vineri, 30 august 2013

să ne bucurăm!



1. Diferența dintre a-ți plăcea, a fi îndrăgostit și a iubi este aceeași ca între acum, pentru o vreme și totdeauna.

2. Trăiește ca și cum cineva ar fi lăsat poarta deschisă…

3. Anul acesta nu mai vorbesc de rău. Am zis!

4. Dacă judeci un pește după abilitatea de a se cățăra în copac, va trăi toată viața cu convingerea că este un neisprăvit.

5. Cel mai important lucru pe care un tată poate să îl facă pentru fiica lui este să o iubească pe mama ei.

6. Nu-ți fie frică de ziua de mâine, Dumnezeu este deja acolo.

7. Petrece-ți viața cu cei care te fac fericit, nu cu cei care vor să te impresioneze.

8. E bine să guști cuvintele înainte să le spui, unele ustură rău.

9. Când ai o luptă cu propria conștiință și te lași bătut, câștigi.

10. Fericirea începe atunci când ai găsit sensul vieții.

11. Mai bine nu mai treci puntea decât să te faci frate cu cel rău.

12. Mulți alții sunt mulțumiți cu mai puțin decât am eu. (acesta era chiar delicios ca ilustrație, o veveriță americană, cu un porumb imens în față

13. Uneori trebuie să te ridici singur și să mergi mai departe.

14. Toți vrem să fim mai cu moț!

15. E greu să taci. Există pericolul să îți auzi gândurile.

16. Oamenii au mai multă nevoie de dragoste atunci când o merită mai puțin.

17. Nu contează câte resurse ai. Dacă nu ai habar cum să le folosești, niciodată nu vor fi suficiente.

18. Mută-ți gândurile în cer. Acolo nu e niciodată criză.

19. Toți suntem talentați când vine vorba despre dirijat.

20. Un om deștept crede doar jumătate din ce aude. Un om înțelept știe care jumătate.

21. A ține mânie este ca și cum ai bea otravă și te-ai aștepta ca celălalt să moară.

22. Speranța este vocea care îți șoptește că se poate atunci când toată lumea spune NU.

23. Nu trăi viața încercând să-i impresionezi pe ceilalți. Într-un final, oamenii te vor judeca oricum.

24. Nu-i spune lui Dumnezeu că ai o problemă mare; spune-i problemei că ai un Dumnezeu mare.

joi, 29 august 2013

pastreaza mereu un cantec in inima ta


Controleaza-ti limba.
Spune intotdeauna mai putin decat gandesti.
Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa.
Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.
 Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva.
Fii interesată de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor.
 Fii intotdeauna fericită cu cei ce rad si trist cu cei ce plang.
Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti.
Asculta ceea ce spun ei.
Fii fericită.
 Pastreaza mereu un cantec in inima ta.
Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe faţa.
Fii receptivă in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta.
 O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.
Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii.
 Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine.
Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.
Fii sensibilă faţa de simtamintele altora.
 Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.
Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine.
Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.
Nu insista in legatura cu drepturile tale.
Lucreaza, fii rabdatoare, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatită.
Astfel vei fi fercită tu şi vei ferici şi pe cei din jurul tău!

Maranata!



marți, 27 august 2013

Calc usor in zorii zilei

Calc usor in zorii zilei peste iarba inca uda 
Pe cararea care suie in gradina Ghetismani; 
Si-n racoarea diminetii, intr-o liniste profunda, 
Imi plec fruntea si genunchiul unde Tu ai plans cu-amar.
 Vreau sa-ncep cu-o rugaciune dimineata vietii mele; 
Zorii ei sa-i strang cu-o unda si sa-i leg apoi de cer; 
Sa fie mai sus de stele, sa strabata universul 
Cel cuprins de-atat mister! 
O, Parinte-Atotputernic!
 Tu, stapan pe vesnicie!
 M-ai tinut mereu alaturi de la leagan pàn-acum, 
Pe carari a caror nume, nimeni-n lume nu le stie; 
Tu mi-ai fost alaturi pe-al urcusului greu drum... 
Imi intind a mele brate catre Tine cu iubire, 
Ochii mei de-acum spre ceruri isi croiesc vesnicul drum; 
Scoate-ma de-aici, din greul labirint fara de stele 
Si rapeste-ma la Tine sa-mi uit viata pan-de-acum.
 Imi continui rugaciunea jos, pe piatra inca uda, 
Unde Tu ai plans amarnic pentru omenirea rea; 
Vad maslinii-n-a lor floare mirosind a bunatate
 Si atunci cand mana-Ti sfanta ranile le vindeca. 
Pleaca-ti ochii peste mine si vezi-mi sudoarea fruntii 
Cum ma-nvaluie in seara unei vieti apuse-acum;
 Caci cu glasul-mi stins in lacrimi in racoarea diminetii.... 
Doamne, varsa-Ti bunatatea peste-oftatul plin de chin. 
Parul meu e nins pe tample, doresc grabnic sa Te vad, 
Ca sa-Ti multumesc, Parinte, ca mi-ai scris cu slova Ta; 
Pe toti cei din neamuri sfinte: Avraam, Isaac si Iacov
 Si sa fim in vesnicie, stand cu totii-n preajma Ta.
Amin

duminică, 25 august 2013

Nu uita, doar prin credinţă!

