duminică, 30 iunie 2013

În faţa Ta Isuse, la Gogota, la cruce

'Naintea feţei Tale, cerescule Părinte,
Aş vrea s-ajungă astăzi puţinele-mi cuvinte,
Şi strîns înmănunchiate, ca un mărgăritar
Să fie-o rugăciune pentru al Tău altar.

De-aceea-mi plec fiinţa cu tot ce am în ea
Să-mi torn pîrjolul vieţii aici în faţa Ta,
Ca Tu din înălţime, din zări nemărginite
S-auzi a mea şoptire, prin lacrimi izvorîte.

Dar simt că tot lăuntrul e ruginit, e gol,
Că lanţul slăbiciunii mereu îmi dă ocol,
Şi cu a mea privire în sus nu pot privi
Pe Tine Doamne sfinte în cer a Te zări.

Să-Ţi spun că jertfa rugii e simplă, e săracă
Şi,... pentru cer... n-ajunge podoaba ce-o îmbrac
Că printre zări ascunsă, pe-o cale-aşa de lungă
Strigarea mea cea slabă nu poate să ajungă... ?

Împovărat de greşuri, zdrobit şi păcătos,
Din lutul plămădelii, sec şi buruienos,
O frază istovită, sau un cuvînt măcar
Aş vrea să urc spre ceruri ca jertfă de altar.

Pe buza mea cea arsă mulţimi de fapte vin,
Se nasc şuviţe fluvii din sufletul meu plin.
Sînt vreascurile vieţii, e chinul strîns ca varul,
E rugăciunea însăşi, e jertfa, e altarul.

Şi-atunci în starea asta Tu mîna să-mi întinzi,
Altarul meu cel gata, Isuse, să-l aprinzi,
Să ardă-n flăcări sfinte în nesfîrşitu-ţi har,
O rugăciune sfînta, o jertfă de altar.

Atîta e ce astăzi eu aş putea aduce
În faţa Ta Isuse, la Gogota, la cruce:
O inimă zdrobită, scăldată-n mult amar,
Dar... rogu-Te, Isuse,... Tu pune-o pe altar !

sâmbătă, 29 iunie 2013

Mai trimite-mi Doamne, incurajari..

Mai trimite-mi Doamne, incurajari..
Ma simt ca o frunza.. purtata de vant..
Ca o trestie franta..pe malul unui lac..
Ca un muc..care abia mai fumega..
Dar fara Domnul..mult, mult prea sarac..
Furtuna e mare iar barca..mi-e inecata..
Nu mai pot vasli..as vrea, sa ajung la mal..
Ma uit in jurul meu si vad, doar barci scufundate..
Mai Vino odata, sa nu ma pierd in lac..
Mai trimite-mi Doamne X 3
Incurajari…
Cand mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare..
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse, 
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc..
Nu-s nici fiul lui David
Ai mila de mine..
Nu sunt orbul Bartimeu, cel din vechime..
Nu-s femeia, cananianca, cea din scripturi..
Sa cer de la tine, doar faramituri..
Sunt un simplu calator, spre tara mea..
Sunt un copil, fara de-ajutor..
Tu Esti Tatal meu, Tu Esti Mama mea..
Ma incred in Tine, din tineretea mea..
 Mai trimite-mi Doamne x 3
Incurajari…
Cand mi-e greu pe cale, nu mai am rabdare, 
Mi-ai spus sa Te chem, cand imi este greu..
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse, 
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc…
Azi e clipa sa Te strig..
E momentul sa Te chem, in ajutor..
Nu vreau sa Te pierd Isuse, 
Nu vreau sa Te pierd, caci prea mult Te iubesc…
Nu vreau sa Te pierd Isuse
Nu vreau sa Te pierd caci prea mult Te ïubesc..
TE IUBESC…

El cunoaşte inimile noastre!

