miercuri, 28 ianuarie 2015

un obicei foarte rău


Mulţi oameni au obiceiul de a rosti blesteme pentru orice fleac, ei îşi blesteamă părinţii, copii, vecinii, prietenii, de a apela la vrajitorie sau magie neagra…. Este un obicei foarte rău, fiindcă vorbele creează condiţii ca nenorocirile să apară. Un cuvânt este o rachetă ce parcurge spaţiul şi care în trecerea ei declansează forţe, agită entităţi şi provoacă efecte ireparabile. De aceea s-a spus: înainte de apusul soarelui împacă-te cu fratele tău. Acest lucru înseamnă că trebuie rapid să reparăm răul făcut celorlalţi.
Pentru ca începând din acest moment să nu mai facem rău nici unei fiinţe din univers, nici măcar cu gândul, trebuie să avem în vedere următoarele:
Nu emiteţi niciodată pretenţii faţă de nimeni şi nimic, nu faceţi nici un reproş nimănui. Nu reproşaţi nimic nici destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitaţi că orice reproş al tau reprezintă un program de distrugere a aceluia spre care il adresaţi.
Tot ce vei rosti în urma omului, totul se va împlini. De aceea, dacă aţi rostit în urma cuiva un blestem, veţi continua în subconştient să rostiţi acest blestem oricărei persoane care v-a întors spatele, inclusiv propriilor vostri copii.
De aceea, la toţi cei care pleacă de la noi sau cu care ne intalnim să le transmitem numai lumină, iubire şi armonie. Dacă nu facem acest lucru, prin subconştient vom transmite dezaprobare, supărare sau iritare.

marți, 27 ianuarie 2015

ce trebuie să ştiţi despre dragostea lui Dumnezeu?

Oricine poate păstra bucuria sa atunci când se află pe culmi în Duhul Sfânt, nefiind încercat sau ispitit. 
Dar Dumnezeu doreşte ca noi să rămânem în dragostea Lui în orice vreme, mai ales în ispitele noastre. 
Apostolul Ioan ne spune foarte simplu cum putem să rămânem în dragostea lui Dumnezeu: 
-Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi.
 Dumnezeu este dragoste; 
şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.
 (1 Ioan 4:16). 
Cu alte cuvinte, dacă
noi rămânem în dragostea lui Dumnezeu, trebuie să rămânem în Dumnezeu. 
Cuvântul rămâne aici semnifică :
-a fi într-o stare de aşteptare.
 Cu alte cuvinte, Dumnezeu doreşte ca noi să aşteptăm dragostea Lui să se reînnoiască în noi în fiecare zi. 
Trebuie să trăim în fiecare zi în cunoştinţa că Dumnezeu dintotdeauna ne-a iubit şi întotdeauna ne va iubi.
 În realitate, majoritatea din noi intră şi ies din dragostea lui Dumnezeu potrivit urcuşurilor şi coborâşurilor noastre emoţionale. 
Ne simţim siguri în dragostea Lui numai dacă am reuşit în ceva. Dar suntem nesiguri de dragostea Sa ori de câte ori suntem încercaţi sau ispitiţi sau când eşuăm. 
Acesta este, în mod special, timpul când trebuie să avem încredere în dragostea Sa. 
El ne spune în aceste pasaje:
 -Indiferent de încercarea prin care treci, niciodată nu trebuie să te îndoieşti de dragostea Mea pentru tine. 
Dacă ai încredere, în mod activ, în dragostea Mea, atunci tu trăieşti în felul în care Eu vreau ca tu să trăieşti.
Ieremia 31 ne oferă o ilustraţie minunată a dragostei lui Dumnezeu.
 Israel se afla într-o stare decăzută. 
Poporul s-a îngrăşat şi a prosperat, tolerând tot felul de fărădelegi. 
Apoi, dintr-odată, poftele lor au devenit dezgustătoare.
 Ei au pierdut toată plăcerea în împlinirea poftelor lor senzuale. Nu peste mult timp ei au strigat: 
-Doamne suntem pierduţi. 
Avem nevoie ca Tu să ne întorci înapoi.
Dumnezeu a auzit strigătul lor de pocăinţă, iar inima Sa iubitoare s-a îndreptat spre ei.
 El a pedepsit poporul cu o nuia de corectare şi Israel a strigat: -M-ai pedepsit…
întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce…
După ce m-am întors, m-am căit…
Ieremia 31:18-19. 
Ascultaţi cuvintele lui Dumnezeu în acest moment:
-Căci când vorbesc de el, îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el.v. 20. 
-îţi păstrez bunătatea Mea .v. 3. 
Iată ce trebuie să ştiţi despre dragostea lui Dumnezeu: 
Dumnezeu spunea poporului Său: 
-Am fost nevoit să te pedepsesc şi să spun la adresa ta cuvinte aspre de adevăr. 
Însă, chiar şi atunci ai păcătuit împotriva Mea, făcând acest lucru în ciuda harului şi îndurării pe care le-am arătat faţă de tine. 
Ti-ai întors spatele la dragostea mea, respingându-Mă. 
Cu toate acestea, îndurarea Mea a fost revărsată profund peste tine, Mi-am adus aminte de tine în lupta ta şi, în mod sigur, voi avea milă de tine. 
Te voi ierta şi te voi restabili cu mărinimie.

