poţi influenţa pe cineva decât dacă te apropii de el.
Isus a avut iniţiativa în dezvoltarea unei relaţii. 
Isus s-a apropiat de femeia samariteancă la fântână şi a intrat în dialog cu ea, chiar dacă pentru aceasta a trebuit să treacă peste prejudecăţile vremii sau peste propria Sa oboseală .(Ioan 4:6).
Isus nu a lăsat nici un moment ca prejudecăţile de orice fel să fie o piedică în calea unor relaţii ce pot apropia pe cineva de Împărăţia lui Dumnezeu.
De foarte multe ori, părerea altora despre o anumită persoană sau prejudecata pe care ţi-ai format-o cu privire la ea te vor împiedica să zideşti o relaţie durabilă. 
Isus nu s-a sfiit să cultive astfel de relaţii chiar cu oamenii care erau deja etichetaţi de către cei din jur drept păcătoşi (Matei 9:9; Luca 7:39).
Isus a înţeles că a mânca la masă cu cineva este o ocazie deosebită pentru a întări o relaţie şi a demonstra deschidere şi apreciere. (Luca 19:5)
Pentru Isus, relaţiile cu alţii erau atât de importante încât, deşi era pe cruce, nu a renunţat la această disciplină. Tâlharul a ajuns în rai pentru că Domnul Isus, înainte de a muri pentru el, a dorit să intre în dialog cu el ( Luca 23:42).
Experienţa fiecăruia dintre noi ne-ar putea determina să ne legitimăm neimplicarea în viaţa şi problemele altora, folosindu-ne, în esenţă, de cam aceleaşi scuze:
“M-am fript” o dată, nu mai am chef de o altă experienţă neplăcută!
Nu am nevoie de nimeni, deci nimeni să nu aibă nevoie de mine!
Am propriile mele prejudecăţi faţă de anumite persoane peste care nu pot trece, şi atunci decât să fiu făţarnic, mai bine nu mă apropii deloc.
Nu am timp nici de mine, darămite de alţii. 
Iar ca să renunţ la ceva de-al meu pentru alţii e prea mult şi prea costisitor.
Nu am să încerc să-ţi demonstrez că toate scuzele sunt false, ci am să-ţi spun că doar lepădându-te de tine însuţi vei putea să mergi mai departe după Domnul şi vei putea să-I imiţi felul de viaţă.
Fii tu însuţi! 
Nu căuta să fii nici mai mult, nici mai puţin decât eşti prin harul lui Dumnezeu! 
Caută să te faci primit de orice cuget, fără să cazi în cursa de a căuta să faci pe placul tuturor; nu vei reuşi (Romani 12:3).
În fiecare zi cere-i Domnului să aşeze El în calea ta oameni pe care să-i poţi sluji în vreun fel sau altul!
 Nu uita că pentru Dumnezeu nu există întâmplare şi deci nici pentru un urmaş al Său. (Efeseni 2:10).
Fii prietenos şi arată întotdeauna bunătate!
Vei rămâne uimit să vezi cât de mulţi vor fi impresionaţi de atitudinea ta. (Filipeni 4:5 sau Proverbe 21:15).
Fii tu întotdeauna cel care iniţiază dialogul, pentru că doar aşa îl vei putea conduce spre un scop mai înalt!
 Fii pregătit să asculţi mai mult decât să vorbeşti! 
Nu uita că pentru aceasta Domnul ţi-a dat două urechi şi doar o gură (Iacov 1:19).
Participă la bucuriile şi tristeţile altora cât mai sincer cu putinţă!
 Cineva spunea:
- O bucurie împărtăşită se dublează, în vreme ce o tristeţe împărtăşită se înjumătăţeşte- (Galateni 6:2).
Caută întotdeauna să faci pace şi fii tu însuţi un om al păcii!
 Oameni de această factură nu vor rămânea neobservaţi într-o lume a urii- (Romani 12:18).
Nu abandona niciodată, chiar dacă adesea vei rămâne dezamăgit!
 Şi nu uita: 
-cerul ar fi extrem de plictisitor fără relaţiile cu ceilalţi, care vor şi ei acolo-