Ce autoritate incredibilă ne-a fost dată în rugăciune.
 Cum anume trebuie să folosim această autoritate? 
Prin însuşi numele lui Cristos. 
Vedeţi, atunci când ne-am pus credinţa în Isus, El ne-a dat Numele Său.
 Jertfa Sa ne împuterniceşte să spunem: 
-„Sunt al lui Cristos. 
Sunt în El. Sunt una cu El.”
 Apoi, în mod uimitor, Isus a luat numele nostru. 
Ca şi Mare Preot al nostru, El l-a scris în palma mâinii Sale.
 Astfel, numele nostru este înregistrat în ceruri, sub Numele Său glorios.
 Puteţi vedea de ce fraza „în Numele lui Cristos” nu este doar o formulă impersonală. 
Mai degrabă, este o poziţie la propriu pe care o avem cu Cristos.
 Iar acea poziţie este recunoscută de către Tatăl. 
Isus ne spune: 
-„În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
 Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu” (Ioan 16:26-27). 
Iată de ce Isus ne porunceşte să ne rugăm în Numele Lui.
 El spune: 
-„Ori de câte ori cereţi în Numele Meu, cererea voastră are aceeaşi putere şi acelaşi efect la Tatăl cum ar fi dacă aş fi Eu cel care aş cere de la El.” 
Cu alte cuvinte, este ca şi cum rugăciunea noastră este rostită de Însuşi Isus în faţa tronului Tatălui.
 În acelaşi mod, atunci când punem mâinile asupra unui bolnav şi ne rugăm, Dumnezeu ne vede aşa de parcă Isus ar pune mâinile pe bolnav pentru a aduce vindecare. 
Iată de ce, de asemenea, trebuie să venim cu îndrăzneală la tronul harului: pentru a primi. 
Trebuie să ne rugăm cu încredere:
- „Tată, stau înaintea Ta, ales în Cristos pentru a merge şi a aduce roadă.
 Acum fac această cerere într-o mare măsură, aşa încât bucuria mea să fie deplină.”
 Aud pe mulţi creştini spunând: 
-Am cerut în Numele lui Isus, dar rugăciunile mele nu au primit răspuns!!
Aceşti credincioşi afirmă:
- „Am încercat să proclam puterea în Numele lui Isus.
 Dar nu a mers în cazul meu.
-Există numeroase motive pentru care noi nu primim răspunsuri la rugăciunile noastre.
 S-ar putea ca noi să fi permis vreunui păcat în vieţile noastre, ceva ce contaminează legătura noastră cu Cristos. 
Acesta devine un obstacol care împiedică curgerea binecuvântărilor de la El. 
Şi El nu va răspunde la rugăciunile noastre până nu ne lăsăm de păcatul nostru.
 Sau poate că obstacolul a apărut din cauza stării noastre căldicele sau a inimii împărţite în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu. 
Poate că suntem doborâţi de îndoială, care ne separă de puterea lui Cristos. 
Iacov avertizează: 
„Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc:
- pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. 
Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:6-7). 
Iacov afirmă clar: 
-„Cel care se îndoieşte nu va primi nimic de la Dumnezeu.
” Cuvântul pe care-l foloseşte Iacov pentru a se îndoi înseamnă „a fi indecis.”
 Adevărul este că atunci când aceşti oameni au făcut aceste cereri, ei L-au pus pe Dumnezeu la încercare
. În inimile lor ei îşi spuneau:
- „Doamne, dacă îmi răspunzi, Te voi sluji.
 Îţi voi da totul doar dacă vei răspunde la această rugăciune. 
Dar dacă nu o vei face, îmi voi trăi viaţa în felul meu.
-” Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate fi mituit. 
El cunoaşte inimile noastre şi ştie că suntem nehotărâţi în dedicarea noastră Fiului Său.
 El păstrează puterea care este în Cristos pentru cei care se predau Lui pe deplin.

joi, 27 iunie 2013

viata de familie













Un om este fericit atâta vreme cât alege să fie fericit



Nici o cultură nu a fost vreodată capabilă să ofere un șantier naval de construire a unor vase de nescufundat în furtună.
Pentru călătoria omului de la leagăn la mormânt  NIMIC  nu e mai bun decât individul hrănit într-o familie iubitoare.....
 Celce este fericit va face și pe alții fericiți.
Nu poziția ce o ai te face fericit, ci dispoziția ce o ai.
Un om este fericit atâta vreme cât alege să fie fericit, și nimic nu îl poate opri de la fericire.
Un om este atât de fericit cât își propune să fie de fericit .