luni, 26 ianuarie 2015

sâmbătă, 24 ianuarie 2015

Să nu uiți de El,


Sunt atâtea lucruri pe care aș dori să le schimb la mine și uneori nu mai ajung la capăt cu defectele pe care le am. În astfel de momente, abia îmi mai înalț capul spre Cer. Îmi este rușine de mine. De cine sunt cu adevărat. Dar apoi.. simt cum în răceala inimii mele și în întunecimea prin care bâjbâi o mână care mă prinde cu blândețe și mă călăuzește spre lumină. Sunt clipe în viață în care mă prăbușesc la pământ și tot ce pot face este să plâng ca să îmi descarc sufletul ostenit. De fiecare dată simt că plâng în poalele Cuiva, simt cum Cineva îmi mângâie rănile și le pansează cu grijă, că mă dor. Apele ce-au trecut peste sufletul meu și-au lăsat amprenta și au luat cu ele multe mărgăritare prețioase. Dar întotdeauna am sperat că le voi primi înapoi iarăși și că într-o zi îmi voi reveni după toate. Nu voi sta cu mâinile-n sân și nu voi aștepta în zadar. Mă voi lupta, da, cu mine. Nu voi lăsa ca dezamăgirile, durerile, rănile, să mă facă să devin o persoană rece. Știu că nu trebuie să-mi las visele și sufletul în voia sorții, numai fiindcă am trecut prin unele perioade mai grele.Drag cititor, știu că nu sunt singura care a simțit într-o zi că i-a fost răpită inima. Știu că nu sunt unica persoană care și-a spus că nu va lăsa nimic și pe nimeni să-i fure inocența, bunătatea de odinioară. Da, am trecut prin multe greutăți care m-ar fi putut transforma într-un cactus, dar nu trebuie să las nimic să mă îndepărteze de cine mă vrea EL să fiu. Și nici tu să nu o faci. Să lupți, împreună cu mine, pentru sufletul tău. Să nu lași ca experiențele dure ale vieții să te transforme într-o persoană de nerecunoscut. Să rămâi bun, ai auzit? Chiar dacă alții au fost răi cu tine. Să mai crezi în frumos, chiar dacă ai fost înconjurat numai de suflete urâte în ultima vreme. Să ierți, oh, și încă cum... chiar dacă ți s-a greșit atât de mult! Să nu uiți de El, de ceea ce numai El îți poate oferi. Nu poți trece singur prin aceste văi, cititorule. Nu poți birui fără Isus aceste lupte grele cu tine, care sunt în tine.Era să-mi pierd inima în ultimele evenimente prin care am trecut. Am crezut chiar că am pierdut-o odată și am realizat că trebuia să fac ceva. Am vrut să renunț la luptă, da, am vrut-o. Dar apoi cu ce aș mai fi rămas? Înfrântă și fără inimă nu aș fi putut să ajung prea departe. Am decis că nu voi mai lăsa să mi se fure inima, că voi lupta. În toate acestea, Îl am pe Acela care m-a iubit. Știu că alături de El va fi bine, oricât de greu ar fi pe dinafară. Într-un final, soarele va răsări pe cerul vieții mele și atunci îmi voi da seama că toate lucrurile au lucrat împreună spre binele meu. Numai să nu-mi pierd inima. Să nu ți-o pierzi nici tu. Să știi că dacă ți-ai pierdut inima, ai pierdut ce ai avut mai prețios în tine.

vineri, 23 ianuarie 2015

Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor-
Am învăţat că:
-cele mai bune lecţii de viaţă le primeşti stând la picioarele unui bătrân .
 -atunci când sunt îndrăgostit se vede . 
 -dacă doar o persoană îmi spune că i-am înseninat ziua, el mi-a înseninat-o mie.
 -atunci când un copil adoarme în braţele mele, mă umplu de cea mai adâncă pace .
 -a fi bun este mai important decât a avea dreptate .
- nu trebuie să refuz niciodată cadoul pe care mi-l oferă un copil . 
 -întotdeauna pot să mă rog pentru cineva când nu am putere să-l ajut în alt mod .
- uneori am nevoie doar de o mână care să mă sprijine şi o inimă care să mă inţeleagă.
- ar trebui să fim bucuroşi că Dumnezeu nu ne dă tot ceea ce Îi cerem . 
-banii nu pot cumpăra caracterul . 
- evenimentele mărunte ale zilei sunt cele care fac viaţa atât de extraordinară .
 -sub fiecare carapace a sufletului unui om se află cineva care tânjeşte după apreciere şi iubire .  Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi.
 Ce mă face să cred că eu aş putea ?
 -a ignora problemele nu înseamnă a le rezolva .
 -atunci când plănuiesc să-i fac rău cuiva, îi deschid de fapt o cale pentru a mă răni .
 Dragostea, nu timpul, vindecă rănile .
 -cea mai uşoară modalitate de a deveni un om înţelept este să mă înconjur cu oameni mai înţelepţi decât mine .
Oricine merită să fie întâmpinat cu zâmbetul pe buze .
 -nici o persoană nu este perfectă până nu mă îndrăgostesc de ea .
 -viaţa este dură, dar nu suficient de dură ca să mă doboare .
 -ocaziile nu se pierd niciodată ;
- le vor folosii alţii în locul meu . 
-dacă las amărăciunea să ancoreze în portul meu, fericirea va ancora în alt port.
 -zâmbetul este un mod necostisitor de a arăta mai bine!
 -nu-mi pot nega trăirile, dar pot alege cum să mă relaţionez la ele .
 -fiecare vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar fericirea şi creşterea le dobândesc în timpul urcuşului .
 -este bine să dai sfaturi în două circumstante : 
-atunci când ţi se cere şi atunci când e vital.

joi, 22 ianuarie 2015

Domnul Isus Cristos este credincios



Căci cei ce au fost luminați odată, și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfânt, și au gustat Cuvântul ce bun al Lui Dumnezeu și puterile veacului viitor—și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși, și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul Lui Dumnezeu, și-L dau să fie batjocorit.