Dacă viaţa ta e-amară şi urcuşu-ţi este greu,
Dacă lacrima îţi curge pe obrazul marmoreu,
Dacă nimeni nu-ţi vorbeşte şi răspuns aştepţi mereu,
Nu uita că sus în ceruri te ascultă Dumnezeu!
Dacă trupul se-ncovoaie mine sub poveri greu de purtat,
Dacă rana e adâncă şi te simţi ca un ratat,
Dacă tot ce te-nconjoară e suspin şi e oftat,
Nu uita nicicând că Domnul e prezent, nu te-a uitat!
Dacă sufletul tresare, doborât şi-n agonie,
Dacă toţi din jur aşteaptă pentru fapte, o simbrie,
Dacă dăruieşti iubire şi primeşti doar silnicie,
Nu uita, Isus te vede, de acol´din veşnicie!
Dacă prietenii te lasă, tălmăcind mereu cuvinte,
Dacă vorba ta e-adesea un motiv de luare-aminte,
Dacă nu cunosc iertarea şi te-nlătură cuminte,
Nu uita, Domnul ţi-e frate şi prin El, ai un Părinte!
Daca tatăl tău iţi este împotrivitor şi plângi,
Dacă pocăinţa este pentru mulţi, fapt de nătângi,
Dacă tu te lupţi zadarnic şi durere-n suflet strângi,
Nu uita, doar prin credinţă, poţi acestea să le-nvingi!
Dacă viaţa ta e tristă şi mereu împovărată,
Dacă lupta ta pe cale e vazută demodată,
Dacă veşnicia este pentru lume-un “altă dată”,
Nu uita, alege viaţa şi trăieşte fără pată!
Dacă pana îţi aşterne chiar şi-aşa, cuvinte sfinte
Dacă tot ce ai în suflet e o dragoste fierbinte,
Dacă acceptarea este o opţiune-n a ta minte,
Nu uita că mântuirea e răsplata, ia aminte!
Dacă sufletul tresare la a Duhului şoptire,
Dacă ţinta ta e cerul şi finalul, izbăvire,
Dacă-ndrumator îţi este Domnul şi a Lui sfinţire,
Nu uita că truda-ţi fi-va, răsplătită-n nemurire.

vineri, 23 august 2013

.haide să ne bucurăm!

