luni, 28 noiembrie 2016

Hai să-ți spun câte ceva despre mine,

Trebuie să recunosc că nu sunt creștin, dar m-am decis în sfârșit să vin la adunarea ta în duminica următoare. Dare te rog să nu te aștepți la multe din partea mea. Dacă se ivește altceva s-ar putea să nu vin, dar după cum stau lucrurile acum, mă gândesc să vin. Simt nevoia de a merge dar nu știu de ce. Hai să-ți spun câte ceva despre mine, înainte ca să ne întâlnim la adunare.

1. Nu o să înțeleg jargonul sau limbajul religios, și te rog să ții seama de chestia asta când o să conversăm. Nu înțeleg

-„uciderea în duhul, Dumnezeu mă  atinge, acoperit cu sânge(le Mielului), trebuie să mor față de mine însumi, doar trebuie să fii în Cuvânt, ai nevoie de o viață nouă, etc. Dacă o să conversăm în astfel de lozinci religioase, probabil că n-o să înțeleg nici jumătate din cuvinte… și probabil că o să fiu de părerea că sunteți um pic duși cu pluta.

2. Când mă vei întreba ce mai fac, să ştii că nu am încredere în tine. Probabil am să trag o minciună și o să răspund că fac bine. Nu ca și cum nu aș vrea să-ți spun; doar că tocmai am avut o dezamăgire și încă nu-s sigur că pot avea încredere în tine. Ce-ar fi ca să-mi spui tu primul istoria ta? Dacă o să-mi placi și n-o să am sentimentul că încerci să mă duci cu preșul sau ceva de felul acesta, o să-ți spun și eu povestea mea.

3. Să știi că limbajul meu este destul de necioplit și sunt unele lucruri cu privire la care pot fi plin de amărăciune sau mânie. Dacă te miros că ai o atitudine de superioritate, dispar. Dacă aștepți să-ți vină rândul să spui și tu ceva, în loc să asculți cu adevărat ceea ce-ți spun, nu voi fi interesat (într-o asemenea conversație). Nu te aștepta să fiu exact ca tine.

4. Nu te obosi să mă prezinți la toți cunoscuții tăi. Înțeleg să cunosc doi sau trei oameni, dar să nu îi înșirezi pe toți ca să dea mâna cu mine. Sunt acolo doar pentru a-mi face o idee despre ce este vorba; deci, am nevoie de un pic de spațiu.

5. O să văd dacă cineva este în mod sincer interesat în mine. Nu vreau să mă simt ca un proiect personal de mântuire a mea sau să devin o nouă crestătură pe bastonul tău numit „am mai mântuit unul”. Dacă Isus este cel ce pretinde că este, atunci o să caut să-l descopăr pe Isus în tine. Asta așa merge, corect?

6. O să am întrebări. Am nevoie să aud adevărul, nu preferințele tale religioase, deci te rog să-mi spui doar ceea ce spune Biblia.

7. Trebuie să mă simt binevenit. Există o  durată de timp peste care vizita mea nu mai este binevenită? Ceea ce vreau să zic este că am fost și la alte biserici și se pare că exista o anumită presiune asupra mea de a mă decide, sau cam așa ceva. Deci, cât timp am până nu mai sunt binevenit?

Mulțumesc că m-ai ascultat. Sunt destul de sigur că voi veni duminica viitoare. Dar, s-ar putea să nu vin....

miercuri, 23 noiembrie 2016

Te iubesc predicatore!