Versetele acestea au dat și încă dau de furcă la foarte mulți creștini. Mulți credincioși sinceri au tremurat în urma vre-unui păcat, că nu se mai pot pocăi. Cred că au fost și predicatori care au speriat pe credincioși cu aceste versete. Nu cred că e corect să crezi că nu se poate pocăi cineva și mai ales nu e corect să ameninți pe cineva că Dumnezeu nu mai iartă pe păcătoși. Sunt numeroase explicații și fiecare grup încearcă să le înțeleagă în felul în care au fost învățați sau conform crezului pe care îl au. Cei ce cred că mântuirea nu se poate pierde, consideră grupul acesta ca nefiind cu adevărat creștin. Ei au fost aproape, dar nu chiar au intrat în împărăție. Dacă comit blasfemie, sau apostazie, nu se mai pot pocăi. Cei care cred că mântuirea se pierde în urma păcătuirii, au în aceste versete cel mai bun aliat. Ei spun că dacă au căzut, adio, nu se mai pot ridica. Nu mai este nici o șansă pentru ei. Cred că este o explicație ușoară. În loc de a face încercări de a convinge o parte sau alta, să ne uităm la versetele imediat următoare, deoarece ele ne lămuresc despre ce este vorba. În versetul 9 este cheia de interpretare a acestor versete. Apostolul a scris: „Măcar că vorbim astfel, prea iubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune care însoțesc mântuirea.” Cine sunt acești „voi?” Cine sunt „cei ce au fost luminați…dar nu au adus roadă…?” Personal cred că „voi” se referă la credincioșii dintre Evrei care au fost mântuiți prin har și au fost îndemnați să producă lucruri bune care să însoțească mântuirea lor. Cine sunt ceilalți?  Cred că sunt evreii care au respins pe Domnul Isus. În contrast cu cei ce au arătat osteneală și dragoste pentru Numele Lui, cei ce au fost luminați nu au rămas în Domnul ca să aibă viață, ci doar au mâncat și s-au săturat din pâinile înmulțite. Au văzut ce nu a văzut nici o altă generație. Au auzit ce nu a auzit nici o altă generație, și anume Cuvântul făcut trup proclamând puterile veacului viitor, dar nu au continuat să meargă după învățătura Domnului Isus, ci s-au alipit de alții care nu au proclamat Evanghelia veacului apostolic. Ei au fost închiși în necredință și pentru acea generație nu a mai fost nici o șansă de pocăință. Când e vorba de noi, de la noi se așteaptă să continuăm în aceeași râvnă, păstrând o deplină nădejde până la sfârșit. Creștinii au un Mijlocitor, pe Domnul Isus, și El ne garantează mântuirea. Mântuirea noastră nu stă pe ceea ce noi am făcut sau facem, ci pe ceea ce a făcut Domnul Isus pentru noi. Biblia este plină de îndemnuri la pocăință și nicăieri nu ni se spune că nu ne putem pocăi, ci din contră, mereu ne îndeamnă să ne mărturisim păcatele și Domnul Isus Cristos este credincios și ne iartă. Să nu ne pierdem această încredere, ci să facem ce este bine aducând roade vrednice de pocăința noastră

miercuri, 21 ianuarie 2015

în numele adevărului,

Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine. 
Deci, de ce să ne temem de ele?
 Am da dovadă de neîncredere mai mult decât de credinţă. 
Dumnezeu ne poate face atât de asemănători cu El, încât oamenii să fie siliţi să recunoască lucrarea Lui în noi, că-I purtăm Numele pe drept şi că suntem într-adevăr ai Lui. 
Dacă am putea să căpătăm acest har pe care Domnul doreşte să-l răspândească peste noi!
 Fiţi siguri că oamenii fără evlavie se tem de adevăraţii sfinţi.
 La drept vorbind le este silă de ei, dar le este şi teamă de ei.
 Haman tremura în faţa lui Mardoheu chiar când îi punea la cale moartea (Estera 6).
 Şi, de fapt, ura lor este rezultatul temerii pe care o au de ei, dar sunt prea mândri pentru a o mărturisi.
Să urmăm drumul adevărului şi al dreptăţii, fără să ne cutremurăm de fel.
 Frica nu este partea oamenilor hotărâţi, ci a acelora care se poartă rău şi luptă împotriva lui Dumnezeu.
 Dacă în adevăr, Numele Domnului este chemat, pomenit cu smerenie, suntem în siguranţă.
 Un cetăţean al Romei nu avea decât sa spună:
 sunt Roman, pentru a avea drept la protecţia legiunilor armatei marelui imperiu;
 cine este un copil al lui Dumnezeu, are ca pază atotputernicia Lui, care mai lesne ar lăsa cerul fără îngeri, decât să lase pe unul dintre sfinţii Săi fără apărare. 
Puteţi îndrăzni ca leul în numele adevărului, căci Dumnezeu e cu voi.

