Să fim atenţi!

„Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat-o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea” (Proverbe 28:10).

În plan spiritual, oamenii au nevoie de orientare, iar lumina şi indicatoarele vizibile sau acustice au rolul direcţionării pe „calea cea bună”. Însă nu toate fiinţele din jurul nostru sunt bine intenţionate, unii chiar îşi propun să-i inducă în eroare pe semenii lor, să-i ducă pe „calea cea rea”. În aceste condiţii vom observa, în cele ce urmează, efectul de bumerangal acţiunilor lor.

Cei care sunt iniţiatori ai unor lucrări, în cazul nostru, de natură spirituală, cei ce promovează o doctrină religioasă, au un efect mai mare sau mai mic asupra maselor de credincioşi, căci toţi învăţătorii nasc ucenici şi orice teorie are adepţi. Apostolul Pavel avertiza într-o scrisoare pastorală: „Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (Timotei 3:13). Asistăm, aşadar, la un efect dublu, amplificat şi total al răului: autoînşelarea mentorilor şi seducerea celor de curând iniţiaţi. Pavel exemplifica şi explica: „... cuvântul lor va roade ca gangrena... s-au abătut de la adevăr... şi răstoarnă credinţa unora. (dar tot el îşi exprima satisfacţia limitării efectelor lor negative, când a adăugat)  Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită...!” (2 Timotei 2:17-19). Aceasta este constatarea înţeleptului: în timp ce se aşteaptă ca „oamenii fără prihană” să cadă în groapa înşelătorilor, la gura gropii se schimbă „destinul”, iar „oamenii fără prihană moştenesc fericirea”.

Atenţionarea din scrisoarea lui Iuda, dovedită cu exemple din cer şi de pe pământ, îi demască pe cei ce intenţionează sub diferite forme şi interese să rătăcească pe credincioşi:„Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi; nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor ...” (Iuda 1:12-13). Caracterizarea este foarte dură, dar ce-ar putea descrie mai real întunericul în care vor intra pentru eternitate, prin uşa gropii pe care au săpat-o pentru alţii, fără nicio sfială. Rătăcirea se face de regulă prin înşelare, dar poate fi efectuată şi prin forţă, cum s-a întâmplat în cazul adversarilor lui Daniel, care şi-au găsit sfârşitul vremelnic tot în groapa pregătită pentru alţii (Daniel 6). Dumnezeu veghează, deopotrivă, ca cei răi să fie pedepsiţi şi cei credincioşi să fie salvaţi, după cum scria apostolul Pavel: „Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează  şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ... Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,  când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut ...” (2 Tesaloniceni 1:6-10).

Concret, în vremea noastră, sunt mulţi care se adresează adunărilor de credincioşi, prin mesaje rătăcitoare. Predicatori, proroci şi cântăreţi, care privesc spre interese personale, de la slavă deşartă la câştiguri materiale, influenţaţi de lumea din jur, compromit lucrarea sfântă şi duc poporul pe calea cea largă, care este „calea cea rea”. În adunări sunt mulţi care vor fi înşelaţi, aşa cum prevestea Domnul Hristos (Matei 24), dar s-o ştie toţi, „oamenii fără prihană” - credincioşii cu inimă sinceră, care se tem de Domnul şi păzesc Cuvântul Lui, au călăuzirea Duhului Sfânt şi nu pot fi induşi în eroare. Ei au lumină şi har de la Domnul şi îşi vor da seama când o învăţătură, o prorocie şi chiar o minune este opera Diavolului. Culmea acestor stări este dată de faptul că cei ce acceptă în mod deliberat păcatul, chiar dacă o fac la început într-un mod ce le dă impresia că libertăţile lor nu sunt probleme mântuitoare, ci ţin de încredinţări ce permit de fapt trăirea după firea pământească, ajung treptat să comită, să accepte stări vinovate, ce îi conduc în prăpăd şi pierzare „... şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (2 Timotei 3:13). Acestor „stele rătăcitoare, ... le este păstrată negura întunericului pentru vecie” (Iuda 1:13).

Viitorul va dovedi cât este de neprihănit fiecare şi ce intenţii are; dreptatea lui Dumnezeu va şti pe cine să lase să trăiască şi pe cine să osândească, „... va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4:5). Concluzia şi aplicaţia prezentului, trebuie să fie o profundă cercetare personală, la care conştiinţa şi lumina Duhului Sfânt pot observa orice vinovăţie, fie în lipsa sfinţeniei – risc să fim rătăciţi, fie într-o slujire distructivă – risc să sfârşim în groapă. Să fim atenţi! Să ne ferim „de orice se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22), pentru a avea siguranţa fericirii, nu riscul gropii.

Nu te-ncrede în oricine!