Bucuraţi-vă întotdeauna. Iată o poruncă interesantă şi greu de îndeplinit, din punct de vedere omenesc, firesc! 
Pavel privea din perspectiva vremurilor sale spre vremurile mele şi afirma că în vremurile în care voi trăi eu, vor fi vremuri grele:
2 Timotei 3:1 
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 
Nu ştiu ce a văzut Pavel în Duhul, sau ce fel de inspiraţie a avut el, şi dacă a avut el dimensiunea totală a răului din vremurile acestea.
Dacă viaţa altora este afectată astfel de durere, păcat, moarte şi nenorocire, nici noi nu suntem feriţi de porţia noastră câteodată zilnică de probleme: îngrijorări, angoasă, suferinţă, neînţelegeri, moarte, boală, păcat. 
Mai ales păcatul… 
când ne ia prin surprindere, şi îi cădem victime. 
Plânsul lui Petru după lepădarea de Domnul ne năpădeşte inimile şi sufletul!
Şi atunci, cum să te mai bucuri? 
Adică, înţeleg bucurie când ai parte de o zi senină, sau de câte o zi în care problemele te-au ocolit şi au lovit pe altcineva, departe de tine! 
Dar, ÎNTOTDEAUNA? 
Espe posibil asta, sau este o exagerare scăpată de Pavel printre alte lucruri bune spuse de el?
Să nu uităm că scopul nostru nu este de a deveni fiinţe care trăim prin vedere, ci prin credinţă
 (2 Corinteni 5:7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere). 
Lucrurile care se văd, sunt trecătoare 
(2 Corinteni 4:18 
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice)
 trece şi plăcerea, şi tinereţea, cum trece şi suferinţa şi necazul. 
Dar există plantată în noi o viaţă nouă, care nu trece niciodată! 
Există în noi o nădejde care nu va dispare!
 Este viaţa Domnului Isus Christos şi nădejdea veşniciei!
Noi trebuie să privim toate lucrurile ca o oportunitate de a ne îndrăgosti mai tare de Dumnezeu; noi avem un Tată iubitor, care face ca toate lucrurile să lucreze în folosul nostru 
(Romani 8:28 
De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său). 
Noi trebuie să privim mereu DE CEALALTĂ PARTE! 
Partea din care priveşte lumea, nu este destul de bună pentru noi! 
Noi nu suntem din lume, ci din Dumnezeu!
Vezi, ce prieten bun a fost Isus cu Lazăr şi surorile sale, Maria şi Marta! 
Când Lazăr s-a îmbolnăvit, Isus putea să-l vindece de la distanţă.
 Surorile şi-au privit fratele stingându-se puţin câte puţin. 
Sunt convins că au trimis vorbă lui Isus, dar acesta nu a venit la timp… 
şi Lazăr a murit!
 Ce durere şi tristeţe! 
Însăşi Isus varsă lacrimi la mormântul lui Lazăr! 
Dar clipe mai târziu, Lazăr este înviat, surorile îşi primesc fratele înapoi viu, numele lu Dumnezeu este slăvit, şi toate lucrurile au lucrat împreună spre binele lor şi spre slava lui Dumnezeu. 
Pavel şi Sila erau apostoli şi iubiţii lui Dumnezeu. 
În Filipi, au predicat Evanghelia cu putere şi au vindecat bolnavii.
 Apoi, se părea că cu o anumită ocazie, Dumnezeu i-a lăsat pe cei doi apostoli în mâna unor necredincioşi mânioşi. 
Chiar au fost bătuţi şi apoi închişi în închisoarea locală.
Acolo Pavel şi Sila au continuat sp facă ceea ce ştiau ei mai bine: să cânte lui Dumnezeu. 
Şi Dumnezeu i-a scos din temniţă printr-o minune, ca apoi să se pocăiască o întreagă familie şi numele lui Dumnezeu să se slăvească. 
Pavel ştia despre ce vorbeşte când ne cerea să ne bucurăm întotdeauna!
Lucrurile care vin în viaţa noastră nu sunt scăpate de sub controlul lui Dumnezeu. 
El nu a scăpat controlul asupra lumii. Totul se desfăşoară după planul lui Dumnezeu. 
Şi totul are ca sfârşit binele nostru şi slava lui Dumnezeu. 
Aşa că, haideţi să ne bucurăm!

joi, 22 august 2013

.Nu-L limita pe Dumnezeu.

Nu-L limita pe Dumnezeu.
DOAMNE DUMNEZEUL meu, ce înseamnă asta, că eu Te limitez?
Așa putere am eu?
Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?
Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată:
da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași
Oare?
Domnul Dumnezeu face doar ce-i este permis de oameni?
Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece?
Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine?
Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră.
Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraaam, Isaac și Iacov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată.
Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea
Domnul Dumnezeu nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har.
El nu mă iubește doar cât îi permit eu.
El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu.
El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu.
Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine.
El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere.
Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cel limitat dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Iacov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut.
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Moise dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon.
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Babilon și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei.
Domnul Dumnezeu nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
Domnul e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute.
Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea.
Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau.
Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă.
Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercat și nici dacă vreau să mă iubească.
El e Dumnezeu Atotputernic.
Nelimitat.
Neschimbat.
Nealterat de gândirea mea limitată.

miercuri, 21 august 2013

în dragoste!

Că dragostea dă aripi știu
Și că e oarbă eu cunosc
  Că dă belșug de bucurii
 Și zâmbete și nostalgii 
Câ-aduce zâmbet de copii 
Și flori și stropi și melodii
 Că  aduce minte orișicui 
Acolo unde moarte nu-i
 dar, știu acum că;
 Dragostea te rupe 
Chiar de viața ta
 Te umple de durere 
Și chiar de frumusețe
 Te vindecă de răni 
Și te-nvelește-n ploi 
În ploi de fericire 
Și lacrimi și iubire
 Și-n ciuda a tot
 Ce e ea tot frumoasă  e !
Cu plâns. durere, moarte
 Și chin neinchipuit... 
Aduce împlinire 
Și asta-i de dorit!