marți, 20 ianuarie 2015

desavarsirea sfintilor

De intelegerea termenului de desavarsire depind intr-o mare masura nu numai cresterea duhovniceasca in fapt, prin lepadarea de sine si implicit prin sfintire, ci totodata patrunderea celorlalte aspecte biblice, printr-o perceptie valorica a tot ceea ce presupune dumnezeirea, precum si raportarea corecta fata de tainele si descoperirile Duhului Sfant.
In acest sens, avem:
Evrei 5;14: “Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”
Evrei 6;1-2: “De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Cristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu,invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. “
Pentru a intelege in mod concret ce presupune “hrana tare”, mai intai, este nevoie sa se stabileasca ce inseamna raul din punct de vedere duhovnicesc, insa, acest lucru nu trebuie sa se realizeze printr-o cunoastere generala, pe baza unei lecturi scripturale la suprafata.
 In consecinta, se impune o analiza biblica structurata pe doua paliere:
1. In plan teoretic, pentru a se identifica acele invataturi inselatoare care provin din perceptile gresite ale Bibliei, in ceea ce priveste modul actual de inchinare.
 Astfel, apostolul Pavel, in Epistola sa catre Evrei 6;1-2, ne invata ca aceste invataturi nu mai sunt actuale, si mai mult, inca de cand au fost scrise, acestea ar fi trebuit luate cu adevarat in serios, intrucat ele au avut rostul si importanta lor fata de evreii din perioada Legii ce aveau nevoie de o trecere prin intermediul ritualurilor care sa ii intareasca in zelul lor.
Oamenii erau obisnuiti “sa vada ca sa creada” si prin urmare, toate lucrurile au avut un rost bine determinat in acea vreme.
Insa, o data cu puterea Duhului Sfant coborata peste ucenicii deveniti apostoli, invataturile cu privire la cresterea pe calea credintei se schimba si primesc o alta conotatie, raportata la valoarea celor nevazute care tin de Divinitate.
Foarte multi se intreaba de ce exista atatea diferente intre cultele religioase din punctul de vedere al conceptiilor si al aplicarii ritualurilor.
Raspunsul este foarte simplu:
/nu ar fi trebuit sa se ajunga in zilele noastre sa se practice ritualuri care inca din secolul I s-ar fi impus sa fie depasite.
Toate invataturile Scripturii au fost date de Dumnezeu intr-o randuiala care tine seama de vremuri, contexte, slabiciuni precum si de cresterea cunostiintei prin puterea Duhului Sfant.
In consecinta, intalnim in Scriptura versete clare si categorice, precum:
 Romani 8;24-25: “Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui? Pe cand, daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare.”
2Corinteni 4;18: “Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice. “
2Corinteni 5;7: “…pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere.”
Evrei 11;1: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.”
Toate acestea reprezinta urmarea celor spuse de Mantuitor care a prevazut ceea ce urma sa se petreaca in vremurile noastre :
Luca 12;1 : ”Mai intai de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia.”
Un alt aspect, la fel de important, care nu este luat in serios in zilele noastre il constituie “pricina de poticnire”, consemnat de apostolul Pavel in mai multe randuri:
Romani 14;13 : ”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.”
Prin urmare, inainte de a gandi si de a transpune in fapt versete ce privesc inchinarea la Dumnezeu, este nevoie sa se analizeze daca actele de inchinare, oricare ar fi ele, nu conduc la fatarnicie sau pricina de poticnire.
Din nefericire, in zilele noastre, atat fatarnicia cat si pricina de poticnire sunt prezente in modul de viata al multor asa-zisi crestini, acestia motivandu-si obiceiurile si ritualurile sub pretexul:
“Asa sta scris in Biblie”.
Inca din perioada apostolica, Pavel a spus in Epistola sa catre Corinteni:
2Corinteni 5;16 : “Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta.”
, aratand transformarea care trebuia sa se petreaca la nivel de invatatura, astfel incat cei ai Lui sa inteleaga ca era nevoie sa treaca la un alt nivel de intelegere si traire in Cristos, adica la starea de “hrana tare”.
 De aceea, Pavel face o diferenta clara intre “laptele duhovnicesc” si “hrana tare”, tocmai pentru a ne avertiza sa nu ne lasam amagiti de slabiciunea firii umane care cauta mereu sa se agate de partea vazuta, si mai ales pentru a ne intari in lupta noastra cu duhurile rautatii, descrisa in Epistola sa catre Efeseni, capitolul 6.
Nu intamplator, Mantuitorul a rostit cuvintele:
Ioan 16;12: “Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta”,
 aratand in acest fel ca, din cauza slabiciunii, nimeni din acea perioada, nu ar fi inteles ceea ce urma sa ne invete Duhul Sfant prin lucrarea apostolilor.
Multi credinciosi accepta si traiesc in invataturile incepatoare ale lui Cristos, din secolul I, hranindu-se cu “lapte duhovnicesc”, cu ritualuri si obiceiuri care sunt strans legate de cele vazute, materiale.
Astfel, credinciosii devin dependenti de lucrurile pamantesti, omitandu-se cu buna stiinta faptul ca dupa aceasta viata vom ajunge intr-un loc unde in mod evident materia nu exista.
De altfel, Cristos a spus:
Ioan 18;36: “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”
“Hrana tare” nu poate fi suportata intrucat aceasta stare depaseste cu mult granitele gandirii umane, ale obisnuintei de a trai prin ritualuri, insusite prin prisma intelegerii “ca de pe pamant” a textelor biblice.
 Apostolul Pavel ne arata in mod deslusit cat de mare este diferenta intre intelepciunea naturala si cea care vine prin puterea Duhului Sfant in prima sa Epistola catre Corinteni, capitolul 2.
2. In plan concret, faptic, prin stabilirea criteriilor ce tin de rastignirea firii pacatoase, prin delimitarea pacatelor care duc la moarte si prin eliminarea acestora din viata crestinului.
In acest plan, drumul crestinului spre sfintenie presupune transpunerea in practica de zi cu zi a tuturor versetelor care sa il ajute in rastignirea firii, fara a omite suferintele pe care trebuie sa le duca permanent in lupta cu pacatul, tinand cont insa, de doua aspecte:
1Corinteni 13;4-7: “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.”
 si Epistola catre Galateni capitolul 5.
Acestea sunt repere de care trebuie sa tina seama orice crestin in lupta sa zilnica cu firea pamanteasca.
 In concluzie, cel mai important aspect il reprezinta acela de a nu pacatui cu voia, intrucat cel care are frica de Domnul nu poate savarsi pacatul cu voia, acesta ajungand, in timp, sa creasca in sfintenie si sa implineasca Cuvantul care spune:
1Ioan 5;18 : “Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, ci Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu se atinge de el.”

