miercuri, 24 februarie 2016

Avem obligația să înapoiem Stăpânului fiecare suflet pierdut.

Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău, să nu le ocoleşti, ci s-a le aduci la fratele tău. Dacă fratele tău nu locuieşte lângă tine şi nu-l cunoşti, să iei dobitocul la tine acasă şi să rămână la tine până ce-l cere fratele tău; şi atunci să i-l dai. Tot aşa să faci şi cu măgarul lui, tot aşa să faci şi cu haina lui, şi tot aşa să faci cu orice lucru pierdut de el şi găsit de tine: să nu le ocoleşti. Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice.
Deuteronom 22:1-4
Aşa cum,  evrei erau obligaţi de legea iudaică să nu ocolească un obiect sau animal pierdut ci, trebuia să anunţe tribunalul evreiesc că au găsit ceva pierdut şi să-l înapoiezi stăpânului, acelaşi lucru se referă şi la sufletele pierdute.
 Aceeaşi lege a harului  astăzi te obligă (cum se aplica în cazul prezentat în Deuteronom 22),  referitor la găsirea şi  înapoierea sufletelor pierdute Stăpânului universului.

Domnul Dumnezeu este Stăpânul toturor lucrurilor văzute și nevăzute şi mai presus de orice El este Stăpânul sufletului meu şi al sufletului tău.
Primul verset începe cu :
-”Dacă vezi rătăcindu-se boul sau oaia fratelui tău...”.
Oamenii sunt comparați în repetate rânduri, în Scripturi, cu oile.
-De ce?
-Pentru că sunt cele mai slabe şi proaste animale care există, totuşi tot din ceea ce reprezintă oaia poate fi folosit pentru a ajuta pe alții, începând cu lâna, laptele, pielea, etc.
-Oile nu au nici un sistem de apărare, nici măcar fuga, deoarece sunt mult mai încete decât toți prădătorii lor. -Singurul sistem de apărare al oilor este păstorul.
-Dacă oile stau lângă păstor sunt apărate, hrănite şi păzite.
Când Domnul Isus vorbea despre oaia care se pierde şi păstorul lasă toate cele 99 de oi, ca să o caute, spunea acest lucru deoarece voia să puncteze că doar păstorul o poate apăra.
În Psalmul 119, în versetul 176 este scris :

....”rătăcesc ca o oaie pierdută. Caută pe robul Tău căci nu uit poruncile Tale”.
Stăpânul îşi caută oile, dar dacă le găsim noi înaintea Lui, avem obligația să nu trecem nepăsători pe lângă ele.
 Avem obligația să înapoiem Stăpânului fiecare suflet pierdut.
Liderii nu au voie să se poarte cu oamenii de parcă ar fi oile lor, ci mereu să țină cont de faptul că, ei doar au găsit ceva ce s-a pierdut de la fața Stăpânului .
Potrivit cu Sfintele Scripturi  pastorii, au datoria să se îngrijească de bunul găsit, până când Stăpânul îl cere şi atunci trebuie să fie gata să îl înapoieze.
Obligația noastră, a fiecăruia, este să nu trecem pe lângă cineva pierdut fără să ne îngrijim de el.

Dacă vezi măgarul fratelui tău sau boul lui căzut pe drum, să nu-l ocoleşti, ci să-i ajuţi să-l ridice”. Este o datorie sfântă  să îl iubeşti pe aproapele tău, o datorie pe care Domnul Isus  a întărit-o în Noul Testament.
Din dragoste pentru aproapele tău
- și cine e mai aproape de tine decât Domnul Dumnezeu?
- Tu trebuie să-L ajuți să-şi ridice ”animalul căzut” sub povară. 
 -Nu ai voie să-l ocoleşti.
Păstorul suferă după orice oaie pierdută-
Dacă spunem că-L iubim, Îl vom ajuta să-şi caute oile şi ne vom îngriji de ele.
Dacă Îl iubim, păzim poruncile Lui şi poruncile Domnului Isus nu sunt diferite de poruncile Tatălui, pentru că dacă ar fi atunci nu ar fi fost de la Tatăl, dar ştim în adevăr că Domnul Isus şi Tatăl sunt una.
Porunca Tatălui este să înapoiezi ceva care s-a pierdut şi Domnul Isus a venit tocmai să împlinească această poruncă a Tatălui.
La fel trebuie să facem şi noi.

duminică, 21 februarie 2016

a doua chemare

miercuri, 17 februarie 2016

Nu atunci e liber omul când trăiește în păcat,

Nu atunci e liber omul când trăiește în păcat,
Și când poate după voie a umbla ne-mpiedicat.
Ci atunci e omul liber, când mai drept și mai frumos,
Conștient și 'nalt trăiește-n ascultarea lui Hristos.

