7 principii ale unei închinări autentice

În lume cele mai multe controverse sunt cu privire la inchinare. Închinarea este greu de definit, este mai uşor de demonstrat
Istorisirea din Luca 7:36-50 ne arată cea mai mare închinare din Noul Testament, demonstrată de o femeie, nepoftită şi cu un trecut murdar… De altfel, cele mai multe subiecte cu privire la închinare din Biblie au în prim plan femeile sau cei renegaţi de societate: Maria, sora lui Moise, după trecerea poporului evreu prin Marea Roşie, ne demonstrează o închinare spontană, autentică prin muzică şi joc. Leprosul care a fost vindecat de lepră ne vorbeşte de atitudinea pe care ar trebui să o avem în închinare, Femeia Samariteancă, ne arată cadrul închinării: Duh şi adevăr (Ioan 4 :1-26). Femeia vine la o întâlnire la care nu fusese invitată, intră la un fariseu în casă şi se duce direct la oaspetele de onoare
ÎNCHINAREA AUTENTICĂ ÎL ARE ÎN CENTRU PE ISUS
Femeia ştie că Isus se afla în casa fariseului. Ea era conştientă că acolo se afla Isus. Ce ştia ea despre Isus? De ce a venit nepoftită în casa fariseului? Pentru că dorea să îl întâlnească pe Isus! Mulţi din cei din casa lui Simon erau împreună cu Isus, dar nu îl căutau pe Isus.
APLICAŢIE: câţi dintre noi mergem la biserica de casă sau duminica la închinare doar pentru a-L întâlni pe Isus? De ce eşti azi la biserică? Pentru cine? Să te vadă liderul, prezbiterii, să te întâlneşti cu x sau cu y? ....Caută-L pe Isus, caută locul unde El este prezent: “Unde doi sau trei se adună în Numele Meu, sunt şi Eu prezent în mijlocul lor.”
Acolo unde este PREZENT DUMNEZEU, acolo este prezentă şi PUTEREA SA – SE FAC LUCRĂRILE SALE
2. ÎNCHINAREA AUTENTICĂ TREBUIE PREGĂTITĂ
v.37b....”a adus un vas de alabastru cu mir mirositor”
Calitatea închinării de duminică depinde de calitatea timpului cu Dumnezeu din săptămâna precedentă!!! Închinarea noastră nu este mai presus de suma inimilor noastre! Nivelul închinării nu va fi mai presus de nivelul de închinare a liderului care o conduce…
APLICAŢIE: ce ar trebui să faci ca să îţi pregăteşti inima? Timp cu Dumnezeu zilnic; rugăciune specială pentru predicator, lideri închinare, uşieri, cei de la copii, foaie duminicală... O altă întrebare importantă: la ce ar trebui să renunţi ca să poţi pregăti închinarea?
3. ÎNCHINAREA AUTENTICĂ ESTE SMERITĂ
v.38....”stătea înapoi lângă picioarele lui Isus”
Când îl cunoşti pe Isus şi ştii cine este El, devii smerit. Prezenţa lui Dumnezeu te face să te vezi mic.
Asta diferenţiază liderii de închinare de cântăreţi. Atitudinea, smerenia, inima celui care conduce.
APLICAŢIE: Reverenţa în închinare, teama de Domnul...
4. EMOŢIILE FAC PARTE DIN ÎNCHINAREA AUTENTICĂ
v.38b....”şi plângea...”
Mulţi vin la închinare cu feţele împietrite. Cântăm “Bucuria mea eşti Isus” dar faţa exprimă o tristeţe de moarte;
ILUSTRAŢIE: imaginaţi-vă că cereţi în căsătorie persoana iubită: Cum o faceţi? Ce cuvinte folosiţi? Care vă sunt sentimentele? Ce ar spune iubita ta dacă i-ai zice cu o voce obosită: “Te iubesc, draga mea...” şi te-ai uita pe geam....???
APLICAŢIE: când ai plans ultima dată când ai ascultat o predică? Sau când ai cântat o cântare? Când te-ai bucurat de laudă atât de mult încat ai bătut ritmul din palme? Cum stai cu ridicarea mâinilor în închinare? Te uiţi în stânga şi în dreapta...îţi este ruşine de cei de lângă tine... sau îi imiţi???
5.ÎNCHINAREA AUTENTICĂ ÎNCEPE CU ABANDONAREA SINELUI

v.38c....”apoi a început să stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei...”
Închinarea înseamnă mai mult decât muzică, decât emoţiile, sau o anumită mimică. Ea are ca temelie abandonarea noastră în Cristos.
6. ÎNCHINAREA AUTENTICĂ ESTE PERSONALĂ
v.38c....” le săruta mult ...”
M-am gândit la acest lucru. Isus a venit în casa fariseului şi acesta nu şi-a îndeplinit rolul de gazdă. În vremea aceea musafirul era cea mai importantă persoană din casă. Ritualul era ca să i se spele picoarele în formă de respect din partea tatălui şi să aibă locul cel mai însemnat la masă.
Ce face femeia? Se închină lui Isus în mod personal.
7. ÎNCHINAREA AUTENTICĂ COSTĂ
v.38c....” şi le ungea cu mir...”
Închinarea este înţeleaptă, trebuie pregătită, este smerită, personală, include în componenţa ei şi latura emoţională, abandonarea sinelui...dar şi costa...
APLICAŢIE: Ce Îi aduci Domnului? Care este preţul pe care îl plăteşti pentru închinare?
Participarea, cititul lecţiilor, împărtăşirea, deschiderea casei pentru BC, relaţiile cu necreştinii....FAC PARTE DIN COSTUL ÎNCHINĂRII.
Isus nu ne-a mântuit ca să ne scape de iar, ci ca să ne facă închinători în Duh şi în Adevăr, şi apoi să facem lucrările Sale.
CONCLUZII:
Biblia începe în Geneza cu închinare şi se sfârşeşte în Apocalipsa, într-o închinare veşnică.
Închinarea este mai mult decât muzică sau liturghia de duminică. Ea are mai mult de-a face cu atitudinea inimii şi cu caracterul nostru decât cu forma. Închinarea este o atitudine, nu o aptitudine.
Închinarea începe cu abandonarea sinelui. Este smerită, personală şi Îl are în centru pe Hristos.
Închinarea costă timp, renunţare – ea cere pregătirea inimii prin Cuvânt şi rugăciune.
APLICAŢII:
Pune-L în centrul vieţii, deciziilor, acţiunilor tale pe Hristos. Citeşte Psalmi, lauda-L pe Dumnezeu şi la bine şi la rău, dedică tot ce ai Domnului.... aceasta înseamnă închinare.
Închinarea autentică – găseşte-ţi darul şi închină-te Domnului prin el.

Fii un om al rugăciunii!

Trăieşte o viaţă sfântă. 

Un slujitor sfânt este o armă puternică în mâna lui Dumnezeu. 

Un cuvânt rostit atunci când conştiinţa ta este curată şi inima ta este plină de Duhul lui Dumnezeu este mai de preţ decât zece mii de cuvinte rostitii mereu mulţumitor pentru această favoare. 

Aceasta este cea mai mare onoare din lumea aceasta.

 Dacă aş avea o mie de vieţi, le-aş petrece de bunăvoie în această slujbă;

 şi dacă aş avea o mie de fii, i-aş dedica cu bucurie pentru aceasta.

Este adevărat că această slujbă este arhiplină de responsabilitate:

 veşnicia a mii de oameni depinde de credincioşia ta;

 dar ah, harul este atât de deplin şi răsplata aşa de glorioasă!

 Dacă lucrătorii creştini ar vedea cât de preţios este Hristos, ei nu s-ar putea stăpâni să nu bată din palme de bucurie şi să exclame:

-Sunt un slujitor al lui Hristos!

 În ceea ce mă priveşte, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru puţinii ani de slujire; 

pot să spun cu adevărat că nu-mi doresc nici o altă cinste pe pământ decât să mi se îngăduie să propovăduiesc Evanghelia veşnică.

Caută ungerea Duhului Sfânt. 

Oh, frate, roagă-L fierbinte pe Dumnezeu să te umple cu Duhul, ca să poţi sta cu El la sfat şi ca să-i poţi face pe oameni să audă cuvintele Sale şi să se întoarcă de la răutatea faptelor lor. 