miercuri, 26 iunie 2013

Cei cu inima curată … vor vedea pe Dumnezeu

În Cortul întâlnirii era un vas mare pentru spălat care se numea lighean (Exod 30:18). Piciorul lui de aramă era ca o oglindă, permiţându-i preotului să-şi vadă mizeria de pe picioare, înainte de a se putea apropia de Dumnezeu, trebuia să se oprească şi să se spele, altfel murea. Psalmistul scrie: “Cine se va ridica până la locui Lui cel Sfânt? – Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată … Acela va căpăta binecuvântarea Domnului” (Psalmul 24:3-5). Binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de starea inimii. Oare asta înseamnă că trebuie să fii fără păcat? Nu, ci că trebuie să fii conştient de păcat şi să-l rezolvi imediat.
De ce atâta zgomot pentru curăţie? Deoarece Domnul Isus a spus: “Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!”, problema nu este imposibilitatea lui Dumnezeu de a fi văzut, ci neputinţa noastră de a-L vedea. Nu e de mirare că David s-a rugat:“Zideşte în mine o inimă curată”. (Psalmul 51:10). Cuvântul curat vine de la cuvântul grecesc katharos care înseamnă “a curăţa”. Când ai auzit şi ai văzut prea multe, ai nevoie de o curăţenie spirituală. Numai o inimă curată poate înţelege voia lui Dumnezeu şi poate deosebi căile Lui. Păcatul neidentificat, nemărturisit şi neiertat îţi va bloca arterele spirituale.
O inimă care nu este curată te va face să cauţi înţelepciunea celor din jur şi nu pe cea a lui Dumnezeu. Te va face să ai nevoie de rugăciune în loc să te rogi tu pentru ceilalţi. Nu duce cu tine ceea ce Dumnezeu vrea să laşi jos. Scapă de “orice pedică, şi păcatul care te înfăşoară aşa de lesne” (Evrei 12:1). Ceea ce doreşte Dumnezeu să-ţi arate merită efortul de a fi curățiți.
Cei cu inima curată … vor vedea pe Dumnezeu!” Matei 5:8

luni, 24 iunie 2013

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?


.


Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un  frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un  rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.

sâmbătă, 22 iunie 2013

când am fost pus la încercare



         














Cand am fost pus la incercare
cand am fost in mari nevoi
./.Doamne Tu ai fost cu mine
N-am fost singuri am fost doi./.
 refren      Nu m-ai părăsit,nu m-ai părăsit
               Când te-am supărat,când te-am întristat
               Tu nu m-ai părăsit.
Când cei răi au dat în mine
Cu ocări și cu noroi
./.Doamne ,Tu mi-ai dat izbândă
N-am singuri am fost doi./.
Când am fost pus față-n față
Cu Satana în război
./.Doamne Tu mi-ai dat izbândă                                                              
N-am fost singuri am fost doi ./
Când mi-a zis odată Domnul
Iată eu voi fi cu voi
./.De atuncea nu sunt singur
Ci în toate suntem doi./.
refren      .//.  Nu m-ai părăsit,nu m-ai părăsit
                    Când te-am supărat,când te-am întristat
                    Tu nu m-ai părăsit.//.

nu exista viata sfanta fara rugaciune!

