vineri, 30 noiembrie 2012

aici unde esti Isus



aici unde esti Isus 
am tot cei jos si tot ce-i sus
am casa mea si tara mea ,
am tot ce-as mai dori si as vrea
am tot ce -am spus si ce n-am spus,
aici numai aici
unde esti Isus
aici numai aici,
unde esti Isus
aici cand stau si te ascult,
am raiul Tau si mult mai mult
am frati si mame si surori,
mai mult ce las de mii de ori
de nimeni nu mai pot fi smuls,
de aici numai de aici
cand stau si te ascult,
de aici numai de aici 
cand stau si te ascult
aici pierdut de fericit,
vad cerul larg si stralucit,
aud acorduri ingeresti 
si simt imbratisari ceresti
cu Dumnezeu in partasii 
aici numai aici
pierdut de fericit,
aici numai aici,
pierdut de fericit
Isus preadulce Dumnezeu, 
Tu esti intreg avutul meu
Tu dragostea si viata mea,
Tu slava mea si tot ce-as vrea
doar Tu ma fericesti mereu,
Isus iubit Isus
preadulce Dumnezeu,
Isus iubit Isus 
preadulce Dumnezeu

joi, 29 noiembrie 2012

Si totusi vei muri............



Se pare ca atat cat traim aici ne construim faptura dinauntru, ne construim “gradina” sufletului.

Asa cum ne asternem aici, asa vom avea dincolo.

Si vine o zi cand vom pleca de aici, vine un timp cand vom lasa ce avem aici si dincolo nu vom duce nimic din tot ce cu atata truda am adunat si nimic din cele pentru care atata ne-am zbatut…

Si vom duce doar gradina sufletului pe care poate asa l-am neglijat, de care poate am uitat, pentru ca poate am incercat din greu “sa nu ne gandim la moarte, ca nu e ceva placut” (asa mi-a spus cineva)…

Si totusi e cel mai sigur lucru din viata fiecaruia.

Ca odata va muri.

Si cand vei inchide ochii aici si ii vei deschide dincolo, ce vei fi, unde vei fi si ce vei avea?

Din aceasta cauza, creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare.

Dar nu poate avea o importanţă moderată.

Din aceasta cauza, cel mai important lucru din viata asta scurta este sa cauti Adevarul.

Si daca il cauti sincer, cu onestitate (fara prejudecati) si din toata inima il vei afla, pentru ca Adevarul se lasa gasit de cine inseteaza dupa El.

Toate virtutile si toate lucrurile bune din lumea asta sunt zero fara dragostea. Dragostea e acel 1 care pus in fata tuturor acestea le da valoare. Si toate acestea se regasesc in dragoste.

esti al Meu prin har si nu prin merit


M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: “Ma iubesti?”
I-am raspuns: “Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!” Apoi m-a intrebat: “Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?”
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: “Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!”
Atunci Domnul mi-a spus: “Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?”
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: “Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!” Domnul m-a intrebat: “Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?”
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: “Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!”
Atunci, Domnul m-a intrebat: “Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?”
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: “Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!”Si Dumnezeu m-a intrebat: “Ma iubesti cu adevarat?”
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: “Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.”
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: “Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?”Si I-am raspuns: “Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!”
Dar Domnul m-a interebat: “De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?”
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: “De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?”
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
“De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?”
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
“Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?”
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: “Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!”
Si Domnul mi-a raspuns: “Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!”
Am spus: “Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?”
Domnul mi-a raspuns: “Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!”
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!
Amin!

luni, 26 noiembrie 2012

binecuvantata-i viata



Sa n-ai in inima ranchiuna,
Ca-i merge bine…celui rau;
De nu doresti sa porti cununa…
Din flori de spini, crescuti in…”EU”.

Sa nu te miri de incercarea
Ce il testeaza pe cel drept,…
Caci…nu ce vezi e diferenta,..
Dintre …nebun si intelept ;

Si nu-i pe lume incercare
Sa nu fi fost “de sus venita”,…
Conteaza…NU cat e de mare,…
CI… »cat de Bine e primita ».

Caci potrivita-i incercarea,
Cu ajutor de Sus primit…
Sa-ntelegi binecuvantarea,
Ce Dumnezeu ti-a pregatit.

Si…binecuvantata-i viata,…
In care Dumnezeu domneste,
In care Duhul Sfant, lucreaza,…
Si-n care Isus …se-oglindeste.

joi, 22 noiembrie 2012

Gândește-te a cui mânie provoci tu.