Ştii că o sabie înfierbântată, chiar dacă este neascuţită, poate pătrunde acolo unde nici o altă unealtă mai ascuţită nu o poate face, dacă este rece. 

Roagă-te să fii umplut cu focul Duhului, ca să poţi străpunge inimile împietrite ale păcătoşilor nemântuiţi.
Nu te odihni dacă nu ai roade în slujirea ta. 

Lasă-ţi casa, plăcerile, patul, odihna, totul şi du-te şi hrăneşte sufletele pierdute. Domnul slavei a părăsit cerul pentru aceasta; 

e destul ca ucenicul să fie ca Stăpânul său. 

 Domnul să-ţi dea această compasiune cerească pentru aceşti oameni. 

Adesea, vei vedea cum se va face o mişcare printre oasele uscate 

– o apropiere a oaselor unele de altele 

va creşte carnea şi pielea pe deasupra, dar nu vor avea suflare în ele. 

Oh, frate, strigă după suflarea cerului! 

Adu-ţi aminte că un păcătos moral va ajunge în acelaşi iad în care va fi şi cel mai nenorocit păcătos.

Fii un om al rugăciunii.

Dacă nu te rogi, probabil că Dumnezeu te va retrage din slujirea ta, aşa cum mi-a făcut şi mie, ca să te înveţe să te rogi.

 Ia-ţi textele de la Dumnezeu; 

ia-ţi gândurile, cuvintele de la Dumnezeu. 

Poartă numele celor din turma ta mică pe pieptul tău, ca marele preot.

 Luptă-te pentru cei nemântuiţi.

De teama Ta

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine

Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns

Sunt singur e noapte vin sa ma ruine

Nelegiuri cu cate te-am strapuns.

De fata Ta nimic nu ma ascunde

Oriunde cer azil sunt prigonit

Oceanul nu are indestule unde

Sa-mi dea odihna nemarturisit.

Nici lacrimile nu ma mai incearca

De teama Ta si ele-au amutit

Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca

Sa ma predea unde te-am pangarit.

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare

Ce nu iti da odihna sa ma uiti

Sa-mi treaca zilele fara lucrare

Cu fata Ta de-acuma ma confrunti.

lasa totul in mainile Lui,....

Daca toate lucrurile sunt in mainile Lui, daca chiar firele noastre de par de pe cap sunt numarate, daca fiecare eveniment, mare sau mic, este sub calauzirea providentei si scopului Sau, si daca El are in vedere sfarsitul plin de har, sfintenie si intelepciune, spre care tot ceea ce se intampla se supune si se subordoneaza; – atunci noi nu avem nimic de facut decat sa-L urmam cu rabdare si smerenie si cu veselie sa asteptam rezultatul fericit… Cat de fericiti sunt cei care lasa totul in mainile Lui, care vad mana Lui in fiecare daruire, si care cred ca El alege ceea ce este ce-i mai bun pentru ei mai mult decat ar putea ei insisi sa aleaga.Cu totii avem pareri semete despre noi insine, mai ales in neprihanirea de sine, asta pana sa mergem la locul numit Calvar. Acolo, la piciorul crucii, ne reducem la adevarata noastra masura 
Adorarea nu este doar o prefata sau o introducere la rugaciune, este chiar inima ei. Cand sufletul este miscat spre adorare este, de obicei, pentru ca mintea a contemplat la excelenta lui Dumnezeu… Totusi, pe masura ce contemplam si adoram bogatiile lui Dumnezeu, nu puteam sa nu fim constienti de contrastul evident dintre plinatatea excelentelor Lui si in mod corespunzator lipsa lor in noi. O astfel de constientizare ne conduce de la adorare la marturisire… Adorarea de Dumnezeu, la fel ca si Legea lui Dumnezeu, actioneaza ca o oglinda care sa ne arate petele caracterului nostru si sa ne duca in pozitia de mahnire si frangere a duhului.

Alfa si Omega

Isus este Alfa si Omega,
El este inceputul si sfarsitul, primul si ultimul, 
El este ultimul Amin,
El este paine vietii,
El este Hristos creatorul nostru, rascumparatorul nostru, Tatal nostru vesnic,
El este Dumnezeu. 
El este bunul pastor,
El este marele preot,
El este cel sfant, speranta gloriei,
El este imaginea Dumnezeului invizibil,
El este marele “EU SUNT”.
El este judecatorul celor vii si celor morti,
El este Regele Regilor, si Domn al Domnilor.
El este maiestuos si maret si nimeni nu se compara cu El. Singurul Fiu al lui Tatalui plin de har, adevar,
El este puterea lui Dumnezeu, invierea si viata. 
Calea, adevarul si viata, 
El este cuvantul lui Dumnezeu intrupat.
  Isus aşteaptă  acceptarea noastra, 
Noi avem nevoie de El.
Cu disperare avem nevoie de El. 
Avem nevoie de El pentru fiecare suflare.
Singurul motiv pentru care inima ta si a mea continua sa bata e pentru ca, Isus tine ritmul. 
Si daca El s-ar opri si noi am face la fel.

eu n-am stiut o Doamne ce-i iubirea ....

Sa nu vi se tulbure inima
Pe ucenici Isus incuraja 
Aveti credinta-n Dumnezeu,
 Aveti credinta-n Fiul Sau Isus este calea , Adevarul si viata, este El El e Mantuitorul, El este Salvatorul, De-L primesti!
 Isus doreste pentru tine
 Sa fii cu El in cer o vesnicie,
 El locul pentru noi l-a pregatit,
 Grabeste-te sa fii azi mantuit.
 Aici pe pamant cat vei trai 
Dureri si lacrimi tu vei suferi, 
Acolo sus in cer cand vei pleca 
Domnul iti va sterge lacrima.

-ai un răspuns sincer?

Sunteţi capabili să intraţi în camera voastră la orice oră hotărâţi şi să cădeţi pe genunchi şi să spuneţi :
-Acum, este voinţa mea ca să fiu foarte serios în rugăciune şi să mă apropii de Dumnezeu?
- Întreb, găsiţi că puterea vă este egală cu voinţa? Puteţi spune, chiar în faţa lui Dumnezeu Însuşi că sunteţi siguri că nu greşiţi în voinţa voastră?
Aveţi dorinţa de a fi înveliţi în devoţiune?
Este dorinţa voastră ca sufletul să nu rătăcească de la o pură contemplare a Domnului Isus Hristos, dar găsiţi că nu puteţi face asta, chiar când vreţi, fără ajutorul Duhului Sfânt.

Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră

„Tobia, Amonitul, era lîngă el, şi a zis: “Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărîma zidul lor de piatră.” Neemia 4:3

- Sînt oameni care găsesc greşeli în orice lucrare?

Cred că fiecare dintre noi cunoaştem pe cineva care este un adevărat căutător de greşeli, o persoană care trăieşte o mare plăcere atunci cînd descoperă anumite probleme în fiecare lucru care îl înconjoară.

Atunci cînd a început restaurarea zidurilor Ierusalimului, Neemia s-a confruntat deseori cu acest tip de oameni.

De fapt, unii dintre aceşti căutători de greşeli erau chiar din mijlocul poporului său.

Aşa cum ne arată şi versetul biblic de astăzi, aceşti căutători de greşeli au subestimat lucrarea ce era împlinită şi au rîs de cei ce lucrau, spunînd că şi o vulpe poate să dărîme zidul pe care ei îl înălţau.

Iar sarcasmul, cinismul şi criticismul pot provoca mari înfrîngeri.

Se poate să ştii pe cineva care te critică, chiar şi în acest moment: această persoană spune despre tine lucruri care te rănesc şi îţi ruinează viaţa.

Dacă eşti în această situaţie, aş dori să te încurajez şi să te îndemn să nu-i asculţi pe căutătorii de greşeli şi pe toţi cei ce sînt o voce negativă în jurul tău.

Dacă vei continua să-i asculţi, aceştia te vor conduce spre descurajare şi înfrîngere.

De aceea, atunci cînd îţi ies în cale comentariile negative, te încurajez ca în loc să te opreşti ca să le asculţi, să meditezi la Cuvîntul lui Dumnezeu.

Indiferent de starea în care te găseşti, caută azi un timp şi citeşte Psalmul 37.

Acest pasaj biblic care a fost pentru mine o sursă de încurajare în multe situaţii grele ale vieţii, cred că te va ajuta şi pe tine să cîştigi biruinţa în faţa căutătorilor de greşeli din viaţa ta.

Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea

„V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ,Cu ce ne-ai iubit?”Maleahi 1:2

Nu știu alții cum sunt, dar eu am tendința să mă obișnuiesc cu purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu până acolo că uneori o iau de-a gata, ca și cum e ceva ce mi se cuvine, ceva ce e normal să fie acolo.
Rareori îmi pun inima să înțeleagă că nu merit tot binele care mi-l face, că de fapt așa tăcut și ascuns în binecuvântare, El încearcă să-mi spună într-una
-”te iubesc”.
Uneori înțeleg, alteori mă uit la binele care mi-l face și mă trezesc visând la un bine mai bun decât cel prezent
Domnul Dumnezeu nu se lasă și din nou îmi șoptește ”te iubesc” doar că în momentele mele de întunecime, prin atitudinea mea îi răspund:
-”cu ce mă iubești?"
-"asta e dragoste?"
-"asta numești Tu binecuvântare?!"
-" Ăsta e plan?! "
-"Dacă m-ai iubi Doamne Dumnezeul meu, ai face asta... "
-"Dacă Ți-ar păsa de mine mi-ai da asta...”
-Ce adevărate sunt cuvintele :
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” Ieremia 17:9.
Domnul Dumnezeul meu se uită la inima mea, nu se uită la ceea ce izbește ochiul, nu se uită la ceea ce încerc să par, nu se uită la ceea ce văd alții, EL se uită la inima mea și o vede nemulțumită de dragostea Lui.
În momentele de luciditate, atunci când înțeleg răutatea mea, îmi vine să-mi sap o groapă să intru acolo și să nu mai ies ca să-I mai  întristez inima vreodată.
Dar Domnul Dumnezeul meu  iubește nu pentru că este iubit înapoi ci pentru că El este dragoste, pentru că iubirea Lui nu se oprește când vede mândria cu care mă împotrivesc și strig:
-”cu ce m-ai iubit?!”.
El poruncește și ce poruncește ia ființă așa că din dragoste pentru mine, El poruncește întunericului care-mi acoperă înțelegerea să plece și îmi vorbește la lumină.
-”Cu ce te-am iubit? ...
Oare este vreun lucru oricât de insignificant pe care să știu că ți-l dorești și să nu ți-l fi dat?
Oare este vreo durere de-a ta care să nu mă doară?
Oare este vreo îngrijorare pe care să nu ți-o liniștesc mereu când vin și te iau în brațe și-ți spun
-”eşti copilul meu iubit”?
Oare este vreun suspin pe care să nu-ţi l prețuiesc?
Oare este vreo lacrimă pe care să nu ți-o culeg?
Oare este vreun cuvânt pe care să nu-l scriu în cărți de-aducere aminte?
Oare este vreo priveliște prea groaznică pe care să nu ți-o fi transformat în rai?
Oare este vreo cerere pe care să n-o fi primit până înaintea tronului Meu?
Oare a fost vreo privire trufașă de care să nu te fi ferit?
Oare este vreo limbă ridicată împotriva ta pe care să n-o fi nimicit?
Cu ce te-am iubit copilul meu?
Cu tot!
Eu nu știu să iubesc cu jumătăți de măsură.
Nu mi se pare înjositor ca Eu Regele Universului, a tuturor celor văzute și nevăzute să stau lângă tine când plângi că ți-ai dori altceva decât ceea ce ai...
Eu te-am iubit când nici măcar nu știai ce înseamnă dragostea și credeai că doar sfinții au parte de ea.
Eu te-am iubit când nimeni nu vedea nimic bun în tine ...nici măcar tu.
Eu te-am iubit când toată Legea Mea te condamna la moarte.
Eu te-am iubit când M-am ridicat și-am spus să trăiești măcar că meritai moarte.
Eu te-am iubit când te-ai hotărât să disprețuiești dragostea Mea, să-ți întorci spatele și să umbli pe un alt drum.
Eu te-am iubit când am lăsat deoparte 99 de sfinți să vin să te caut prin văile pe unde te-ai pierdut din cauza răzvrătirii.
Eu te-am iubit când te-am adus înapoi și de atunci te port pe umeri.
Eu te-am iubit când am venit să caut rod în tine dar n-am găsit și din dragoste am hotărât să mai aștept...
Cu ce te-am iubit?
Cu tot!”
Îmi pun mâna la gură Domnul Dumnezeul meu, am vorbit ca un nebun.. de lucruri care erau mai presus de înțelegerea mea, iartă rătăcirea copilului Tău ... primește cuvintele mele în momentul ăsta când Te văd clar, cercetează-mi inima și vezi că te iubesc Domnul Dumnezeul meu, că Tu ești tot ce am și-mi ești destul.

Aceasta este calea – acum, mergi pe ea.

„Ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El… nu vei mai plânge! El se va îndura de tine, când vei striga… Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga… Voi însă veţi cânta ca în noaptea…cu inima veselă” (Isaia 30:18-19, 21, 29). Isaia spunea: „Numai dacă Îl vei aştepta pe Domnul – dacă vei striga din nou către El şi te vei reîntoarce la încrederea în El – El va face pentru tine tot ce am spus şi chiar mai mult.”
Dumnezeu poate spune doar un cuvânt şi duşmanul se va clătina în faţa noastră: „Asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa” (Isaia 30:31). Preaiubiţilor, nu există nici o problemă pe care Tatăl nostru să n-o poată rezolva, nici o luptă pe care El să n-o câştige pentru noi, doar cu un cuvânt de pe buzele Sale. Isaia spune că „suflarea Domnului” va mistui totul în calea noastră (Isaia 30:33).
Cu toate acestea, procesul de încredere în Dumnezeu în toate lucrurile nu este uşor.
„Doamne, Tu doreşti ca eu să am încredere în Tine în toate, nu-i aşa?”
Da, preaiubite sfânt, El doreşte totul – sănătatea ta, familia ta, viitorul tău. El doreşte ca tu să-I încredinţezi orice lucru. El vrea ca tu să trăieşti în linişte, încredere şi odihnă. Deci, mergi în cămăruţa ta tainică şi stai numai cu Domnul. Adu Lui totul. El a promis: „Vei auzi vocea mea în urma ta, spunându-ţi pe ce cale să mergi. Aceasta este calea – acum, mergi pe ea.”
Dovada credinţei este odihna. Credinţa încrederii rezultă într-o pace a minţii. Iar adevărata credinţă încredinţează toate lucrurile în mâinile Sale.

Nepriceput sunt in a va spune ce sa faceti cu timpul vostru

Timpul este circumscris si nu este ceva de sine stàtàtor.

 Timpul este umplut de Dumnezeu.

Prin urmare, la fel cum Dumnezeirea Se aflà in tot spaţiul si in toatà creatura, la fel este si in orice segment de timp.

Dumnezeu este peste toate acestea: peste spatiu, peste creatura, peste timp, pentru cà El le guverneazà.