Proorcii din vechime, apucaţi şi strânşi în mâinile lui Dumnezeu, au avut o sensibilitate deosebită faţă de faptul că misiunea lor era copleşitor de mare şi cât se poate de rău văzută de oameni.
 Pledând motivele insuficienţei si in­capacităţii lor, aceşti oameni înfricoşaţi de ce vedeau, vroiau să scape de sub povara lucrării ce îi aştepta.
Moise, de ex­emplu, ca să scape din poziţia de conducător al unei naţiuni întregi găseşte motivul că e bâlbâit.
Dar Dumnezeu a ştiut să treacă pe lângă evaziunea lui, şi i-1 dă pe Aaron.
Ieremia, de asemenea, aduce motivul că e doar un copil.
Şi în cazul lui Ieremia (ca şi al lui Moise) obiecţiunile umane nu pot rămâne în picioare.
 Nici in cazul meu sau al tau.!
 Căci oamenii aleşi de Dumnezeu au fost trimişi în sălile de consilii ale înţelepciunii umane - nu să-şi lustruiască personalităţile lor sau să-şi etaleze cunoştinţele.
Ci ,Dumnezeu îl prindea pe solul acesta ales de el, îl închidea şi îl înconjura cu însăşi Fiinţa Sa.  La fel face Domnul si azi cu cei cei alege,îi cheamă îi echipează și -i trimite în lucrare.
Mintea umană când se extinde cu o nouă ideie nu mai poate reveni la starea şi dimensiunile originale.
Atunci, ce putem spune despre sufletul care a auzit şoapta Vocii Eterne?
„Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sânt duh şi viaţă!" (Ioan 6:63).
Predicile de azi sânt bolnave fiindcă iau idei din creierul unor oameni morţi în loc să le ia de la Domnul.
Cărţile sânt bune atât timp cât sânt călăuze, dar sânt rele când ajung lanţuri.
La fel ca şi în domeniul energiei atomice, unde savanţii moderni au atins o nouă dimensiune a puterii, tot aşa Biserica trebuie să redescopere nemărginita putere a Duhului Sfânt.
Ca să lovească în nelegiuirea acestui veac de putrefacţie a păcatului şi să-i scuture din amorţeală pe sfinţii aţipiţi de somn, trebuie să se întâmple ceva.
Predici de viaţă si vieţi  TRĂITE DIN Evanghelii vor trebui să iasă din veghea stăruitoare a cămăruţelor de rugăciune. Cineva a spus:
„Trebuie să ne rugăm dacă vrem să ducem o viaţă sfântă!"
Da, însă şi reversul e adevărat:
„Trebuie să trăim o viată sfântă ca să ne putem ruga!"
 După David:
 „Cine va putea să se suie la muntele Domnului?
 - Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată!"
(Ps. 24:3-4).

vineri, 21 iunie 2013

nu e de mirare ...Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva!!!!!

Greşim pentru că suntem oameni sau suntem oameni, deci greşim.
Oricât de mult ne-am strădui să fim perfecţi, să excelăm într-un domeniu sau altul, oricât am tânji după o viaţă perfectă, tot va veni un moment în care vom claca, un moment în care din neatenţie sau din prea multă concentrare ne va da peste cap toate realizările de până atunci.
Este destul de greu să facem faţă acestor momente singuri, dar atunci când avem alături oameni care ne "încurajează" cu
"Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva."
 O singură greşeală şi te-a vânat.
Aceşti vânători de greşeli nu se gândesc la mine sau la tine, ci doar la ei. Se simt bine atunci când cu un aer de superioritate te corectează în ceea ce ai spus sau ai făcut.
 Stau cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi pentru a vedea încă o greşeală pentru care să-l sancţioneze pe cel care a greşit, iar atunci când li se dă dreptate, li se umflă pieptul de mândrie că un vânător ce are în mână un mare şi minunat trofeu. ...
Cred că asta mă doare cel mai tare.
Nu faptul că mă corectează, pentru că este nevoie de îndreptare, ci modul în care o face mă răneşte adânc, pentru că, de fapt, nu doreşte îndreptarea mea, ci doar că el/ea să iasă mai presus!
Doamne, ajută-mă ca niciodată să nu fiu un vânător de greşeli, iar atunci când Tu mă faci să văd o greşeală în viaţa aproapelui meu, să-mi dai înţelepciune să ştiu cum să abordez persoană CU şi ÎN dragostea care vine de la Tine, Tatăl meu.
 Cât despre vânătorii mei de greşeli, binecuvântează-i cu multe trofee spirituale, astfel încât să nu mai alerge după cele pieritoare;
iar mie dă-mi o inimă să Te slujesc şi să înaintez pe cărarea Ta indiferent cât 
de vânat voi fi....
Îţi mulţumesc căci Tu vei fi întotdeauna cu mine!

