miercuri, 29 august 2012

marți, 28 august 2012

căznicie computerizată.............

Clientul intreaba:
Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu Nevasta 1.0 si am observat ca programul a lansat o optiune subita, Bebelus1.0, care ocupa mult spatiu pe hard. In instructiuni nu era nimic mentionat.
Pe de alta parte, Nevasta 1.0 se autoinstaleaza in toate celelalte programe si se lanseaza automat cand deschid alta aplicatie, impiedicandu-i executia. Aplicatii precum Fac_ce_vreau 10.3, Duminica_la_fotbal 5.0, nu mai functioneaza.
Uneori apare un virus, Soacra 1.0, care blocheaza sistemul sau face ca Nevasta 1.0 sa se comporte total haotic. Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine insuportabil mai ales cand incerc sa lansez aplicatia Duminica_de_dragoste 3.0.
Se pare ca si alte fisiere sunt virusate. De exemplu: c:/sex__sambata_dimineata.exe nu mai functioneaza deloc. Am vrut sa revin la programul anterior, Logodnica 7.0, dar procesul de dezinstalare al programului actual, Nevasta 1.0, mi se pare complicat, iar riscurile pentru sistem sunt mari, mai ales ca Bebelus1.0 chiar imi place.
Ma puteti ajuta? Un utilizator disperat.

Raspuns:
Draga client,
Nemultumirea dvs. este frecventa printre utilizatori, dar ea se datoreaza unei greseli primare de conceptie: multi utilizatori trec de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta1.0, cu speranta falsa ca Nevasta 1.0 nu e decat un program de divertisment si utilitati. Dar e vorba de mult mai mult: Nevasta 1.0 este un Sistem de operare complet creat sa controleze toate aplicatiile dvs. E aproape imposibil sa dezinstalati Nevasta 1.0 si sa reveniti la Logodnica X.0, intrucat exista sisteme virusate care fac ca si acesta sa se comporte precum Nevasta 1.0. Deci, nu aveti nimic de castigat.
Aceeasi problema apare si cu Soacra X.0. Acesta e un program mai vechi, din care deriva Nevasta 1.0 si comporta multe probleme de compatibilitate. Cu putin noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si dispare in cativa ani.
Unii utilizatori au incercat sa formateze tot modulul si sa instaleze programul Iubita+Nevasta2.0, dar asta le-a creat si mai mari probleme (a se citi notita de prevenire „Pensie alimentara” si „Custodia copiilor”). Daca instalati Iubita 8.0, nu incercati sa treceti la Nevasta 2.0, pentru ca problemele vor fi chiar mai mari decat cele cu Nevasta 1.0. Chiar daca exista si versiuni Nevasta 3.0 si Nevasta 4.0, acestea au un pret ridicat si nu le recomandam.
Daca sistemul cade, va recomandam Celibat 1.0, dar ideal e sa pastrati Nevasta 1.0 si sa invatati programul cat mai bine posibil, intrucat e foarte sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la erori de instalare. Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca provenind din partea dvs. si trebuie sa v-o asumati. Va sfatuim sa activati aplicatiile C:/Scuze/Scuze.exe.
Evitati utilizarea tastelor ESC si Break, care necesita ulterior C:/Scuze/Flori.exe. Pentru o mai buna utilizare, va sfatuim sa cumparati si pack-ul Bijuterii 3.0, Vacante 5.1. Optiunile Da_draga_mea 2.7 si Ai_dreptate_iubire 4.5 sunt indispensabile. Nu instalati sub nicio forma Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0, O_prietena 3.1. Aceste programe sunt incompatibile cu Nevasta 1.0 si pot distruge sistemul.
Disperarea si nemultumirile dvs. nu sunt justificate, pentru ca v-am dat cel mai bun produs al nostru!

luni, 27 august 2012

Tot Cerul răsună



Slavă și mulțumire lui Dumnezeu pentru toate!