marți, 20 august 2013

Esti langa mine

Esti aici mereu chiar daca te simt doar cateodata..
Esti mereu langa mine, ma vezi si ma studiezi in fiecare dimineata cand ma trezesc plina de bucurie sau nervoasa...
Esti langa mine in miez de noapte cand am un somn linistit sau cand sunt agitata si nu pot dormi.
 Esti aici langa mine acum cand am curaj sa scriu aceste randuri, acum cand incerc sa-ti fiu placuta dar si atunci cand fac lucruri care te deranjeaza.
 Esti aici langa mine cand incerc sa ma gandesc la Tine dar si atunci cand imi permit sa-mi pierd vremea cu gunoaie...
Esti langa mine cand apreciez, incurajez si zambesc dar si atunci cand critic, jignesc si sunt tulburata de manie..
Esti langa mine cand ma bucur de caldura soarelui dar si atunci cand ma cuprinde melancolia in timp ploios si nefavorabil..
Esti langa mine atunci cand iti multumesc si ma bucur de prezenta Ta dar ,si atunci cand uit de Tine. Esti langa mine mereu, in orice moment, 100% din timpul meu si eu decid daca te fac sa zambesti sau nu.
 Eu un fir de praf am puterea sa decid...raspund si eu pentru ceva in lumea asta....viata mea! 
Tu imi dai sansa sa-mi fac viata o capodopera sau un gunoi...imi dai sansa sa te fac sa zambesti sa sa te intristez...
Vreau sa-mi amintesc totdeauna ca Tu esti aici chiar daca nu te simt..
fericirea mea depinde de cat de mult imi dau seama ca Tu esti langa mine...
Esti cel mai fericit dintre toate fiintele si bucuria mea o gasesc in Tine

luni, 19 august 2013

rugaciunea sufletului

Iubitul meu din cer
Ce mult eu te doresc
Să vii azi la mine
Şi rana să mi-o legi.
Te-aştept din clipa când
Mi-ai spus că mă iubeşti
De atunci îmi arde dorul
Şi azi la fel ca ieri.
Vino cu mâna-Ţi caldă
Atinge-mă din nou
Aşa ca altădată
Să te mai simt din nou.
E grea vegherea
Când viaţa te-nşală
Îţi fură rugăciunea
Ca să te lase afară...

vineri, 16 august 2013

Oare, de ce m-ai ales?

Cerul plânge cu stropi tăcuţi, dar repezi, mici, deşi, ascuţiţi.
Mă apasă păcatele mele şi fiecare strop e ca un amestec de venin cu miere.
Umbrela nu-mi rezistă, s-a ciopârţit de la acid. Ah, ustură!
DOAMNE, unde pot fugi departe de Faţa Ta?
Am încercat să mă împac cu gandul că... mai rezist.
Slabe şanse, am cedat!
Tată, mă căiesc.. mi-ai sfâşiat sufletul cu durerea Ta.
Ochii Tăi mi-au plâns prin Cruce picuri din fagurul de miere.
Lacrimile Tale îmi spală mie ochii şi văd cine sunt.
CUM se poate să mă iubeşti atât de mult?
Mă zdrobeşti în picăţele... ca apoi să faci o artă din ele.
Ce dulce este pacea Ta, mă copleşeşti cu o iubire de neînţeles.
Oare, de ce m-ai ales?
Te iubesc!

joi, 15 august 2013

Domnul nu greșeșete niciodată!

Domnul nu greseste niciodata!
Când ale Domnului cărări
Îmi par de neînțeles și grele
Și ale grijurilor mări,
Se afundă dorurile mele;
Când simt că atât de greu
Se scurge o zi.....
Care de chin e plină toată
Atunci mă -ncred în El fie ce-o fi.
Căci Domnul nu greșește niviodată!
Când inima de îndoieli e mușcată
De întrebări fără rasuns cuprinsă,
De disperare când e atacată,
De nepricepere când e atinsă,
Atunci cu năziunța-mi obosită;
O încredințez în mâna Lui  de Tată!
Cu lacrimi,dor și cu credința-mi  înnoită....
Căci Domnul nu greșește niciodată!
De aceea inima ridică-te!
Și lasă să zboare tot cei fără rost și trecător,
Acolo în lumina Lui vei vedea,
Ce bine te a condus Mărețul Creator.
Și chiar de ar fi să pierzi ce ai mai drag
Să treci prin noaptea  rece  întunecată,
Chiar de ar fi să treci al morțții prag...
Tu nu uita!
Căci Domnul nu greșeșete niciodată!

miercuri, 14 august 2013

A sta în prezența Lui....

Este bine sa stai si sa meditezi. 
Mai ales in prezenta lui Dumnezeu. 
Nu mai privesti la cei din jurul tau, ci privesti mai mult la tine. 
Nu mai vezi paiul din ochii celorlalti ci vezi de fapt cat de mare este barna intepenita in ochiul tau. Disciplina este recunoasterea autoritatii date de Dumnezeu. 
Pentru ca El a disciplinat poporul Sau inainte de a-i aduce in tara promisa. 
A durat 40 de ani, dar a meritat. I-a disciplinat, pentru ca ei sa poata sta inaintea Sa. 
Dumnezeu nu este dezordonat si nici pe noi nu ne-a creat in dezordine. 
Daca stam sa ne gandim, nici un program pe calculator nu functioneaza daca datele si informatiile nu sunt ordonate. 
Asa ca "disciplina este rupta din Rai". 
Fara o ordine lucrurile nu pot functiona. 
Iar eu in Mana Sa sunt in ordine.

marți, 13 august 2013

eu voi zbura!