joi, 20 iunie 2013

iubirea e vesnică


Imi las sufletul sa traiasca
 prin a te iubi pe tine Doamne, 
imi ascult inima reînascută
pentru ca ratiunea nu conteaza
 atunci cand te  iubesc. 
Inima mea nu e intreaga 
daca nu esti Tu. 
Daca Tu m-ai găsit
 a fost pentru ceva, 
iar, daca Tu mă vei răpi
 va fi pentru ca iubirea
 invinge intotdeauna. 
Ziua de ieri s-a dus
 pentru totdeauna, 
ziua de azi te aștept cu bucurie
  mâine nu stiu cum va fi, 
de aceea trebuie sa te iubesc
 mai mult  azi. 
Putem spune adio unei zile,
 unei persoane, 
atator si atator lucruri… 
dar, iubirii divine, odata născută…
 nu-i voi spune niciodata 
adio… 
pentru ca e vesnica
 si fiecare avem nevoie de ea. 
Pentru mine 
esti cel mai minunat Domn. 
Atunci cand mi-ai scris
 pentru prima data  in inima
iubirea a ceea ce ai jertfit pentru mine
 am simtit ca m-am nascut din nou 
si traiesc in paradisul Tău
 si e atat de frumos. 
Am nevoie de tine Doamne! 
Am nevoie de cuvintele Tale!
 Am nevoie de vocea Ta! 
Am devenit dependent de Tine,
Daca as sti
 ca, esti un cuvant din mine
 n-as mai vorbi 
niciodata de frica sa nu te pierd. 
Ma bucur ca esti in inima mea,… 
dar as vrea sa fi langa mine, 
sa Te ating, 
sa se implineasca în mine
voia Ta desăvârșită .
 Tu esti nemărginitul ,… 
iar eu iubirea ta…, 
atunci sunt sigur 
ca aceasta iubire
 va straluci vesnic.
Crede-ma, 
esti totul pentru mine
  ești cel mai pretios tezaur
 si nu cred ca dragostea
 ce o trăiesc pentru Tine
 se va stinge vreodata 
Veșnică va rămâne iubirea

miercuri, 19 iunie 2013

esti azi în anticip pentru răpire?