luni, 19 ianuarie 2015

esti totul pentru mine.....

As putea sa nu simt dorinte adanci in inima mea…
si sa nu simt caldura tamaduitoare a bratelor cuiva.
As putea trai chiar fara vise si sa nu cunosc nicicand fiorul
împlinirii lor;sa vad tot mai de neatins fiecare stea,
si totusi sa merg mai departe…
Pot trai fara multe lucruri.
Dar n-as putea infrunta ziua de maine
Fara speranta Ta in inima mea.
Nu pot trai nici o zi fara TINE.
Doamne, nu e noapte si nu e dimineata
De nu ma tin cu iubire bratele Tale
TU esti bataia inimii mele in tot ce fac.
nu pot trai nici o zi fara TINE!
As putea calatori sa vad lumea intreaga
si sa ma minunez de toate frumusetile ei…
Dar ele doar m-ar duce cu gandul la TINE…
As putea sa am tot ce viata asta poate da
bogatii ce nu pot fi masurate,
care sa-mi implineasca orice dorinta pe loc;
as putea avea sau face orice,
daca TU nu esti in ele, atunci
Nu pot trai nici o zi fara TINE.
Doamne, nu e noapte si nu e dimineata
De nu ma tin cu iubire bratele Tale!
TU esti bataia inimii mele in tot ce fac.
nu pot trai nici o zi fara TINE!
Domnul meu, traiesc - pentru ca TU traiesti;
Esti ca si aerul respiratiei mele.
Domnul meu, am - pentru ca TU daruiesti;
Esti totul pentru mine!

duminică, 18 ianuarie 2015

singur la o parte.....

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.
Chiar dacă toţi din jurul tău nu fac altceva decât să supravieţuiască, tu trăieşte!
 Fă-ţi timp să vorbeşti cu Cerul, nu te avânta aşa de repede în larg dacă nici măcar nu ştii să înoţi. Sunt aşa de multe lucruri pe care mai trebuie să le înveţi până vei putea fi  un prinţ al Cerului.
Nu te lua după sfaturile lumii, că dacă nu ai pe nimeni înseamnă că trebuie să fii trist şi posomorât. Există Cineva care valorează mai mult decât vreun prieten fals.
 Cineva tânjeşte să te iubească, să-ţi şoptească cât de special eşti pentru El şi vrea să-ţi arate că în prezenţa Sa este mai plăcut decât dacă ai avea pe lângă tine mulți prieteni 
. Învaţă de la cei mai buni, învaţă de la Isus.
 Nu te mulţumi cu puţin !
Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.

sâmbătă, 17 ianuarie 2015

Esti langa mine-

De-atâtea ori am văzut braţul Tău
Cum mă ţinea când îmi era mai greu
Din groapă m-ai ridicat,să mor nu m-ai lăsat
Mi-ai pus picioarele pe stâncă
Doamne m-ai întărit când eram mai obosit
Nu m-ai lăsat în groapa adâncă

R: /: Eşti lângă mine mă îndrumi când sunt pierdut
Doamne mă ridici când pe cale sunt căzut
Mă întăreşti când lupta este grea
Îmi dai puteri să pot înainta. :/

De-atâtea ori am văzut puterea-ţi mare
Cum m-ajuta în vreme de încercare
Când duhul îmi era zdrobit,când eram mai necăjit
Mâna ţi-ai întins spre mine
Când speranţă nu aveam,când în beznă mă găseam
M-ai luat lângă Tine

