duminică, 25 decembrie 2016

joi, 22 decembrie 2016

Spune-mi de viata lui Isus,

Spune-mi de viata lui Isus,
Spune-mi mereu din Cuvânt;
Spune-mi de viata-I duioasa,
De Numele Lui cel sfânt...
Spune-mi cum îngerii în cor
I-au cântat la nastere;
"Lauda Tatalui, marire
Pace, buna-nvoire!"

Spune-mi de viata lui Isus,
Spune-mi mereu din Cuvânt;
Spune-mi de viata-I duioasa,
De Numele Lui cel sfânt!

Spune-mi si zilele Lui
Când în pustie-a postit,
Cum a suferit pentru noi,
Dar toate le-a biruit!...
Spune-mi cum El a învatat,
Spune-mi durerile Lui
Dispretuit si chinuit
La moarte-n locu-mi S-a dat.

Spune-mi chiar de a Lui cruce,
Cum în dureri a strigat...
Când oamenii L-au rastignit,
El pentru ei S-a rugat.
Cum El mortea a biruit
Si sus la cer S-a-naltat
De-aceea eu Îl maresc,
Caci din pacat m-a salvat

luni, 19 decembrie 2016

Duminicile lui Isus

sâmbătă, 10 decembrie 2016

Esti langa mine

Esti aici mereu chiar daca te simt doar cateodata...
Esti mereu langa mine, ma vezi si ma studiezi in fiecare dimineata cand ma trezesc plina de bucurie sau nervoasa...
Esti langa mine in miez de noapte cand am un somn linistit sau cand sunt agitata si nu pot dormi. 
Esti aici langa mine acum cand am curaj sa scriu aceste randuri, acum cand incerc sa-ti fiu placuta dar si atunci cand fac lucruri care te dernjeaza.
. Esti aici langa mine cand incerc sa ma gandesc la Tine dar si atunci cand imi permit sa-mi pierd vremea cu gunoaie...
Esti langa mine cand apreciez, incurajez si zambesc dar si atunci cand critic, jignesc si sunt tulburata de manie..
Esti langa mine cand ma bucur de caldura soarelui dar si atunci cand ma cuprinde melancolia in timp ploios si nefavorabil..
Esti langa mine atunci cand iti multumesc si ma bucur de prezenta Ta dar si atunci cand uit de Tine. Esti langa mine mereu, in orice moment, 100% din timpul meu si eu decid daca te fac sa zambesti sau nu. 
Eu un fir de praf am puterea sa decid...raspund si eu pentru ceva in lumea asta....viata mea! 
Tu imi dai sansa sa-mi fac viata o capodopera sau un gunoi...imi dai sansa sa te fac sa zambesti sa sa te intristez...
Vreau sa-mi amintesc totdeauna ca Tu esti aici chiar daca nu te simt..fericirea mea depinde de cat de mult imi dau seama ca Tu esti langa mine...
Esti cel mai fericit dintre toate fiintele si bucuria mea o gasesc in Tine....

duminică, 4 decembrie 2016

joi, 1 decembrie 2016

Hai sa dam mana cu mana! pentru Romania




În loc să mai plecăm capul de la suferinţă, să-l ridicăm spre cer căci de acolo vine binecuvântarea. În loc să mai arătăm cu degetul, să ne folosim degetele pentru a le uni în semn de rugăciune. 
În loc să ne mai încrucişăm braţele a nemulţumire, să le folosim pentru îmbrăţişare, pentru unire.
 Aşadar, să ne unim cu gândul, cu inima şi cu fapta pentru o Românie mai bună, mai curată şi mai frumoasă! 
A venit vremea să înţelegi că tu poţi schimba acestă ţară doar cu atitudinea ta. Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei s-o vezi în această ţară!
E timpul să facem ceva pentru această ţară prin noi înşine.
 Dacă eşti nemulţumit de atitudinea românilor din jurul tău, fii tu însuţi un model pentru ceilalţi şi cu cât se adună mai multe modele, cu atât cresc şansele de schimbare.
Fie ca imnul acestei ţări să devină Iubirea.
Să renunţăm la feţele posomorâte şi la tot ce ne apasă, la tot ce ne separă, căci ne putem uni prin puterea gândului
 – emiţând gânduri bune pentru toţi românii şi putem schimba ţara prin puterea exemplului personal, fără să ne mai plângem şi fără să mai criticăm.
 Iar dacă crezi că nu ai puterea să schimbi în bine această ţară, aminteşte-ţi că ai puterea să te schimbi pe tine însuţi! in loc să mai privim în gol a resemnare, să ne folosim ochii pentru a vedea frumosul şi soluţiile din noi înşine


Doamne, Tu,-n necazuri, langa noi ramai;

Chinurile noastre, Tu le-nduri intai.
Ele mai-nainte trec prin mana Ta
Si ingadui numai cat putem purta...

Cor: Nu te teme! Crede ne'ncetat!
Prin Isus, esti binecuvantat!
Fie cat de mare crucea care-o sui,
Mergi cu fiecare pas pe urma Lui!...

Lacrimile noastre numarate sunt;
Tu masori povara duhului infrant;
Tu porti mana care taie rana grea
Si ingadui numai, cat putem purta.

Doamne, in necazuri, fii cu toti ai Tai,
Sa nu mearga singuri pe-a-durerii cai;
Cantareste crucea, Tu, cu mana Ta,
Sa ingadui numai, cat putem purta.

luni, 28 noiembrie 2016

Hai să-ți spun câte ceva despre mine,

Trebuie să recunosc că nu sunt creștin, dar m-am decis în sfârșit să vin la adunarea ta în duminica următoare. Dare te rog să nu te aștepți la multe din partea mea. Dacă se ivește altceva s-ar putea să nu vin, dar după cum stau lucrurile acum, mă gândesc să vin. Simt nevoia de a merge dar nu știu de ce. Hai să-ți spun câte ceva despre mine, înainte ca să ne întâlnim la adunare.

1. Nu o să înțeleg jargonul sau limbajul religios, și te rog să ții seama de chestia asta când o să conversăm. Nu înțeleg

-„uciderea în duhul, Dumnezeu mă  atinge, acoperit cu sânge(le Mielului), trebuie să mor față de mine însumi, doar trebuie să fii în Cuvânt, ai nevoie de o viață nouă, etc. Dacă o să conversăm în astfel de lozinci religioase, probabil că n-o să înțeleg nici jumătate din cuvinte… și probabil că o să fiu de părerea că sunteți um pic duși cu pluta.

2. Când mă vei întreba ce mai fac, să ştii că nu am încredere în tine. Probabil am să trag o minciună și o să răspund că fac bine. Nu ca și cum nu aș vrea să-ți spun; doar că tocmai am avut o dezamăgire și încă nu-s sigur că pot avea încredere în tine. Ce-ar fi ca să-mi spui tu primul istoria ta? Dacă o să-mi placi și n-o să am sentimentul că încerci să mă duci cu preșul sau ceva de felul acesta, o să-ți spun și eu povestea mea.