Te iubesc omule de la Altar, oglindă a cerului şi slujitor al suferindului. Te iubesc pentru că ai ştiut Adevărul şi ţi-ai asumat rostirea Lui. În întunericul din biserică erau mulţi care credeau în lumină, dar atât de puţini gata s-o aprindă. Erau mulţi care credeau în adevăr, dar atât de puţini gata să sufere pentru Domnul Isus şi tu ai devenit torţa noastră, luminând din Sfeşnicul Luminii sfinte întreaga biserică. Te iubesc pentru curajul de a crede şi de a rosti adevărul, într-o vreme când el era exilat sau întemniţat în suflete pângărite de tăcere. Îţi mulţumesc că nu ai păcătuit şi tu prin tăcere.
Îţi mulţumesc pentru că Adevărul descoperit prin Revelaţie divină, şi care te-a eliberat de tirania răului şi a fricii, era soluţia bisericii şi n-ai pregetat să ni-l spui. Îţi mulţumesc pentru că la Altar nu ai reînviat fantomele trecutului, adormindu-ţi enoriaşii, ci ai adus miezul dragostei divine redându-l întru înţelepciunea prezentului.
Ai ştiut să faci din Altarul la care slujeai, locul în care Dumnezeu răspundea întrebărilor bisericii aflate sub jugul păcatului . Ai devenit vocea Lui şi vocea noastră. Ai trecut de partea Sa şi a celor obidiţi, acuzând tirania păcatului şi necredinţa fariseilor. Ştiai că va fi o cruce a suferinţei şi martirajului, dar nu te mai temeai de moarte după ce veşnicia te adoptase.
Îti mulţumesc pentru reabilitarea înaltei slujbe pe care o aveai, slujbă atât de compromisă de cei ce au predicat apă dar au băut vin, de cei ce se proslăveau pentru o slavă deşartă în mizeria mândriei personale. Te-ai ridicat la înălţimea chemării unui înaintaş a lui Cristos şi ai demascat păcatul curviei spirituale al fariseismului bisericesc, şi pentru că iubeai adevărul, au început oamenii să te iubească până la a se pune zid de apărare în jurul tău. Ţi-ai apărat turma cu hotărâre de jertfă, şi turma s-a pus între tine şi colţii lupilor. Te iubesc şi toate nădejdile mi-au înflorit, cugetând la fapta ta şi a turmei tale. Mă cutremuram ori de câte ori citeam cuvintele Scripturii: “Bate-vor păstorul şi oile se vor risipi”. Îmi citeam sentinţa şi mă resemnam la gândul rănii care se va lăsa ca o prăpastie într-o zi între mine şi cei pe care-i iubeam, cum s-a căscat nemiloasă la crucificarea Păstorului celui Bun, Isus Cristos.
Te iubesc predicatore, care ai ascultat mai mult de Dumnezeu decât de înaltele feţe bisericeşti de comitetele celor ce uzurpă prin stăpânirea lor pe Stăpânul Atotputernic căruia i se cuvine toată închinarea şi adorarea .Te iubesc , căci ai preferat adevărul Lui Cristos împreună cu suferinţa Lui, refuzând arginţii lor murdari şi înaltele lor favoruri lumeşti . Mi-ai cucerit inima şi mi-ai reînviat visul.
Îmi vei spune că n-ai vrut să fii erou şi că nu e nici o faptă de eroism în tot ce ai făcut. Te cred şi te iubesc cu atât mai mult. Dar nu e oare eroism să spui adevărul într-o biserică a minciunii,o sinagogă a Satanei? Nu e eroism să fii gata să mori pentru adevăr, într-o lume care minte pentru a trăi? Nu e oare eroism să stai la Altar, ca jertfă vie, într-o lume care jefuieşte altarele? Sau ce faptă poate fi mai eroică decât să te faci părtaş luminii cereşti într-o viaţă de întuneric a unei biserici moarte căreia îi merge doar numele că trăieşte?
Să stai drept în mijlocul unora care au învăţătura lui Balaam şi in faţa celor care se târăsc la picioarele Izabelei da e putere divină ce te ţine! Şi cum ar fi învăţat biserica să se ridice în capul oaselor dacă n-ar fi avut în tine modelul? Cum ar fi îngenunchiat biserica în faţa lui Dumnezeu, după ce îngenunchiase în faţa unei prostituate, dacă n-ar fi fost genunchii tăi plecaţi în mijlocirea pentru biserică?
Acum când citeşti aceste rânduri şi vezi starea bisericii tale te rog în numele Domnului Isus înflăcărează darul Duhului Sfânt ce este în tine şi pregăteşte biserica pentru a fi vrednică pentru întâlnirea cu Mirele-I iubit .


Maranata!

marți, 22 noiembrie 2016

De ce nu te rogi?



Mor cei ce nu se roagă,
De cea mai grea urgie.
E lenea veacului nostru
Sărmani, fără iubire -
Mor cei ce nu se roagă.
Tâlhărind în noapte ,
Josnica murdărie a lumii
Ce lumina zilei o neagă.
Mor cu terifiantă urgie
Cei ce nu se roagă.

Fug de ei ca de-o lepră,
Ca de-o plagă,
Ce poate viaţa să-mi ruine.
Mă tem că cei ce nu se roagă,
vor jefui copiii,adulţii,
De rai şi veşnicie.

duminică, 20 noiembrie 2016

vineri, 11 noiembrie 2016

Cei cu inima curată … vor vedea pe Dumnezeu!Matei 5:8
În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:/8). 

Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permiţându-i preotului să-şi vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească şi să se spele, altfel murea. 
Psalmistul scrie: Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? 
– Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată …
 Acela va căpăta binecuvântarea Domnului
(Psalmul 24:/3-5). 
Binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de starea inimii. 
Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat?
 Nu, ci că trebuie să fii conştient de păcat şi să-l rezolvi imediat.
De ce atâta zgomot pentru curăţie? 
Deoarece Domnul Isus a spus: Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!, 
problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputinţa noastră de a-L vedea.
 Nu e de mirare că David s-a rugat:
Zideşte în mine o inimă curată. (Psalmul 51:/10). 
Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă a curăţa. 
Când ai auzit şi ai văzut prea multe, ai nevoie de o curăţenie spirituală. 
Numai o inimă curată poate înţelege voia lui Dumnezeu şi poate deosebi căile Lui. 
Păcatul neidentificat, nemărturisit şi neiertat îţi va bloca arterele spirituale.
O inimă care nu este curată te va face să cauţi înţelepciunea celor din jur şi nu pe cea a lui Dumnezeu. 
Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalţi. 
Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să laşi jos.
 Scapă de orice pedică, şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne(Evrei 12:/1). 
Ceea ce doreşte Dumnezeu să-ţi arate merită efortul de a te curăți tu însăți.

marți, 8 noiembrie 2016

Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.