duminică, 17 iulie 2011

sâmbătă, 16 iulie 2011


„Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se,
poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?...
Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine;
căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei”
(Matei 6:27-34).
Îngrijorarea este un ciclu de gânduri
ineficiente care se învârt în jurul
unui centru de teamă.
Îngrijorarea este un abuz al darului lui
Dumnezeu de a avea imaginaţie şi
dobânda pe care o plătim pentru necazurile care nu ne-au ajuns încă.
Atunci când credinţa scade, îngrijorarea creşte.
Îngrijorarea este substituentul rugăciunii.
Dacă îngrijorarea poate îneca Cuvântul, atunci umple-ţi inima cu Cuvântul lui Dumnezeu, până acesta va îneca orice îngrijorare.
Eşti stresat de îngrijorare, atunci când te trezeşti strigând, iar apoi îţi dai seama că de fapt încă nici nu ai adormit.
Teama de pericol este de o mie de ori mai distrugătoare decât pericolul prezent.
Pentru toate pericolele noastre, există în Dumnezeu o soluţie.
 Îngrijorarea începe acolo unde ne temen că soluţia lui Dumnezeu nu se conformează soluţiei noastre.
Nu poţi schimba trecutul, dar îţi poţi nenoroci un prezent liniştit, îngrijorându-te pentru viitor.
Îngrijorarea nu ajută la nimic, dar reuşeşte să strice totul.

predestinare în slujire/predici creştine_gicu stan-4

" iată un om în care nu este vicleşug".

vineri, 15 iulie 2011

predestinare în slujire/predici creştine_gicu stan-3

cu multi ani in urma.....


Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti.

Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui
Cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El (Fapte 10:38 ).
Biblia ne spune cǎ Isus a fost uns cu Duhul Sfânt şi cu putere, şi a umblat fǎcând bine. Acum, ‚fǎcând bine’se referǎ la mai mult decât hrǎnindu-i pe flǎmânzi sau fǎcând acte caritabile. Se referǎ la manifestarea gloriei lui Dumnezeu şi stabilirea voinţei Lui pe Pǎmânt. Asta a fǎcut Isus cât a fost fizic pe Pǎmânt . Biblia spune, “... Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.” (1 Ioan 3:8).Isus a spus, “Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, …” (Luca 4:18-19). Aceste cuvinte ale Domnului capteazǎ exact rolul ungerii: vestirea Evangheliei cǎtre sǎraci, tǎmǎduirea celor cu inima zdrobitǎ, propovǎduirea eliberǎrii robilor de rǎzboi şi cǎpǎtarea vederii de cǎtre orbi;eliberarea celor apǎsaţi! Acestea sunt lucrǎrile bune pentru aţi fost chemaţi şi unşi. Câştigarea sufletelor şi scoaterea oamenilor din întuneric cǎtre minunata luminǎ a Domnului este modul de viaţǎ natural pe care copiii lui Dumnezeu trebuie sǎ îl urmeze. Biblia spune:“…Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi (rezidiţi)în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).Dumnezeu te-a creat şi te-a uns pentru a face fapte bune (în cartier, acasǎ, la servici şi la şcoalǎ); simte-te liber în a face munca lui Dumnezeu! Vindecǎ-i pe cei bolnavi, curǎţǎ-i pe leproşi şi învie-i pe morţi pentru cǎ ai fost uns pentru fapte bune! Sunt lucrarea lui Dumnezeu în Isus Cristos, creat şi uns pentru fapte bune. Oriunde merg, manifestez gloria Tatǎlui şi proclamez voia Lui pentruca vieţile oamenilor sa fie transformate prin lucrarea pe care m-a trimis sǎ o fac. Prin mine, lucrarea diavolului e paralizatǎ oriunde mǎ aflu, iar Imparatia Tatǎlui domneşte. Aleluia!

miercuri, 13 iulie 2011

Câteva obiecţii negrăite împotriva predicării..