Toată viaţa te voi lăuda
Pentru ce-ai lucrat în viaţa mea
Pentru binecuvântări,chiar şi pentru încercări
Vreau mereu să te slujesc
Pentru tot ce tu mi-ai dat,pentru harul minunat
Doamne vreau să-ţi mulţumesc

vineri, 16 ianuarie 2015

M-am cercetat in rugaciune





M-am cercetat in rugaciune, am stat de vorba cu ISUS
I-am spus pacatul ce m-apasa si EL prin Duh Sfant mi-a raspuns
Ce fericire fara margini,mi-a umplut sufletul pribeag
Sa stiu ca ISUS ma iubeste ,sa stiu ca sunt rascumparat

COR :

Mi-am adunat ,,bogatii'' si vesnice bucurii
Prin rugaciuni si prin credinta-n Dumnezeu
Am fost iertat de pacat ,si Harul Sfant mi s-a dat
Din clipa cand Lui m-am predat...am fost salvat

Ce fericire fara margini mi-a umplut sufletul pribeag !
Sa stiu ca Isus ma iubeste, sa stiu ca sunt rascumparat
Stiu,bogatia pamanteasca se pierde ca roua in zori
Mult mai de pret imi e credinta ,mult mai de pret mi-e Harul Sfant

joi, 15 ianuarie 2015

Cel ce ne insoteste

· Ferice de tine!


· și diavolul ne ”dorește fericiți” și, dacă ar fi să ne facă el urările, iată cum ar suna :
        Ferice de cei prea obosiți, prea ocupați sau prea dezinteresați pentru a petrece câteva ore pe săptămână cu frații și surorile lor de credință, căci ei sunt cei mai buni lucrători ai mei !
  Ferice de acei creștini care așteaptă să fie invitați și să li se mulțumească, pentru că eu îi pot folosi !
Ferice de cei prea sensibili care, răniți fiind, vor decide să nu mai meargă la Casa Domnului, căci ei sunt misionarii mei !
Ferice de cei care fac tulburare, căci ei vor fi chemați fiii mei Ferice de cei care se plâng încontinuu de ceva, căci eu sunt numai urechi pentru ei ;
Ferice de cei care sunt sătui de manierele și greșelile păstorilor, căci ei nu se aleg cu nimic din predicile ce le aud...
Ferice de acel membru al unei biserici care așteaptă să fie invitat la propria-i biserică, pentru că el este o parte din problemă și nu din rezolvarea ei ;
Ferice de cei care bârfesc, căci ei vor cauza certuri și separări care mie îmi plac.
Ferice de cei care se ofensează ușor căci ei se vor mânia repede și vor pleca dintre frați ;
 Ferice de cei care nu donează la biserică pentru progresul lucrării lui Dumnezeu, căci ei sunt ajutoarele mele ;
Ferice de cei care vorbesc despre dragostea nemăsurată a lui Dumnezeu, dar urăsc pe fratele și pe sora lor, căci ei vor fi cu mine o veșnicie !
Ferice de tine care, citind aceste lucruri crezi că se potrivesc foarte bine altora, dar nu ție, căci și pe tine te-am prins și ești al meu !



miercuri, 14 ianuarie 2015

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele



Ce ironie că atâta neascultare de Legea lui Dumnezeu are loc în numele religiei! 
Domnul Hristos a recunoscut că oamenii I se vor închina în timp ce vor înlocui cerinţele Lui cu "poruncile oamenilor". 
El a respins o astfel de închinare drept zadarnică şi goală. În predica de pe munte, El a descris o mare mulţime care vor căuta să intre în Împărăţie deoarece au proorocit, au scos draci şi au făcut multe fapte minunate "în numele Tău." 
Cu toate acestea, Isus le va zice,:
"Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine." Matei 7:23.
Cum pot oamenii să fie atât de orbiţi şi să se înşele întratât încât să creadă că vor fi cu siguranţă mântuiţi în timp ce calcă de bună voie poruncile lui Dumnezeu?
 În închinarea lor zadarnică, s-au rugat regulat, au cântat cântece de laudă şi probabil că n-au lipsit de la niciun serviciu divin. 
Au mărturisit că au o mare iubire pentru Dumnezeu şi au dat mărturii mişcătoare. 
Nu este cumva aceeaşi problemă şi cu noi astăzi?
Când îi vedeţi grăbindu-se la programul lor regulat de muncă, urmărindu-şi propriile plăceri în ziua Domnului, s-ar părea că nu există nicio remuşcare pentru călcarea poruncii exprese a lui Dumnezeu. 
De unde au înţeles ei definiţia iubirii? 
Oare de pe stickerele de pe maşini "Zâmbeşte, dacă Îl iubeşti pe Isus,"
 "Fă semn cu mâna, dacă Îl iubeşti pe Isus,"
 "Claxonează dacă Îl iubeşti pe Isus"? 
Dar nu asta a spus Isus, nu? 
El a declarat:
"Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele." Ioan 14:15.
Este mai bine să asculţi
De ce se simt oamenii în siguranţă atunci când calcă una din cele Zece Porunci? 
Din acelaşi motiv, Saul s-a simţit în siguranţă când a reţinut oile şi vitele date spre nimicire. 
Dumnezeu îi spusese să nu ia nimic din pradă după ce îi cucerise pe amaleciţi. 
Dar Saul vroia să folosească acele animale ca jertfă lui Dumnezeu. 
Remarcaţi incredibila lipsă de logică din fapta lui. 
Nu a ascultat de Dumnezeu şi a luat animalele, iar apoi a încercat să-şi îndreptăţească neascultarea, folosindu-se de acele animale furate în închinarea înaintea lui Dumnezeu. 
În acelaşi fel, membrii bisericilor moderne nu ascultă de Dumnezeu, folosind ziua Domnului  în scopuri personale. 
Apoi, asemenea lui Saul, încearcă să-şi îndreptăţească neascultarea şi să-I închine lui Dumnezeu ceea ce au furat.
Dumnezeu a declarat prin profetul Samuel:
 "Ascultarea face mai mult decât jertfele." 
Este de asemenea mai bună decât toată închinarea inutilă a o mie servicii religioase realizate printr-o călcare făţişă a poruncii Lui. 
Ascultarea, mai bine decât orice altceva, reuşeşte să ne descopere iubirea. 
Domnul Isus a zis
"Dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." 
Neascultarea este mai rea decât orice deoarece reprezintă un act de necredincioşie în însăşi natura ei. 
Mai există şi astăzi lucruri pe care Dumnezeu le-a pus deoparte pentru o folosire sfântă?