Cine vrea să treacă cu bine prin această lume, trebuie să-şi deschidă bine ochii şi chiar când doarme să fie cu un ochi deschis, fiindcă în ea se găsesc multe momeli pentru peşti, multe laţuri pentru păsări şi multe curse pentru om. Câtă vreme în jurul nostru umblă atâtea vulpi, cată să nu fim gâşte.
Oamenii pe care i-am cunoscut se deosebesc, în această privinţă, mult unii de alţii: 
mulţi văd mai bine cu un ochi decât alţii cu doi şi alţii au ochi buni, dar nu văd nimic. 
Nu toate capetele sunt cutii pline cu înţelepciune. 
Unii sunt aşa de şireţi, că bănuiesc pe toată lumea şi duc astfel o viaţă nefericită, într-o necurmată teamă de vecinii lor, iar alţii sunt aşa de prostănaci, că-i înşală orice puşlama. 
Unul încearcă să străbată cu privirea printr-un zid gros, dar cu aceasta numai îşi strică ochii în timp ce altul descoperă o mică spărtură şi pe acolo vede cât vrea de departe. 
Unii lucrează la gura unui cuptor aprins şi nu se pârlesc niciodată, dar alţii îşi ard mâinile la focul la care vor numai să se încălzească.
Negreşit, nimeni nu poate să facă pe altul înţelept, ci fiecare trebuie să înveţe singur din păţaniile lui. 
Aş voi însă să dau unele sfaturi, care şi mie mi-au fost de folos şi poate că şi altora le vor fi de folos ca şi mie.
Nimeni nu pare aşa de cumsecade ca pungaşul iscusit. 
Dacă vezi un om care pune multă religie la vitrină, să ştii că are puţină în magazie. 
Nu alege prietenul după înfăţişarea lui, căci ghetele frumoase adeseori strâng. 
Nu iubi măgulirile şi nu te încrede în omul care poate să vorbească foarte mult, pentru că pisicile care miaună mult, rareori prind mulţi şoareci. 
Nu te da deloc pe mâna altuia că cine vâră degetul între doi dinţi, uşor poate să-l vadă muşcat. 
Nu bea nimic până nu vezi ce este. 
Nu iscăli nimic fără să citeşti ce stă scris şi vezi dacă într-adevăr nu înseamnă mai mult decât este scris. 
Nu te judeca decât dacă n-ai nimic de pierdut, doar casele avocaţilor sunt clădite pe capetele proştilor. 
În orice afacere, nu păşi să treci vadul pe unde nu-i vezi fundul. 
Nu te bizui pe ce este scris pe pungă, ci banii numără-i tu singur. 
Deschide sacul înainte de a cumpăra ce este în el, căci cine face afaceri pe întuneric va fi înşelat. 
Ţine-te departe de omul care nu pune preţ pe el însuşi. 
Fereşte-te de oricine înjură, pentru că cine poate să înjure pe Ziditorul său nu se va sfii nici să mintă, nici să fure. 
Nu te feri însă de nimeni mai mult ca de tine însuţi, pentru că purtăm în inima noastră pe cei mai răi vrăjmaşi ai noştri. 
Dacă dai peste o învăţătură sau părere nouă, să nu muşti din ea, până nu ştii dacă este pâine sau dacă este piatră şi nu-ţi închipui că dacă turta dulce este aurită, trebuie să fie şi bună. 
Să nu strigi "Ura..." decât după ce ai ieşit de-a binelea din pădure şi să nu strigi peşte fript decât după ce ai peştele în plasă. 
Este destulă vreme să te lauzi, de aceea mai aşteaptă puţin. 
Nu arunca apa murdară până n-ai alta curată în loc. 
Urmează să mături strada până vei primi ceva mai bun de făcut. 
Cel mai mic câştig este mai bun decât niciunul şi cel mai de jos serviciu este mai bun decât să fii fără lucru. 
Dă-te totdeauna la o parte din calea unui taur şi a nebunilor. 
Nu te apuca la bătaie cu unul care cară cărbuni şi nici la ceartă cu omul josnic, fiindcă şi unul şi altul te vor umplea de negreală.
Nu te-ncrede în oricine!
Fugi de ceartă-nspăimântat,
De pariuri nu te ţine
Nu-aştepta-napoi ce-ai dat!
Dacă vrei să-ţi meargă bine,
Pace-având cu-adevărat...
Aşa sună o veche poezie.
 Eu, unul, nu pot să merg aşa de departe, deoarece, ca să ai pace, trebuie ceva mai mult decât aceste lucruri. 
Totuşi şi aceste lucruri vor fi de folos celui ce face aşa. 
Nu călări niciodată pe un cal cu piciorul rupt şi negustorul care a fost falit fraudulos nu este omul potrivit cu care să faci afaceri. 
Un scaun hodorogit este un scaun primejdios. 
Fereşte-te de oamenii prea politicoşi şi nu intra repede în legătură cu cei grosolani şi obraznici. 
Dacă, în vreun lucru, bănuieşti un gând ascuns, fii cu ochii în patru şi pune cursa de îndată ce simţi miros de şoarece, dar ia seama să nu-ţi prinzi tu însuţi degetele în ea. 
Să n-ai a face cu omul lăudăros, pentru că berea lui nu este decât spumă şi cu toate că, după spusa lui, toată marfa şi chiar tingirile lui de aramă sunt de aur şi de argint, curând ai să vezi că lăudăroşii şi mincinoşii sunt veri primari. 
Nu descoperi nimănui toate secretele tale şi încrede-te în Dumnezeu cu toată inima ta, dar încrederea în oameni cântăreşte-o bine în cântarul chibzuinţei, căci oamenii nu sunt decât oameni şi toţi oamenii sunt slabi. 
Nu lega greutăţi mari de sfori subţiri, dar nu fi nici din cale afară de bănuitor, pentru că, în cel mai bun caz, bănuiala este virtutea laşilor. 
Oamenii nu sunt îngeri, asta s-o ţii bine minte, dar nu sunt nici diavoli şi ar fi prea de tot să-i socoteşti ca diavoli.
Cel din urmă sfat al meu:
 gândeşte-te că numai adevărata înţelepciune se va arăta la sfârşit ca înţelepciune.  
Pe aceasta s-o cauţi şi s-o cauţi la picioarele celui mai înţelept dintre toţi învăţătorii: 
la picioarele lui Isus.
încrede-te în Dumnezeu şi El nu te va lăsa niciodată, lasă-te călăuzit de Cuvântul Său şi El nu te va rătăci niciodată, roagă-te în Numele Său şi cererile îţi vor fi primite. 
Ţine minte că cine se sprijineşte pe un om va afla că acesta este doar o trestie frântă, însă cine clădeşte pe Cristos are o temelie tare. 
Dacă vrei, poţi urma pe Isus cu ochii închişi, dar când te îndrumează alţii, deschide bine ochii, chiar de ai avea o duzină şi toţi tot atât de puternici ca şi un ochean.

fiecăruia după faptele lui

Nu ştim, dar ne putem aminti prin ce cuvinte ne-a avertizat Domnul că vrea să ne înşele pe noi.