Ca sa vedem neputinta omului in comparaţie cu atotputernicia dumnezeiascà, sa tinem cont de faptul cà nici màcar cu gàndul nu putem noi, ca cameni, sa înconjuràm spaţiul spre a evalua màrimea lui, nici màcar creaturile care ne sunt làsate pe pàmànt nu le putem numàra, decàt în parte, si nimeni nu-si stie timpul exact al sederii aici, in viata pàmànteascà.
Deci nu putem fi stăpàni peste spatiu, timp si creaturi decât atàt càt ne permite ìnsusi Dumnezeu.
Astfel, pentru timpul petrecut farà folos, ne vom face cu toţii ràspunzàtori in fata Dumnezeirii.
Asta pentru cà timpul nu este al nostru, ci al Dreptului Judecător.
 Dacă pentru o petrecere a tlmpului placuta lui Dumnezeu vom primi ràsplatà, este evident ca pentru o petrecere rea si plină de pacate vom da socotealà.
Pierderea timpului in jocuri, dezmàt, desfràu, ospeţe este un pàcat tocmai prin aceea cà timpul nu este in exclusivitate al nostru, ci ìi apartine lui Dumnezeu.
Cànd ai un fel plăcut de mancare, nu te repezi sa mănânci  tot din oalà, asa este si cu dràmuirea timpului nostru.
Timpul inseamnà viatà, iar cheltuirea vietii din pacate este mare uràciune.
Internetul are ,,darul" de a comprima timpul.
Orele zboara, minutele ti se par secunde, si tot asa.
Unii sunt foarte atrasi de acest miraj, consideràndu-l un element forte al lumii virtuale. lar eu afirm cà este elementul cel mai de plàns.
Cineva va ràspunde pentru timpul pierdut pe chat, prin flirturi, pe canale interzise, pe site-uri deocheate, si acela nu va fi nimeni altul decàt cel care a păcàtuit.
Nu are rost să vorbim despre scurtimea zilelor noastre.
Tràim vremuri in care medicina se aflà pe cele mai inalte culmi, dar imortalitatea creste continuu. Nu e zguduitor acest paradox?
Datori suntem, astfel, sa avem grijà de timpul nostru ca si cum am avea grijà de sànàtatea noastrà, si nu este nici o exagerare cà, dràmuind bine timpul, dăruim sanatate sufletului nostru.
Dacà petrecem tot timpul in pacate, atunci se vor surpa si sufletul si trupul.
 Pierderea vremii pe Internet, in ceea ce generic se numeste ,,distractie", este un afront direct adus lui Dumnezeu.
Dacà Internetul ar fi fost de asa mare trebuinţà, I-ar fi fost greu lui Dumnezeu sa il facà inginer pe Adam si aceasta sa stàpàneascà si peste unealta asta de pierzanie?
 Nu se observà, oare, cà, cu càt avem tehnică mai sofisticata, singuràtatea  ne acaparează si mai mult?
Asta pentru cà vrem relatii virtuale, camere video peste tot, lumi imaginare.
lubirea care se naste pe Internet este - aproape ìntotdeauna - o iubire surogat, nu o iubire deplina.
Pentru ca dacà dragostea serveste poftelor, atunci Dumnezeu nu mai incape in aceasta relaţie.

La polul opus, dacà iubirea are scopuri nobile (cum ar fi ìntemeierea unei familii si nasterea de prunci), atunci Dumnezeu va cobori in viat;a ta si vei inţelege farà prea mult efort càt de viclene sunt aceste masinàrii virtuale care obisnuiesc sa ràpeascà vieţii reale şi  tot ce este mai frumos.

Nelucrarea este o pedeapsà pentru cel care o adopta.

Nevoia de Dumnezeu il va ajunge din urmà, càci oricàtà ràutate ar avea omul in el, tot va ajunge la întrebarea fireascà

- dacà a facut sau nu, in viata sa, ceva bun si pentru suflet?

Nepriceput sunt in a va spune ce sa faceti cu timpul vostru, de aceea ma duc direct la Màntuitorul nostru lisus Hristos, la ìntelepciunea Duhului, care ne-a vorbit prin El, si la bunàtatea Tatàlui, cà ne-a ìnvrednicit prin ìntruparea Fiului sa auzim asemenea cuvinte.

Isus Hristos a propovàduit in multe feluri.

 Prin viata Sa curata, sfàntà si smerită.

 Prin gesturi, lacrimi, sacrificiu.

Prin vindecàri si iertarea pàcàtosilor, prin iertarea celor ce au gresit fata de El.

 Prin pilde de o frumusete a ìntelepciunii farà seaman.
 Prin ascultare.

Dumnezeu îţi cunoaşte potenţialul.

Ba mai mult, mădularele trupului, care par mai slabe, sunt de neapărată trebuinţă. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste.1 CORINTENI 12:22-24

Unii doresc să fie în spatele scenei, şi dacă i-ai lăsa să aleagă ar dori mai degrabă să fie “ficat” sau “rinichi” sau “plămâni” şi să nu fie văzuţi.

Dar Dumnezeu poate îi vrea să fie ochi, ureche, sau cap.

Este o chemare nedorită.

Planul lui Dumnezeu dă peste cap planurile tale.
Eşti oprit să faci ce doreai să faci, lucru frustrant pentru tine.
Este una să te converteşti, dar mai apoi, când eşti chemat să faci ceva sau să fii ceva care nu este după dorinţa ta, situaţia se schimbă cu totul.
Va trebui să-ţi petreci viaţa făcând ceea ce, dacă ar fi fost să alegi, n-ai fi preferat deloc să faci—şi talentul tău se potriveşte mai bine cu altceva.
Chiar şi educaţia ta pare să se fi dus de râpă.
 Ai urmat universitatea şi te-ai specializat într-un anumit domeniu, şi acum, uite ce trebuie să lucrezi!
Când e vorba de locul în care îţi cere Dumnezeu să fii, te simţi prea bun pentru aşa ceva şi eşti frustrat, sau te simţi nepregătit pentru aşa ceva şi eşti de asemeni frustrat.
Poate lucrezi cu oameni pe care nu i-ai fi ales niciodată ca parteneri.
Poate lucrezi într-un loc în care n-ai fi dorit să fii.

Trăieşti şi lucrezi în cel din urmă loc unde ai fi vrut să te găseşti pe acest pământ.
Poate fi acesta un ţepuş în carne?
 Da!
 În timpul trecerii anilor niciodată n-ai fost fericit cu munca pe care a trebuit s-o faci, cu locul tău de muncă sau cu colegii tăi.
Nici măcar nu este activitatea pentru care eşti calificat.
Nici măcar nu este în domeniul tău.
Nu este ceea ce ai planificat să faci, şi în decursul anilor te-ai tot gândit că situaţia se va schimba:
“Nu voi face la nesfârşit asta!”
Dar anii trec, iar tu continui să faci aceeaşi activitate.
“Nu voi sta eu mult cu aceşti oameni!”
Trec anii şi tu eşti încă cu ei, gândindu-te în continuare,
 Se va termina odată!
Dar încă nu s-a terminat. Dumnezeu te-a condus acolo unde eşti, dar în tine tu te gândeşti,
Cu siguranţă că trebuie să fie în viaţă ceva mai bun pentru mine decât asta.
 Asta-i oare viaţa?
Asta-i oare totul?
Viaţa trece pe lângă tine.
Te-ai gândit că vei deveni doctor sau avocat.
 Poate că ai dorit să devii asistent sau programator de computere.
 Poate ai dorit să lucrezi într-un anumit domeniu, şi te-ai şi văzut acolo.
 Se pare că nimic nu ţi-a ieşit conform planului.
Ai parte tu de o chemare nedorită?
Dar, este Domnul cu tine?
Asta contează!
A venit ziua în care Iosif a spus:
-“Dumnezeu a făcut asta spre binele vostru!”
Oh, Dumnezeu a avut planuri mari cu Iosif, şi Dumnezeu are planuri şi cu tine.
Chiar dacă încă nu înţelegi, în ceruri vei vedea că a fost singurul mod în care El te putea conduce.
Când eram copil  îmi plăcea să cânt:

Vom sta de vorbă, sus în străluciri,
Vom sta de vorbă, Domnul şi eu.
Eu îl voi întreba motivul, şi El mi-l va spune,

Când vom sta de vorbă, sus în străluciri.
Trebuie să luăm în calcul varianta unei chemări nedorite din partea Domnului.
Poate că Dumnezeu ţi-a dat o misiune pe care n-ai cerut-o.
“Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc, pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce” (Evr.11:8).

Ce impresie ai lăsa prietenilor tăi?
“-Unde pleci, Avraam?”
 -Nu prea ştiu!”
-“Cum adică, nu prea ştii?
- Ce se întâmplă cu tine?”
-“Ascult de Dumnezeu!”
-“Şi încotro te îndrepţi?”
-“Nu prea ştiu!”
Asta a fost.
 De fapt, “Domnul zisese lui Avram:
- "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Gen.12:1).
Ce fel de misiune mai e şi asta?

 Cu toate acestea Avraam a devenit unul din cei mai mari oameni din istorie.

 Este numit tatăl celor credincioşi.

N-a ştiut unde va ajunge.

Domnul Isus a spus, “Cine este credincios (este de încredere) în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari, şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari” (Luca 16:10).

Simţi că viaţa trece pe lângă tine, deşi ţi-ai păstrat privirea la Domnul?

El te-a condus dintr-un loc în altul, şi tu recunoşti călăuzirea Sa, dar te gândeşti în tine însuţi,

-Eu nu la asta mă gândeam!

 Dar încă nu s-a sfârşit totul.

Dumnezeu îţi cunoaşte potenţialul.

Capacitatea chemării nedorite este că-ţi poate arăta ce eşti capabil să devii sau să faci.