Îndemnul la odihnă se adresează omului vechi și lucrărilor lui religioase, îndreptățitoare (cu care omul vrea să-și câștige bunăvoința lui Dumnezeu). Este același îndemn ca cel rostit de Domnul Isus: ”Veniți la mine toți cei trudiți și împovărați!”
De ce trudiți?
De faptele proprii.
”Ei leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat, și le pun pe umerii oamenilor” Matei 23:4
Oboseala este dată, după cum arată Domnul Isus, de învățătorii religioși falși și sarcinile religioase grele pe care oamenii le poartă crezând că astfel vor intra în grațiile lui Dumnezeu. Păi, ”dacă zice popa”,…„ sau pastorul”?
Îndemnul la alergare se adresează omului nou și faptelor drepte, cele pregătite dinainte ca să umblăm în ele.
Aceste fapte nu obosesc, nu sunt trudite, nu vin din energia omului vechi, ci din puterea Duhului Sfânt.
Exemplul ce le deslușește tâlcul este dat de hainele de in ale preoților (”ca să nu producă sudoare”). Aceste haine de in ne învață că alergarea cu stăruință este o absolută ”odihnă” pentru omul dinafară, adică nu cu energia omului dinafară se face lucrarea lui Dumnezeu. ”Am lucrat mai mult decât toți” spune Apostolul Pavel ”dar nu eu, ci Harul lui Dumnezeu care este cu mine”. Alergarea cu stăruința este pe Calea Duhovnicească, lăuntrică, care este în Locurile Cerești, adică nu este un efort al cărnii, ci o strădanie a Duhului. Că prin Duhul faptele cărnii sunt omorâte, pornirile ei sunt înfrânate acesta este un merit și o lucrare tot a Duhului, nu a cărnii: ”dacă prin Duhul faceți să moară faptele trupului veți trăi…”

Confuzia dintre stările prezentate mai dus poate duce la două rele mari:
-un rău poate fi activitatea nebună a omului vechi (activitate deseori închinată Domnului!, gândiți-vă numai la muzica religioasă și la clădirile religioase, două industrii în plin avânt în ”lumea evanghelică”)
-alt rău poate fi o odihnă prost înțeleasă, o lipsă de sârguință în cele duhovnicești(că doar ”Domnu’ lucră”, asta-i treaba Lui), ceea ce duce la adormire și la o gravă înfrângere, cum se cade ostașilor ce dorm în tranșee.

Înțelegerea temeinică a acestei separări, învățarea bine a ce este omul vechi care se strică (…) și ce este omul nou care se înnoiește ne va face să vedem bine granița între omul vechi și Cel Nou și pe o parte a graniței să fie odihnă deplină și pe cealaltă activitate în clocot.

Granița este Crucea lui Cristos, Cuvântul crucii, altarul de aramă.

Până la altarul de aramă, omul vechi trăiește plenar, trupul păcatului nu este dezbrăcat de puterea lui(viața lui, sângele lui) și omul este înafara locurilor cerești, în păcatele sale.
După pocăință, adică după ce omul își mărturisește păcatul (mâna pusă pe capul animalului), animalul este înjunghiat, sângele îi este scurs(dezbrăcat de putere) și ceea ce trăiește mai departe este cel ce poate zice: ”am fost răstignit împreună cu Cristos și nu mai trăiesc eu ci Cristos trăiește în mine”) Această identificare, Hristos răstignit și eu răstignit se face pe același altar, altarul de aramă unde cenușa este comună. Mai departe imaginea care arată viața nouă este preoția levitică, fiii lui Aron, noi care suntem ”o seminție aleasă” ca să aducem jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu.

Tot ce se întâmplă mai departe în cort are de-a face cu omul cel nou, cu locurile cerești, cu lucrurile spirituale, unde preoții sunt îmbrăcați în haine de in și sfințirea a fost făcută prin jertfa de ispășire al cărei sânge este stropit peste tot, inclusiv pe hainele de in ale proților, peste untdelemnul(cunoștința) ungerii.

duminică, 26 august 2012

Ce mult astept aceea zi

Ce mult astept aceea zi
Cand Tu din slava vei venii
Cu Tine Doamne-n veci sa fim
Si sa nu ne mai despartim.

Sa ne-ntalnim cu toti in nori
Impreuna frati si surori
Si sa zburam spre vesnicii
Catre eterne bucurii.

O, Doamne adu aceia zori
Acele vesnice splendori
Aceia zi noi o dorim
Si de departe o zarim.

Ajuta-ne in incercari
Stai langa noi in intristari
Sa ne pastram Doamne curati
Pana la cer vom fii chemati.

Ierusalim oras ceresc
Locas preasfant, dumnezeiesc.
Imi arde doru-aprins in piept
De cate vreme te astept
Mi-asa de dor, mi-asa de dor
Spre Tine-odata vreau sa zbor.

