Un creştin trebuie să fie totdeauna mulţumit. Dacă nu-i mulţumit, nu-i creştin.
Înţelepciunea face pe om să fie bun; bunătatea face pe om înţelept.
Fericit e omul care pe toate le face cu evlavie.
Şezi în casa ta şi aceasta te va învăţa toate.
Creştinismul nu se învaţă, ci se trăieşte.
Sfinţii sunt aceia care au credinţă dreaptă şi viaţă curată, chiar de nu săvârşesc semne.
O avere se adăposteşte mai degrabă într-un cap decât într-un sac.
La doctor şi la preot să te duci atunci când nu ai nevoie, ca să nu ai nevoie.
Să ne ocupăm mai mult de Hristos şi mai puţin de Antihrist.
Pocăinţa n-ai cum s-o faci dacă nu eşti mai treaz ca diavolul.
Inima omului să fie o grădină a bucuriei.
Cea mai bună cinstire adusă sfinţilor este urmarea lor.
Totul pe pământ este un drum spre moarte.
Acela care n-a aflat cerul pe pământ, lipsit va fi de el şi acolo sus.
Pe cei ce lovesc în credincioşi şi în Biserică, există întrebarea:
- “Oare răul şi întunericul sunt în Biserică, sau în mintea lor?”
Degeaba te închini cu mâna, dacă nu te închini cu gândul.
Unii dintre oameni se plâng că nu au cu ce trăi! Câţi sunt dintre acei oameni care se întreabă dacă au cu ce muri?
În zadar aprinzi lumânări de ceară, dacă nu faci inima să ardă.
Omul sfinţeşte locul, nu cu busuiocul, ci cu sudoarea frunţii.
Când trăieşti cu Dumnezeu, găseşti fericire şi în nenorocire.
Cu Dumnezeu afli raiul şi in iad, iar fără Dumnezeu e un chin chiar şi în Cer.
Smerenia este expresia românească pentru: “pur” şi “simplu”.