marți, 13 ianuarie 2015

Trebuie să alegi sa asculţi de Dumnezeu.



Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.
Deseori avem în noi sentimente de amărăciune pentru rugăciunile care nu au fost ascultate sau pentru starea materială în care suntem, eşecul meu în relaţiile cu fraţii mei şi la urmă, de ce aş mai dori prietenia cu Domnul, dacă El îngăduie să- mi se întâmple asta ?
Trebuie sa realizez ca amăraciunea este o barieră în calea prieteniei cu Domnul şi trebuie să înţeleg, bazat pe promisiunile Lui, că El lucrează întodeauna în interesul meu chiar şi atunci când este dureros si eu nu înţeleg de ce?.
Când renunţ la resentimente şi le mărturisesc, fac primul pas spre vindecare. 
Un exemplu deosebit îl gasim în Psalmi unde sunt exprimate cuvinte tari,strigate, îndoieli, temeri,resentimente, pasiuni, mărtusiri şi lista ar putea continua. 
Este încurajant pentru noi să ştim că şi alţi prieteni ai Lui Dumnezeu au avut perioade de îndoială şi în loc să ascundă au mărturisit Lui Dumnzeu considerându-L Prieten credincios .
Trebuie să alegi sa asculţi de Dumnezeu.
De fiecare dată când te încrezi în Dumnezeu şi faci ceea ce îţi spune sa faci, chiar si atunci când nu înţelegi îţi adânceşti prietenia cu El.
Domnul Isus a zis:
- Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
Ioan 15 :14. 
Trebuie să ştim şi să nu uităm că noi suntem prieteni cu Domnul dar nu şi egali cu El.
 Domnul este conducătorul nostru iubit iar noi îl urmăm. Ascultarea noastră se datorează faptului că îl iubim nu pentru că suntem obligaţi sau de frică.
 Noi credem că El ştie mai bine ce este bun pentru noi şi îl urmăm din recunoştinţă pentru ceea ce a făcut pentru noi fiind tot mai aproape de El. Astfel întărim prietenia noastră cu Domnul si o dezvoltăm. 
În evanghelia dupa  Ioan 15 :9-11 
Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea. 
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.
Avem modelul de ascultare izvorât din dragoste pe care Domnul ni la transmis să-l luăm. 
O adevarată prietenie nu este pasivă, ea lucrează ! 
Când Domnul Isus ne cere să iertăm pe alţii, să iubim pe fraţi,dragostea care o avem ne motivează la ascultare de Cuvântul Lui.

luni, 12 ianuarie 2015

Intimitatea cu Dumnezeu

Pavel nu doar ca s-a rugat pentru ea, dar a si urmarit-o: -
"Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui" (Filipeni 3:10). 
Poti tu spune lucrul acesta? 
Ii canti tu oare cantari de lauda sau mintea ta este in alta parte?
 Esti tu atat de critic incat pari a fi un necredincios?
 Pavel ar raspunde in felul urmator: 
-Scopul meu este ca lucrurile acestea sa nu fie niciodata adevarate despre mine. 
Voi urmari sa am o relatie atat de apropiata cu El, incat El si cu mine vom merge impreuna orice ar veni
Acesta ar trebui sa fie si scopul nostru! 
Tendinta noastra este sa devenim tot mai ocupati. 
Drept rezultat, umblarea noastra cu Dumnezeu ramane superficiala, iar rezervorul nostru se goleste. 
Intimitatea spirituala ofera un rezervor plin care nu poate fi gasit decat alipindu-ne de Dumnezeu, ceea ce necesita timp si efort ca sa se implineasca.
Intimitatea cu Dumnezeu nu se intampla peste noapte. 
Prietenii si familia ta nu te vor intelege. 
Trupul tau va lucra impotriva ta. 
Împrejurarile potrivnice vor veni pentru a te descuraja. 
Daca ar fi ceva usor, toti ar experimenta-o. 
Nu, premiul este al celor care pot spune: 
-Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui.

duminică, 11 ianuarie 2015

vineri, 9 ianuarie 2015

Vrei sa incerci chiar de acum?