Pentru a cunoaşte un om, trebuie să te apropii de el încet şi cu băgare de seamă,

iar nenorocirea îţi arată dacă ai un frate, un prieten sau doar un nume.

Oamenii înţelepţi îşi aleg mentorii, partenerii de viaţă şi prietenii, întâi cu mintea şi apoi cu ochii.

Dacă nu sesizezi şi nu îndepărtezi viciile prietenului, ţi le însuşeşti.

De ceea ce e pe cale să vină, înţeleptul se păzeşte ca de ceva ce a şi venit.

Cine nu deschide ochii, deschide punga.

Cine crede că reclamele sunt scrise în favoarea celui ce le citeşte, nu a celui ce le-a scris,

nu ştie să citească.

Înţeleptul vede pericolul; nebunul nu-l ia în seamă, nici dacă este sesizat.

Vegherea este calea pe care merg toate virtuţile. Ea păzeşte mintea de orice nălucire.

Când oamenii te ridică mai sus, vezi să nu-ţi fugă pământul de sub picioare.

Fără cea mai severă veghere asupra lui însuşi, omul nu poate propăşi în nicio virtute.

Pe măsură ce îmbătrânesc mă gândesc tot mai puţin la ce spun şi fac alţii

şi mai mult la ceea ce spun şi fac eu.

Cine vrea să-şi rezolve lucrurile la vreme potrivită, trebuie să-şi împartă cu atenţie timpul.

Viaţa nu se trăieşte în ciornă, ci numai pe foaia de examen.

Ce folos are băgarea de seamă după ce am comis o greşeală sau după ce am fost înşelaţi.

De regulă, minciuna este transparentă, dacă erai mai atent puteai privi prin ea.

Rareori ne dăm seama că semnele lui Dumnezeu ne arată drumul.

Luându-ne după oameni, ajungem tot la oameni, acolo unde neputinţa este la ea acasă.

Nu de vorbele celor mai mulţi trebuie să ţinem seama, căci ne vor obosi mulţimea părerilor omeneşti, ci de judecata Celui ce cunoaşte adevărul şi judecă întotdeauna cu dreptate.

„Dacă zici: «Ah! n-am ştiut!»... Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?” (Proverbe 24:12).

tamara blaga_multumim,multumim Tata Sfânt

Tata Sfant multumiri ne-ncetate
Ti-naltam si prin grai si prin cant,
pentru-a Tale-ndurari pentru toate
multumim, multumim Tata Sfant!

Multumim pentru marea-Ti iubire
Care Fiul pe Cruce Si-a frant
ca sa dea lumii-ntregi mantuire,
multumim, multumim Tata Sfant.

Multumim pentru marea-Ti iubire
Care Fiul pe Cruce Si-a frant
ca sa dea lumii-ntregi mantuire,
multumim, multumim Tata Sfant.

Multumim pentru harul Tau mare,
multumim, pentru scumpu-Ti Cuvant,
multumim, pentru marea-Ti iertare,
multumim, multumim Tata Sfant.

Multumim ca ne-ai dat mangaiere,
ca ne-ai dat ajutor si avant,
ca rabdare ne-ai dat si putere
multumim, multumim Tata Sfant.

Multumim pentru dulcea-nfratire
care-ai pus-o-ntre-ai Tai pe pamant,
pentru tot ce ne-ai dat prin iubire
multumim, multumim Tata Sfant.

Multumim ca ne-ai dat bucurie
cand rabdam pentru-al Tau legamant,
ca vom fi langa Tine-n vecie
multumim, multumim Tata Sfant.

un sărut pe buze....

Cu siguranţă, nu aţi încercat niciodată să vă iubiţi abcesul apărut peste noapte la una dintre măsele, tumora crescută silenţios într-un viscer sau virusul care v-a ţintuit la pat de o săptămână, ca pe nişte prieteni sau colegi fără casă, care şi-au găsit drept gazdă, pentru o vreme, tocmai trupul dumneavoastră.

A nu lua măsuri împotriva bolii, e considerată lipsă de înţelepciune, iar a o tolera iubind-o ca pe o tovarăşă de drum, ar fi un act catalogat drept nebunie.

 Suntem obişnuiţi să declarăm război oricărei afecţiuni, alergând la medic sau la vraci ca să punem în funcţiune tot arsenalul terapeutic care se cunoaşte. 

Ne dorim să dispară durerea, să distrugem tumora, să moară microbul. 

Cât mai repede!

Manifestăm astfel, aceeaşi atitudine ostilă faţă de boală ca şi faţă de cei care ne fac rău.

 În faţa duşmanului, suntem tentaţi să-i plătim cu aceeaşi monedă, pregătindu-ne tirul vorbelor grele şi tunurile atitudinilor negative. 

Rareori recurgem la  toleranţă, transformându-ne într-un câmp cu flori, într-un ocean liniştit sau într-un deşert cald peste care cavaleria celuilalt să treacă vijelioasă, îndreptându-se, încotro?… 

fiindcă, dacă nu întâmpină nici un obstacol, îşi va rostogoli o vreme, tăvălugul mâniei şi, într-un final, se va opri dezorientată şi eşuată. 