3. Să știi că limbajul meu este destul de necioplit și sunt unele lucruri cu privire la care pot fi plin de amărăciune sau mânie. Dacă te miros că ai o atitudine de superioritate, dispar. Dacă aștepți să-ți vină rândul să spui și tu ceva, în loc să asculți cu adevărat ceea ce-ți spun, nu voi fi interesat (într-o asemenea conversație). Nu te aștepta să fiu exact ca tine.

4. Nu te obosi să mă prezinți la toți cunoscuții tăi. Înțeleg să cunosc doi sau trei oameni, dar să nu îi înșirezi pe toți ca să dea mâna cu mine. Sunt acolo doar pentru a-mi face o idee despre ce este vorba; deci, am nevoie de un pic de spațiu.

5. O să văd dacă cineva este în mod sincer interesat în mine. Nu vreau să mă simt ca un proiect personal de mântuire a mea sau să devin o nouă crestătură pe bastonul tău numit „am mai mântuit unul”. Dacă Isus este cel ce pretinde că este, atunci o să caut să-l descopăr pe Isus în tine. Asta așa merge, corect?

6. O să am întrebări. Am nevoie să aud adevărul, nu preferințele tale religioase, deci te rog să-mi spui doar ceea ce spune Biblia.

7. Trebuie să mă simt binevenit. Există o  durată de timp peste care vizita mea nu mai este binevenită? Ceea ce vreau să zic este că am fost și la alte biserici și se pare că exista o anumită presiune asupra mea de a mă decide, sau cam așa ceva. Deci, cât timp am până nu mai sunt binevenit?

Mulțumesc că m-ai ascultat. Sunt destul de sigur că voi veni duminica viitoare. Dar, s-ar putea să nu vin....

miercuri, 23 noiembrie 2016

Te iubesc predicatore!


Te iubesc omule de la Altar, oglindă a cerului şi slujitor al suferindului. Te iubesc pentru că ai ştiut Adevărul şi ţi-ai asumat rostirea Lui. În întunericul din biserică erau mulţi care credeau în lumină, dar atât de puţini gata s-o aprindă. Erau mulţi care credeau în adevăr, dar atât de puţini gata să sufere pentru Domnul Isus şi tu ai devenit torţa noastră, luminând din Sfeşnicul Luminii sfinte întreaga biserică. Te iubesc pentru curajul de a crede şi de a rosti adevărul, într-o vreme când el era exilat sau întemniţat în suflete pângărite de tăcere. Îţi mulţumesc că nu ai păcătuit şi tu prin tăcere.
Îţi mulţumesc pentru că Adevărul descoperit prin Revelaţie divină, şi care te-a eliberat de tirania răului şi a fricii, era soluţia bisericii şi n-ai pregetat să ni-l spui. Îţi mulţumesc pentru că la Altar nu ai reînviat fantomele trecutului, adormindu-ţi enoriaşii, ci ai adus miezul dragostei divine redându-l întru înţelepciunea prezentului.
Ai ştiut să faci din Altarul la care slujeai, locul în care Dumnezeu răspundea întrebărilor bisericii aflate sub jugul păcatului . Ai devenit vocea Lui şi vocea noastră. Ai trecut de partea Sa şi a celor obidiţi, acuzând tirania păcatului şi necredinţa fariseilor. Ştiai că va fi o cruce a suferinţei şi martirajului, dar nu te mai temeai de moarte după ce veşnicia te adoptase.
Îti mulţumesc pentru reabilitarea înaltei slujbe pe care o aveai, slujbă atât de compromisă de cei ce au predicat apă dar au băut vin, de cei ce se proslăveau pentru o slavă deşartă în mizeria mândriei personale. Te-ai ridicat la înălţimea chemării unui înaintaş a lui Cristos şi ai demascat păcatul curviei spirituale al fariseismului bisericesc, şi pentru că iubeai adevărul, au început oamenii să te iubească până la a se pune zid de apărare în jurul tău. Ţi-ai apărat turma cu hotărâre de jertfă, şi turma s-a pus între tine şi colţii lupilor. Te iubesc şi toate nădejdile mi-au înflorit, cugetând la fapta ta şi a turmei tale. Mă cutremuram ori de câte ori citeam cuvintele Scripturii: “Bate-vor păstorul şi oile se vor risipi”. Îmi citeam sentinţa şi mă resemnam la gândul rănii care se va lăsa ca o prăpastie într-o zi între mine şi cei pe care-i iubeam, cum s-a căscat nemiloasă la crucificarea Păstorului celui Bun, Isus Cristos.
Te iubesc predicatore, care ai ascultat mai mult de Dumnezeu decât de înaltele feţe bisericeşti de comitetele celor ce uzurpă prin stăpânirea lor pe Stăpânul Atotputernic căruia i se cuvine toată închinarea şi adorarea .Te iubesc , căci ai preferat adevărul Lui Cristos împreună cu suferinţa Lui, refuzând arginţii lor murdari şi înaltele lor favoruri lumeşti . Mi-ai cucerit inima şi mi-ai reînviat visul.
Îmi vei spune că n-ai vrut să fii erou şi că nu e nici o faptă de eroism în tot ce ai făcut. Te cred şi te iubesc cu atât mai mult. Dar nu e oare eroism să spui adevărul într-o biserică a minciunii,o sinagogă a Satanei? Nu e eroism să fii gata să mori pentru adevăr, într-o lume care minte pentru a trăi? Nu e oare eroism să stai la Altar, ca jertfă vie, într-o lume care jefuieşte altarele? Sau ce faptă poate fi mai eroică decât să te faci părtaş luminii cereşti într-o viaţă de întuneric a unei biserici moarte căreia îi merge doar numele că trăieşte?
Să stai drept în mijlocul unora care au învăţătura lui Balaam şi in faţa celor care se târăsc la picioarele Izabelei da e putere divină ce te ţine! Şi cum ar fi învăţat biserica să se ridice în capul oaselor dacă n-ar fi avut în tine modelul? Cum ar fi îngenunchiat biserica în faţa lui Dumnezeu, după ce îngenunchiase în faţa unei prostituate, dacă n-ar fi fost genunchii tăi plecaţi în mijlocirea pentru biserică?
Acum când citeşti aceste rânduri şi vezi starea bisericii tale te rog în numele Domnului Isus înflăcărează darul Duhului Sfânt ce este în tine şi pregăteşte biserica pentru a fi vrednică pentru întâlnirea cu Mirele-I iubit .


Maranata!

marți, 22 noiembrie 2016

De ce nu te rogi?



Mor cei ce nu se roagă,
De cea mai grea urgie.
E lenea veacului nostru
Sărmani, fără iubire -
Mor cei ce nu se roagă.
Tâlhărind în noapte ,
Josnica murdărie a lumii
Ce lumina zilei o neagă.
Mor cu terifiantă urgie
Cei ce nu se roagă.

Fug de ei ca de-o lepră,
Ca de-o plagă,
Ce poate viaţa să-mi ruine.
Mă tem că cei ce nu se roagă,
vor jefui copiii,adulţii,
De rai şi veşnicie.

duminică, 20 noiembrie 2016

vineri, 11 noiembrie 2016

Cei cu inima curată … vor vedea pe Dumnezeu!Matei 5:8
În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:/8). 

Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permiţându-i preotului să-şi vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească şi să se spele, altfel murea. 
Psalmistul scrie: Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? 
– Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată …
 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului
(Psalmul 24:/3-5). 
Binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de starea inimii. 
Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat?
 Nu, ci că trebuie să fii conştient de păcat şi să-l rezolvi imediat.
De ce atâta zgomot pentru curăţie? 
Deoarece Domnul Isus a spus: Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!, 
problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputinţa noastră de a-L vedea.
 Nu e de mirare că David s-a rugat:
Zideşte în mine o inimă curată. (Psalmul 51:/10). 
Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă a curăţa. 
Când ai auzit şi ai văzut prea multe, ai nevoie de o curăţenie spirituală. 
Numai o inimă curată poate înţelege voia lui Dumnezeu şi poate deosebi căile Lui. 
Păcatul neidentificat, nemărturisit şi neiertat îţi va bloca arterele spirituale.
O inimă care nu este curată te va face să cauţi înţelepciunea celor din jur şi nu pe cea a lui Dumnezeu. 
Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalţi. 
Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să laşi jos.
 Scapă de orice pedică, şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne(Evrei 12:/1). 
Ceea ce doreşte Dumnezeu să-ţi arate merită efortul de a te curăți tu însăți.

marți, 8 noiembrie 2016

Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.

Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.
Eu sunt Domnul.Leviticul 19:1
 -a umbla cu bârfe este egal cu a te ridica împotriva vieții aproapelui tău.
 -să vorbești despre aproapele tău când acesta nu este de față;
 -să spui unei a treia persoane ceva ce nu ai vrea ca aproapele tău să audă;
 -să povestești mai departe, chiar și un adevăr auzit, despre o persoană, dacă acea persoană ar căpăta o imagine rea în fața celui care a auzit povestea ta;
  -să inventezi lucruri despre cineva doar ca să îi scoți un nume rău ;
O persoană care se îndeletnicește cu bârfa nici măcar nu va mai realiza că și-a făcut din bârfă un mod de viață.
Această persoană, fără un motiv anume, va încerca să își atragă cât mai mulți participanți la acest păcat.
 De obicei te va aborda cu o replică de genul ”ai auzit....ai văzut...știi ce s-a întâmplat...”
 Acești oameni iubesc să vorbească doar să se audă vorbind și nu contează despre cine și nici cu cine atâta timp cât bârfesc.
 Acești oameni păcătuiesc și nici măcar nu au nici o satisfacție de pe urma acestui păcat.
Adică, dacă un om fură într-adevăr este un păcat grav dar cel care săvârșește păcatul are un fel de satisfacție de pe urma păcatului său, dar cel care bârfește nu își satisface vreo poftă de nestăpânit, ci pur și simplu refuză să se gândească la ceea ce face și nu își înfrânează limba.
În Iacov 1:26 scrie:
”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
și în Iacov 3:5-6
”Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.”
Cei care umblă cu bârfe se numesc  stăpâni ai bârfe a vorbirii negative, sau cei care stăpânesc ”arta bârfei”, iar acest lucru înseamnă că numele dat este însăși caracterul satanic(uzurpator),  este însăși esența lor, să bârfească.
S-ar prea putea ca cei ce stăpânesc această ”artă a bârfei” să creadă că ei doar socializează, sau că spun câte o poveste nevinovată, dar în adevăr ei împrăștie otrava care ucide pe cel care este țintit de aceste ”povești nevinovate”.
Fiecare om are un prieten adică fiecare om care aude bârfa o va spune ”doar prietenului său de încredere”.
 În scurt timp, bârfa va cuprinde pe toată lumea.
Se spune despre un om care bârfea tot timpul.
 La o vreme i-a părut rău și a decis să se  pocăiască.
 A mers la un credincios și l-a întrebat ce să facă să fie iertat.
Credinciosul i-a spus să ia o pernă, să meargă în mijlocul satului să se urce in turnul bisericii și să împrăștie penele din pernă.
Omul a făcut acest lucru.
 Când a sfârșit, a mers din nou la credincios și i-a spus că a făcut ce i s-a cerut.
 Credinciosul s-a uitat la om și i-a zis ”acum du-te și strânge toate penele și fă perna la loc” omul a început să plângă și i-a spus că nu poate.
Tot așa este și cu vorbele noastre.
 Cum omul nu a putut să strângă penele împrăștiate, nici noi nu mai putem să ne luăm vorbele înapoi, dar putem să fim mai atenți.
Dacă un om are o părere rea cu privire la un alt om, ar fi mai bine să se roage pentru acel om.
Dacă auzi pe cineva vorbind rău de tine, nu te supăra și nci nu te du mai departe să spui ce ”nedreptate” ți s-a făcut.
Eclesiastul spune în cap 7:21-22
” Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.”
Dacă tu nu ești cel care spune ”povestea” totuși stai și tolerezi bârfa și doar asculți, acest lucru e viclenie și omul se face părtaș păcatelor celui care spune bârfa.
Ioan încurajează: 1 Ioan 3:18
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
Dacă îți iubești aproapele ca și pe tine însuți nu doar că nu vei vorbi rău despre el dar nici nu vei îngădui să se spună nimic rău despre el.
 Un om care vrea să umble în căile lui Dumnezeu, trebuie să se disciplineze nici să nu gândească rău de aproapele său.
Isus avea dreptate, din prisosul inimii vorbește gura, așa că încearcă să vezi binele în oameni.
 Un om nu poate să acuze o nelegiuire în cineva, dacă nu are și el măcar o urmă a acelei nelegiuiri în el însuși.
Așa că eu pot să acuz în aproapele meu doar ceva ce eu însuși fac.
De aceea, mai bine să ne scoatem cu toții bârnele din ochi și apoi să mergem să scoatem paiul din ochiul aproapelui-

luni, 31 octombrie 2016

Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile

„Cine are o inimă înţeleaptă primeşte învăţăturile…” 
Proverbe 10.8-

Mângâierea celor nenorociţi este să aibă tovarăşi de suferinţă.
Nevoia îl învaţă pe om, chiar şi când pricepe greu.
Nuiaua lui Dumnezeu este un creion cu care contu­rează chipul lui Hristos mai clar în noi.
Există mii de lucruri pe care le putem dobândi şi de­ţine şi pot fi numite drept lucruri mari în ochii lumii, dar, privite din perspectiva veşniciei, să nu aibă, de fapt, nicio valoare.
 Sunt persoane care au poveri şi griji, dar care nu fac altceva decât să se plângă de situaţiile existente. Ele vorbesc tot timpul despre starea rea de lucruri. Toată conversaţia lor nu are legătură decât cu tot ce este rău, şi ele merg prin viaţă, vorbind, dar nefăcând nimic.           
Prea multe interese secundare ne hărţuiesc. Creşti­nul trebuie să-şi controleze gândurile şi să le atribuie o ordine, după importanţa lor. Cât timp pierdem noi gândind la lucruri care într-o lună, poate într-un an, nu vor mai avea nicio importanţă!

duminică, 30 octombrie 2016

sâmbătă, 29 octombrie 2016



1. Când ești căzut în neagră disperare,
Când rătăcești și nu-ți ști calea ta,
Când copleșit ești de îngrijorare
Privește sus la dealul Golgota.

