Acea după-masă din Emaus se sfârşeşte fericit pentru cei doi ucenici. Ei îl au de fapt musafir chiar pe străinul acesta atât de convingător, de care nu s-ar mai despărţi pentru că El le demonstrează, „negru pe alb”, cât de puternic ancorat în profeţia biblică este evenimentul Hristic la care ei tocmai au participat. Forţa argumentelor Sale le striveşte necredinţa, invadează confuzia întunericului cu lumina clară şi puternică a noii revelaţii. îl recunosc cu bucurie şi inimi arzânde, în noua Sa postură, cea de Domn al vieţii. Îl recunosc când El frânge pâinea pentru ei în cea mai tainică şi tulburătoare euharistie, prima de după învierea Sa. Această verigă de aur îi conectează la lanţul de aur care rămâne în istorie până la cea de-a doua venire: „vestiţi moartea Domnului până va veni El” (Pavel, Corintenilor). O mare transformare are loc în profunzimea spiritului lor: noua revelaţie îi naşte din nou la o viaţă de bucurie şi celebrare a cărei esenţă este întâlnirea personală cu realitatea lui Hristos cel viu. Ei au acum nu îndoială, dezamăgire, confuzie sau lipsă de perspectivă ci convingeri puternice, orizont luminos, o nouă misiune şi surâsul blând al lui Isus. Metafora drumului Emausului sugerează două etape ale devenirii creştine, aplicabile personal. De la Ierusalim spre Emaus este drumul escapist al confuziei, şocului şi strivirii sub durere. Să ieşim undeva, să scăpăm de traumă, să punem în spatele nostru un trecut dureros pe care nu-l înţelegem, element stereotipic de inhibare şi protecţie inconştientă. Orbire, solzi pe ochi, paroxismul altui drum, paralel cu acesta, cel al Damascului. Să scăpăm de pretenţia absurdă a creştinismului că Isus din Nazaret a înviat, eradicându-l, ştergându-l violent din istorie. Există pe ambele drumuri un fapt esenţial: o clară întâlnire de grad zero cu El, la iniţiativa Lui, în propriul Său timp şi scenariu prin care El ni se comunică fără putinţă de eroare. Există apoi etapa a doua, cea a luminii, bucuriei, clarităţii, responsabilităţii împărtăşirii marelui adevăr: drumul febril, în pripă, înapoi de la Emaus spre „cetate”– lumea în care trăim. De la începutul până la sfârşitul existenţei sale, Biserica Sa are un singur scop: acela de a deveni o biserică mărturisitoare, o martoră de nesuprimat a învierii Sale. Luaţi-i acest scop şi va muri în confuzie, disperare şi tristeţe extremă. Reamintiţi-i-l şi ajutaţi-o să-l practice şi va înflori, va vibra de bucuria atingerii destinului ei magistral.
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”
vineri, 29 ianuarie 2010
„Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?”
joi, 28 ianuarie 2010
Cuvintele înţelepţilor sînt ca nişte bolduri; şi, strînse la un loc, sînt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpîn
miercuri, 27 ianuarie 2010
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui...
Purtarea sau mintea buna Si un caracter curat Il face pe om sa fie Frumos cu adevarat.
luni, 25 ianuarie 2010
pe Isus asteptăm să vină/cântare cor/240110am
Scaparea celor neprihaniti vine de la Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului. Domnul îi ajuta si-i izbaveste; îi izbaveste de cei rai si-i scapa, pentru ca se încred în El.
căderea în păcat-2
duminică, 24 ianuarie 2010
Simina - Te-astept Isuse/elim timişoara
Te-aştept Isuse privind spre ceruri Să vă dacă nu vii Şi-n orice seară eu Te chem iară Pentru-a mă pregăti. : / Tu eşti aproape, poate la noapte S-ar întâmpla să vii. Haina-i pătată, nu e curată Ce fac eu dacă vii? / : Te-aştept şi ziua şi-mi este frică Că Tu vei apărea O, dă-mi putere, când am durere Ca să mă pot ruga. : / Sfântul Tău sânge şi-acuma curge El poate-a mă spăla De orice tină, de orice vină. Numai Tu poţi ierta. / : Când dimineaţa disparea ceaţa Deodată-am tresărit Mă scol degrabă, privesc afară Să vă dacă-ai venit. Ca oricare în aşteptare De-acuma stau mereu Viaţa mea toată Ţi-este predată De-acum eu sunt al tău.
căderea în păcat-1
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
valentin popovici/ predici-4/veţi muri în păcatele voastre
Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
valentin popovici/predici-3/veţi muri în păcatele voastre
Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”„N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
valentin popovici/predici-2/veţi muri în păcatele voastre
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”
valentin popovici/predici-1/veti muri în păcatele voastre
Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”Atunci Iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ,Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!”„Voi sunteţi de jos”, le-a zis El; „Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”
Năzuinţă
vineri, 22 ianuarie 2010
miercuri, 20 ianuarie 2010
tu poti raspunde -da!
Într-o lume a comodităţii, cine mai aduce “jertfe care costă”?
Într-o lume plină de tâlhari, cine mai unge răni cu untdelemn?
Într-o lume a “economiei”, cine mai sparge vasul cu mir?
Într-o lume a stăpânilor, cine mai slujeşte?
Într-o lume “plină de praf”, cine se mai încinge cu ştergarul şi spală picioarele aproapelui său?
luni, 18 ianuarie 2010
Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint.
duminică, 17 ianuarie 2010
Aţipire
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Barnaba- fiul mângâierii partea- 6
vineri, 15 ianuarie 2010
barnaba fiul mângâierii partea- 5
joi, 14 ianuarie 2010
barnaba fiul mângâierii partea- 4
miercuri, 13 ianuarie 2010
Barnaba -fiul mângâierii partea- 3
marți, 12 ianuarie 2010
Barnaba -fiul mângâierii partea- 2
luni, 11 ianuarie 2010
Barnaba -fiul mângâierii partea- 1
duminică, 10 ianuarie 2010
Vino, Doamne Isuse!
Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
vineri, 8 ianuarie 2010
Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească;
joi, 7 ianuarie 2010
Voi vesti Numele Tau fratilor mei, si Te voi lauda în mijlocul adunarii.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.
marți, 5 ianuarie 2010
Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu
luni, 4 ianuarie 2010
Da,vine o zi /cântare cor/sfântatreime bistriţa
Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: „Pace şi linişte!” atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.