Starea de spirit împotrivitoare ideii de autoritate a Cuvântului Divin  este tot mai apăsătoare în bisericile evanghlice de astăzi!
Încâ de la căderea omului în păcat, natura umană a fost rebelă, în vrăjmăşie împotriva  Lui Dumnezeu şi fără dorinţa de a se  supune legii Lui. 
Fiindcă umblarea  după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici  nu poate să se supună.    Rom. 8:7
 Însă de când există lumea aceasta, niciodată nu a fost martoră la o asemenea revoltă cu bună ştiinţă împotriva autorităţii Sfintelor Scripturi.
Toate formele de autoritate acceptate cândva, acum sunt puse la îndoială: şcoala,familia, Biserica, Biblia, Dumnezeu.
Într-o societate dezumanizată, părtăşia bisericii locale va deveni tot mai importantă;
-membrii ei se pot întâlni unii cu ceilalţi, pot vorbi şi se pot auzi reciproc, faţă în faţă, nu prin intermediul unui ecran.
 În acest context divin al dragostei reciproce, e strict necesar ca predicarea şi auzirea Cuvântului lui Dumnezeu să devină nu mai puţin, ci dimpotrivă, tot mai mult util pentru păstrarea credincioşiei noastre faţă de Dumnezeu cât şi părtăşia credincioasă unii pentru alţii.
Televizorul are un efect otrăvitor în ce priveşte predicile şi ascultarea acestora.
 Televizorul face ca oamenilor să le fie greu să asculte într-un mod atent şi interactiv,aşezaţi comod în fotoliile de acasă.
 Astfel că predicatorii  în biserici au dificultăţi chiar în a capta atenţia congregaţiei, ca să nu mai vorbim de un răspuns adecvat al acesteia la mesajul transmis.
De ce oare televizorul are efectul de a-i face pe oameni leneşi din punct de vedere fizic? 
-Ai tot ce-ţi doreşti acasă în materie de divertisment, trebuie doar să apeşi un buton: 
-de ce să te mai deranjezi să  mergi la biserică?
Ecranul te împiedică să participi personal şi deplin la părtăşia, actelor  de cult şi inchinarea bisericii.
Deasemenea televizorul inhibă simţul critic din punct devedere intelectual.
După o zi obositoare de muncă, omul vrea să fie distrat şi amuzat, nu  să participe activ,şi cu atât mai mult să găndească. 
Diagnosticul:
-spectatorită.!
 Oamenii nu mai pot asculta fără să fie stimulaţi vizual , televizorul le oferă mai mult imagini decât argumente.
Creştinii nu ar trebui să accepte nici un lucru care le poate răpi ascuţimea facultăţilor intelectuale vitale:
- de a fii tu însuţi direct implicat în slujire.
 -televizorul îi face pe oameni insensibili din punct de vedere emoţional.
-atâtea orori, foamete, sărăcie, crize de tot felul în întreaga lume – devenim imuni ...dacă sunt fictive, într-un film sau pur şi simplu închidem ochii dacă sunt reale,intr-un documentar.
 Emoţiile noastre au o limită până la care pot suporta durerea sau tragedia.
 Astfel că…
-fie schimbăm canalul;
-oprim televizorul;
-continuăm să privim fără a simţi ,
 -emoţiile noastre fiind suprimate;
Devenim experţi în autoapărare emoţională;
Nu mai avem deloc emoţii.
 Astfel, generaţia care aude Vestea Bună şi-a deteriorat mecanismele de reacţie ;
-televizorul poate crea confuzie din punct devedere psihic.
Mediul tv este artificial – filmat într-un studiou.
 Putem evada din această lume a fanteziei tv?
Sau doar trecem de la o situaţie ireală la alta?
Putem recunoaşte noi, atunci când auzim Cuvântul lui Dumnezeu şi ne închinăm Lui că aceasta e într-adevăr suprema realitate?
Televizorul crează o dereglare a moralităţi.
Această dereglare se petrece într-un mod subtil:
 -percepţia noastră despre ce este normal sau nu începe să se modifice;
- având impresia ca toată lumea o face şi că astăzi nimeni nu mai crede cu adevărat în Dumnezeu, în sfinţenie sau adevăruri absolute, lăsăm garda jos şi sistemul nostru de valori se schimbă, chiar fără să ne dăm seama -Ce e de făcut?
-Exercitarea unei discipline stricte în ce priveşte accesul la cele amintite. 
-Creştinii ar trebui să încerce să  aibă influenţă în mass-media, 
-Predicatorii trebuie să se ocupe de biserici care au reflexele condiţionate de televizor,astfel s-a ajuns la:
-Pierderea încrederii Bisericii în Mesajul Evangheliei! 
Aceasta este piedica de căpătâi în ce priveşte predicarea Cuvântului.
-A predica înseamnă a-ţi asuma rolul de vestitor, de a proclama public mesajul.
- A evangheliza înseamnă a răspândi Vestea Bună.
- Fără un mesaj clar şi plin de încredere predicarea nu este posibilă şi totuşi se pare că exact acest lucru îi lipseşte Bisericii din zilele noastre.
Absenţa predicării pline de autoritate.
Nu doar că tagma marilor predicatori pare să fi dispărut, dar  şi puterea divină amvonului(altarului) s-a diminuat. 
Amvonul de azi nu mai are un mesaj bine conturat, clar şi răsunător.
Autoritatea Scripturii a fost subminată.
-spunem poveşti,glume proaste şi de prost gust, ilarizăm totul şi pe toţi ce ne cad la îndemână , ne prezentăm propriile noastre opinii;
- nu ne facem timp pentru a face exegeza unui text; 
-suntem leneşi şi iresponsabili. 
Predicarea nu este proclamarea unei teorii sau discuţia despre vreun lucru îndoielnic.
A face speculaţii nu înseamnî a predica 
Predicarea este proclamarea Cuvântului, a Adevărului, aşa cum a fost el revelat.
-în concluzie:
Starea de spirit împotrivitoare autorităţii divine
Comunicarea  în stilul tv-ului
Pierderea încrederii în mesajul Evangheliei.
Având în vedere toate aceste lucruri, noi TREBUIE să luăm Cuvântul lui Dumnezeu în serios.