Într-o zi când viaţa voi sfârşi
Eu voi zbura
Spre albastrul şi seninul Cer
Eu voi zbura

Eu voi zbura spre glorii
Când viaţa jos voi termina
Eu voi zbura

Când pe ţărmul mării de cristal
Eu voi sosi
Voi vedea pe sfinţii Tatălui
Şi pe Isus

Voi cânta la masa Mirelui
Eu voi cânta
Şi voi sta la dreapta Mirelui
Acol’ eu voi sta.

Frumusetea-i o podoaba!

Frumusetea-i o podoaba!
 E un dar ,e un mister 
Dar nu care e pe fata, 
Ci care e-n caracter
Frumusetea-adevarata 
Nu sta-n haine si-n vesmant, 
Sta intr-o minte curata 
In purtare si-n cuvant.
Purtarea sau mintea buna 
Si un caracter curat 
Il face pe om sa fie 
Frumos cu adevarat.
Frumusetea-ntelepciunii 
Cand se-aduna fir cu fir 
E mai scumpa ca argintul 
Si ca aurul din fir.
Se poate sa fiI la haine 
Sau la chip foarte frumos. 
Dar in cap daca nu-i minte 
n-o sa ia nici un folos.
O purtare cuviincioasa 
Un cuvant ,un lucru bun 
Fara vorba mincinoasa 
Adevarul doar de-l spun. 
Cel ce vrea ca-n asta lume 
Sa fie cel mai frumos
 Sa inspire pe-a lui fata 
Chipul Domnului Hristos!!
Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; 
a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, 
măcar că omul nu poate cuprinde,
 de la început până la sfârşit, 
lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

sâmbătă, 10 august 2013

Să mai spunem ceva ...despre barbati!



Bărbatul este mult mai puţin religios decât femeia.

Scepticismul bărbatului vine din faptul că el se bazează pe logică şi raţionamente.

Bărbatul este mai activ, mai agresiv şi are mai mult spirit de aventură.

Este mai stabil emoţional şi mai stăpân pe sine, în privinţa lucrurilor mari, decât este femeia. Totuşi este mai iritabil, mai excitabil şi mai lipsit de răbdare în privinţa lucrurilor mici.

Să mai spunem că este încrezut, lăudăros şi demonstrativ.

Dar este mai optimist decât femeia şi are o atitudine mai profesionistă.

Este mai obiectiv şi mai consecvent, pentru că aceste stări sunt derivate din logică.

Poate să se concentreze cu consecvenţă asupra unui lucru, fără ca emoţiile să-l inhibe.

Bărbatul este o fiinţă nomadă într-o măsură mai mare decât este femeia.

Mutarea dintr-un loc în altul nu-l afectează aşa de mult ca pe soţia sa.

Mutarea într-un alt oraş îi dă femeii un senti-ment de frustrare, fiindcă această dezrădăcinare îi afectează sentimentul de siguranţă.

bărbatul nu are un spirit de observaţie aşa de dezvoltat ca femeia. Iar dacă soţul nu-i remarcă noua ei rochie sau coafură, să vezi necaz!

Când se rătăceşte, o femeie opreşte şi întreabă pe unde s-o ia.

Pentru un bărbat, acesta este un semn de slăbiciune.

Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul: „Întreabă odată, omule, şi nu mai înconjura Sinaiul ăsta!

Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"

Când creierul bărbatului se odihneşte, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc şi analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.


Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.


....bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a creierului pentru vorbire, ...bărbaţii au capacităţi limitate în privinţa vorbirii şi conversaţiei.


Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, aşa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: --Bine!


-Ca ieri.


-Nimic nou!


Bărbaţii folosesc limbajul pentru a se întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate-


Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei şi informaţii, iar femeia, sentimente şi emoţii.


Bărbatul se pierde pe sine în muncă şi în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii şi în mulţimea relaţiilor.


Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbeşte, ea nu aşteaptă să i se găsească soluţii.


Cineva spunea:


- „Odată nu i-am vorbit nevestei şase luni. N-am vrut s-o întrerup!"


Bărbaţii se simt motivaţi şi mobilizaţi atunci când se simt necesari.




in concluzie...