Pregătirea ta n-ar fi în stare prin ea însăşi să aducă la lumină acest potenţial .

El nu mă va lăsa!

Creştini buni şi oneşti sunt aşa de copleşiţi de vină şi condamnare, încât acest lucru îi duce în disperare. Atunci când ei nu pot trăi pe măsura propriilor aşteptări, atunci când ei cad înapoi în păcat, ei decid să cedeze. Un număr în creştere a creştinilor se află în pragul de a ceda. Puţini creştini ar îndrăzni să se gândească de a se lepăda de dragostea lor pentru Isus, dar în disperare ei, totuşi, se gândesc să se lase înfrânţi. Unii slujitori predică astăzi în mod continuu numai numai mesaje pozitive. De ai sta să-i asculţi, fiecare creştin are parte de minuni, fiecare primeşte răspunsuri imediate la rugăciune; fiecare se simte bine, trăieşte bine, iar lumea întreagă este plină de lumină şi în culoare roză. Îmi place să aud astfel de predici, deoarece doresc cu adevărat acest lucruri buni şi sănătoase pentru poporul lui Dumnezeu. Dar nu aşa stau lucrurile pentru un mare număr de creştini foarte sinceri şi dedicaţi. Nu este de mirare faptul că tinerii noştri se lasă înfrânţi. Ei nu pot să trăiască pe măsura imaginii create de religie, o imagine a creştinului fără griji, bogat, cu succes şi întotdeauna cu o gândire pozitivă. Lumea lor nu este aşa de ideală; ei trăiesc cu lovituri dureroase, crize de la oră la oră şi probleme de familie. Pavel a vorbit despre necaz: „...necazul care ne-a lovit...am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă” (vezi 2 Corinteni 1:8). Gândirea pozitivă nu va înlătura aceste probleme, iar „mărturisirea” faptului că aceste probleme nu există de fapt nu va schimba nimic. Care este leacul? Există două lucruri absolute care mi-au adus multă mângâiere şi ajutor. 1.-Dumnezeu mă iubeşte. El este un Tată iubitor care doreşte să ne ridice din slăbiciunea noastră. Credinţa mea este cea care-i face cea mai mare plăcere. El doreşte ca eu să am încredere în El. Fericirea nu înseamnă a trăi fără durere sau suferinţă, nu este deloc aşa. Adevărata fericire este de a învăţa cum să trăieşti fiecare zi în ciuda necazului şi a durerii. Este de a învăţa cum să te bucuri în Domnul, indiferent de ceea ce s-a întâmplat în trecut. S-ar putea să te simţi respins şi abandonat. Credinţa ta s-ar putea să fie slăbită, iar tu să crezi că eşti doborât la pământ. S-ar putea ca durerea, lacrimile, suferinţa şi goliciunea uneori să te înghită, dar Dumnezeu continuă să fie pe tron. El continuă să fie Dumnezeu! Convinge-te pe tine însuţi că vei supravieţui. Vei ieşi din toate acestea şi, fie că vei trăi sau vei muri, tu îi aparţii lui Dumnezeu. Viaţa continuă şi vei fi surprins cât de mult poţi să înduri cu ajutorul lui Dumnezeu. Tu nu te poţi ajuta singur pe tine sau să opreşti durerea, însă Domnul nostru binecuvântat va veni la tine. El va pune mâna Sa iubitoare sub tine şi te va ridica să fii aşezat din nou în locurile cereşti. El te va elibera de frica de a muri şi îţi va arăta dragostea Sa nemărginită. 2-Priveşte în sus! Încurajează-te în Domnul. Atunci când ceaţa te înconjoară şi nu mai poţi vedea nici o cale de ieşire din dilema ta, lasă-te în braţele lui Isus şi, pur şi simplu, ai încredere în El. El va face totul! El doreşte credinţa şi încrederea ta. El doreşte ca tu să strigi cu glas tare: „Isus mă iubeşte! El este cu mine! El nu mă va lăsa! El rezolvă totul chiar acum! Eu nu voi fi descurajat! Nu voi fi învins! Nu voi fi victima lui satan! Nu-mi voi pierde minţile şi direcţia. Dumnezeu este de partea mea! Îl iubesc şi El mă iubeşte!” La capătul tunelului se află credinţa. Iar credinţa se bazează pe următorul lucru absolut: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere....” (Isaia 54:17).

Cea mai mare binecuvântare

Cea mai mare binecuvântare este că avem un loc asigurat în cer, şi salvarea de la chinul veşnic în iad. Pentru a avea acest destin veşnic merită să urmăm pe Isus, să păşim zilnic prin credinţă. Fiindcă L-am urmat pe El suntem binecuvântaţi deja fiind pe acest pământ. El ne-a promis că niciodată nu ne va lăsa. Pentru a moşteni toate acestea binecuvântări este nevoie de ascultare şi trăire după Cuvântul Lui. Ai început prin credinţă, trebuie să continui şi să termini prin credinţă alergarea ta pe pământ. Aşteptarea celor neprihăniţi e numai bucurie şi fericire veşnică.

 Dumnezeu să vă binecuvânteze ca să rămâneţi credincioşi Domnului.

fii tu acela.....

Cel ce cunoaşte dragostea  "Agape" , nu va căuta folosul său, lăsându-se purtat de valul egoismului încoace şi încolo, ci va căuta folosul celuilalt, căutând să-l încurajeze, să-i dea putere să meargă mai departe, să se roage pentru el, să-i arate că are valoare-cât de mult poate ajuta aşa ceva pe un om, dar azi prea puţini oameni  mai sunt dispuşi să asculte pe ceilalţi ….
Într-o lume plină de egoism şi răutate, fii tu acela ce strecori un strop de dragoste dumnezeiască şi acel ceva special va fi recunoscut în tine, pentru că eşti fiu de Dumnezeu….