As vrea sa zbor spre-acele zari
Sa uit de lacrimi si dureri
In stralucirea de nespus
Unde-mparat va fii Isus
Cu Daniel si Avraam
Cantand in noul Canaan.

sâmbătă, 25 august 2012

joi, 23 august 2012

Ne rugăm în Numele Domnului Isus

Tată ceresc, ne rugăm ca Duhul Sfânt să lucreze în inimile noastre şi să ne ajute
să vedem fantastica onoare care ni se face, aceea de a-L reprezenta pe Isus Cristos
pe acest pământ, de a fi un reprezentant, un ambasador al lui Cristos pe pământ.
Doamne, nu am văzut măreţia acestei chemări şi luăm viaţa de creştin cu aşa multă
uşurătate.
Ajută-ne, Doamne Tată, să luăm lucrurile acestea în modul cel mai serios, fiecare dintre noi
 – Tu ne iubești pe toţi
 – Ştim că ai un scop pentru vieţile noastre, ne-ai adus aici ca să ne provoci să trăim pentru acest scop.
Ajută-ne să vedem ce înseamnă asta.
Doamne, trezeşte-ne din amorţire, din somnul nostru, ca să trăim la înălţimea chemării şi să nu fim înşelaţi de diavol şi să ratăm prin viaţa noastră ceea ce ai planificat pentru noi.
Ajută-ne pe fiecare din noi.
Ne rugăm în Numele Domnului Isus .
Amin.

miercuri, 22 august 2012

exista Dumnezeu

Nu exista Dumnezeu spre care,
Sa te-ntorci doar cind iti este rau,
Si sa-l uiti in zi de sarbatoare
Nu exista asemeni Dumnezeu.
Nu exista Dumnezeu al mintii,
In zadar atiti L-au cautat,
Cum sa-l afle daca n-au ca sfintii
Inima si cugetul curat.
Nu exista Dumnezeu sa lase
Pace sfinta si odihna -noi,
De n-ar sta veghind pe metereze
Cu Satan in neintrerupt razboi.
Nu exista Dumnezeu s-accepte
Calea larga fara nici un friu,
Ocolisuri sa se cheme drepte,
Albii seci cu numele de riu.
Nu exista Dumnezeu sa-si schimbe
Gindul dup-al oamenilor plan,
El e acelasi pentru orice limba,
Si ramine ieri si azi si-n veac.
Nu exista Dumnezeu sa taca
Cind e cu suspine cautat,
Sa nu umple cu cereasca pace
Sufletul trudit si-mpovarat.
Nu exista Dumnezeul carui
Sa-I dai o parte din al tau,
Sa nu vrei intreg sa i te darui,
Nu,acesta nu e Dumnezeu.

marți, 21 august 2012

Cu sufletul alb _Versuri: Traian Dorz Muzica: Ariana Samoilă


Cu sufletul alb
Versuri: Traian Dorz
Muzica: Ariana Samoilă

Cu sufletul alb de nevinovăţie,
Înfioraţi de-atâtea frumuseţi,
Vin tinerii ca sa-ţi aducă Ţie,
Isuse, zorii altei tinereţi.

Isus iubit, ca roua-mbelşugată
Venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar
 În orice piept o jertfă ne-nfricată
Și-n orice fapt un crin pe-al Tău altar.

R: Venim din văi de moarte şi ruine,
Cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat
Că noi şi sfinte bucurii în Tine
Şi-o nouă fericire am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume
Suim spre Tine mii şi mii de mii,
Având pe buze-acelaşi dulce Nume
Şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare
Potirul alb al crinilor din noi,
Sa-l umpli Tu cu sfânta-nflăcărare
 Și să ne pui în lupta Ta apoi.

Să ne jertfeşti deplin şi tuturora,
Pământul pentru Cer să-l cucerim,
Privind cu ochii-n lacrimi
 Aurora cerescului dorit Ierusalim.

R: Venim din văi de moarte şi ruine,
Cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat
Că noi şi sfinte bucurii în Tine
Şi-o nouă fericire am aflat.

Să biruim şi moarte şi urgie
Ştiind că în curând noi vom purta
Pe frunte-n fericita veşnicie
Cununi de slăvi şi sărutarea Ta.

duminică, 19 august 2012

A fi bogat faţă de Dumnezeu



Viaţa unui om nu depinde de ceea ce posedă. Domnul Isus a spus: "ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?" (Matei 16.26). "Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui" (Luca 12.15).

Totuşi, este exact ceea ce se produce sub ochii noştri: omul modern poate să uite că are un suflet. El îl face sclav, îl închide, îl frământă fără încetare, chinuindu-l, şi-i impune un stil de viaţă căruia Dumnezeu nu l-a destinat.