O motocicletă poate fi făcută să meargă şi pe o roată, dar de obicei ea merge pe două roţi. Cuplul este bine legat când femi-nitatea femeii şi masculinitatea bărbatului nu sunt depreciate, din dorinţa de a se confunda cu celălalt.

vineri, 9 august 2013

pastreaza un cantec in inima ta


 Controleaza-ti limba. 
Spune intotdeauna mai putin decat gandesti. 
Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa.
 Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.
 Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva. 
Fii interesată de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor.
 Fii intotdeauna fericită cu cei ce rad si tristă cu cei ce plang. 
Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti. 
Asculta ceea ce spun ei.
 Fii fericită.
 Pastreaza mereu un cantec in inima ta. 
Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe faţa.
 Fii receptivă in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta.
 O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.
Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii.
 Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine. 
Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.
 Fii sensibilă faţa de simtamintele altora.
 Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.
 Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine. 
Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.
Nu insista in legatura cu drepturile tale. 
Lucreaza, fii rabdatoare, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatită.
Astfel vei fi fercită tu şi vei ferici şi pe cei din jurul tău!
Maranata!

joi, 8 august 2013

Echipează-te! veghează!

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,
şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei, Efeseni 6:13-19
Nu sunt în stare să mă împotrivesc în zilele mele rele prin puterea mea.
Dacă eşuez în zilele rele, este pentru că încerc să mă împotrivesc cu abilitățile mele, cu puterea mea, cu ceea ce pot eu.
Singurul lucru care îl pot este:
- să nu mă împotrivesc îmbrăcat în mine.
Dar dacă iau toată armura lui Dumnezeu, dacă iau puterea Lui, atunci înfrângerea nici nu încape în discuție. Prin definiție Domnul Dumnezeu este biruitor, deci dacă eu stau în El, îmbrăcat cu puterea Lui, eu sunt mai mult decât biruitor.
Nu pentru că eu aş fi în stare de ceva, ci prin Cel ce mă iubeşte biruiesc.
În zilele când sunt înfrânt, nu sunt înfrânt pentru că armura Domnului ar fi una neputincioasă să-mi dea biruință.
-Nu.
-Sunt înfrânt pentru că în loc de coiful mântuirii, capul mi-e acoperit cu o înțelepciune lumească și gânduri egoiste.
-În loc să am mijlocul încins cu Adevărul, eu am ajuns să cred minciunile lui satan,din mass-media,din surogatele predici,din scrierile minunaţilor creştini blog-işti, din orice revelaţie a falşilor prooroci ce îşi etalează scursurile profetice din propria lor (ne)-ruşine .
- În loc să fiu îmbrăcat cu platoşa neprihănirii, care este Isus-Domnul, mă duc înaintea lui Dumnezeu ca şi cum aş merita ceva prin mine, dovedind propria-mi stare fariseică a unei măşti evlavioase de paradă duminicală.


-În loc să mă încalț cu râvna Evangheliei păcii, mă descalț să mă relaxez, doar şi mâine mai e o zi, deşi azi mi-e dat totul pentru a răspândi mireasma sfântă a Cerului-(azi îngrop talantul timpului prin risipa răsfoirii net-ului).
-În loc de scutul credinței, am o teologie bine pusă la punct, astfel încât mustrarea Domnului nu mai are efect de cutremur şi pocăinţă -sunt anesteziat până la moarte de propria-mi teologie!
 -În loc de sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, folosesc formule magice ”în Numele lui Isus” ca să mi se facă voia, căci iscusinţa ,elocvenţa vorbirii,scrierii mele sunt modelul de gâdilare a firii mele nerăstignite, spre pierea mea şi a celor ce mă ascultă (citesc) .
-Armura mea nu e făcută să reziste la atacurile celui rău, armura Domnului însă este în stare să surpe zidurile necredinţei,să sfarme jugul robiei păcatului să dea drumul celor apăsaţi de păcat.
-Armura lui Dumnezeu este îmbrăcămintea divină pentru un credincios ca acesta să poată rămâne în picioare după ce va fi biruit totul.
-Nu e destul să tot proclami că eşti mai mult decât biruitor, ca după ce biruieşti să-ți dai duhul. După ce biruieşti trebuie să rămâi în picioare, urmează o altă luptă .
-Azi vei fi luptat în armura ta?
-Mâine poate va fi o nouă zi cum te vei echipa?
-Nu uita :
-Biruinţa ta de azi nu-ţi va garanta succesul tău mâine !
-Echipează-te! veghează! fii străjer pentru casa ta şi pentru cei ce Domnul ţi-a încredinţat!
-Maranata!