R: Nu dispera când greul te apasă,
Vine Isus, și vei pleca acasă,
Nu dispera când greul te apasă,
Vine isus, și vei pleca acasă.

2. Când lacrimi de dor și întristare
Brăzdează chipul tău de-atâția ani
Să-ți amintești acele clipe-amare
Când plâns-a Domnul tău în Ghetsimani.

3. Pierdut-ai tot ca Iov cel din vechime
Pe-aceia dragi și tot ce-ai adunat
Dar a rămas alături lângă tine
Isus Hristos, un Frate-adevărat.

4. De ce să plângi când vara e aproape
Și se zăresc de-acum ai zilei zori
Când nu mai e decât puțin din noapte
Și iată, vine Mirele pe nori.

5. Să-ți amintești întotdeauna frate
C-alăturea de tine e Hristos
E umbra ta, pe mâna ta cea dreaptă
El e susurul blând, sfânt și duios.

luni, 17 octombrie 2016

duminică, 9 octombrie 2016

Amortirea simturilor

Biruinţa stă în rugăciune

1. Dacă ceas cu ceas răul îl învingi,
Urci mereu spre cer, nu rămâi pe loc,
Sfeşnicul de rugi nicicând să nu-l stingi,
Ţine viu divinul foc.

R: /: Biruinţa stă în rugăciune,
Ai credinţă, săvârşeşti minuni.
Al tău sfeşnic sfânt cu lumini cereşti,
Cu ardoare să-l păzeşti. :/

2. Când ţi-e trupul frânt, sufletul zdrobit,
Părăsit de toţi, tu aştepţi unu semn.
Vezi însângerat cum se roagă Crist,
Prins pe crucea Sa de lemn.

3. Când ţi-e dor de Crist, de venirea Lui,
Şi în drumul greu ai slăbit şi cazi,
Te mai roagă-un ceas, răsplătirea ta
Foarte-aproape este azi.

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău


Zece reguli pline de dragoste faţă de copilul tău
1) Nu-ţi exaspera copiii (vezi Efes. 6:4). Nu ne putem astepta  de la copii să se comporte ca adulţii. Dacă ai asteptări prea mari de la ei, vor renunţa să mai încerce să îţi fie pe plac, deoarece li se va părea imposibil.
2) Nu-ţi compara copiii cu alţi copii.
 Spune-le cât de mult le apreciezi calităţile si darurile unice date de Dumnezeu.
3) Dă-le responsabilităţi pe lângă casă ca să stie că sunt o parte importantă din familie.
Realizările sunt pietre de temelie pentru o autoapreciere sănătoasă.
4) Petrece timp cu copiii tăi.
Acest lucru le spune cât de  importanţi sunt pentru tine. Oferirea lucrurilor materiale nu este un substituent pentru dăruirea persoanei tale.
În plus, copiii sunt influenţaţi cel mai mult de cei care petrec cel mai mult timp cu ei.
5) Dacă trebuie să spui ceva negativ, încearcă să o spui într-o formă pozitivă.
Eu nu le-am spus niciodată copiilor mei că sunt „răi“ când nu m-au ascultat.
În schimb i-am spus fiului meu
-„Tu esti un băiat bun si băieţii buni nu fac ceea ce tocmai ai făcut tu!“
.6) Constientizează că „nu“înseamnă „îmi pasă de tine“.
Când copiii fac doar ceea ce vor, ei stiu în mod intuitiv că nu îţi pasă suficient de mult încât să îi împiedici.
7) Asteaptă-te să fii imitat de copiii tăi.
Copiii învaţă din exemplul părinţilor lor.
Un părinte înţelept nu-i va spune niciodată copilului său:
-„Fă ce îţi spun eu, nu ce fac eu.
8) Nu îi scoate pe copii din toate problemele în care se bagă. Îndepărtează doar pietrele mari.
Lasă-le pe cele mici să rămână pe cărare.
9) Slujeste-L pe Domnul din toată inima ta.
Am observat că se întâmplă rar ca acei copii ai căror părinţi sunt căldicei din punct de vedere spiritual să continue să Îl slujească pe Dumnezeu si când sunt mari.
 Copiii crestini care au părinţi nemântuiţi si copiii cu părinţi crestini devotaţi continuă de obicei să Îl slujească pe Dumnezeu si după ce „îsi iau zborul“.
10) Învaţă-i pe copii Cuvântul Domnului.
Părinţii fac o prioritate din educarea copiilor lor, dar uită să le dea cea mai dulce sărutare a dragostei!

duminică, 2 octombrie 2016

vineri, 30 septembrie 2016

De unde ştiu care este calea dreaptă către Dumnezeu când sunt atâtea?



În zilele noastre, oamenii devin pe zi ce trece tot mai confuzi privind problema spiritualităţii şi a sufletului lor. Toţi oamenii caută Adevărul. Lumea în care trăim oferă o gamă variată de concepţii şi filosofii de viaţă, atât religioase cât şi laice, fiecare dintre ele oferind omului un Adevăr. Oamenii găsesc în cursul căutărilor lor mai multe sensuri ale acestui Adevăr. Unele dintre ele se pliază asemănându-se între ele, altele se contrazic


şi chiar se exclud, astfel că fiecare om ar putea ajunge să aibă Adevărul lui propriu.Unii oameni consideră că Adevărul trebuie căutat mult timp, chiar toată viaţa, prin multe căi, că este necesar ca omul să citească nenumărate cărţi şi să cunoască toate sistemele religioase şi culturale din lume pentru ca apoi să fie capabil să extragă Adevărul care şi el, la rândul lui, trebuie verificat dacă este Adevărul adevărat şi tot aşa. Astfel, unii dintre ei ajung să-şi piardă toată viaţa şi sufletul în complexitatea unor enigme filosofice, de multe ori fără rost. Alţii, năuciţi fiind de cantitatea enormă de informaţii provenită din diverse culturi, religii, ştiinţă, filosofie, ajung ca în neputinţa de a selecta ceva ca Adevăr să considere aproape toate concepţiile adevărate, oscilând astfel de la una la alta în funcţie de situaţiile de viaţă prin care trec.Sunt oameni care ajung să creadă atât în filosofia consumeristă seculară, în materialismul de zi cu zi, cât şi-n,creştinismul lui Isus, islamismul lui Mahomed, budismul lui Buddha, hinduismul lui Shiva, Brahma, Vishnu şi altele,care s-ar închina aceluiaşi Dumnezeu, unul pentru toţi, apoi se ia ce este mai bun de la fiecare şi este construit Adevărul... personal, relativ, subiectiv… greşit. Alţii, acceptă ca punct de referinţă pentru gândirea lor preceptul creştin dar sunt năuciţi de numărul mare de confesiuni şi culte creştine,de învăţăturile diferite pe care le întâlnesc la tot colţul, sunt dezamăgiţi de faptele creştinilor de-a lungul timpului, de slujitorii bisericilor, de religia creştină în ansamblu; ei cred în Dumnezeu şi-n Biblie dar nu în cadrul unei biserici, ci-şiconstruiesc mai degrabă o religie personală după care decid să-şi ghideze viaţa.În tot acest amalgam spiritual vorbim despre acei oameni care se întreabă şi ne întreabă „În ce să cred? Cum pot fi sigur că ceea ce cred este adevărat? De unde ştiu care este calea dreaptă către Dumnezeu când sunt atâtea? La ce biserică să merg? În ce religie să cred?”. Întrebări grele pentru oameni confuzi, năuciţi, care caută Adevărul în toate părţile şi nu-L găsesc nicăieri.