marți, 12 iulie 2011

Credinţa este un dar !

Credinţa este un dar de la Dumnezeu.
 Nu este un merit, un efort personal sau o strădanie religioasă a omului.
 De fapt, a confunda credinţa cu eforturile menţionate mai sus, indică o bază legalistă a legăturii cu Dumnezeu şi a vieţii spirituale (dacă mai poate fi una!), şi nu o autentică relaţie cu Dumnezeu bazată pe credinţă şi pe meritul lui Isus Hristos! 
O astfel de "credinţă" este o urâciune şi o amăgire, respinsă de Dumnezeu.
 Ea este o ispitire a harului Său îmbelşugat care ne-ar "dărui-o fără plată" în schimbul acceptării de către noi a neprihănirii lui Hristos în locul neprihănirii de sine. 
Este necesară reafirmarea permanentă a acestui adevăr fundamental, fiindcă omul, în rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu, rămâne totuşi o fiinţă incurabil religioasă care caută să-şi satisfacă acest instinct prin a-şi crea propriile divinităţi şi crezuri compatibile cu acestea. 
Pe acestea le preferă, negreşit, în favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindcă aceste marionete îi permit lui să tragă sforile şi să evite orice constrângere rezultată din vreo obligaţie morală faţă de ele! 

vineri, 8 iulie 2011

Ce fac oamenii pentru odihna lor?!