Fiecare ştie ce înseamnă cuvintele a fi "bogat în bunuri materiale" - în bani, pământuri şi imobile. Ştim, de asemenea, că toate conflictele, dezacordurile, ura şi complicaţiile economice şi, în sfârşit, războaiele izvorăsc din posedarea bogăţiilor pământului.

Mai mult, deoarece majoritatea achiziţiilor se efectuează cu nedreptate, fără adevăr, fără milă, fără înţelegere faţă de altul, bogăţiile de aici antrenează inevitabil nelegiuiri mereu mai numeroase.

La un mare număr de indivizi, setea de bogăţie şi onoruri pământeşti ia proporţiile unei adevărate boli a sufletului, care se găsesc înşelaţi în mod dureros, privind sensul vieţii şi scopul şederii noastre pe pământ.

Iov, patriarhul biblic, plin de înţelepciune, spunea, după ce a suferit pierderea tuturor bunurilor sale: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului" (Iov 1.21). Ce lecţie umilitoare pentru toţi acaparatorii şi avarii zilelor noastre!

Nu e de mirare că Biblia şi Evangheliile în particular au luat cu severitate poziţie contra stării de spirit care constă în a-şi însuşi ceea ce-I aparţine lui Dumnezeu şi pe care El a împrumutat-o doar locuitorilor pământului pentru toată durata existenţei lor pe pământ. Domnul Isus a spus: "Nu vă strângeţi comori pe pământ" (Matei . 6.21), precum şi "Nu puteţi sluji la doi stăpâni" (Marc. 10.24). Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei: "iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor" (1 Timotei 6.10).

Din nefericire, aceste cuvinte fără echivoc îi lasă destul de indiferenţi pe oamenii bogaţi. Ei au atins un astfel de grad de rătăcire, încât impută mai ales diferitelor guverne sau puteri civile nedreptăţile sociale şi inegalităţile scandaloase care despart cetăţenii, dar nu văd că problema se situează pe plan moral şi nu politic.

Biblia atribuie nedreptăţile - nelegiuirile de pe pământ - păcatului, responsabil de majoritatea suferinţelor oamenilor.

Totuşi, mulţi oameni ai bisericii minimalizează gravitatea păcatului şi atribuie dificultăţile vremurilor noastre regimurilor politice, care sunt, desigur, imperfecte, nefiind decât reflectarea inimii cetăţenilor, a înţelepciunii lor, a lipsei de reflectare în raport cu cunoştinţa civică. De fapt, repartizarea nedreaptă a bunurilor pământului este consecinţa directă a neascultării de voia lui Dumnezeu, şi această neascultare a generat egoismul, marele responsabil al tuturor nedreptăţilor lumii noastre. Trăim în prezent o dramă a cărei ieşire nimeni nu o poate prevedea. Din cauza egoismului celor ce şi-au îngrămădit bogăţii, mai mult de jumătate din locuitorii planetei sunt obligaţi să lupte pentru pâinea zilnică, ceea ce dezordonează radical civilizaţia noastră, care se vrea, pe nedrept, de origine creştină.

Dacă creştinismul a produs acest gen de viaţă, nu-i deloc onorabil. Adesea e decepţionant să auzi oamenii politici propunând popoarelor lor îngrijorate soluţiile complicate ale tehnocraţilor şcolilor înalte, în timp ce totul se poate rezuma în câteva cuvinte foarte simple - trebuie să renunţăm la maxima egoistă: "Fiecare pentru sine", după cum citim în Filipeni, cel puţin pentru acei ce-şi spun creştini: "Nu faceţi nimic [...] din slavă deşartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi" (Filipeni 2.3). Dacă, aşadar, privilegiaţii existenţi ar trăi fără revendicările lor complet nejustificate, toţi membrii marii familii umane s-ar putea bucura de strictul necesar.

Pentru a reveni la omul nechibzuit despre care Domnul Isus vorbeşte în Luca 12, acesta a trăit pentru nimic, în zadar, pentru că s-a iubit numai pe el, iar Domnul Isus a spus că acest om nu era bogat faţă de Dumnezeu. Aceste cuvinte - au arătat mulţi - sunt cele mai profunde cuvinte, căci a fi bogat faţă de Dumnezeu nu înseamnă a avea numai siguranţa iertării, ci a darului vieţii veşnice şi a unei vieţi viitoare perfect fericite.

Aceasta înseamnă a cunoaşte scopul prezenţei noastre pe pământ, înseamnă a trăi cu înţelepciune pe pământ şi a da zilelor noastre cea mai bună folosinţă posibilă.