marți, 6 august 2013

ai nevoie de curaj


Curajul este de fapt frica care si-a spus ultima rugaciune.
Cei ce se tem de vocea gloatei se pierd repede in multime.
Curajul nu este absenta fricii, ci biruinta asupra ei.
Curajos se numeste omul care stie doar el cat ii este de frica.
Succesul nu este niciodata final, iar infrangerea nu este niciodata fatala; ceea ce ramane in ultima instanta este curajul.
Curajul este capacitatea de a te purta asa cum trebuie chiar si atunci cand esti pe jumatate mort de frica.
 A fi curajos nu inseamna a te arunca inainte in primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului.
Poti pierde banii - e rau.
Poti pierde un prieten - e si mai rau.
Dar daca ti-ai pierdut curajul - ai pierdut aproape totul.
Curajul este virtutea care face posibile toate celelalte virtuti.
Omul care stie ca are asigurata viata vesnica nu se mai teme de moarte.
Curajul este un fel de cunostinta superioara prin care ajungem sa putem face distinctia dintre lucrurile de temut si lucrurile de care nu trebuie sa ne mai temem.

luni, 5 august 2013

cum abordezi lucrurile marunte?


Un lucru mărunt trece de obicei nebăgat în seamă, măcar că poate fi purtătorul unui mesaj important. 
Un simptom slab ar putea revela instalarea unei boli grave, dacă n-ar fi etichetat ca nesemnificativ. 
Un ţânţar “nervos şi foarte slab de constituţie” inoculează germenul fatal al malariei.
 O schimbare abia perceptibilă în zumzetul motorului se străduieşte a comunica iminenţa unui defect în funcţionarea automobilului, etc …
Multe lucruri în viaţă sunt retrogradate la statutul de “mărunt” prin simplul fapt al repetării lor cu oarecare frecvenţă. Procesul se cheamă “obişnuinţă”, un mecanism mental cu două tăişuri. 
Obişnuinţa ne ajută să abordăm în mod automat situaţiile cu care ne confruntăm frecvent, fără a trece de fiecare dată prin întreg procesul de investigare, informare, analiză şi decizie. 
Lucrând în conjuncţie cu memoria, obişnuinţa ne scuteşte de efortul mental reclamat în mod constant de faptul divers ... În acelaşi timp, obişnuinţa prezintă anumite pericole. 
Ea toceşte acuitatea mentală în perceperea situaţiilor repetate, reducând la minim (sau la zero) elaborarea.
 Obişnuinţa funcţionează în acest caz ca un filtru, selectând informaţiile pe care memoria le eliberează la primirea anumitor stimuli din exterior.
De exemplu, când auzim sirena ambulanţei pe drumurile publice, mintea noastră este condiţionată să răspundă într-un anumit fel.
 Mintea extrage din arhiva memoriei informaţiile practice, utile şi urgente.
 Ştim de îndată că trebuie să tragem pe dreapta, făcând loc ambulanţei să zboare spre destinaţia ei.
Ambulanţa are prioritate şi a nu i-o acorda ne-ar putea costa o amendă grasă. 
Obligaţii şi consecinţe sunt termenii în care gândim întâlnirea cu ambulanţa.
Cum reacţionăm în timp ce aşteptăm ca ambulanţa să treacă?
 Nerăbdători!
 Frustraţi!
 Chiar acum şi-a găsit să vină, când suntem atât de grăbiţi!
 Între timp lumina semaforului se schimbă.
 Pufnim nervoşi
. Încă două-trei minute irosite.
 Întârzierea ne afectează starea mentală şi programul zilei.
Ce pierdem din vedere?
 Undeva s-a întâmplat un accident.
 Cuiva i s-a făcut rău. 
Cineva se zbate între viaţă şi moarte, iar minutele pierdute de noi pot însemna pentru cel/cea în cauză diferenţa între a trăi şi a muri.
Sirena ambulanţei a devenit un lucru mărunt.
 Ne-am obişnuit să ne oprim la aparenţe. 
Contabilizăm doar pierderile proprii. 
Rămânem concentraţi pe noi înşine.
 Ne-am deconectat, cu multă vreme în urmă, de adevărata semnificaţie a trecerii ambulanţei, care aleargă în ajutorul semenului nostru.

Dacă adevărul doare, minciuna doare şi mai tare.