Anticiparea este ceva în avans, o experientã partialã sau cunoastere în avans despre ceva ce va veni sau va fi.
. Biblia o denumeste arvunã – “arvună (a) moştenirii noastre” (Efeseni 1:14).
 Inseamnã a gusta o bucãticã din întreg, a lua o înghititurã înainte de a avea întregul. 
Mostenirea noastrã este Hristos însusi –
 iar Duhul Sfânt ne aduce în însusi prezenta Sa ca o arvunã, ca o experientã anticipatã de a fi primiti ca mireasã a Sa, bucurându-ne de dragostea vesnicã si comuniunea, legatura noastrã cu El. 
Pavel descrie poporul lui Dumnezeu care este "pecetluit cu Duhul Sfânt" (Efeseni 1:13). 
Ni se vorbeste aici de un popor anume însemnat cu lucrarea Duhului. Duhul Sfânt a produs în ei un semn deosebit, o lucrare glorioasã ascunsã – ceva supranatural care i-a schimbat pentru totdeauna.
 Ei nu mai sunt niste credinciosi obisnuiti. 
Nu mai sunt "din aceastã lume", pentru cã ei si-au pus nãdejdea în lucrurile ceresti, nu în cele pãmântesti. 
Ei nu sunt clãtinati de evenimentele mondiale; 
mai degrabã, sunt de neclintit.
 Nu sunt cãldicei sau cu inima impartitã. 
În schimb, inima lor strigã zi si noapte:
- "Vino repede, Doamne Isuse...." 
Ce s-a întâmplat cu ei? 
Ce lucrare a produs Duhul Sfânt în acesti credinciosi?
 Ce i-a marcat si i-a pecetluit pe ei pentru vecie ca fiind ai Domnului? 
Pur si simplu aceasta: 
-Duhul Sfânt le-a dat o arvunã, o experientã anticipatã a gloriei prezentei Sale! 
El s-a pogorât la ei, le-a dat sa guste o bucaticã de rai –
 iar, ei au experimentat o manifestare supranaturalã a mãretiei Sale desãvârsite! 
El ne dãruieste “o bucatica de rai"
 cu care sa mergem în rai – 
un stimulent pentru apetitul nostru. 
Ce fel de mireasã credeti cã va prezenta Duhul cãtre Isus Christos în acea zi de descoperire? 
Una care are inima împartitã? 
A cãrei dragoste este cãldicica, sau rece? 
Care nu este credincioasã lui Isus? 
Care nu este aproape, nu este intimã cu Christos? 
Dacã îL iubiti cu adevãrat pe Isus, el este intotdeauna în mintea, în gândul vostru. 
El este prezent în fiecare moment în care suntem treji. 
Unii crestini gândesc: 
-"Aceasta se va întâmpla dupã ce voi muri. 
Când ajung în rai, totul se va schimba. 
Atunci voi deveni mireasa deosebitã a Domnului. 
Nu. 
Moartea nu sfinteste pe cineva! 
Acest Duh Sfânt este aici astãzi.
 El trãieste si face lucrarea Sa în noi 
– ca sã produca în noi o dragoste aprinsã pentru Christos aici. 
Romani 8:26 descrie una din cele mai puternice lucrãri ale Duhului Sfânt în inima credinciosului: 
-“Tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: 
-căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. 
Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”. 
Cuvântul din limba greacã folosit pentru geamãt înseamnã "tânjire" 
– a suspina pentru mai mult din Christos.
 Putem tânji dupã Isus atât de mult încât chiar stând în prezenta Lui si nimic nu ne iese pe gurã decât un geamãt adânc 
- ceva care nu poate fi rostit. 
El spune:
- "Isuse, tu esti singura fericire aici în aceastã lume. 
Eu am gustat si am vãzut cã tu esti bun - si te vreau pe deplin”. 
Acesta este semnul cuiva care umblã în Duhul.
 El nu se mai saturã de Isus!
 La fel ca Pavel, el de-abia asteaptã sã plece sã fie cu Domnul!

vineri, 14 iunie 2013

Dacă nu trăieşti cu Dumnezeu, schimbă direcţia .