O inimă curată este de fapt o inimă sinceră pe deplin

Gândindu-mă la natura sincerităţii şi la rolul esenţial pe care îl deţine în viaţa unui credincios, mi-am adus aminte de trei versete: ,,Fiule, dă-Mi inima ta…”, ,,Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii” şi ,,Sfinţenia este podoaba casei Tale”.Asociind reprezentarea adevărului cu sinceritatea totală au reieşit următoarele concluzii:O inimă curată este de fapt o inimă sinceră pe deplin.O inimă umplută de adevăr este o inimă care rămâne devotată Domnului, indiferent de stare sau împrejurare.O inimă curată nu este o inimă care nu păcătuieşte, ci mai degrabă o inimă care se smereşte, pentru că păcătuieşte.Citind Psalmul 32 am căutat să vad prin prisma acestor versete, care este nivelul nostru de sinceritate totală prin care ne raportăm unii la alţii. Mă voi referi la câteva exemple concrete, pentru a putea identifica posibilele cauze care ne depărtează de la adevărata sinceritate. În versetele 3 şi 4 David spune “Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii”. Vi s-a întâmplat vreodată să vi se usuce vlaga aşa cum i s-a întâmplat lui David şi să nu puteţi înălţa rugăciuni către Dumnezeu ? Mie mi s-a întâmplat. Cuvintele îmi erau transformate în tăcere şi doar duhul mai putea menţine legătura cu Dumnezeu. Mi s-a întâmplat şi acasă, dar şi în biserică. Aş vrea să afirm că nu sunt de acord cu acea “abordare frăţească”, care pune presiune pe fraţii care nu se roagă în biserică. Ne-am gândit vreodată că fratii aceştia au anumite motive? Şi că au anumite poveri care îi impiedică să se roage? Dar ne-am gândit că Dumnezeu îngăduie poveri peste viaţa noastră şi că El nu aşteaptă să ne putem ruga mereu cu voce tare ? Aş vrea să stăm puţin şi să reflectăm la percepţia noastră asupra rugăciunii dintr-o altă perspectivă. Biblia ne învaţă să ne rugăm în Duhul şi vedem pe paginile Sfintei Scripturi rugăciuni ca ale Anei, cea care se ruga în inima ei dar nu i se auzea glasul. Ar trebui să ne punem acum următoarele întrebări: Oare cuvintele înlocuiesc sinceritatea? Oare numai vorbele rostite sunt considerate rugăciuni? Şi care este jertfa plăcută Domnului? Oare nu un duh zdrobit? Şi ce aşteaptă Dumnezeu de la noi? Oare nu o inimă sinceră în totalitate? Dumnezeu nu ne-a poruncit să fim mereu bucuroşi, pentru că El ştie din ce suntem făcuţi, dar ne-a poruncit să avem adevărul în inimă. El nu vrea să ne prezentăm înaintea Lui ca oameni fără probleme şi fără greutăţi. Dacă ar fi aşa, ce rol ar mai avea lucrarea puterii şi a mângâierii Duhului Sfânt în viaţa noastră? Rugăciunea este o poruncă şi este nespus de plăcută înaintea Domnului, iar contribuţia prin rugăciune în biserică este deosebit de importantă, însă mai presus de acestea, stă sinceritatea stării inimii noastre înaintea Domnului şi înaintea fraţilor. Aşadar, consider că este corect să procedăm astfel: dacă putem să ne rugăm cu voce tare, să o facem cu toată credinţa şi cu toată fiinţa. Dacă nu putem să verbalizăm rugăciunea, să o facem în tăcere, adoptând o atitudine de smerenie şi aşteptând în tăcere răspunsul şi izbăvirea Domnului. Deci, fie că ne rugăm în public, fie că ne rugăm în ascuns, să facem aceasta spre slava Domnului dintr-un cuget curat.Dacă ne lipseşte ceva nouă, credincioşilor din ziua de azi, aceasta este sinceritatea – ca latură a sfinţeniei. Astăzi noi nu mai avem curajul de a ne recunoaste neputinţele, slăbiciunile şi căderile. Iar asta ne face mult rău, fără să realizăm. Ne depărtează de scopul părtăşiei. Dăm mâna unii cu alţii, ne întrebăm cum suntem sau ce mai facem şi avem întotdeauna acelaşi răspuns: ,,Bine frate”, ,,Bine soră, totul e bine, mulţumim Domnului.” Şi-am scăpat. Am mai spus o minciună, pentru că fratele sau sora nu trebuie să stie ca în familia mea e dezastru, că am probleme medicale ori că viaţa mea de credinţă e la pământ, că sunt trecut prin încercări grele, că nu mai am pace…şi aşa mai departe. De ce lăsăm impresia că noi nu trecem prin astfel de probleme? Cât ne vom mai ascunde şi vom purta o mască a aparenţelor ? Însă noi tăcem. Asta facem. Nu realizăm că prin tăcerea noastră nu dăm voie Duhului Sfânt să lucreze în biserică o părtăşie veritabilă? Biblia ne învaţă şi ne îndeamnă să ne rugăm unii pentru alţii. Realizez cu uimire că deseori nu avem motive să ne rugăm unii pentru alţii pentru că nu avem nici o idee despre ceea ce se întâmplă în viaţa fraţilor nostri! Nu ne cunoaştem cu adevărat unii pe alţii. Nu ne deschidem unii altora. Nu avem cum să fim una, aşa cum ne îndeamnă Domnul Isus, atâta timp cât nu avem curajul să fim sinceri pe deplin unii cu alţii. Biblia mai spune: ,,Purtaţi-vă sarcinile unii altora”. Dar care sarcini? Pentru că toată lumea e bine, tuturor le merge bine. Dumnezeu nu ne-a poruncit niciodată să purtăm în permanenţă o mască a bucuriei, datorită faptului că El ne-a mântuit şi ne-a salvat. Dacă am primit acest dar, nu înseamnă că aici pe pământ vom umbla numai pe flori şi nu vom avea parte şi de spini. Biblia nu promovează o astfel de învăţătura. Mă doare că de multe ori Îl oprim pe Duhul Sfânt să se manifeste în bisericile noastre pentru că noi controlăm programul şi modul în care credincioşii trebuie să se manifeste în biserică. Noi trasăm direcţiile şi stabilim limitele. Noi punem un hotar bucuriei şi noi formăm contextul întristării. Sinceritatea în cădere preţuieşte mai mult decât o stabilitate spirituală de formă sau de faţadă care să ne facă să ne simţim mai buni decât ceilalţi. Mi-aş dori ca în bisericile noastre, Domnul Isus Hristos să îşi poată desăvârşi lucrarea pe deplin în noi, fără ca noi să-I trăsăm căile. Nu aş vrea ca raportarea noastră în Casa lui Dumnezeu să fie influenţată de tendinţele unui spectacol în care atmosfera trebuie să fie obligatoriu umplută de voie bună şi bucurie. Mi-aş dori să dea Domnul toată bucuria în vieţile noastre şi să avem numai zâmbete pe faţă, însă mai mult mi-aş dori să fim sinceri în tot ce facem şi suntem. Dacă suntem bucuroşi, să fim bucuroşi dintr-o inimă curată cu cei ce se bucură. Dacă suntem întristaţi şi îndureraţi, să nu ne ascundem, păcălindu-i pe alţii şi implicit pe noi înşine. Dacă e să plângem, să plângem în rugăciuni unii pentru alţii. Dacă e să ne rugăm, să ne rugăm fără constrângeri şi neţinând cont de împrejurări. Să facem totul cu o sinceritate deplină, să facem totul ca pentru Domnul. Atunci vom primi binecuvântarea Lui, atunci ne vom putea ruga cu foc unii pentru alţii…şi atunci vom sfinţi cu adevărat Templul lui Dumnezeu.

Isus Cristos va judeca lumea

"Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu".1Corinteni4/3-5

Noua, oamenilor nu ne place sa fim judecati. Prima reactie pe care o avem in sinea noastra dupa ce suntem judecati este Razvratirea. Fie ca aceasta se manifesta in tacere sau e verbalizata, fie ca motivul judecatii este fondat sau nefondat, nu ne convine sa fim judecati de ceilalti.V-ati intrebat vreodata de ce se intampla acest lucru ? De ce chiar si atunci cand cineva ne spune ca am gresit, ne demonstreaza de ce am gresit si noi realizam ca are dreptate, totusi ne este atat de greu sa acceptam ?Neacceptarea sau negarea este a doua reactie care se manifesta instantaneu atunci cand suntem judecati. Acceptarea este a treia reactie care apare intotdeauna dupa razvratire si neacceptare, fie ca se manifesta la un interval scurt de timp sau necesita o perioada mai indelungata.Psihologia sociala spune ca individul actioneaza in functie de perceptia pe care acesta o are asupra realitatii. Caracterul lui se modeleaza in functie de mediul in care acesta se dezvolta.De ce prima reactie a omului la judecata este razvratirea ? Pentru ca cel judecat, intr-o fractiune de secunda , reactioneaza in functie de specificul celui care se afla in fata lui: In fata lui se afla un om. Iar specificul sau este greseala, pacatul. Deci un om supus greselilor. Baza acestui motiv este urmatorul rationament: nu se cade ca un alt om care poate fi judecat, sa judece. Deci ce avem de facut in acest caz? Matei 7:1 “Nu judecati ca sa nu fiti judecati.”De ce a doua reactie a omului la judecata este neacceptarea ? Pentru ca omul actioneaza in functie de principii si experienta acumulata in timp. Este dificil pentru un om ca dupa o viata intreaga in care a procedat intr-un anumit fel, dintr-o data sa procedeze diferit. Pentru ca uneori nici macar argumentul care ii demnostreaza ca trebuie sa procedeze altfel nu este indeajuns. Deci ce avem de facut in acest caz? Coloseni 3:13 “Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se planga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va si voi.”De ce abia a treia reactie a omului la judecata este acceptarea ? 1 Corinteni 15:46 “Dar mai intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc ; ce este duhovnicesc vine pe urma.” Pentru ca suntem structurati in asa fel incat prima data raspunde firea iar ego-ul nostru trebuie pus la pamant astfel incat duhul sa poata interveni si sa ne indemne sa acceptam, sa recunoastem. Schimbarea sau modificarea comportamentului nu mai poate fi considerata o reactie. Este o decizie. La fel ca promisiunile, deciziile sunt de doua feluri: cele care persista in timp si cele care sunt influentate de emotia momentului, fiind lipsite de continuitate. O decizie reala trebuie hranita cu dorinta, determinare si daruire. Este ultima treapta care trebuie urcata pentru a nu proceda la fel pe viitor, si mai mult: este treapta care ne ajuta sa procedam corect pe viitor. Multi ajung la acceptare dar treapta schimbare inseamna un pas prea mare pentru ei sau un pas irealizabil.Aici intervine Cel ce are puterea sa schimbe inima omului si caracterul sau. Si se pune intrebarea De ce toata judecata asupra lumii i-a fost data Domnului Isus Cristos ? Primul raspuns il gasim in Ioan1:29 “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii !” Pentru ca El a fost singurul care a putut schimba lumea prin faptul ca a schimbat cursul istoriei, murind pe cruce in locul nostru… ca noi sa ne iertam unii pe altii asa cum ne-a iertat El. Ca noi sa nu ne mai judecam unii pe altii… ci sa ne iubim unii pe altii, asa cum ne-a iubit El.De ce Tatal nu judeca pe nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului ? Al doilea raspuns il gasim in Evrei 4:15 “Caci noi n-avem un Mare Preot, care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre; ci unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.” Pentru ca a stiut ce inseamna durerea, suferinta, slabiciunile si ispitirile, la fel ca noi.El va judeca lumea pentru ca a indurat totul la fel ca noi, pentru ca a indurat pentru noi. Mai presus de toate, El va judeca lumea pentru ca este cu noi in fiecare zi… pentru ca nu ne-a lasat singuri ci ne-a trimis un Mangaietor. Pentru ca ne este sprijin. Pentru ca ne este adapost. Pentru ca ne este izvor de viata. Isus Cristos va judeca lumea pentru ca El este Dragoste si este singurul care poate judeca intreaga lume cu Dragoste.