„Un răspuns bun este ca un sărut pe buze”,

 spune Eclesiastul (cap 4:26).

Am devenit surzi la glasul Domnului.

Nerabdarea si nestapanirea.
Ele produc o crispare a sistemului nervos exteriorizata prin tulburari diverse din care se remarca cele de circulatie si durerile de stomac.
In esenta, si nerabdarea ca si mania este o forma a egocentrismului.
Nu suportam sa intarzie implinirea dorintelor noastre.
Totul trebuie sa ne slujeasca noua insine.
Cat mai mult si cat mai repede posibil.
Cel ce nu stie sa astepte isi da pe fata firea capricioasa.
Unii devin nerabdatori cand nu primesc un raspuns favorabil la rugaciunile lor.
Ei sunt "credinciosi de cer senin" care se indoiesc de Domnul de indata de El zaboveste sa-i asculte. Si care dintre noi nu stie ce mare e ispita de a scurta timpul asteptarilor noastre prin cele mai felurite si mai neîntelepte interventii personale!
Are oare nevoie Atotputernicul Dumnezeu de interventiile noastre?
Nu vom scapa de nerabdare decat atunci cand vom aceepta sa dam intaietate altora punandu-ne dorintele noastre pe planul doi.
Si nu vom fi intr-o atitudine linistita in fata Domnului decat atunci cand ii vom incredinta lui chiar si nerabdarea nostra - altfel spus, atunci cand ii vom aduce la cunostinta dorintele noastre in nadejdea ca El ne va raspunde la timpul hotarat de El.

 "Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului" (

Plangerile 3:26). 

Nestapanirea este in parte strans legata cu nerabdarea.
Asa ajungem adeseori sa ne justificam nerabdarea: 

-"trebue sa ne grabim caci n-avem prea mult timp la dispozitie".
Dar de ce avem asa de putin timp la dispozitie?
Iata de ce:

- ne zbatem pentru prea multe lucruri ca Marta.
Nu putem sta nici cand fara activitate.
Alergam dupa lucruri neesentiale, ne agitam si nu ajungem nici odata la liman.
Aproape ca nu mai suntem capabili sa citim o carte de la un capat la altul, neglijam sa citim chiar si Biblia, iar despre timpul necesar meditatiei, ce sa mai vorbim...
Am devenit surzi la glasul Domnului.
Adeseori suntem atat de cuprinsi de nerabdare incat nu putem duce nimic pana la capat.
Ne apucam de toate si nu reusim nimica dupa cum am vrea.
Chiar si atunci cand avem timp, lucram de parca;

 -"ne-ar goni cineva de la spate".
Chiar si in lucrarea Domnului, unii lucreaza nestapaniti si plini de nerabdare.
Ei isi justifica tulburarea launtrica prin texte biblice rau intelese ca:

- "rascumparati vremea!" 

spus de apostolul Pavel si 

-"trebuie sa fac lucrarea Celui ce M-a trimis; vine noaptea cand nu mai poate lucra nimeni" spus de Domnul Isus.
Fara nici o indoiala, aceste texte exista si au fost rostite de persoane care au avut de indeplinit lucrari impresionante.
Apostolul le-a scris intr-o zi celor din Corint: 

-"am lucrat mai mult ca ei toti".
Dar acel

- "rascumparati vremea"

 spus de el nu este un indemn la precipitare si nestapinire.
In mijlocul tuturor activitatilor, Pavel a stiut "sa se aseze" prin Christos in Dumnezeu si sa-si gaseasca linistea.

 El a gustat din pacea pe care o poate da "atarnarea de Domnul" si de aceea si-a inceput de obicei epistolele scriind:
-"Harul si pacea Domnului sa fie cu voi toti".
Si-L poate imagina cineva pe Christos cuprins de nerabdare?
Poate fi atins de nestapanire Cel ce astepta implinirea planului lui Dumnezeu spunand celor ce-L zoreau:
-"Mie nu mi-a venit inca ceasul"?
Pacea nu I-a lipsit niciodata din suflet, chiar daca uneori era atat de ocupat căci:
- "n-avea vreme sa manance" 

(Marcu 6:31).
Trebuie sa intelegem bine ca tot asa trebuie sa stea lucrurile si cu noi insine.
Voia lui Dumnezeu este ca pacea Lui sa nu ne paraseasca niciodata.
In valtoarea preocuparilor zilnice si in mijlocul atacurilor lui Satan pacea lui Dumnezeu este singura care
-"poate sa ne pazeasca inimile si gandurile in Christos Isus" 

(Filip 4:7).
Starile de agitatie nu sunt sinomine numai cu crisparea sistemului nervos, ci si cu moartea spirituala.
Un om agitat nu mai are timp pentru Dumnezeu.
Si inca ceva: agitatia este o boala contagioasa.
Un om agitat ii tulbura pe toti cei care i se afla in preajma.
Ganditi-va ce mult rau le faceti altora raspandind virusul enervarii!
Bineînteles ca Dumnezeu doreste ca sa dam timpului nostru cea mai buna utilizare posibila.