O păcătosule! Meditează asupra înfricoșătorului pericol în care esți chiar acum. Vorbim despre un mare furnal de mânie, o prăpastie largă și fără fund, plină de un foc al mâniei, deasupra căreia tu ești ținut de mâna acelui Dumnezeu a cărui mânie este provocată atât împotriva ta pe cât este de provocată împotriva acelor mulți blestemați care sunt în iad. Agați de un fir foarte subțire, cu flăcările mâniei divine licărind în jurul lui, gata în orice moment ca să-l pârlească și să-l ardă. Și tu nu ai nici un interes într-un Mediator. Și tu nu ai nimic de care să te agați pentru a te mântui, nimic care să te țină în afara flăcărilor iminentei mânii, nimic care să-ți aparțină, nimic din ceea ce ai făcut, nimic din ceea ce ai putea să faci, ca să-l convingă pe Dumnezeu să te mai cruțe încă un moment. Meditează asupra următoarelor:

 Gândește-te a cui mânie provoci tu. Este mânia unui Dumnezeu infinit. Dacă ar fi fost doar mânia unui om, fie el chiar și cel mai puternic rege, ar fi comparativ puțin. Mânia regilor este de temut, în special a acelor monarhi absoluți care au putere atât asupra posesiunilor, cât și asupra vieților supușilor lor și dispun de ele după buna lor plăcere. “Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva lui însuşi” Proverbe 20:2. Omul care-și înfurie regele este pasibil să sufere cele mai extreme torturi inventate de arta umană, cele mai extreme torturi pe care le pot cauza oamenii. Dar cea mai mare și mai maiestoasă putere omenească, îmbrăcată în cea mai oribilă haină a terorii, este la fel de slabă ca un amărât de vierme de pământ în comparație cu marele și atotputernicul Creator și Rege al cerurilor și al pământului. Ceea ce oamenii pot face este puțin, chiar atunci când ei sunt în cea mai adâncă stare furie și acționează cu cea mai mare ură. Înaintea lui Dumnezeu, toți împărații pământului sunt ca niște lăcuste. Ei sunt nimicuri și chiar mai puțin decât nimicuri. Toată ura și toată iubirea lor este demnă de disprețuit. Pe de altă parte, mânia marelui Rege al regilor este mult mai teribilă ca mânia lor deoarece maiestatea Lui este mai mare. ”Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi” Luca 12:4-5.

luni, 19 noiembrie 2012

Unirea frăţească



Organizarea Adunării ne solicită să lucrăm împreună, iar dragostea, ca element fundamental în natura divină, ne strânge în echipe, părtăşii locale sau mondiale. Modelul desăvârşit este Tatăl şi Fiul (Ioan 10:30; 17:21-23) Lucrarea împreună are un randament mai mare şi o bucurie pe măsură (Filipeni 2:17-18)
DE CE ÎMPREUNĂ ?
Pentru că este un singur Dumnezeu şi o singură lucrare
Aptitudinile şi necesităţile oamenilor sunt complementare ca organele trupului (Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:7-11)
 O lucrare complexă cere o mulţime de lucrători (ca îngerii), cu diferite grade de calificare, experienţă (Proverbe 11:14; 1 Corinteni 15:11; 1 Petru 5:5; Tit 2:3-5; 2 Corinteni 4:15)
Pentru că avem (dobândim) aceeaşi natură
 Noi nu suntem asociaţi sau prieteni, ci fraţi şi surori (o iubire sfântă) în Domnul (Psalmul 133; 1 Ioan 2:9-11; 3:11-15; 4:7, 11); slujiţi-vă în dragoste! (Galateni 5:13)
În frăţietate există grade diferite de unire (ca în familie), dar toţi sunt împreună (Filipeni 2:1-4, 18-25)
CUM ÎMPREUNĂ ?
 Prin unire în lucrare şi uniformizare în trăire (cu discreţia şi confidenţa necesară - Proverbe 25:17; 27:10)
 Gruparea se face la nivelul bisericii locale (Proverbe 13:20; 16:19; 21:5; 22:29; Fapte 13:1-2; 19:8-9)
 În funcţie de lucrarea specifică: misiune, cântare (Galateni 2:7-9; Fapte 15:36-41); ajutorare reciprocă (Fapte 11:27-30; 2 Corinteni 8:18-24)
Prin păstrarea legăturilor sfinte
 Împreună în lucrare nu înseamnă ecumenism general, ci părtăşie sfântă (1 Corinteni 15:33; 1 Ioan 1:1-7; 2:18-19; 1 Petru 2:1-3, 13)
O relaţie de pace (formată şi păstrată) este atmosfera, ambianţa favorabilă lucrării (Efeseni 4:3). Atenţie! la întrebări, răspunsuri, discuţii: „minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii evenimente, iar cei reduşi vorbesc despre oameni - clevetesc” (Proverbe 18:19; 16:28; 20:19; 17:17; 18:24; 2 Timotei 2:14, 16, 23-25; Tit 3:9-10)
Potrivit exemplelor biblice
 David şi colaboratorii săi: războinici, preoţi, leviţi, profeţi, popor (1 Cronici 12:1;13:1-6)
 Echipa de misiune a lui Pavel şi legătura dintre bisericile locale (Fapte 9:19, 26-28; 13:4-5; 15:2; 20:4-5; Galateni 2:1-2; 2 Timotei 4:10-15; Romani 16:3, 9-10; 1 Timotei 1:3-4; Tit 1:5; Filipeni 1:8-9, 14)
Unirea frăţească are la bază un singur Duh (Sfânt) într-un singur trup (1 Corinteni 12:12-13)
 Regula unităţii în lucrarea Evangheliei (Matei 12:30; 1 Corinteni 3:9)