printre lacrimi și suferinți

Am marturisit .....
-fac parte din categoria oamenilor singuratici.
Nu singuri.
Viata mea a fost suficient de apriga cu mine .....
insa lutul din care am mostenit caracterul m-a facut sa razbesc.....
si sa pot calca apasat chiar si dupa ce genunchii mi s-au frant ........pe viață
Apropiatii mei spun ca sunt PUTERNIC.
Ce inseamna puternic in fata unei vieti dezlantuite?
Puternic......
Nu sunt convins ca stiu ce inseamna asta!
Doar asociez puterea cu-ndurarea.
Suna ciudat nu?
Insa stiu ca in asta se masoara tot.
In felul in care iti induri suferinta.
Am patruns fiecare ungher al meu si am vazut o viata plina de dureri.Insa puterea de a ,,duce suferința '' a nascut omul de azi.Crucea despre care vorbim toti e facuta exact dupa umerii nostri,nici un gram in plus ..sau in minus.
E un adevar in spusele batranesti.
.....,,Dumnezeu le da celor care duc''
Vine o zi cand intelegi ca tot calvarul, toata indurarea n-a fost de prisos.
Ca de acolo.....din dureri.....s-a nascut iubirea,oricat de greu de crezut ar parea!
Suferinta m-a facut sa invat sa primesc si sa nu uit sa dau.
Si chiar daca ,,intoarcerea''se face cu pasi mici..azi  ziua care urmeaza noptii mele nu-mi mai aduce cosmaruri..
Inca ma regasesc in durerile celorlalti ....
pentru ca oamenii sunt in genere mai mult indurerati.....
decat fericiti,si am tendinta sa las asta sa ma copleseasca ...
si de aici retragerea..
Inca nu pot sa trag linia...intre mila si compasiune.
Cand sufletul ti-a fost sfasiat ...e greu sa nu simti asta.
Si nici nu stiu daca m-am vindecat complet..
Concluzia insa e ca nu poti sa salti crucea nimanui....oricat ai vrea s-o faci.
Ii apartine si chiar daca uneori avem tendinta sa o punem pe seama lipsei de iubire a celorlalti..cred ca gresim.
Oricat ajutor ai primi..greul iti apartine.
Viata e o intrebare in sine..iar noi ii suntem raspunsul.
Si cu cat ne vom intreba mai mult...nu vom inceta sa fim vii!

Când furtuna

Chiar astăzi poate să Se arate.

Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. Iacov 5.8 Ultimul cuvânt din Cântarea Cântărilor este:
 "Vino repede, iubitule",

 şi printre ultimele cuvinte ale Apocalipsei citim:
 "Şi Duhul şi Mireasa zic:
 Vino!"
La acest cuvânt Mirele dumnezeiesc răspunde:
 "Iată, Eu vin curând".
Dragostea noastră suspină după arătarea slăvită a Domnului şi se bucură de această dulce făgăduinţă: "Venirea Domnului este aproape".
 Ea îndreaptă duhul nostru spre această întâmplare slăvită, care este ca o fereastră prin care aruncăm o privire plină de nădejde.
Prin această "fereastră cerească" pătrunde acum peste noi un val de lumină, care ne uşurează lucrul şi suferinţa.
În timpul zilelor de încercare, gândul că se apropie această zi de bucurie, ne şopteşte:
 "răbdare".
 Dacă suntem întristaţi că nu vedem rezultatul ostenelii noastre, această slăvită înştiinţare iarăşi ne strigă:
 "fii răbdător"
. Când suntem frământaţi de multele noastre ispite, atunci siguranţa că în curând Domnul Se va întoarce, ne sprijineşte prin acest verset:
 "întăriţi-vă inimile".
 Să fim deci liniştiţi şi
"sa rămânem hotărâţi şi neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului".
În curând vom auzi trâmbiţa de argint anunţându-ne întoarcerea Regelui nostru slăvit.
 Să nu ne înspăimântăm, ci să stăm neclintiţi, căci iată-L pe norii cerului!
Chiar astăzi poate să Se arate.

Este mai bine să asculţi

Ce ironie că atâta neascultare de Legea lui Dumnezeu are loc în numele religiei! 
Domnul Hristos a recunoscut că oamenii I se vor închina în timp ce vor înlocui cerinţele Lui cu "poruncile oamenilor". 
El a respins o astfel de închinare drept zadarnică şi goală. În predica de pe munte, El a descris o mare mulţime care vor căuta să intre în Împărăţie deoarece au proorocit, au scos draci şi au făcut multe fapte minunate "în numele Tău." 
Cu toate acestea, Isus le va zice,:
"Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine." Matei 7:23.

Cum pot oamenii să fie atât de orbiţi şi să se înşele întratât încât să creadă că vor fi cu siguranţă mântuiţi în timp ce calcă de bună voie poruncile lui Dumnezeu?
 În închinarea lor zadarnică, s-au rugat regulat, au cântat cântece de laudă şi probabil că n-au lipsit de la niciun serviciu divin. 
Au mărturisit că au o mare iubire pentru Dumnezeu şi au dat mărturii mişcătoare. 
Nu este cumva aceeaşi problemă şi cu noi astăzi?
Când îi vedeţi grăbindu-se la programul lor regulat de muncă, urmărindu-şi propriile plăceri în ziua Domnului, s-ar părea că nu există nicio remuşcare pentru călcarea poruncii exprese a lui Dumnezeu. 
De unde au înţeles ei definiţia iubirii? 
Oare de pe stickerele de pe maşini "Zâmbeşte, dacă Îl iubeşti pe Isus,"
 "Fă semn cu mâna, dacă Îl iubeşti pe Isus,"
 "Claxonează dacă Îl iubeşti pe Isus"? 
Dar nu asta a spus Isus, nu? 
El a declarat:
"Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele." Ioan 14:15.
Este mai bine să asculţi
De ce se simt oamenii în siguranţă atunci când calcă una din cele Zece Porunci? 
Din acelaşi motiv, Saul s-a simţit în siguranţă când a reţinut oile şi vitele date spre nimicire. 
Dumnezeu îi spusese să nu ia nimic din pradă după ce îi cucerise pe amaleciţi. 
Dar Saul vroia să folosească acele animale ca jertfă lui Dumnezeu. 
Remarcaţi incredibila lipsă de logică din fapta lui. 
Nu a ascultat de Dumnezeu şi a luat animalele, iar apoi a încercat să-şi îndreptăţească neascultarea, folosindu-se de acele animale furate în închinarea înaintea lui Dumnezeu. 
În acelaşi fel, membrii bisericilor moderne nu ascultă de Dumnezeu, folosind ziua Domnului  în scopuri personale. 
Apoi, asemenea lui Saul, încearcă să-şi îndreptăţească neascultarea şi să-I închine lui Dumnezeu ceea ce au furat.
Dumnezeu a declarat prin profetul Samuel:
 "Ascultarea face mai mult decât jertfele." 
Este de asemenea mai bună decât toată închinarea inutilă a o mie servicii religioase realizate printr-o călcare făţişă a poruncii Lui. 
Ascultarea, mai bine decât orice altceva, reuşeşte să ne descopere iubirea. 
Domnul Isus a zis
"Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." 
Neascultarea este mai rea decât orice deoarece reprezintă un act de necredincioşie în însăşi natura ei. 
Mai există şi astăzi lucruri pe care Dumnezeu le-a pus deoparte pentru o folosire sfântă?