După Evanghelie, a fi "bogat faţă de Dumnezeu" înseamnă a-L cunoaşte, prin împăcarea cu Domnul Isus, Salvatorul. Înseamnă a fi născut din nou (Ioan 3.1-16) prin acţiunea Duhului Său, apoi înseamnă a trăi într-un mod pe care EI să-l aprobe: în pacea conştiinţei şi a mulţumirii inimii şi a duhului.

Înseamnă a se simţi perfect adaptat exigenţelor înaltei chemări creştine: a poseda un ideal de viaţă drept, nobil şi dezinteresat şi a judeca totul după criteriile superioare ale Cuvântului lui Dumnezeu, şi nu după aparenţele unei lumi în completă rătăcire şi deplin faliment moral.

A fi bogat faţă de Dumnezeu, înseamnă a educa şi înnobila sufletul omenesc, după imaginea Domnului Isus Cristos, despre care este scris: "Din bogat cum era, s-a făcut sărac, pentru ca noi să fim îmbogăţiţi". Îmbogăţiţi cu toate valorile veşnice, care nu vor cunoaşte niciodată nici inflaţie şi nici devalorizare. Astăzi, mulţi se glorifică cu reuşitele lor materiale, dar sunt departe de ceea ce înseamnă adevăratul sens al vieţii, care constă în a descoperi voia infinit dreaptă a Dumnezeului Creator, singurul în măsură să ne descopere scopul primordial al măreţului nostru destin veşnic.

Aceasta nu ne împiedică deloc, ba din contră, să trăim deplin şi într-un mod foarte fericit pe pământ. În sfârşit, cel ce contemplă persoana şi fiinţa Domnului Isus Cristos nu mai are nici o dorinţă de a acumula bogăţiile nedrepte ale acestei lumi. Din contră, el va aspira din toate resursele sufletului său şi ale duhului său să-I placă lui Dumnezeu şi să calce pe urma paşilor Aceluia despre care poporul care-L asculta spunea "El face totul desăvârşit".

Pentru o folosire creştină a lucrurilor, a banilor şi a timpului ar trebui: să nu ne folosim de lume decât într-un spirit de slujire fără exces; a învăţa la Şcoala Domnului preţioasa virtute a mulţumirii cu ceea ce avem (2 Timotei 6.6-10; Evrei 13.5; Luca 3.14); a dărui pentru Domnul cu inimă largă nu numai zeciuială, ci chiar mai mult, incluzând în aceasta din timpul şi puterea noastră.

Dându-ne pe noi înşine lui Dumnezeu, problema va fi rezolvată, atât material cât şi spiritual. Aceasta depinde de fiecare dintre noi, iar de atitudinea pe care o luăm depinde viitorul nostru etern.

luni, 6 august 2012

Abiel.........-tu ai uitat pe ai tăi?

Tu eşti robul Meu, Israele! Nu te voi uita.Isaia 44.21
Domnul nostru nu-i poate uita pe robii Săi, aşa încât să înceteze de a-i mai iubi. El nu i-a ales numai pentru un timp, ci pentru totdeauna. El ştia ce vor ajunge, când i-a chemat în familia lui Dumnezeu. El şterge păcatele lor ca un nor, şi desigur, El nu-i va izgoni pentru păcate, odată ce le-a şters. Ar fi o hulă numai să gândeşti un astfel de lucru.De asemenea nu-i poate uita, până-ntr-atâta încât să nu se mai ocupe de ei. De ne-ar uita măcar o clipă, am fi duşi la ruină. De aceea ne spune: „Nu te voi uita". Oamenii ne uită; chiar aceia cărora le-am făcut bine, se întorc împotriva noastră. Noi nu putem ocupa un loc constant în inima omului; dar Dumnezeu nu-i uită pe adevăraţii Lui slujitori. El însuşi se leagă cu noi, - nu pentru ceea ce am făcut noi, ci pentru ceea ce a făcut El pentru noi; am fost răscumpăraţi cu un preţ prea mare, pentru a fi apoi uitaţi şi lăsaţi la o parte. În Domnul Isus vedem noi rodul muncii sufletului Său, şi cum ar putea uita El, munca sufletului Său? Tatăl vede în noi, mireasa Fiului Său. Domnul Se gândeşte mereu la noi. Şi în această zi vom fi sub paza Lui. Oh, dacă am putea şi noi să nu-L uităm niciodată pe Dumnezeu!