2. -Alături de credincioşii din Antiohia .
Biserica din Antiohia a aparut foarte firav.
Ni se spune că între cei care sau împrăştiat din cauza prigonirii declanşate în Ierusalim şi care vesteau Cuvântul numai iudeilor (în Fenicia, Cipru şi Antiohia), s-au găsit câţiva care au predicat în Antiohia Evanghelia Domnului Isus şi grecilor Totuşi printre ei au fost câţiva oameni din Cipru şi din Cirena, care au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. (11:19-20).
Mâna Domnului era cu aceşti vestitori ai Evangheliei şi succesul a fost extraordinar:
-un mare număr de oameni au fost convertiţi Mâna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul.(11:21).
A apărut astfel aceasta Biserica între neamuri, în Antiohia. Pentru că vestea despre ei a ajuns până la Ierusalim, a fost trimis Barnaba în Antiohia pentru a analiza ce se întâmplă .
Barnaba nu se mulţumeşte doar să constate cum stau lucrurile aici, ci el, se implică în lucrarea acestei Biserici.
El face câteva lucruri:
- În primul rând, Barnaba constată lucrarea harului lui Dumnezeu Când a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, şi i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul(11:23).
El nu este interesat de metodele de evanghelizare folosite, de oamenii care au predicat aici, de mandatul lor, etc.
El se uita la ce si cum a lucrat Dumnezeu aici. El vede harul lui Dumnezeu la lucru.
Pentru Barnaba aceasta este important.
De aceea el s-a bucurat şi i-a îndemnat pe toţi „să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” . Această atitudine garantează, pentru Barnaba, succesul lucrării spirituale.
- Apoi, Barnaba decide să se implice în consolidarea lucrării lui Dumnezeu din Antiohia.
Predică Cuvântul şi îi invaţă Cuvantul lui Dumnezeu .
Îndemnarea către ei de a ramâne cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul presupune o lucrare de consolidare a fiecărui credincios de aici în Evanghelie.
Consolidarea credinţei credincioşilor constituie premiza pentru extinderea Bisericii, pentru lucrarea de evanghelizare.
- Mai mult, Barnaba l-a găsit şi l-a adus în această Biserica pe Saul dinTars.
Barnaba îi ştia chemarea din partea lui Dumnezeu şi de asemenea valoarea sa spirituală. Aducându-l în Antiohia pe Pavel, Barnaba a făcut echipă cu el şi timp de un an de zile i-a consolidat serios în Cuvantul lui Dumnezeu.
Biserica a crescut, dar şi mărturia ei s-a dezvoltat:
-toţi din Antiohia i-a denumit pe credincioşi „creştini”.
Denumirea nu este doar definire a lor ci şi o apreciere pozitivă faţă de ei.
Creştinii au devenit foarte cunoscuţi prin mărturia lor creştină.
-Barnaba are planuri, prin harul Domnului, şi mai mari, alături de Pavel.
La întoarcere din Ierusalim, este luat si Ioan Marcu (12:25).Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.
Este clar ca s-a dorit extinderea lucrării de misiune a bisericii din Antiohia. Asa că slujitorii Bisericii, stând în post şi rugăciune, primesc o viziune misionară între neamuri şi astfel, au inceput campaniile misionare ale Bisericii din Antiohia în tot imperiul Roman.
Prin 3 călătorii misionare Evanghelia a convertit mulţi oameni şi au aparut multe Biserici în lume.Putem spune că Biserica din Antiohia, prin lucrarea iniţiată de Barnaba a devenit al 2-lea centru misionar dupa Ierusalim.
3.- Alaturi de Ioan Marcu Ioan.
Marcu a fost vărul lui Barnaba ....tot aşa şi Marcu, vărul lui Barnaba (cu privire la care aţi primit porunci… dacă vine la voi, să-l primiţi bine), (Col. 4:10).
Se pare că Ioan Marcu a fost apropiat de cercul ucenicilor lui Isus (Mc. 14:51-52), probabil fiul unei iudeice bogate si credincioase Domnului.
Deci de tânăr este atasat Domnului şi conf. 1 Pet. 5:13 Tot aşa şi Marcu, fiul meu. a fost convertit prin propovăduirea lui Petru.
Este tot ceea ce ştim despre Ioan Marcu. Mai ştim că Barnaba l-a luat pe Ioan Marcu din Ierusalim să vină în Antiohia pentru a-l ajuta în lucrarea de misiune .
Pentru Ioan Marcu, misiunea alături de Banbaba şi Pavel în alte ţinuturi reprezenta un cadru excelent de formare în slujire. Plus că Ioan Marcu beneficia de nişte dascăli de excepţie.
Aşadar, Barnaba s-a preocupat pentru formarea şi echiparea în vederea lucrării lui Dumnezeu, prin implicare efectivă.
Ioan Marcu a avut un cadru potrivit de slujire (călătoriile misionare), a avut oameni deosebiţi de la care putea învăţa foarte mult (Barnaba si Saul), a avut în acelaşi timp şi un cadru excelent de formare (în caracter, în cunoştinţe şi în abilităţi de slujire).
Rezultatele implicării lui în viaţa lui Ioan Marcu s-au văzut mai târziu.
Ioan Marcu a ajuns util chiar şi lui Pavel.