-Fiţi veseli cei care puteţi dormi în orice vreme!
 Noi, ceilalţi, cunoaştem ce înseamnă să mori de oboseală şi, totuşi, să nu te ia somnul!
 Un mic sfat pentru cei ce suferă de insomnii: 
-nu vă propuneţi să dormiţi cu orice chip! 
-Pentru odihnă, e nevoie de relaxarea minţii, teama de “a nu dormi şi-n noaptea asta” garantând insuccesul. 
-Când nu vă puteţi odihni, uitaţi de somn! 
-Umpleţi-vă timpul cu lucruri frumoase şi de folos sufletelor dumneavoastră!
Tot cugetând la chestiunea aceasta a odihnei, am dat peste spusele Scripturii, cu referire la fericita stare a celor mântuiţi, în lumea de dincolo:
- “Şi cetatea nu are nevoie de soare, nici de lună, ca s-o lumineze, pentru că a luminat-o gloria lui Dumnezeu şi lumina ei este Mielul… Şi porţile ei nicidecum nu vor fi închise ziua, pentru că noapte nu va fi acolo” (Apocalipsa 21, 23;25).
În Paradis, somn nu va mai fi, nici nevoie de el, nici neputinţă de a-l obţine. 
Odihna sfinţilor este Cristos şi, vai, cât de dulce trebuie să fie preaplinul părtăşiei veşnice cu El!
Pe paginile Genezei 8), stă scrisă o istorisire a cărei tâlcuire ne va fi necesară pentru a înţelege subiectul propus. 
Din cauza păcatului, oamenii se stricaseră iremediabil, iar Dumnezeu hotărâse că era ceasul pentru dezlănţuirea sfintei Sale judecăţi. 
Un potop avea să acopere tot pământul, iar toate vieţuitoarele urmau să fie distruse.
 În marea-I îndurare, Dumnezeu hotărâse însă şi o cale de salvare pentru cei care, la ultima chemare, se vor îndrepta, şi pentru câte o pereche din animalele pământului: 
-corabia lui Noe.
Şi a venit potopul. 
Cei salvaţi se aflau în corabie. 
După multe zile, Noe a deschis fereastra corabiei, lăsând un porumbel să cerceteze dacă apele de pe faţa pământului au scăzut. 
Dar porumbelul n-a găsit loc de odihnă pentru piciorul său şi s-a întors. 
După alte şapte zile, porumbelul a zburat din nou şi iarăşi a revenit în corabie, purtând în cioc o frunză ruptă de măslin. 
Apele scăzuseră. 
După alte şapte zile, porumbelul nu a mai venit înapoi. 
Frumos spune un exeget:
- “Porumbelul nu a găsit nici un loc pe care să-şi aşeze picioarele în lumea aflată sub judecată divină. 
El n-a putut locui decât în noua creaţie”.
 La fel s-a întâmplat şi atunci când Spiritul Sfânt a luat chip de porumbel, cu prilejul botezului Domnului Isus. 
Venit din înaltul cerului, Porumbelul nu Şi-a găsit odihna decât coborând peste Domnul Cristos (Marcu 1, 10).
Multe fac oamenii pentru odihna lor. 
Unii muncesc o viaţă în ideea că se vor odihni împliniţi la bătrâneţe şi adesea nu mai apucă timpul senectuţii.
 Alţii sunt în stare să ia medicamente care le pun în pericol viaţa pentru o noapte de somn.
 Şi, orice formă ar îmbrăca odihna aceasta, fie că e vorba de un concediu la mare sau la munte, de petrecerea unor clipe frumoase cu cei dragi, de sărbătorile de iarnă 
– care iute vin peste noi
 -...., de pensionare, fie că este vorba despre aspectul particular al odihnei 
– somnul nostru cel de toate nopţile
 -..., repausul acesta este efemer şi prea lesne supraestimat. 
Adevăratul Sabat e, pentru dumneavoastră şi pentru mine, doar Domnul Isus.
 Arvuna odihnei celei adevărate o avem din clipa în care păşim într-o relaţie personală cu El, când ne oprim zborul nostru spre ţinte false şi ne odihnim pe umerii Lui, pe braţele Sale sfinte. 
Plinătatea veritabilei odihne ne este păstrată în Cetatea de Sus, unde chiar Domnul S-a dus ca să ne pregătească un loc, după ce ne-a deschis cerurile, ne-a lăsat să auzim declaraţia de înfiere a Tatălui, ne-a înmânat invitaţia la Fericire.
Mult mi-aş dori, scumpi prieteni, să ajungem a ne odihni de toate lucrările noastre, de noi înşine, de zborul nostru obosit spre nicăieri. Isus ne cheamă iarăşi:
- “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni!” (Matei 11, 28). 
Când Porumbelul Duhului Sfânt se va odihni bucuros peste noi, noi ne vom odihni bucuroşi în Cristos. 
De aceea, să ne rugăm şi noi: 
-Doamne Isuse , Fiu al lui Dumnezeu, odihnă a duhului meu, cunoscător al rărunchilor mei, păzitor al inimii mele, iubitor al ticălosului şi nevrednicului meu suflet, aşterne mântuirea Ta peste mine şi cu aripile sfinţirii în Tine îmi îndreaptă zborul spre adevărata odihnă! 
Căci Tu eşti Dumnezeul meu şi Ţie mă închin, deopotrivă slăvindu-L pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, în unire cu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor.

luni, 4 iulie 2011

în fiecare zi sunt cu Isus

duminică, 3 iulie 2011

pe Isus cu cât Îl cunoşti/cântare

motive de rugaciune ptr evanghelizare iunie -iulie 2011

Evanghelizare România: 8-24 iulie 2011 > ÎN DIRECT
 
Puteţi urmări turneul de evanghelizare în direct accesând următorul link:
Partea I: 24 iunie - 3 iulie 2011
ZIUADATALOCALITATEAORA LOCATIA PREDICATOR
VINERI24.06.2011calatorie-  
SAMBATA 25.06.2011 Satu Nou,Ucraina--Natanael Costea
DUMINICA
26.06.2011Satu Nou, Ucraina-- Natanael Costea
LUNI
27.06.2011calatorie -   
MARTI
28.06.2011ADJUD, VN18:00Casa de CulturaGabriel Zagrean
MIERCURI
29.06.2011BARLAD, VS18:00Gradina Publica - Teatrul de VaraGabriel Zagrean
JOI30.06.2011NEGRESTI, VS18:30Langa platou BCRGabriel Zagrean
VINERI1.07.2011IASI, IS
18:00Casa de CulturaGabriel Zagrean
SAMBATA2.07.2011 DUMBRAVENI, SV18:00Parcul ComunalGabriel Zagrean
DUMINICA3.07.2011SPERMEZEU,BN18:00Terenul de fotbalGabriel Zagrean