Dar trebuie sa ne dam seama ca exista o mare deosebire intre folosirea fructoasa a timpului si robia unei vieti irationale de activitate cu orice pret; intre a fi pur si simplu activ si a fi pus in slujba Domnului.
Slujirea lui Dumnezeu se face asa cum doreste Dumnezeu si El vrea ca:
- "in liniste si seninatate sa fie mantuirea voastra" 

(Isaia 30:15).
Sa spunem inca o data:
-incredintati Domnului nerabdarea si nestapanirea voastra!
Cereti-I un "duh smerit si linistit" si invatati sa va "asezati in Christos" si in harul si pacea Domnului.
Sunt trei conditii pe care trebuie sa le impliniti pentru a trai zilnic o astfel de stare linistita.
1-incredintati-I inca de dimineata, munca voastra lui Dumnezeu
2-primiti ca din partea Domnului tot ceea ce vi se intampla in timpul zilei.
3-obisnuiti-va sa lucrati rugandu-va.
Da suflete, increde-te in Dumnezeu, caci de la El imi vine nadejdea"

(Psalm 62:1-5).
Fie ca sunteti cuprinsi de neliniste si ingrijorare, de manie si iritabilitate sau de nerabdare si nestapanire exista vindecare pentru fiecare dintre dumneavoastra.
Incredintati-va nervii dumneavoastra obositi in mainile Domnului.
Veti primi in schimb puterea de a veni de hac tuturor atacurilor celui rau.
Cuvantul lui Dumnezeu si Duhul Sfant sunt cei mai competenti medici pentru vindecarea dumneavoastra.

 Actiunea Creatorului intrece cu mult, orice alta actiune mai mult sau mai putin medicamentoasa.
Aveti posibilitatea sa experimentati dumneavoastra insiva, in fiecare zi, actiunea acestor forte de vindecare a sufletului si trupului dumneavoastra.

Doamne iartă-ne, iartă-ne

Doamne  iartă-ne, iartă-ne  ...

C-atât de des uităm  de  prețul răscumpărării noastre .

Iartă-ne Isuse Doamne când venim  la adunare

Fără dorul pocăinței,fără dorul de iertare.

 Ce ades si fără minte am fost prinși în dezbinări,

Și am alunecat cu toții de la sfintele cărări.

Iartă-ne că n-a fost veghe,nici dorință după pace.

Am lucrat cu duhul lumii ,să avem nouă  ce ne place

Iartă-ne că prin pustie,gândul la Egipt s-a dus,

Și-am uitat care e ținta înspre țara cea de Sus.

Fruntea Ta n-am mai văzut-o sângerată  sub cunună,

Noi visam huzur și fală și distracție nebună.

Prinși  cu ochii la vitrine am rămas la iarmaroc

Și piroanele Golgotei  nu le-am mai văzut deloc.

Iartă-ne că –n toiul nopții nu ne-am alipit de Tine

Și ne -a înfășurat păcatul să ne facă de rușine.

Iar când ai luat nuiaua în clipa cea de necaz,

N-am avut nici pocăință și nici lacrimi pe obraz.

Iartă-ne căci nu se vede în noi chipul  de iubire

Chipul Tău de viață nouă, nu se vede noua fire.

Am ajuns în hora lumii imitații de prisos

Fără vlagă, fără roadă, fără chipul lui Cristos.

Ni-i atâta dor Isuse de iubirea ta curată,

Ca de soare primăvara peste vatra înghețată.

Mai îndură-te,  ai milă , uită-te cum am căzut,

Noi pe mai puțin ca Iuda te-am lăsat și te –am vândut.

O,Isuse  Duhul  Slavei  lasă-L peste noi să fie

Fă  ca ura, cearta ,bărfa  între noi să nu mai fie!

Poți să ne mai rabzi Isuse? Și cu noi să mai rămâi?

Să ne duci pe calea păcii și la dragostea dintâi?

Să ai  milă  Isuse Doamne de noi și să ne dai

Duhul  Dragostei dintâi si până la venirea Ta ,

- Isuse să ne mângâi.

Amin.

anturajul vieții tale

Nu sed împreună cu oamenii mincinosi si nu merg împreună cu oamenii vicleni.
Urăsc adunarea celor ce fac răul si nu stau împreună cu cei răi.” (Psalmii 26:4-5)
Putem să spunem aceasta despre noi?
Că nu stăm împreună cu oamenii mincinosi si cu cei vicleni?
Dacă DA, slăvit să fie Domnul!
Dacă NU,înseamnă că nu ne-am rupt cu totul de lumea aceasta.
Un proverb românesc spune asa:
-„Spune-mi cu cine te însoţesti, ca să-ţi spun cine esti!”
Cei din jur ne vor eticheta si ne vor judeca după anturajul pe care îl avem.
Dacă vom trece pe stradă alături de un beţiv sau un bătăus, vom fi catalogaţi si noi la fel.
 Lumea judecă ceea ce vede.
 Chiar dacă noi nu suntem ca acei cu care ne însoţim la drum, dar, a sta un timp îndelungat lângă ei ne va influenţa si pe noi într-un mod negativ.
 Urâm noi viclenia oamenilor?
 Sau ne asociem cu ei?
În ziua de azi acesti oameni vicleni se numesc „descurcăreţi”.
 Si nu-i asa că ne place să avem astfel de prieteni?
Fericirea unui anturaj potrivit nouă ca si crestini stă în următorul verset:
 „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreste pe calea celor păcătosi, si nu se asează pe scaunul celor batjocoritori!”
(Ps. 1:1).
 Fericirea nu constă în a avea mulţi prieteni si un anturaj diversificat, ci fericirea adevărată constă într-un grup mic de prieteni, dar cu frică de Dumnezeu, oameni care cugetă la Cuvântul Domnului.
 Poţi să spui că ai un astfel de anturaj?
 Ce te îndeamnă anturajul tău să faci?
Fapte vrednice de pocăinţă sau fapte pe care îţi este rusine să le recunosti?
 Cine este în centrul anturajului tău
- Hristos sau plăcerile lumii?
As vrea să transmit părinţilor un mesaj: Verificaţi anturajul copiilor vostri!
La vârsta adolescenţei, acest anturaj contribuie foarte mult la luarea deciziilor pentru viitor.
Viaţa copiilor dumneavoastră poate fi pierdută sau câstigată pentru cer, depinde de anturajul în care au intrat.
Tinerilor…căutaţi anturaje în care să cresteţi spiritual!
Faceţi-vă un cerc de prieteni din biserica voastră.
Nu stiţi că prietenia cu lumea este vrăjmăsie cu Dumnezeu?
(Iacov 4:4)
De vrei să mostenesti Împărăţia lui Dumnezeu, să nu te duci niciodată în locuri în care NU ai vrea să fii găsit la venirea Domnului si să nu faci lucruri care nu ai vrea să fii găsit făcându-le în ziua Judecăţii!
Doamne, dă-ne înţelepciune să ne alegem anturajul după voia Ta!

cine-i ca Tine!