Un lucru e clar, toţi oamenii vor Adevărul. Mirajul Adevărului exprimă de fapt acea dorinţă incomensurabilă a omului de a-şi găsi sensul în viaţă, de a-şi găsi fericirea şi împlinirea sufletească. Biblia ne relevă Adevărul şi este foarte simplu: Isus Hristos este Adevărul. Doar identificarea cu El ne poate duce la Dumnezeu şi la împlinirea nevoilor noastre sufleteşti, nimic altceva! Recunoaşterea lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu Întrupat necesită renunţarea la orice altă filosofie de viaţă în favoarea valorilor şi principiilor creştine transmise de Isus Hristos. Dar, cu toate acestea, mulţi oameni nu văd şi nu acceptă Adevărul.

Pentru unii e prea uşor de descoperit, prea uşor pentru a-L crede, pentru unii e prea simplist pentru a-L crede, pentru alţii e prea încurcat pentru a-L vedea, pentru unii e prea mistic pentru a-L cunoaşte, iar pentru alţii e pur şi simplu intangibil, absolutul care nu poate fi atins. În felul acesta mulţimi de oameni pierd Adevărul angajându-se în fel şi fel de sisteme de gândire complicată şi distorsionată pierzând un mesaj atât de simplu, ca pentru nişte prunci: „Veniţi la Mine...şi Eu vă voi da odihnă” minţilor voastre. (Matei 11:28)

joi, 29 septembrie 2016

Dragoș Croitoru. Marturie despre situația fraților din Norvegia.



Dragoș Croitoru: Am fost invitat, in luna februarie, la biserica din Bergen, Norvegia, impreuna cu fratele Axinte Octavian impreuna sa slujim Domnului. Am sa va spun cam cum e starea fratilor vostri si a surorilor voastre de acolo.

Cand am facut prima escala pe aeroportul din Munchen, fratele care m-a invitat m-a sunat la telefon. El mi-a asigurat ca ma asteapta: „ai cazare,” el mi-a cumparat bilete, totul. Si acuma spune: „Frate Dragos, te rog frumos, iarta-ma. Eu nu pot sa vin la aeroport pentru ca mi-am luat nevasta si copiii si am fugit in tara. Am o fata de 13 ani. O colega de-a ei, norvegianca, a implinit varsta e 13 ani. A facut un banchet si a chemat-o si pe fata mea. N-am vrut sa o las. A venit diriginta la mine acasa si mi-a spus ca in momentul asta, fata se imbraca si pleaca la distractie. Eu am incercat sa ii spun ca sunt crestin. „O sa va dau eu voua, crestini,” [a zis diriginta]. Si cand s-a uitat la mine amenintator, dupa ce a plecat diriginta, mi-am imbracat copiii, fetita de doua luni nascuta, [mi-am luat] nevasta si sunt in tara, frate Dragos. O sa te astepte altcineva.”

M-a asteptat un frate si in timp ce ma ducea acasa, spunea: „Frate, te-as lua la mine, dar sotia nu-i acasa. Impreuna cu copiii pe care-i am, i-am dus, ca au venit patru politisti, au fortat fereastra, usa, ca sa intre sa imi ia copiii. Nevasta, terorizata, nu i-a dat apel [telefonic], i-a scris un mesaj. Si-i spune: „Mai barbate, astia au venit sa ne ia copiii.” Am urlat. Eram pe santier. Am sarit in salopeta pe masina. Copiii mei, Domnul a facut sa intarzie de la scoala pana acasa. Ei trebuiau sa fie acasa dar au intarziat si nu erau acasa. Am luat copiii si i-am dus in – la cineva. Mi-am dus si nevasta. Sunt singur.

Gazda mea imi spune: „Frate, poti sa dormi. Am casa mare. Nevasta si copiii sunt plecati. Am numai un baiat de 17 ani. E mare, voinic. Sa-l ia pe asta daca li-l trebuie (glumea). Dar pe ceilalti nu ii dau.

Am ajuns la adunare si fratii mi-au facut o urare: Bine ai venit, pe Tibles, frate Dragos. Tibles e muntele unde se sta trei zile pe post. Era plin de frati si la toate slujbele, mai mult de 15 surori nu am vazut in adunare si acelea cu groaza, cu frica, cu bagajele facute si cu dorinta de a pleca in tara. E o teroare cum nu va imaginati. La voi e o binecuvantare. Multumiti Domnului si rugati-va pentru cei de acolo. Pentru ca acolo exista niste legi, asa mi-au spus fratii, caci copiii sunt propietatea statului prin constitutia tarii. De la 10 luni, copilul il duci dimineata la cresa si il iei seara intre ora 6 si 7. Dar obligatoriu copiii, la opt [seara] trebuie sa fie culcati. Copiii n-au voie sa doarma cu parintii in camera. Trebuie sa doarma singuri ca sa isi formeze personalitatea. Nu ai voie sa dai dulciuri la copii, ei spun ca nu-i sanatos, decat samabata foarte putin. Daca ii intreaba pe copii si le spune ca le-ai dat miercurea dulciuri, vine si iti ia copiii.

De fapt e o politica ca sa rupa sentimentele astea paterne. Sa nu mai fie nici o legatura intre parinti si copii. Ei lucreaza deja acuma la a treia generatie de oameni de dupa razboi. Oameni fara sentimente. Roboti. Si vor sa creeze roboti. N-ai voie sa-l dragostesti copilul, sa-l saruti… Ce a ramas acolo, pe mine m-a ingrozit. [Mi-au zis]: Frate, asta-i aici la noi in Norvegia.

Si apoi, presa e cenzurata cum era la noi cu Ceausescu. Cata valva s-a facut [cu protestele], acolo nu se scria nimic. Locuitorii de acolo si crestinii spun ca e Protectia Copilului si este bine. Copiii sunt terorizati. Imi spuneau fratii o statistica arata ca un procent din copiii dati in adoptie se sinucid. Daca stiti dvs. in Norvegia, acum vreo trei ani, un tanar a impuscat vreo 80. De fapt, era de fapt un copil care a crescut in adoptie si a vrut sa se razbune pe sistemul norvegian.

Casa in care am stat [in aceasta vizita] era la marginea unui pod peste niste fiorduri mari. Un pod mare si mi-au spus, frate, am vazut copii cum se arunca dupa pod in apa si nu mai stie nimeni de ei. Nu rezista toti. Copii astia sunt terorizati.