Ne doare cînd cineva ne loveşte.
Ne doare cînd altcineva e lovit.
Ne doare chiar cînd lovim noi.
Viaţa doare.
De multe ori m-am întrebat de ce mă încarc cu durerile altora.
 N-am reuşit un răspuns prea convingător.
Am constatat că mă deranjează lucruri cu care nu am tangenţă, dar care îi deranjează pe alţii.
Oare de ce mă doare?
 Pe unii nu-i doare nici în cot, iar pe mine mă doare uneori fizic.
Merită?
De cele mai multe ori constat că este vorba de principii, mai ales de principiile simple ale omului cinstit.
Cam ce am încercat să fiu toată viaţa.
Sunt consternat cînd încerc să fac un bine şi iese pe dos.
Şi asta doare.
Dar nu-i aşa, viaţa doare…
Mai doare cînd nu sunt înţeles, dar nu mă doare lipsa de comunicare, ci răstălmăcirea binelui.
La fel ca şi viaţa, răul doare…
Îmi pierd viaţa încercînd să-mi explic viaţa, durerea?
 Viaţa e prea scurtă să fie explicată.
Ea trebuie doar trăită.
Explicaţiile le va da altcineva, altcumva, altundeva, atunci cînd viaţa nu mai doare..
De fiecare dată cînd eu am lovit m-a durut.
M-a durut nedreptatea, m-a durut falsitatea, m-a durut că mi se explica ce făceam.
Mă amestecam în ce nu ar fi trebuit să mă doară.
Şi mi se explica de ce nu trebuie să mă doară sau dacă chiar aveam chef de dureri, de ce ar fi trebuit să mă doară.
Atunci m-am întrebat de ce este atît de multă prefăcătorie în lumea în care trăiam.
De ce totul este atît de artificial, de convenţional, printre cei pe care credeam că îi cunosc?
Aveam impresia că sunt prieteni.
M-am înşelat.
 M-au înşelat.
S-au înşelat.
Viaţa doare…
Dar nu pot fugi de durere cu un zîmbet fals pe buze.
Nu pot să mă mint şi nu pot să îi mint.
Dacă adevărul doare, minciuna doare şi mai tare.
A cui e lumea asta, a lor?
Viaţa lor nu doare.
Viaţa lor nu este viaţa mea.
Cînd era găsit un supravieţuitor i se dădeau primele îngrijiri.
 Şi o lua de la capăt.
Cînd se constata existenţa unui cadavru i se acorda ultimul rit.
De cele mai multe ori îi preţuim pe morţi mai mult decît pe vii.
Ne pare rău că nu am făcut mai mult, că nu am interacţionat mai mult, că s-au dus.
 Şi ne doare…
Oare de ce nu ne-a durut cînd erau încă în viaţă?
Pentru că viaţa …doare.

duminică, 4 august 2013

de ce a creat Dumnezeu femeia?


Dumnezeu a stiut ca barbatul uita pe unde îsi pune lucrurile si avea nevoie de cineva care sa-i aminteasca.
Dumnezeu a stiut ca cineva trebuie sa lucreze gradina când barbatul se uita la meci.
Dumnezeu a stiut ca barbatul are nevoie de un ceas desteptator, si astfel a creat femeia.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este muncitor, dar era nevoie si de un cheltuitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este gânditor, dar trebuia sa fie si un vorbitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul pastreaza secretele, dar era nevoie de cineva care sa transmita stirile.
 Dumnezeu a stiut ca barbatul se multumeste cu putin, si astfel a creat femeia ca sa-l motiveze la progres.
Dupa ce a creat barbatul, Dumnezeu a privit si a zis: „Pot sa fac ceva mai bun"

joi, 1 august 2013

din gandurile unei vacanțe



Îmi plac locurile curate, incarcate de amintiri, vestigii istorice, centre culturale, sau pur si simplu localitati rustice, pierdute de civilizatie, linistite, pitoresti si cu acel aer ce-ti doresti sa il poti imbutelia sa-l iei la pachet.

Calatoriile insa nu ar avea farmec fara cel mai important"ingredient", dupa parerea mea, adica partenerul sau partenerii de calatorie, in speta, prietenii.

Im place ideea "saritului"in masina, viteza la limita admisa, geamurile deschise si schimbul sporadic de pareri, dar vorba cat mai putina, ideea asezarii intr-o pozitie cat mai comoda, pentru a putea admira cat mai bine peisajul desfasurat in fata ochilor in fuga kilometrilor asternuti sub rotile masinii.

Cat de incarcate de cuvinte sunt uneori tacerile, cand gesturile aparent banale, cum ar fi sarutatul mainii, in timp ce ochii ii sunt atintiti asupra drumului, dar gandul ii este la tine, un zambet aruncat din cand in cand, dar mai ales tacerea, acea tacere "vorbita", a carei traducere numai doua suflete gemene o poate transcrie...

Mai sunt prietenii....

Ce ar fi viata fara ei?...

cand inima iti e franta, cand lacrimile parca nu se mai opresc, cand durerea te apasa si totul pare lipsit de sens, prietenii sunt cei ce iti dau puterea de a merge mai departe.

Eu sunt un om bogat si asta doar pentru ca am astfel de prieteni, prieteni de-o viata, sau doar voci fara chip in telefon, dar calde, care pun balsam in sufletul ce-si striga durerea uneori prea mult .

Prietenii mei sunt cei ce mi-au daruiesc unele din cele mai frumoase momente din viață. imaginile si gandurile mele bune, ca si voua, celor ca "ma cititi" cu sufletul...Iar voua,