O, cine-i ca Tine Isus, Domnul meu,

În tină să-mi numere paşii,

Să-mi dea izbăvire din ceasul cel greu,

Când toţi sunt departe şi-n luptă-s doar eu,

Pierzarea căutându-mi vrăjmaşii?

O, cine-i ca Tine să-mi dea adăpost

Când veşti nemiloase răsună?

Şi cine cunoaşte în toate un rost,

Putând să alunge de parcă n-au fost

Toţi norii temuţi ce se-adună?

O, cine-i ca Tine, Părinte iubit,

Să schimbe tristeţea-n cântare,

Suspinul amar într-un râs fericit

Şi vasul murdar într-un vas strălucit?

O, cine-i ca Tine de mare?

O, cine-i ca Tine, milos, iubitor,

Bogat în iertare deplină?

O, cine-i ca Tine, preascump Salvator,

Să dea mântuirea la cel muritor

Primindu-l în slava divină?

O, cine-i ca Tine, frumos, minunat,

Puternic, viteaz, plin de viaţă?

Şi cine-i în glorii ca Tine-mbrăcat,

Stăpân, Domn şi Rege, al păcii-mpărat,

Luceafăr din zori, dimineaţă?

Nu-i nimeni ca Tine, Preasfânt Dumnezeu,

A Ta este slava, mărirea!

Te laud şi-Ţi cânt fericită mereu

Căci eu sunt a Ta şi că Tu eşti al meu,

                                            Unindu-ne veşnic iubirea.

Alege să fii persoana care aduce viața în jur

Uneori ești ținta oamenilor răi. 

Aceștia folosesc orice mijloc pentru a te distruge. 

Le vorbesc altora într-un mod negativ despre tine, sperând ca prin aceasta, să demonstreze că ei sunt diferiți.

 Oare își ating scopul?

 Un creștin autentic va ști să discearnă dacă este adevăr sau minciună în cuvintele ce i-au ajuns la urechi.

Știai că vorbirea de rău este un păcat?

Nu  poți arunca cu noroi în cineva doar prin faptul că invidia te macină. Când vezi că reflectorul este îndreptat înspre o altă persoană ești deranjat, pentru că vrei ca tu să fii centrul atenției. 

Dumnezeu să te ierte!
Schimbă-ți atitudinea. 

Alege să fii acea persoană care spune:
 -Nu- vorbirii de rău!

 Știi că poți omorî pe cineva cu vorbele?

 Știi că poți învia o persoană adresându-i cuvântul de care aceasta are nevoie?În puterea limbii stă viața și moartea.

Alege să fii persoana care aduce viața în jur! 

Da, cu Dumnezeu alături vei reuși acest lucru.

Ce înseamnă a fi treaz?

Ce înseamnă a fi treaz?

A fi treaz înseamnă a nu fi adormit   ,uituc, nesimțit sau neatent.

Nu este treaz cel prea preocupat doar de un lucru,un hobby sau o meserie și neatent la celelalte.
Nu este treaz cel zăpăcit, care nu-și poate aduna gândurile.
Nu este treaz cel prea neglijent față de îndatoririle lui.
Nu este treaz cel ce nu vede Slava Tatălui și nu-i citește Cuvântul.
Nu este treaz cel îmbătat de licoarea unei învățături ce-i oferă entuziasm, satisfacție și nu întristare de suferința celui căzut.

Există între creștinii cu un anumit fel de râvnă o opinie că ei n-ar trebui să fie exacți în meseria lor, nici să facă ”lucrurile lumii” prea bine, că oricum ăstea-s pământești și noi ca creștini ar trebui să fim mai treacă-meargă cu ele.

mina uiuiu_ alina _dan-Tu ești aici

Chiar dacă ochii nu Te pot vedea
Eu Te pot simți, știu că ești aici
Cu mâinile nu pot să Te-ating
Însă Domnul meu, știu că ești aici

Inima mea îți poate simți prezența
Tu ești aici, Tu ești aici
Eu pot simți gloria Ta
Tu ești aici, Tu ești aici
Inima mea îți poate vedea frumusețea
Tu ești aici, Tu ești aici
Eu pot simți iubirea Ta
Tu ești aici, Tu ești aici

o petală albă, fadă

Deschide-ti palma si lasa sa cada 

Din vîntul de-afara o petală fadă

Priveste-o, danseaza in zborul ei  lin

Si-ajunge in palma ta calda.. sublim..

Devine o  materie rece  pitică

Desi a fost mandră în ram  -floricică..

Si unde-i sculptura ei  si maiestitatea?

Parca le-a furat eternitatea..

Asa suntem noi..noi oamenii care

Fugim dupa vise, stele cazatoare..

Ne punem dorinte si cersim iubire

O clipa, un zambet, un gram de iubire..

Pierduti printre ore, minute, secunde

Fugim dupa faima doar ca sa ne-ascundem..