Copilul, dupa ce este dat in adoptie, nu mai este asa de supravegheat. Aici au alte legi [si se intampla] abuzuri sexuale si altele. Dar, dupa ce e dat in adoptie, asociatia asta isi ia mana de pe copil. Asociatia asta are drept sa intre la orice ora in casa ta, dimineata sau seara, si sa verifice copiii. Nu exista propietate privata. Se prezinta, se legitimizeaza, unul dintre 20.000 + oameni care ii are si verifica copiii, tot, tot, tot. Este un abuz extraordinar. Presa nu scrie. Parintii sunt terorizati. Tot e tacit. In biserica, nu stiam ce sa predic, mai oameni buni. Stateau ca la morti toti. Cand am ajuns la prima seara, fratele cu care eram a zis: „Am avut o vedenie, fratilor. Se vedea ca o ridicatura de pamant plina cu ochi, cu niste ochi sticlosi, dusmanosi, care priveau in toate partile si aruncau o mare teroare. De la sute km, mii km, ochii astia supravegheau. In toate familiile intrau.” Si spunea proorocul, „Vedeam cum un fulger de la Dumnezeu a coborit si a lovit acolo si a distrus totul.” Nu pot sa spun ca e asociatia asta, dar eu cred ca e asta. Si eu ma rog ca Domnul sa faca dreptate.

Intr-una din zile, la plecare, m-am intalnit si cu fratele Marius si cu sora Ruth. Ne-am dat intalnireEi nu stau in Bergen, stau la 300km si copiii sunt dati, doi aici, doi acolo, la sute km unul de altul ca sa nu-i poata vizita sau sa-i oboseasca. L-am intrebat: „Mai Marius, mai lucrezi?” O zi pe saptamana i-au dat de lucru si spunea, acuma, autoritatile poate o sa spuna: „Cum sa-ti dam copiii daca nu lucrezi si n-ai cu ce sa-i tii?” Deci, totul e demonic, fratilor. Eu vorbeam cu Marius, Ruth era in masina, vorbea cu avocata, cand a coborit, a venit si ne-a imbratisat si a inceput a plange. Eu pe ea nu am vazut-o niciodata. Parca eram prieteni de o viata. Si imi spuneam: greu ii fac pe oamenii acestia sa zambeasca, dar usor ii fac sa planga. Ii curgea lacrimi pe obraz. I-am sarutat si am zis: „Lasati ca Dumnezeu va da…” nu gaseam cuvinte. Eram asmut. Ocatv a inceput si el sa planga si i-am zis: „Dar, taci, macar nu mai plange si tu, ca au plans destul oamenii astia.” Nu gaseam cuvinte de mangaiere. Eu cand ma uit ca suntem asa nepasatori si ca unul singur sa inscris sa mearga la – [la protest], pai de la mine din sat, cand s-a facut mars la Bucuresti au plecat 3 autocare. Iar voi, aveti copii, traiti bine, aveti bani, aveti case bune, lasati-i pe altii sa-i doara. Dar nu suntem pocaiti. Eu as dori ca Domnul sa ne motiveze. Cand la Suceava s-a facut acea intalnire, u venit 5-6.000. Am mai luat legatura cu frati din marile capitale, din Australia, in India, sa nu mai spun in America, s-au facut nu protest, ca nu asa l-a numit Consiliul Bisericesc- o intalnire, o demonstratie pasnica, ca suntem de acord cu ei. Va rog frumos, semnati petitiile si duceti-va la intalnirea aceasta.

In ultimile zile cand am stat eu acolo m-am imprietenit cu un frate norvegian, un om foarte credincios, misionar in Romania, vorbea romaneste. Si a spus: „Au inceput cateva ziare sa scrie ce se intampla in Norvegia, ceva e in neregula la Barnevernet si deja era un politician norvegian care a ridicat problema in parlament si deja lucrurile au inceput sa se miste. Conteaza si dusul tau [la intalnire/protest] , rugaciune, post, L-am intrebat pe Marius: „Ai nevoie de bani?” „Eu am din ce trai. Rugati-va pentru noi si sprijiniti-ne in rugaciune.” Faceti asta in fiecare zi. Si actiunile bisericii sa fie pentru voi ca o motivatie de participare. Ne-am imbratisat. Ne-am luat ramas bun. Am spus: ne rugam pentru voi. Si ne rugam pentru ei. Si i-am spus lui Marius: „Cand o sa ai copiii acasa, sa-mi dai un telefon.”

marți, 27 septembrie 2016

O porunca a Domnului

„Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta:”Intareste-te si imbarbateaza-te? Nu te inspaimanta si nu te ingrozi,caci Domnul,Dumnezeul tau, este cu tine in tot ce vei face.
Iosua 1:9. 
O porunca a Domnului de care toti ar trebui sa tinem seama.
 O porunca pe care sa o iei in serios.
 Sa ne intarim si sa ne imbarbatam. 
Asta inseamna ca trebuie sa o facem singuri.
 Inseamna ca nu toate lucrurile trebuie sa le asteptam de la Domnul,si ca sunt lucruri care tin de noi,lucruri pe care trebuie sa le facem in asteptarea izbavirii Lui. 
Cum? 
Cum ai putea sa te intaresti si sa te imbarbatezi singur?
 Sa privim cu cateva mii de ani in urma,oare cum se intarea o cetate atacata de vrajmasi? 
Se adunau provizii se sapau fantani adanci se intareau sau se refaceau zidurile daca existau sparturi, si apoi se pazea cetatea de pe inaltimi. 
Deci cum ne putem intari? 
Citim si strangem in inima noastra cat mai mult Cuvant sa ne facem provizii. 
Cautam sa aruncam găleata in fantana intelepciunii cat mai adanc, cautand sa patrundem cat mai mult in Cuvantul Domnului. 
Refacem legaturile cu cei de langa noi din Biserica Domnului sa le intarim pe cele care le avem si sa le refacem pe cele rupte iar apoi sa pazim ceea ce avem de pe inaltimi urmarind cum Domnul si ingerii Lui lupta pentru noi. 
Cum sa te imbarbatezi?
 Aducandu-ti aminte de toate,dar de toate minunile si izbavirile pe care le-a facut in viata ta. 
Apoi tot ce gaseste mana ta sa faca, sa faci,ca El este cu tine în tot ce vei face ,nu atunci cand nu te vei implica.

duminică, 25 septembrie 2016

marți, 20 septembrie 2016

Nu vrem crucea!