Nu acolo-i viața bună unde -noată-n desfătări,
Și-unde numai flori și zâmbet poate-avea pe-orice cărări,
Ci acolo-i viața bună unde-aduce ne-ndoios,
Pentru Dumnezeu și semeni rod mai vrednic în Hristos.

Nu-i atâta fericire cât poți să trăiești cum vrei,
Și tot ce-ți dorește trupul poți să ai și poți să iei,
Ci e fericire-atâta cât cu sufletul voios,
Poți trăi și-n gând, și-n faptă, și-n duh una cu Hristos.

Lumea asta nu e țintă, moartea nu-i sfârșit de drum;
Nu ne-a fost viața dată numai pentru ce-i acum,
Ci mi-e lumea câmp de luptă, moartea-i prag întunecos:
Ori lângă Hristos de-a pururi, ori în veac fără Hristos!

duminică, 7 februarie 2016

vineri, 5 februarie 2016

Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? -valentin popovici



Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ?
Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ?
V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ?
Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemântuiţi ?
Aţi câştigat cununa de nu vă mai luptaţi ?
Şi sunteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ?
Cuvântul Sfânt de-acuma deplin l-aţi învăţat,
De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ?
Sau inimile voastre de somn s-au molipsit,
De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ?
Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins,
Şi duhul lumii, râvna şi dragostea v-a stins ?
Sau poate legământul cu Domnul l-aţi călcat,
Şi gândul că El vine curând voi l-aţi uitat ?
Sau dragostea fierbinte atât vi s-a răcit,
De uitaţi ce-aveaţi odată atât de mult iubit ?
Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa,
Aduceţi-vă-aminte: aşa eraţi cândva ?

joi, 4 februarie 2016

Cand suferi cumplit


Cand suferi cumplit
Cand suferi cumplit de durere rapus,
Cand inima-n chinuri se zbate,
Gandeste-te, oare nu ştie Isus
De tot ce asupra-ti se abate?

Caci orice-ncercare la al ei inceput
E-o pricina grea de-ntristare.
Dar adu-ti aminte prin cate-ai trecut,
Si-n viata ta iar a fost soare!

Cand ceasu-ncercarii curand va suna,
Sfarsind incercarea amara
Ce rau o sa-ti para ca nu ai rabdat,
Tacut trecatoarea povara.

Azi prinde prilejul cat inca mai stai
Sub crucea-ncercarii avute,
Sa prinzi de pe-acum spre vesnicul Rai
Podoaba rabdarii tacute.

miercuri, 3 februarie 2016

Când Domnul nu lucrează așa cum te-ai fi așteptat

adevaruri biblice pentru toti,

Grijile sunt asemenea copiilor mici: cu cât le îngrijești, cu atât cresc mai mari.
Cuvintele bine gândite au rădacina în tăcerea adâncă.
Biserica nu este o societate de sfinți perfecți, ci de candidați la sfințenia perfectă.
Adevărurile care rămân doar în minte și nu sunt trăite practic ne hrănesc tot atât de puțin ca o mâncare care-a rămas în frigider.
Biruința desăvârșită este atunci, când te biruiești pe tine însuți.
Cel ce minte astăzi pentru tine mâine va minți împotriva ta.
Inima este ca marea, păstrează în adâncul ei, tot ce a primit.
Adevărul n-are nevoie de apărare.
 Cum n-ai să învelești soarele într-o pătură ca să-l ferești, tot așa si adevărul, lasă-l să lumineze.
Adevărul este etern. 
El nu poate fi schimbat nici chiar de Dumnezeu.

marți, 2 februarie 2016

Am ales.....

Am ales să aştept...
nu pentru că vreau, dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac. 
Am să aştept să-mi crească aripi să-mi pot înălţa fiinţa deasupra indiferenţei unei lumi ce nu-mi aparţine.
M-am săturat să fiu aruncat în ţărână doar pentru că nu-s a lor, doar pentru ca am ales să nu fiu a lor...
am să aştept ca Mâna Divinului să potoleacă furtuna din mine şi să umple razboiul meu cu pace.
 Am să aştept să mor puţin câte puţin, până când nimic din firea-mi nenorocită nu va mai rămânea în mine, până când Cerescul mă va umple iar.
Am să aştept să-mi îmbrăţişez veşnicia!
Am să aştept să-mi fie ruinate toate visurile, ca astfel să fac loc pentru visul si Planul Lui pentru mine.
Am să aştept până când în mine va lua formă Visul Lui.
am să aştept ca Lumina să-mi cureţe inima stricată de iluzii.

Am  să aştept ca Lumina să-mi vindece inima îmbolnavită de lumesc.

luni, 1 februarie 2016