duminică, 18 noiembrie 2012

tu azi Lui te -ai inchinat?

te-a vindecat cand te-a durut,
te-a ridicat cand ai cazut,
cand trist ai fost te-a mangaiat,
 cand n-ai avut belsug ti-a dat,
 pacatul cand te-a apasat
 iertare-n dar tot El ti-a dat ,
cand nu vedeai te-a luminat,
 cand nu credeai ti-a aratat 
cum sa traiesti cu adevarat 
.Acesta e Isus cel minunat ....
tu azi Lui te -ai inchinat?

luni, 12 noiembrie 2012

Bucuria în Domnul

Când ai puţine dorinţe ai şi puţine lipsuri.









joi, 8 noiembrie 2012

milostivire

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,......

joi, 1 noiembrie 2012

bunule Parinte

In biserică la noi
Vin românii vin şuvoi,
Însa mulţi, cum vin se duc
Mântuirea n’o apuc.
Pastorul vorbeste clar
E mesajul sfânt, un jar
Corul cânta ’nflăcarat
Păcătosu’i tulburat.
Niciodată pe pământ
N’a auzit cuvântul sfânt.
Stă şi ascultă încremenit
Cum să ajungă un mântuit?
Cum, că numai pocăinţa
Împreună cu credinţa
Într-un mod miraculous schimbă omul păcătos.
Că acea tainică lucrare de înviere prin cuvânt
Şi cereasca strămutare o face doar Duhul Sfânt.
Şi când totul sa innoit
Lumina te-a invăluit
Sensul vieţi s-a schimbat
Ceru intreg sa bucurat.
Dar deodata sora ‘x’
A miscat parcă înadins
Mâna încet şi-a ridicat faţa şi-a examinat
Ochiul omului pierdut
Se contractă brusc , mărunt.
Iar in mintea sa mirat se intreaba apasat
Mâna ce s-a ridicat, faţa ce s-a examinat
Nu”i priveliste cerească
Dinpotriva e lumească.
El se uita mai atent
Zice că ascultă aparent
Dar aici in adunare este un contrast prea mare.
Bietul om e consternat
Din tot ce sa predicat a inteles ca un pocăit
Pentru lume a murit.
Rând pe rând iscoditor
Ochiul lui sfidător se opreste , cântăreste si continu se roteşte,
Vede femei îmbracate
Cu fuste ciudat crăpate.
Stau picior peste picior si se uita sfidător
Ruj si oja, fard, vopsele,
Mâna plina de inele.
Capete descoperite
Feţele sunt ademenite.
Şi cu ochii încreionati
Ca un ou de paşti pictaţi.
Manechine de salon
Chiar aici lânga amvon.
Gâtul adânc decoltat
Cu un lant înconjurat
Sau margele si cercei
Totul, tot ca la ateii.
Tinere oxigenate,
Batrânele samponate,
Palariile groteşti
Cum să nu te poticneşti ?
Nişte măşti din lumea mare
Stau aici nepăsătoare
Spirite rebele seci
Împotrivitoare în veci.
Şi satana mâniat pe pastorul devotat
Care’i clatina domnia
Şi-a ales el strategia.
Câteva le-a pus în cor
Foarte aproape de păstor.
Pe altele înfuriate printer fraţi le-a împrastiat
Monumente de mândrie
Desmăţ şi ipocrizie.
Iar în ultimă instanţă
Prostie si aroganţă.
Păcătosul a plecat profound decepţionat
Si cu sufletul mâhnit derutat şi poticnit
Cu urechea, a ascultat, cu ochiul a cercetat
Însa mintea sa blocat!
N-a gasit corespondenţâ între ce numim esenţâ
Şi aşa zisa aparenţâ
Cât de minuat era dacă nu se poticnea
Dar mai minunat ar fi dacă nu s-ar mai găsi
În locul de slujire pietrele de poticnire
Doamne bunule Parinte te rugăm sa iei aminte
Şi în îndurarea Ta, curată Biserica.