A nu cunoaşte pe Dumnezeu şi a nu-L onora, înseamnă o viaţă traită fără sens şi fără ţintă.
 Ea este descrisă ca o viaţă “sub soare” (Ecl. 1:3, 9, 14; 2:11, 17),
 “pe pamânt” (Ecl. 5:2, 8:13)
 şi “sub ceruri” (Ecl. 1:13). 
Ceea ce caracterizează în mod deosebit acest tip de viaţă este truda, suferinţa şi neîmplinirea.
Prin contrast, viaţa în părtăşie cu Dumnezeu este trăită din ce “vine din mâna lui Dumnezeu” şi care duce la satisfacţie, bucurie şi armonie (Ecl. 2:24-26, 5:19).
Aceste două stiluri opuse de viaţă sunt similare cu viaţa evident contrastantă pe care au trăit-o Adam şi Eva înainte de căderea în păcat şi după aceea.
 Iniţial, atât în Creaţie cât şi în viaţa primei perechi, toate erau în armonie şi erau bune. 
După ce au păcătuit, în viaţa lor şi a urmaşilor lor a apărut frica, ruşinea, durerea, munca istovitoare (Gen. 3), crima (Gen. 4), decăderea morală (Gen. 6), beţia şi blestemul (Gen. 9), şi în cele din urmă căderea relaţiilor dintre oameni, fapt care a generat o confuzie totală (Gen. 11). 
Ceea ce Dumnezeu a creat pentru binele omului a devenit rău şi distructiv datorită păcatului.
Genesa şi Eclestiastul ne arată cât se poate de clar contrastul total dintre ceea ce Dumnezeu a intenţionat şi ceea ce oamenii, în general, experimentează din cauza păcatului.
 Nu putem evita să nu trăim în această lume cazută în păcat. Totuşi, avem posibilitatea să-L cunoaştem pe Dumnezeu, să-L slujim şi să-L mărturisim, sau putem încerca să căutăm sensul vieţii fără El.
Există câteva realităţi semnificative pe care le putem observa din prezentarea ca în oglindă Genesa – Eclesiastul.
 Ele ne pot ajuta pe fiecare să folosim şansa oferită de Creator ca să alegem în timpul existenţei noastre trecatoare, viaţa cu Dumnezeu pentru aici şi eternitate.
 Prima realitate la care mă voi referi, este că fiecare suntem doar o combinaţie fragilă de lut şi suflare de viaţă, pe care ne-a dat-o Dumnezeu (Gen. 2:7, 3:19; Ecl. 12:7). 
Apoi, din punct de vedere moral, strămoşii noştri Adam şi Eva au fost creaţi nevinovaţi, dar în urma păcatului ei şi toţi urmaşii lor au decăzut din toate punctele de vedere:
 atât spiritual cât şi moral şi fizic (Gen. 1:26-31, 3:16-19; Ecl. 7-20, 29). 
Dumnezeu l-a creat pe om ca să I se închine şi să Îi slujească, dar păcatul a pervertit inimile oamenilor încât au ajuns influenţate şi chiar dominate de idei şi modele negative, ca rezultat al sepărarii de Creator (Gen. 6:5-7; Ecl. 8:11, 9:3). După ce Adam şi Eva au căzut în cursa diavolului prin păcat, au lăsat urmaşilor ca moştenire această metodă drăcească de a-şi întinde curse unii altora spre a-i face să cadă în păcat (Gen. 3:6, 12; Ecl. 7:23-29). Mai trebuie să precizăm că, Creatorul l-a pus pe om peste Creaţie şi sistemele (regnurile) cooperau armonios cu coroana creaţiunii. După păcătuire, lucrurile s-au schimbat total. În loc să lucreze, să păzească şi să beneficieze din ceea ce i-a încredinţat Stăpânul, omul lasă tot mai multe urme distructive în Creaţie (Gen. 3:17-19; Ec. 1:15, 2:11, 5:16-17).
Din aceste realităţi prezentate pe scurt, se poate observa că în Eclesiastul găsim confirmată semnificaţia a ceea ce s-a petrecut cu omul in Eden si ulterior. 
Întâlnim în această carte un om care, într-un fel sau altul, ne reprezintă pe fiecare dintre noi.
 El stă cu onestitate faţă în faţă cu sine şi cu propria-i viaţă.
 Îşi caută idealurile şi trage concluziile pe care le-a învăţat în şcoala vieţii.
Viaţa fără Dumnezeu este “numai deşertăciune” şi nu oferă nici o satisfacţie adevarată. 
Este “goana dupa vant” (Ecl. 2:11). 
În consecinţă, singura alternativă corectă pentru fiecare dintre noi este Dumnezeu. 
Viaţa are sens şi scop atunci când o trăim pentru El.
 Ultimul capitol al cărţii Eclesiastul ni-L prezintă pe Dumnezeu din trei puncte de vedere: 
-El este Creatorul care ne-a adus în existenţă şi ne susţine, El este Legiuitoul care ne-a dat porunci după care să ne traim viaţa şi este Judecătorul care ne va cere socoteală de faptele săvârşite de fiecare dintre noi.
Acest Dumnezeu ni s-a revelat în Fiul Său, Isus Hristos. 
-El ni L-a descoperit pe Dumnezeu ca Tată şi prin jertfa Lui ne-a adus salvarea din păcat. 
Ceea ce Adam a pierdut prin păcat în Eden, Hristos a câştigat pe cruce pentru noi: părtăşia cu Dumnezeu.
-Fii sincer cu tine însuţi şi analizează-ţi viaţa. 
Pentru cine şi cum o trăieşti? 
Dacă nu trăieşti cu Dumnezeu, schimbă direcţia .
 Primeşte-L pe Isus în inimă şi urmează-L pe El, întrucât El a murit şi pentru tine. De aceea, merită ca şi tu să trăieşti de acum numai pentru El. 
Vei fi fericit cu Dumnezeu tot restul vieţii, precum şi în eternitate. Mă rog Domnului să te ajute şi să te binecuvinteze.