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat.
Odata, un om s-a aflat intr-o adanca depresie si a trebuit sa fie spitalizat.
Un prieten i-a dat sugestia urmatoare:
- De ce nu faci o lista cu toate persoanele care te-au ajutat si de ce nu le trimiti o scrisoare de multumire?
Aceste scrisori au produs inceputul vindecarii sale.
Printre altele, i-a scris unei profesoare, care in timpul studiilor sale , ii daduse lectii suplimentare, ca sa-l ajute.
Ea i-a raspuns dupa aceea:
- Cand am primit scrisoarea ta, am fost profund miscata si ochii mi s-au umplut de lacrimi.
Am predat timp de cincizeci de ani iar tu esti prima persoana care mi-ai trimis o scrisoare de recunostinta.
O voi pastra ca pe o pretioasa amintire in toate zilele vietii mele.
Intr-o lume rece si nemultumita, multumirea este o atitudine rara.
Fiecare putem sa-l incurajam pe aproapele nostru spunandu-i un sincer
 -multumesc.
Cat de schimbate ar fi unele familii, daca multumirea si-ar ocupa un loc de cinste!
Putem sa abandonam nemultumirea noastra care Il dezonoreaza pe Dumnezeu?
Nemultumirea face rau sufletului nostru; 
-sa incercam sa fim dar multumitori cu ceea ce Dumnezeu ne ofera in fiecare zi. 
Vrei sa incerci chiar de acum?

joi, 8 ianuarie 2015

cuvinte de duh şi viaţă

Un creştin trebuie să fie totdeauna mulţumit. Dacă nu-i mulţumit, nu-i creştin. Înţelepciunea face pe om să fie bun; bunătatea face pe om înţelept. Fericit e omul care pe toate le face cu evlavie. Şezi în casa ta şi aceasta te va învăţa toate. Creştinismul nu se învaţă, ci se trăieşte. Sfinţii sunt aceia care au credinţă dreaptă şi viaţă curată, chiar de nu săvârşesc semne. O avere se adăposteşte mai degrabă într-un cap decât într-un sac. La doctor şi la preot să te duci atunci când nu ai nevoie, ca să nu ai nevoie. Să ne ocupăm mai mult de Hristos şi mai puţin de Antihrist. Pocăinţa n-ai cum s-o faci dacă nu eşti mai treaz ca diavolul. Inima omului să fie o grădină a bucuriei. Cea mai bună cinstire adusă sfinţilor este urmarea lor. Totul pe pământ este un drum spre moarte. Acela care n-a aflat cerul pe pământ, lipsit va fi de el şi acolo sus.
Pe cei ce lovesc în credincioşi şi în Biserică, există întrebarea:
- “Oare răul şi întunericul sunt în Biserică, sau în mintea lor?”
Degeaba te închini cu mâna, dacă nu te închini cu gândul. Unii dintre oameni se plâng că nu au cu ce trăi! Câţi sunt dintre acei oameni care se întreabă dacă au cu ce muri? În zadar aprinzi lumânări de ceară, dacă nu faci inima să ardă. Omul sfinţeşte locul, nu cu busuiocul, ci cu sudoarea frunţii. Când trăieşti cu Dumnezeu, găseşti fericire şi în nenorocire. Cu Dumnezeu afli raiul şi in iad, iar fără Dumnezeu e un chin chiar şi în Cer. Smerenia este expresia românească pentru: “pur” şi “simplu”.

miercuri, 7 ianuarie 2015

marți, 6 ianuarie 2015

luni, 5 ianuarie 2015

Definiția vieți

duminică, 4 ianuarie 2015

orice gând să fie rob ascultării de Cristos....

Prietene, când vremea se scurtează se-abat asupra sufletului vâltori bine dresate,de acum sălbatice şi, parcă, fără putere mergi pe Cale!
Ce putere mare are Domnul Dumnezeu!
Starea sufletului te apasă,greu ca mercurul.
Şi te întrebi:
-ce mă voi face eu,căci n-am credinţă nici măcar ca să mut un munte cum dar,voi porunci gândului:
-mută-te de aici şi aruncă-te în mare?

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Domnul meu


Eşti împlinirea mea Isuse                                                                          
În fiecare ceas din zi;
Toate dorinţele-mi nespuse
Şi orice gânduri nepătrunse
Atât de bine Tu le ştii !
 
Eşti mângâierea mea deplină
Întotdeauna, ne-ncetat;
Şi-atunci când duhul meu suspină
Prezenţa Ta Isus m-alină,
În harul Tău îmbelşugat.
 
Eşti fericirea mea Iubite –
Chiar şi-n pustiul cel mai rău;
Când visele îmi par zdrobite,
Când lupt cu temeri şi ispite,
Tu faci din mine visul Tău.
 
Eşti izbăvirea mea cea mare
Şi biruinţa mea, Isus;
În clipele de frământare
Când nu găsesc un sprijin tare,
Tu mă ajuţi să urc mai sus.
 
Eşti mântuirea mea Hristoase –
Tu m-ai născut prin moartea Ta;
Ce daruri sfinte şi frumoase,
Comori sublime, preţioase
Ai pus Tu, Doamne-n viaţa mea !
 
Mi-eşti totul, totul pe vecie
Isuse drag, o, Domnul meu;
Izvor de pace, bucurie,
Nădejde, har şi bogăţie –
Tu singur, veşnic Dumnezeu !

vineri, 2 ianuarie 2015