Si unde e visul, unde-i frumusetea?

Pierdem chiar zi dupa zi tineretea..

Suflete calde intr-o lume prea rece,

Inimi iubite si vise marete

Va spun fara teama, nu vreau sa va mint

V-ati piedut pe voi..v-ati pierdut in timp..

Deschide-ti palma si lasa sa cada

Din vântul de-afara o petală albă..

A dorinței vieți  în ea  s-a topit..

Nimic nu dureaza la nesfarsit..

Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?

Ai idee ce înseamnă să vorbești cu o stâncă? Să stai în față la ceva total diferit de natura ta, căreia n-ai cum să-i atribui sentimente, implicit milă și să speri cu toată inima că te va asculta, că i se va face milă de tine și că va face ceva în direcția ta.
Domnul Dumnezeu, având o natură total diferită de a mea,Domnul căruia nu-i găsesc corespondent în lumea mea, care El Însuși întreabă :

-Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?

 Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?

Isaia 40:18; 

Domnul Dumnezeu  mi se destăinuie ca fiind Stânca lui Israel.
-știind că am văzut multe stânci și nici una n-a dat semn să mă asculte.
Mi-am întins inima și mintea, credința și ființa până acolo încât să Îl percep ca fiind o Stâncă și chiar dacă nu înțeleg prea bine o iau ca atare...
- dar ce să fac cu toată informația pe care o am în mine despre stânci? 
Tot ce știu despre ele e că sunt de nemișcat, că îți permit să vezi de sus totul, dar că dacă te apuci și-i vorbești stânca nu va auzi, nu va rămâne impresionată de vorbele tale, nu te va mângâia, nu te va ajuta... 

Asta e tot ce știu eu despre stânci. 

Dacă El e o Stâncă, atunci cum să găsesc în mine credința să-i vorbesc și să cred că m-a ascultat, dar nu doar atât, ci poate chiar sa facă ceva în direcția mea?
Ca eu să înțeleg natura Divină mi-e la fel de greu cum îi este unui orb să înțeleagă cum arată curcubeul. 

Degeaba i-ai spune orbului că un curcubeu este un fenomen optic și meteorologic care se manifestă prin apariția pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci când lumina soarelui se reflectă în picăturile de apă din atmosferă și culorile vizibile sunt roșu, portocaliu oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet. 

Orbul nu are în minte noțiunea unui arc colorat apărut pe cer, nu are noțiunea a ceea ce înseamnă culoarea și nici măcar cum arată cerul.

 Pentru a-i explica orbului curcubeul, trebuie să te folosești de simțurile pe care le are și de noțiunile deja existente în mintea lui și să le folosești în așa fel încât acesta să-și facă o imagine, chiar dacă nu este una completă sau reală și cel mai probabil te poți folosi de simțul lui auditiv și să atribui culorilor diferite intrumente muzicale care pentru orb ar avea sens.
Domnul Dumnezeu nu este o stâncă în sensul literal al cuvântului, dar pentru că eu sunt oarbă la realitatea Lui, a fost nevoit să îmi explice natura Lui folosindu-se de noțiuni din lumea mea ca să înțeleg eu cum este El.

 S-a folosit de noțiunea de ”tată” din capul meu ca să înțeleg o parte din El, s-a folosit de noțiunea de ”Rege” din mintea mea ca eu să pricep natura Lui, s-a folosit de noțiunea de ”dreptate” din mintea mea ca eu să pricep că El e drept, măcar că toate aceste noțiuni în mintea mea sunt distorsionate și corupte de realitatea în care trăiesc, totuși pot să-mi fac măcar o idee despre ce vorbește.
 Dar la fel cum orbul, deși folosindu-se de auz ca să priceapă curcubeul, tot nu înțelege complexitatea pe care acesta o are în realitate, nici eu, deși mă folosesc de simțurile pe care le am, nu pot să cuprind în totul ideea ce înseamnă să vorbești cu o stâncă? 

-Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu?

nebunia frateasca a dragostei - dumitru budac

Năzuințe pentru tine.

Iti doresc sa te trezesti cu Dumnezeu in gand iar bunatatea Lui sa-ti indulceasca buzele si inima. 
Iti doresc sa petreci cu El fiecare zi, iar intelepciunea Lui sa stapaneasca deciziile tale.
Iti doresc sa stai sub ocrotirea Lui pt ca nimic din ce e lumesc si firesc sa nu te murdareasca. 

Iti doresc sa traiesti Cuvantul lui Dumnezeu pentru a ii aduce Lui slava si glorie... 
Iti doresc sa-L cunosti mereu tot mai mult pentru a fi binecuvantat. 
Iti doresc sa pastrezi pacea Lui pentru ca somnul tau sa fie linistit.
Iti doresc sa fii inundat de iubirea Lui pentru ca nimic egoist, rece sau intunecat sa nu mai existe in tine.
Iti doresc sa urci cu El pe muntii inalti ai credintei si sa respiri aerul Lui curat. 
Iti doresc sa ramai strans lipit de El pentru a nu pierde niciodata!

Laudă astăzi pe Domnul

Laudă astăzi pe Domnul 
Suflete zdrobit de patimi
Laudă-L printre suspine, 
Laudă-L printre lacrimi
cor:

Drumul slavei trece şi pe la cruce
Credincioşii ştiu în genunchi să-l urce

Mare să-ţi fie credinţa
Roagă-te şi fii tare
Nu ocoli suferinţa
Ea îţi va da răbdare
Domnul-ţi-ntinde aproape
Mâinile Sale bune
Scumpe-s oftările toate
Spuse în rugaciune

Nu e spre cer altă cale
Mergi cu Isus într-una
Numai pe urmele Sale
Poţi dobândi cununa

Când gânduri negre se frământă....