Partea a II-a: 8 iulie - 24 iulie 2011
ZIUADATA LOCALITATEA ORA LOCATIA PREDICATOR 
VINERI8.07.2011TILEAGD, BH18:00Stadionul FORESTALuigi Mitoi
SAMBATA 9.07.2011 ROSIA, BH18:00Intre Rauri
(la intrare in Lazuri)
Luigi Mitoi
DUMINICA
10.07.2011SARBI, BH18:00Terenul de SportFlorin Ianovici
LUNI
11.07.2011CAREI, SM18:00Stadionul VICTORIALuigi Mitoi
MARTI
12.07.2011NEGRESTI OAS, SM18:00Stadionul OASULLuigi Mitoi
MIERCURI
13.07.2011REPEDEA, MM18:00Terenul de fotbalLuigi Mitoi
JOI14.07.2011BAIA MARE, MM18:00Stadionul MunicipalLuigi Mitoi
VINERI15.07.2011ULMENI, MM
18:00
Zona PrimarieiLuigi Mitoi
SAMBATA16.07.2011 JAC, SJ18:00Scoala Generala
 (in curte)
Luigi Mitoi
DUMINICA17.07.2011GHERLA, CJ18:00Stadionul OLIMPIALuigi Mitoi
LUNI18.07.2011zi libera-
--
MARTI19.07.2011HUNEDOARA, HD18:00Stadionul CORVINULGabriel Zagrean
MIERCURI20.07.2011LIPOVA, AR18:00Stadionul SOIMII LIPOVEIGabriel Zagrean
JOI21.07.2011in curs--Gabriel Zagrean
VINERI22.07.2011CARANSEBES, CS18:00Stadionul C.F.R.Mircea Filip
SAMBATA23.07.2011 SACELE, BV17:00Stadionul FC PRECIZIAGabriel Zagrean
DUMINICA24.07.2011GHERMANESTI, IF---



Partea a III-a: 25 iulie - 31 iulie 2011
ZIUADATALOCALITATEAORA LOCATIA PREDICATOR
LUNI25.07.2011BARBULESTI, IL-  
MARTI 26.07.2011  BUCURESTI---
MIERCURI
27.07.2011 MURFATLAR, CT--Natanael Costea
JOI
28.07.2011 CERNAVODA, CT - -Natanael Costea
VINERI
29.07.2011BUZAU, BZ---
SAMBATA
30.07.2011 GALATI, GL---
DUMINICA31.07.2011 TARGU JIU, GJ-- 

vineri, 1 iulie 2011

-fii hotărât!

A umbla pe două căi :
-pendularea între a urma calea lumii şi calea lui Hristos este pericolul  eminenent al drumului către pierzarea veşnică.
  Deplina predare în mâinile Olarului este  o decizie radicală, determinată de pocăinţa autentică şi de dispoziţia de a te lăsa modelat în armonie cu cerinţele lui Dumnezeu.
Am mers în casă la Olar
Cu ochii minții ca să văd
Cum vas de lut călește-n jar.

Dar mai întâi El a luat
Pământ și apă din izvor
Și-n palme lutu-a frământat.

Și cum lucra așa de zor
Să făurească vas frumos
Am observat ca n-avea spor.

De vina cine putea fi?
Pământul cel neprelucrat
Ori iscusința - cine-o ști?

Dar lutul se-ncăpățâna
Să stea pe roată răbdător
Și-Olarul să-I dea forma Sa.

Și gândul meu a alergat
La vasul ce-i inima mea
Și-un adevăr am realizat.

Și-atunci am zis Olarului
Că-mi pare rău de fapta mea
Și c-am să stau pe roata Lui.

Iar El a continuat milos
Să plămădească vas dorit,
Să moaie lutul găunos.

Și de atunci la vasul meu
Tot a lucrat cu al Sau har
Dar azi lucrează vasul tău

Că vrea să fii cum n-ai mai fost:
Un vas de cinste-n rândul Său,
Să strângi în el ulei cu rost.