Să nu umbli cu bârfe în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieţii aproapelui tău.
Eu sunt Domnul.Leviticul 19:1
 -a umbla cu bârfe este egal cu a te ridica împotriva vieții aproapelui tău.
 -să vorbești despre aproapele tău când acesta nu este de față;
 -să spui unei a treia persoane ceva ce nu ai vrea ca aproapele tău să audă;
 -să povestești mai departe, chiar și un adevăr auzit, despre o persoană, dacă acea persoană ar căpăta o imagine rea în fața celui care a auzit povestea ta;
  -să inventezi lucruri despre cineva doar ca să îi scoți un nume rău ;
O persoană care se îndeletnicește cu bârfa nici măcar nu va mai realiza că și-a făcut din bârfă un mod de viață.
Această persoană, fără un motiv anume, va încerca să își atragă cât mai mulți participanți la acest păcat.
 De obicei te va aborda cu o replică de genul ”ai auzit....ai văzut...știi ce s-a întâmplat...”
 Acești oameni iubesc să vorbească doar să se audă vorbind și nu contează despre cine și nici cu cine atâta timp cât bârfesc.
 Acești oameni păcătuiesc și nici măcar nu au nici o satisfacție de pe urma acestui păcat.
Adică, dacă un om fură într-adevăr este un păcat grav dar cel care săvârșește păcatul are un fel de satisfacție de pe urma păcatului său, dar cel care bârfește nu își satisface vreo poftă de nestăpânit, ci pur și simplu refuză să se gândească la ceea ce face și nu își înfrânează limba.
În Iacov 1:26 scrie:
”Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”
și în Iacov 3:5-6
”Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.”
Cei care umblă cu bârfe se numesc  stăpâni ai bârfe a vorbirii negative, sau cei care stăpânesc ”arta bârfei”, iar acest lucru înseamnă că numele dat este însăși caracterul satanic(uzurpator),  este însăși esența lor, să bârfească.
S-ar prea putea ca cei ce stăpânesc această ”artă a bârfei” să creadă că ei doar socializează, sau că spun câte o poveste nevinovată, dar în adevăr ei împrăștie otrava care ucide pe cel care este țintit de aceste ”povești nevinovate”.
Fiecare om are un prieten adică fiecare om care aude bârfa o va spune ”doar prietenului său de încredere”.
 În scurt timp, bârfa va cuprinde pe toată lumea.
Se spune despre un om care bârfea tot timpul.
 La o vreme i-a părut rău și a decis să se  pocăiască.
 A mers la un credincios și l-a întrebat ce să facă să fie iertat.
Credinciosul i-a spus să ia o pernă, să meargă în mijlocul satului să se urce in turnul bisericii și să împrăștie penele din pernă.
Omul a făcut acest lucru.
 Când a sfârșit, a mers din nou la credincios și i-a spus că a făcut ce i s-a cerut.
 Credinciosul s-a uitat la om și i-a zis ”acum du-te și strânge toate penele și fă perna la loc” omul a început să plângă și i-a spus că nu poate.
Tot așa este și cu vorbele noastre.
 Cum omul nu a putut să strângă penele împrăștiate, nici noi nu mai putem să ne luăm vorbele înapoi, dar putem să fim mai atenți.
Dacă un om are o părere rea cu privire la un alt om, ar fi mai bine să se roage pentru acel om.
Dacă auzi pe cineva vorbind rău de tine, nu te supăra și nci nu te du mai departe să spui ce ”nedreptate” ți s-a făcut.
Eclesiastul spune în cap 7:21-22
” Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău! Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.”
Dacă tu nu ești cel care spune ”povestea” totuși stai și tolerezi bârfa și doar asculți, acest lucru e viclenie și omul se face părtaș păcatelor celui care spune bârfa.
Ioan încurajează: 1 Ioan 3:18
Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
Dacă îți iubești aproapele ca și pe tine însuți nu doar că nu vei vorbi rău despre el dar nici nu vei îngădui să se spună nimic rău despre el.
 Un om care vrea să umble în căile lui Dumnezeu, trebuie să se disciplineze nici să nu gândească rău de aproapele său.
Isus avea dreptate, din prisosul inimii vorbește gura, așa că încearcă să vezi binele în oameni.
 Un om nu poate să acuze o nelegiuire în cineva, dacă nu are și el măcar o urmă a acelei nelegiuiri în el însuși.
Așa că eu pot să acuz în aproapele meu doar ceva ce eu însuși fac.
De aceea, mai bine să ne scoatem cu toții bârnele din ochi și apoi să mergem să scoatem paiul din ochiul aproapelui-