Toti o vorbesc de rau.. .

Nimeni nu o suporta. Toti o vorbesc de rau.Toti îi judeca pe cei care au îmbratisat-o... Si totusi, atat de periculoasa pentru oricine.. Rutina, viteza vietii, prioritatile adoptate, stilul de viata, comoditatea, obisnuinta, toti sunt factori care favorizeaza aparitia apatiei.
 Apatie-Insensibilitate; inerție; dezinteres, indiferență, dezinteresare. 
Apatia este expresia contemporana la caracterizarea biblica pentru cei calduti. Nu cred ca cineva s-ar putea mandri cu o asemenea stare. Fara putere, fara pasiune, fara culoare, fara miros... fara vlaga, fara directie, fara initiativa....
Cu atat mai mult, cu cat din punct de vedere spiritual, apatia are urmari dintre cele mai periculoase:

1. afecteaza procesul sfintirii

2. afecteaza viata de rugaciune
3. afecteaza relatia cu Cuvantul lui Dumnezeu
4. afecteaza rodirea
5. Afecteaza jertfirea
Vremurile în care traim sunt caracterizate de confort, ego-centrism si prea putin sacrificiu si interes pentru ceilalti, chiar si pentru Domnul. Modul de evaluare personal este infectat de diferite criterii subiective, pentru ca prea putin mai vrem sa vedem criteriile dupa care Domnul ne analizeaza.
Daca ne-am pune în oglinda corecta a Cuvantului, probabil ca starea noastra ar deveni una disperata, pentru ca ne-am da seama ca suntem prea apatici pentru valorile extraordinare pe care Domnul a avut încrederea în noi sa ni le dea.
Aceste valori  sunt darurile spirituale pe care le.a pus în fiecare, oamenii pe care ni i-a dat în preajma noastra sa-i atingem cu Evanghelia...si multe alte valori spirituale.

In orice loc te pune Dumnezeu, El are are un scop si pentru tine.

.Cand Il iubesti pe Dumnezeu mai mult decat propria ta viata, Dumnezeu te binecuvanteaza cu binecuvantari pe care nu le-ai visat, n-ai stiut sa le ceri sau sa le doresti vreodata.
 Nu duci lipsa de nici un bine, traiesti atat de multumit si fericit, de parca tot pamantul ar fi al tau.
Te simti bogat pentru ca Dumnezeu este Tatal tau, si tot pamantul este a lui Dumnezeu.
 Cand te daruiesti lui Dumnezeu, viata devine atat de frumoasa, este luminoasa, plina de bucurie, simti ca Dumnezeu te iubeste in fiecare zi!
 Te ajuta sa biruiesti ispitele, si Duhul Lui iti aminteste mereu cum este dragostea, toate culorile ei.
 Iti aminteste cum este intelepciunea de sus.
Este pasnica, curata, usor de induplecat.
Cand iti vorbeste Duhul Sfant, stai si asculta, fii atent, si fa ce-ti spune.
 El te invata mereu, este acolo inlauntrul tau, iti vorbeste si cand gresesti, numai ca trebuie sa iei seama la sfatul Lui.

El nu te va lasa pana nu asculti de El.
 Daca nu vrei sa asculti, inseamna ca intristezi pe Duhul Sfant si-i faci o bucurie diavolului.
 Grabeste-te si asculta de Dumnezeu!
Cand te poti bucura de atata har, de atatea binecuvantari, nu poti sa stai nepasator, intreaba-te ce ai mai putea face pentru Domnul, de dragul Lui.
El te face asa de fericit, primesti asa de mult de la El!
Arata-ti recunostinta pentru dragostea cu care te iubeste si pentru binecuvantarile care le revarsa asupra ta! Recunostinta ti-o arati cand asculti de El!
Ascultarea este mai de pret decat orice jertfa.
Porunca Lui pentru noi, in slujirea noastra, este: “ Sa faceti toate lucrurile ca pentru Domnul”.
 Nu-L scoate din gandirea ta, sa ai gandirea Lui, sa te gandesti la lucrurile de sus.
Duhul lui Dumnezeu te va calauzi si iti va da putere sa faci totul frumos, din dragoste, ca pentru El. Domnul se va bucura de tine, iar bucuria aceea se va intoarce la tine.
Prin ascultarea de El si dragostea ta pentru El, vei avea o relatie fericita si plina de dragoste pentru Domnul. El face minuni in viata ta, si prin viata ta.
Un lucru esential pentru noi ca si copii ai lui Dumnezeu, este sa facem din voia Lui temelia umblarii noastre cu Dumnezeu.
Cu atat mai mult cand esti in lucrarea de slujire pentru Dumnezeu, voia Lui este primul lucru cu care pleci in lucrare si in voia Lui trebuie sa ramai, altfel, lucrarea nu se mai face din voia Lui, si este o mare paguba si pacat. Implinirea voii Lui este ceea ce iti da calauzire, bucurie, putere si Dumnezeu va intari si va binecuvanta lucrarea pe care o faci (Psalmul 90: 17).
Voia Lui pentru noi este cea mai scumpa, mai scumpa decat viata noastra, este totul pentru noi.
Orice s-ar intampla, important este sa fim in voia Lui.
Cand suntem in voia Lui, in El avem totul, si mai presus de orice, El Insusi, este cu noi.
 Un alt lucru care ne da siguranta, este ca nimic nu se putea intampla fara voia Lui. El este Dumnezeu si este Suveran, si nimic nu ni se poate intampla fara voia Lui.
Aceasta incredintare ne da pace deplina in orice situatie si dormim linistiti pentru ca El, Domnul, ne asigura linistea deplina in locuinta noastra.
O alta liniste pe care o avem este si faptul ca ne incredeam in ajutorul lui Dumnezeu ca sa cunoastem voia Lui intotdeauna.

El ne cunoaste inimile, si stie ca singura noastra dorinta este sa facem voia Lui, nu ne va lasa sa iesim din voia Lui niciodata, pentru ca am fi cei mai nenorociti oameni.

Noi Il iubim pe Dumnezeu, iubim voia Lui, pentru ca ea ne ajuta sa implinim poruncile Lui, sa fim ca Tatal nostru.

Simtim atat de mult frumusetea dragostei Lui, a bunatatii Lui, ne face atat de fericiti, de aceea ne dam toate silintele sa implinim cu bucurie invataturile Lui ca sa fim asa cum ne vrea El.

 Dorim din toata inima sa avem dragostea Lui, bunatatea Lui si sa facem totul frumos cum face El.

Multe experiente mari am trait cu Domnul, cu fiecare experienta am crescut in cunoasterea lui Dumnezeu, ne-am intarit increderea in El.

Dumnezeul nostru in care ne incredem este Stanca noastra si Cetatuia noastra.

 Cat de frumoasa este viata inchinata in intregime lui Dumnezeu, ce har si ce privilegiu este sa fiu in lucrarea lui Dumnezeu .

Este o mare raspundere, dar este si un mare har si o mare bucurie
. Ma rog Domnului ca randurile mele sa fie o imbarbatare, indemn pentru indreptare, sau chiar o incurajare pentru un nou inceput.
Deci, bucuria lui Dumnezeu in lucrare, o “bucurie negraita si stralucita” o ai atunci cand accepti voia Lui. Cand ai acceptat voia Lui pentru locul in care te afli, pentru slujirea pe care ti-o cere in locul acela, aceasta aduce in inima pace, multumire, si o constienta a faptului ca tu Il slujesti pe Dumnezeu in locul acela.
Acolo esti pentru ca ACOLO TE VREA Dumnezeu.
Accepti sa fii ceea ce te vrea Dumnezeu in locul acela.
In orice loc te pune Dumnezeu, El are are un scop si pentru tine.
 Cum sa-L slujesc pe Dumnezeu, acolo unde sunt.
Ma invata cum sa-i iubesc pe toti, fara deosebire.
: “Ramaneti in Mine, si Eu voi ramanea in voi. Dupa cum mladita nu poate aduce roada de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa, nici voi nu puteti aduce roada, daca nu ramaneti in Mine. Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic” (Ioan 15: 4,5).