Nu vrem crucea!
 Suntem mult mai interesaţi de cunună. 
Starea aceasta nu este caracteristică doar timpului nostru
Domnul are mulţi îndrăgostiţi de cununa Sa, dar puţini îndrăgostiţi de crucea Sa! 
Creştinii din jurul nostru încearcă fiecare scurtătură la care se pot gândi pentru a obţine ceva pe gratis în Împărăţia lui Dumnezeu.
 Când avertizez oamenii că scurtăturile nu merg, câte cineva se enervează: 
-Nu este harul un lucru pe gratis?
Hristos a promis o vreme care va veni când nu vor mai fi lacrimi.
Dar vă asigur că pe pământul acesta, un creştinism fără lacrimi nu este deloc creştinism!
Toată lumea este încântată de faptul că Isus a avut parte de toată durerea, suferinţa şi moartea, iar ei nu trebuie să mai aibă parte de aşa ceva. 
Credincioşii creştini accentuează fericirea.
 Nu mai vor să audă ce spune Biblia despre moartea faţă de sine şi despre viaţa de biruinţă spirituală prin identificarea cu Hristos în moartea şi învierea Lui. 
Mare este numărul celor care nu mai recunosc faptul că victoria spirituală vine deseori în urma luptei în noaptea lungă şi întunecată a sufletului.
 -Asta nu e pentru noi, susţin ei.
 Isus a suferit tot ce era de suferit, aşa că noi putem fi fericiţi. 
Şi vom fi fericiţi chiar dacă va trebui să inventăm căi noi către fericire! 
Partea cea mai rea este că ne aşteptăm de asemenea ca Isus să împlinească toată datoria dragostei.
 Am uitat în mare măsură prima şi cea mai mare poruncă: 
-„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”
 Ceea ce sunt nerăbdător să văd în credincioşii creştini este un frumos paradox.
 Aş vrea să văd în ei bucuria de a-L găsi pe Dumnezeu căutându-L în acelaşi timp. 
Aş vrea să văd în ei marea bucurie de a-L avea pe Dumnezeu şi, cu toate acestea, dorindu-L mereu!
Din vremea lui Avraam şi până astăzi, Dumnezeu a aşteptat totdeauna din partea poporului Său credincios să fie un popor separat. 
Dragostea pentru Dumnezeu şi ascultarea faţă de El au însemnat întotdeauna dispreţ şi batjocură din partea lumii.
Dacă trăieşti doar pentru a îmbătrâni şi a muri, şi nu găseşti iertarea şi simţul zilnic al prezenţei lui Dumnezeu în viaţa ta, ai ratat scopul suprem al lui Dumnezeu pentru tine.

duminică, 18 septembrie 2016

vineri, 16 septembrie 2016

marți, 13 septembrie 2016

Eu şi casa mea vom sluji Domnului



Fericirea: un soţ (soţie) care îşi iubeşte soţia (soţul) este fericit (fericită) dacă îşi vede soţul (soţia) fericit (fericită).

Supunerea: unui soţ (soţii) care îşi iubeşte soţia (soţul) nu îi este greu să se supună hotărârilor pe care amândoi le fac.

Răbdarea: în viaţa de familie soţul şi soţia petrec mult timp împreună.


Ei îşi descoperă defectele, stângăciile.


Răbdarea şi acoperirea acestora este o adevărată demonstraţie de iubire!


Părtăşia: bucuriile, suferinţele, timpul, etc. în viaţa de familie sunt comune soţului şi soţiei.

Consacrarea: planurile de familie şi obiectivele propuse nu sunt doar pentru unul din cei doi.


Creşterea familiei, construitul casei, asigurarea venitului în familie este o responsabilitate comună!

Credincioşia: Dumnezeu a rânduit pentru om o singură femeie şi pentru femeie un singur bărbat.


Fiecare şi-a ales partenerul sau îl va alege funcţie de principiile lui.


Odată ales trebuie să rămână unic (unică).


Iubirea adevărată nu înşeală!

Slujirea: lipsa regulată de la Biserică te conduce înspre frecventarea altor locuri.


Rugăciunea zilnică evitată te provoacă la alte practici.


Lipsa unui timp de citit în Biblie conduce la alte lecturi.


Cine iubeşte se roagă pentru persoana iubită!

Responsabilitatea omului căsătorit este să-L cinstească pe Dumnezeu şi să-şi cinstească tovarăşul de viaţă, să-I placă lui Dumnezeu şi să-i placă tovarăşului de viaţă, să se îngrijească de lucrurile lui Dumnezeu şi de lucrurile familiei.

„Cât despre mine, Eu şi casa mea vom sluji Domnului”.

duminică, 11 septembrie 2016

miercuri, 7 septembrie 2016

azi iubeste mai mult......


azi iubeste mai mult......

Ioan 15:9- Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu.Ramaneti in dragostea Mea.-Prietene, in timpul zilei, atunci cand iti este greu la lucru, cand afacerea merge prost, cand apar probleme sau esti descurajat, opreste totul si ia o pauza de dragoste cu Isus. Lasa-L pe Isus sa te iubeasca. Permite-ti sa te bucuri de dragostea Lui. Aseaza-te la pieptul Lui, odihneste-te in El si hraneste-te din dragostea Lui pentru tine!

duminică, 4 septembrie 2016

duminică, 28 august 2016

marți, 23 august 2016

primeşte-mă Doamne!

Mă-ntorc să te aflu în versurile mele
În tainele iubirii în Tine să mă  ştiu
Din margini de ceruri sub ploaia de stele
Din margini de lume mă-ntorc să Te ştiu.



Te chem pentru omul ce nu vrea să-audă
Cu mâinile-ntinse şi sufletul treaz
Şi-atunci când purta-vei povara cu trudă,
O lacrimă caldă să-Ţi fiu pe obraz.

Te chem pentru mine, atins de o vină
Cu luna în pleoape şi-o stea căpătâi,
Te chem îmbrăcat în cer şi lumină
Învaţă-mă, Doamne, cuvântul dintâi!

Primeşte-mă, Doamne, primeşte şi pune
Cununa-nflorită pe creştetul meu
Când cerul va-ncepe prin stele să sune
Să stau printre ele să-Ţi cânt, Dumnezeu

luni, 22 august 2016

Să faceţi tot ce v-a poruncit Domnul.

Luaţi seama dar, să faceţi aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru; să nu vă abateţi de la cele ce a poruncit El nici la dreapta, nici la stânga.Deuteronom 5:32
O întrebare logică ar fi „dacă acest lucru este adevărat, atunci de ce porunceşte Dumnezeu ca omul să nu se abată nici la stânga, nici la dreapta?”
Ei bine, părerea mea este că poruncile lui Dumnezeu, sunt în stare perfectă atunci când sunt date, iar porunca din Deuteronom s-ar traduce simplu în felul următor: Să faceţi tot ce v-a poruncit Domnul.
Omul are tendinţa să creadă că este ori prea simplu, ori prea greu să împlineşti poruncile lui Dumnezeu. Cei care au impresia că este prea greu, îşi mint conştiinţa că lucrurile acestea nu mai sunt valabile, că sunt poveşti, că trăim sub har, etc; deci le încalcă, desfinţând astfel poruncile lui Dumnezeu, iar cei care au impresia că este prea simplu, adaugă înţelegerea lor proprie la porunca lui Dumnezeu, până acolo că „porunca”, sau mai bine zis convingerea lor, stă pe aceeaşi treaptă, sau chiar mai sus de porunca lui Dumnezeu. Ambele căi sunt greşite.
Când Dumnezeu l-a aşezat pe om în grădina Edenului, i-a dat o poruncă simplă:
„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”
dar când şarpele(satana) a pus-o pe Eva să repete porunca lui Dumnezeu, Eva adaugă interpretarea ei, mai bine zis „superspiritualizează” porunca lui Dumnezeu „Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.” Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
Dumnezeu nu le-a poruncit să nu se atingă de pom, puteau să danseze în jurul pomului, puteau să se bată cu fructele din pom, puteau să se urce în pom, tot ce nu aveau voie să facă, era să nu mănânce din pom.
Nu este greşit doar să încalci o poruncă în mod voit, ci este la fel de greşit să încerci să o faci să pară şi mai spirituală decât a dat-o Dumnezeu.
Nu vreau să stau să le înşir pe toate câte le practică unii, fără nici o bază Scripturală, ignorând total faptul că nu trebuie adăugat nimic la ceea ce a poruncit Dumnezeu.
În Apocalipsa, Ioan spune:
„Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”
Deşi acest pasaj este în contextul proorociei despre sfârşit, eu cred că are relevanţă în ce priveşte toate poruncile lui Dumnezeu.
Poruncile lui Dumnezeu sunt desăvârşite exact aşa cum sunt ele date, nu este nevoie ca cineva să adauge, sau să scoată nimic din ele.
Scrie să croim cărări drepte cu picioarele noastre (Evrei 12:13), fără să ne abatem la stânga sau la dreapta.

joi, 18 august 2016

Cine poate să -mi schimbe inima?


"Tata, dă-mi putere din Duhul Sfânt ca să IL iubesc pe Fiul Tău tot aşa cum IL iubeşti şi Tu." Mă rog astfel dimineaţa, când mă trezesc; mă rog astfel în timpul zilei, când mintea mea se gândeşte la multe şi mă rog astfel seara, când adorm. Inima mi-a fost capturată de această rugăciune. Când o rostesc  mărturisesc lui Dumnezeu că, da lucrează prin Duhul Sfânt în viaţa mea. Altfel,niciodată nu voi avea pasiune pentru Fiul lui Dumnezeu.
Il mărturisesc că evlavia mea, disciplina mea, cunoştinţele mele din Cuvânt, deşi bune, sunt insuficiente pentru a produce pasiunea pentru Fiul lui Dumnezeu.
Eu pot să-mi schimb mintea, dar numai Duhul Sfânt poate să îmi schimbe inima.
Dragostea divină poate fi transmisă numai pe cale divină.
Dacă vei începe să te rogi astfel cu regularitate, pasiunea pentru Fiul lui Dumnezeu va începe sa se reverse în inima ta.

 Poate ca va dura luni, chiar ani, până când vei putea să remarci o diferenţă semnificativă.
E foarte probabil că nu vei putea niciodată să numeşti ziua în care ai început să fii mistuit de pasiunea pentru Fiul lui Dumnezeu, dar alţii o vor remarca.
Ei îşi vor spune că te-ai schimbat; ca eşti altfel. Vor spune că observă o bunătate în tine pe care nu au remarcat-o înainte.
Există ceva molipsitor în dragostea ta pentru Fiul lui Dumnezeu, care nu părea să existe şi înainte, iar ei vor dori sa ştie ce se întâmplă.

Nu fi pasiv în dobândirea pasiunii pentru Fiul lui Dumnezeu.

 Fă din aceasta punctul central al vieţii tale.
 Uită-te ţintă la Fiul lui Dumnezeu şi nu îţi lua ochii de la El (Evrei 12:2) şi vei descoperi că devii ca El.
Vei descoperi că te îndrăgosteşti de El pe măsură ce Ii ceri Tatălui zi de zi să te „mistuie" cu pasiunea pentru Isus.
Iar acea pasiune, pe măsura ce va începe sa ocupe inima ta, va cuceri o mie de păcate din viaţa ta. Vei începe să iubeşti ce iubeşte El şi vei urî ce urăşte El.
Intimitatea cu Isus, „a fi cu El", totdeauna generează pasiune pentru El.
Gândiţi-vă la cei mai puternici oameni din Scriptură. Oameni ca Moise, Daniel, Petru, Ioan şi Pavel au fost foarte puternici în minuni, în descoperire sau în ambele. în acelaşi timp, aceşti oameni au fost mistuiţi de pasiunea pentru Dumnezeu.

Aşa cum am văzut, pasiunea şi puterea nu sunt limitate la profeţii VechiuluiTestament sau la apostolii Noului Testament.
fii plin de pasiune azi pentru EL CU TOATA DRAGOSTEA!

marți, 16 august 2016

In casa ta mai sunt si azi altare?


In casa ta mai sunt si azi altare?
In casa ta mai arde focul oare?
./.In casa ta mai este azi Cuvintul
Si nicidecum nu te va bate vintul?./.
In casa ta mai sunt idolii lumii?
Sa macini azi semintile minciunii?
./.Sa fugi mereu de tot ce-i  inaltare
Si apoi vei fi la marea sarbatoare./.
In casa ta mai este azi lumina?
In rugaciuni si post si disciplina?
./.Ca doar asa sotul  si sotia
Vor mosteni in ceruri vesnicia../.
In casa ta mai este armonie?
Cand cerul tot iti aduce bucurie.
./.Caminul tau a fost si pentru altii
Venit-au des surorile si  fratii./.
In casa ta ca Iosua sa spui:
-Caci tu ,cu ai tai linga Domnul ramai
./.Chiar daca toti isi schimba azi stapinul

Tu  vei  striga ca Domnul nu-i niciunul./.

luni, 15 august 2016

Viața victorioasă

marți, 9 august 2016

Nădejdea mea e Dumnezeu, eterna fericire



1. Nădejdea mea e Dumnezeu, eterna fericire
/: El e cu mine tot mereu, mă apără de orice greu
Mi-e scut şi izbăvire :/

2. La braţul Lui sunt fericit mereu mă ocroteşte
/: Cu El voi fi mereu păzit şi chiar când toţi m-au părăsit
El nu mă părăseşte :/

3. De-ar fi să fiu lovit, să rabd, hulit pentru credinţă
/: Bolnav pe pat de-ar fi să zac şi nimănui să nu-i mai plac
Eu sper în biruinţă :/

4. De ce sa plâng când crucea-i grea Isus El mă conduce
/: Rămâne în El nădejdea mea şi veşnic mă voi îndrepta 
Spre jertfa de pe cruce :/

luni, 8 august 2016

Cum să ne bucurăm de Cina Domnului

gânduri din vacanța!

 Multumesc lui Dumnezeu ca am si modele corecte..
În sensul, gasesti o persoana de la care vezi clar ca ai ce sa inveti si de multe ori inveti si lucrurile gresite fara sa le mai treci prin filtrul gandirii...
....si te trezesti abia dupa mult timp cand Dumnezeu aduce in viata ta persoanele corecte care sa te faca sa-ti pui anumite intrebari...
pur si simplu parca treci pe pilot automat.
 Si asta nu e bine!! 
Este asa de greu sa fii crestin in adevaratul sens al cuvantului...
pentru ca este asa de usor sa treci pe pilot automat si doar sa asculti comenzi si sa le indeplinesti...a  fost o situatie de care mi-am dat seama aseara si care sper sa ma puna si mai mult pe ganduri. Acum sa nu va imaginati ca ma refer la probleme de etica   bisericeasca  ci, una de familie ...acolo parca e putin mai usor sa fii pe pozitie... ai de-a face cu alti oameni care se roaga altfel, alte motive de rugaciune, alt stil de predica...si toate astea te revigoreaza. 
Apoi cand te intorci acasa in locul in care stai ai de-a face cu persoane cu experiente diferite (verisori, unchi, matusi,etc), cu planuri diferite, cu colaborari diverse, lucruri care nu sunt in rutina ta si care te invioreaza, te improspateaza, te pun sa gandesti de aia tot  aici ne spalam si rufele murdare si ne suportam mirosurile   mai putin placute ....