Nu sunt într-un an atâtea ceasuri câte gânduri poate să aibă cineva într-un ceas.

 Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele.

 Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile.

 Ele sunt ca şi inelele dintr-un lanţ:

-unul trage pe celălalt. 

Ce fiinţă zbuciumată este omul!

 Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară.

 Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului şi încă tot atâta de repede ca şi vremea. 

Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat. 

De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă o mare greutate de păcate. 

Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon. 

Unde sunt aşa de mulţi copii, este cazul ca mama să ia bine seama la ei.

 Şi noi cată să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare. Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor muşca aşa ca nişte năpârci.
Oamenii îşi închipuie că gândul este ceva slobod, eu însă îmi aduc aminte că am citit undeva că gândurile, deşi sunt scutite de vamă, nu sunt scutite de iad şi vorba aceasta se potriveşte întocmai cu buna şi vechea Carte. 

Nu putem fi chemaţi în faţa niciunui tribunal de pe pământ pentru gândurile noastre, dar fiţi siguri că în faţa judecăţii din urmă vom fi judecaţi pentru ele.

 Gândurile rele sunt măduva păcatului, iasca ce prinde scânteie ispitei Diavolului, putineiul, în care laptele închipuirilor se încheagă în dorinţe şi planuri, cuibul, în care ouă toate păsările rele. 

De aceea, să ştiţi negreşit că, după cum focul arde nu numai vreascurile, ci şi lemnele groase, tot aşa şi Dumnezeu va pedepsi gândurile rele ca şi faptele rele.
Să nu-şi închipuie nimeni că gândurile nu sunt cunoscute Domnului, pentru că El are o fereastră înspre cea mai ascunsă odaie a sufletului şi această fereastră nu poate fi astupată cu nici un oblon. 

Cum vedem noi roiul de albine care lucrează după un geam, aşa ne vede şi ochiul Domnului pe noi. 

Biblia spune: 

-Iadul şi pierzarea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile copiilor oamenilor.

 Omul nu este decât parte văzută pentru Dumnezeu.

 Pentru cer, nu există lucruri ascunse. 

Ce se petrece în odaia lăuntrică a inimii este, pentru ochiul care vede toate, tot aşa de descoperit, ca şi străzile unui oraş.
Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. 

Se poate, dar întrebarea este:

- urăsc ei aceste gânduri sau nu?

 Nu putem să oprim pe hoţi să se uite pe fereastră, dacă însă le deschidem singuri uşa şi-i primim cu bucurie, atunci nu suntem mai buni decât ei. 

Nu putem să oprim păsările să zboare peste capetele noastre dar le putem opri să-şi facă cuib în părul nostru. 

Gânduri deşarte bat la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem. 

Dacă totuşi se nasc în noi gânduri rele, să nu pună stăpânire peste noi. 

Cine plimbă o bucăţică dintr-o falcă într-alta, o face fiindcă îi place gustul ei, şi cine gândeşte la rău iubeşte răul şi este gata să-l şi facă. 

Gândeşte-te la Diavolul şi el se va arăta, îndreaptă-ţi gândurile spre păcat şi îndată mâinile vor urma gândurilor. 

Melcii lasă o dâră după ei şi tot aşa şi gândurile nefolositoare. 

Săgeata poate să zboare prin văzduh fără să lase urmă, dar un gând rău lasă totdeauna după el o dâră ca de şarpe. 

Unde se face mult negoţ cu gânduri rele, va fi şi mult noroi şi murdărie. 

Orice val nou de gânduri rele adaugă ceva la putregaiul stricat de pe ţărmul vieţii.

 Este grozav când te gândeşti că un gând ruşinos de care te-ai lăsat prins odată, îţi ia cheia minţii şi pe urmă poate să intre iarăşi foarte uşor, vrând-nevrând, şi poate să se întoarcă aşa fel, încât să aducă cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; 

şi ce poate ieşi dintr-asta, nimeni nu ştie. Leagănă păcatul pe genunchii gândului şi se va face un uriaş.

 Moaie câlţi în gaz şi cum vor mai arde îndată ce-i vei apropia de foc!

 Moaie pe un om în gânduri stricate şi e gata să ia foc, păcătuind pe faţă, îndată ce va avea prilej. De aceea, înţelepciunea ne porunceşte să ne păzim în fiecare zi gândurile şi năzuinţele inimii noastre.
Gândurile bune sunt oaspeţi binecuvântaţi şi ar trebui primiţi cu drag, hrăniţi bine şi chiar căutaţi mult. 

Ca şi florile de trandafiri, ele răspândesc un miros plăcut când sunt păstrate în ulciorul amintirii. 

Ele nu pot fi cultivate îndeajuns, ci sunt o roadă care îmbogăţeşte pământul. 

Cum încălzeşte cloşca puii sub aripi, aşa ar trebui să îndrăgim toate gândurile sfinte. 

Ca oiţa săracului care mânca din bucăţica stăpânului ei, aşa de preţioasă şi de scumpă ar trebui să ne fie gândirea la lucrurile evlavioase. 
Gândurile sfinte dau naştere la cuvinte sfinte şi la fapte sfinte şi sunt semne adevărate ale unei inimi înnoite. 

Cine n-ar vrea să le aibă?

 Un mijloc fără greş, ca să ţii o baniţă fără pleavă, este s-o umpli bine cu grâu şi dacă vrea cineva să se ţină departe de gândurile deşarte, să aibă mintea plină de lucruri alese, la care să cugete, căci ele se găsesc uşor şi n-ar trebui să umblăm fără ele.

 O, de am putea să zicem ca David: 

-Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul!