sâmbătă, 30 iunie 2012

Doamne, Tu în necazuri lângă noi rămâi


Doamne, Tu în necazuri lângă noi rămâi                          
Chinurile noastre, Tu le înduri întâi,
Ele mai înainte trec prin mâna Ta
Şi îngădui numai cât putem purta. 

                                
Nu te teme! Crede neâncetat!
       Prin Isus, eşti binecuvântat!
       Fie cât de mare crucea care o sui,
       Mergi cu fiecare pas pe urma Lui!

Lacrimile noastre numărate sunt
Tu măsori povoara duhului înfrânt
Tu porţi mâna care taie rana grea
Şi îngădui numai, cât putem purta.

Doamne, în necazuri, fii cu toţi ai Tăi
Să nu meargă singuri pe a durerii căi
Cântăreşte crucea, Tu cu mâna Ta,
Să îngădui numai, cât putem purta.

vineri, 29 iunie 2012

desteptati va crestini pina cand dormiti

Sapte ingeri, sapte ingeri am vazut zburand
De la tronul, de la tronul Tatalui cel Sfant.
Spre pamant, spre pamant toti s-au indreptat,
Sa aduca, sa aduca ce Domnul le-a dat.

Desteptare, desteptare suna trambitele ingerilor sfinti.
/:Desteptare,desteptare,
Destepta-ti-va crestini pana cand dormiti?:/

Dumnezeul, Dumnezeul cel infricosat
La ingeri, la ingeri ordin El a dat
Sa rasune, sa rasune pe intreg pamant
Desteptare, desteptare la poporul sfant.

Primul inger, primul inger cand a rasunat
Foc si piatra, foc si piatra din cer a plouat.
Toti copacii, toata iarba verde de pe camp,
A fost arsa a treia parte in acelas timp.

Apa marii, apa marii in sange s-a schimbat,
Cand al doilea inger din cer a sunat.
Si atunci un munte mare de foc a cazut,
Peste munti si peste stanci si le-a prabusit.

Peste intinderea de ape a cazut venin.
O stea mare, o stea mare numita Pelin.
Cine bea din apa aceasta si el va muri,
Caci va curge in orice tara in aceasi zi.

Si in luna si in soare si in stele sus
A treia parte din ele lumina si-au stins.
Caci al patrulea rasunet a venit din cer
Vocea lui parea de tunet, voce de inger.

Si al cincilea inger cand a rasunat
Tot vazduhul, tot vazduhul s-a intunecat
Mii de cara, mii de cara, cai si calareti
Se sculara, se sculara foarte indrazneti.

Patru ingeri, patru ingeri au fost dezlegati
Cand al saselea inger din cer a sunat
De le o margine la alta pana la Eufrat
Cu a lor trambite de aur ei au rasunat.

Ca ul saptelea inger taina s-a sfarsit.
Taina ascunsa cea din veacuri acum s-a implinit.
Peste-ntreaga omenire peste-ntreg pamant
Imparateste Hristos Imparatul Sfant.

luni, 25 iunie 2012

jale pentru copii!

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!

sâmbătă, 23 iunie 2012

profeții și profețiile biblice



 profeţia în general ne învaţă despre:
-natura lui Dumnezeu.
-sfinţenia Lui.
-dreptatea Lui.
-neprihănirea şi îndurarea Lui .
-de multe ori, după anunţarea judecăţii iminente şi -chemarea la pocăinţă a profeţilor, Dumnezeu îşi arată mila Lui prin a se îndura şi a ierta pe cei se ce pocăiesc.
-lucrările de judecată a lui Dumnezeu asupra neamurilor lumii; 
-modul în care El le direcţionează destinele...

În urma studiului profeţiei beneficiem în relaţia noastră cu El de, mângâiere, încurajare şi speranţă asupra viitorului, ştiind că Dumnezeu este Cel ce stăpâneşte destinul popoarelor şi devenim conştienţi de promisiunile împărăţiei lui Dumnezeu de la sfârşitul istoriei umane.
De aceea, printre temele favorite ale profeţilor mai putem enumera:
-sfinţenia lui Dumnezeu:
 El este singurul sfânt, absolut pur, drept.
-suveranitatea lui Dumnezeu: 
-El stăpâneşte universul şi este mai presus de orice conducător de popoare, sau de împărăţii pământeşti.
-Cuvântul lui este sigur 
-- credincioşia lui Dumnezeu :
- El îşi duce la îndeplinire făgăduinţele, îşi ţine promisiunile. 
-Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.
Grozăvia păcatului şi judecarea neîntârziată a lui
 -- dreptatea lui D-zeu :
la nişte oameni care tind să banalizeze şi să privească cu uşurinţă păcatele, profeţii pot fi o cură foarte eficace!: 
-mesajul profeţilor în ce priveşte păcatul este limpede şi răspicat
 -- Dumnezeu îl urăşte, nu-l suportă, nu-l trece cu vedere, nu-l scuză, şi-l va pedepsi negreşit. 
Cu toate acestea este dispus să ierte pe cei a căror inimă este frântă şi al căror duh este zdrobit de răutatea faptelor lor.
Închinarea în sfinţenie lui Dumnezeu 
-- Lui Dumnezeu omul îi este dator să-i aducă jertfe curate dintr-o inimă sinceră, nu din religiozitate, sau ritualism, amestecând nelegiuirea cu jertfele!
Privind la ordonarea cărţilor profeţilor din Bibliile noastre vom realiza că acestea nu sunt aranjate în ordinea cronologică a scrierii lor.
Acoperirea cronologică a lucrării profeţilor în Israel începe din secolul al IX-lea în. de H. cu profeţii Obadia şi Ioel şi se întinde până în jurul secolului al V-lea în. de H., încheindu-se cu profetul Maleahi. 
Mărturia lor este neîntreruptă în această perioadă de timp şi conţine două aspecte:
-o descriere continuă a condiţiilor morale, spirituale şi istorice din Israel şi Iudea, şi
-mărturia profetică privitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu, al neamurilor şi al împărăţiei mesianice.
În canonul alcătuit de evrei, Osea este primul dintre profeţii mici, principiul cronologic care pare să determine ordonarea lor fiind:
-întâi, vin profeţii perioadei asiriene
-- de la Osea la Naum
urmează apoi, profeţii perioadei babiloniene
 -- de la Habacuc la Ţefania.
Ordinea aceasta se încheie cu cei trei profeţi ai perioadei persane, perioadă ce a urmat exilului 
-Hagai, Zaharia şi Maleahi.

vineri, 22 iunie 2012

ziua Domnului

 ziua Domnului profețită în cartea proorocului Ioel

-ne vom pleca asupra cărţii profetului Ioel care urmează cronologic,, cărţii profetului Obadia. Acesta este primul profet literar (deci care şi-a încondeiat profeţia) şi este datat în sec. al IX-lea î.H., mai precis prin anii 850-840.

Unii au numit această carte drept, "cea mai tulburătoare şi înspăimântătoare" dintre toate cărţile profeţilor mici. 

Ea se găseşte în Biblia noastră după cartea lui Osea şi înaintea celei a lui Amos.
Stilul literar al cărţii este clar, fluent şi de o calitate lirică deosebită.

 Descrierile sale sunt în acelaşi timp bogate dar şi concise, scurte dar pitoreşti.
Este de asemenea o carte scurtă, 3 capitole.
1 Cuvântul Domnului care a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel.
2 Ascultaţi lucrul acesta, bătrâni! Şi luaţi seama, toţi locuitorii ţării! S'a întâmplat aşa ceva pe vremea voastră, sau pe vremea părinţilor voştri?
3 Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma!
4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.
5 Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul dela gură!
6 Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu, şi măsele de leoaică.
7 Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!
8 Boceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţei ei!
9 Au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jălesc.
10 Câmpia este pustiită, pământul întristat, căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul nu mai este.
11 Înmărmuriţi, plugari, văitaţi-vă, vieri, din pricina grâului şi orzului, căci bucatele de pe câmp sunt pierdute.
12 Via este prăpădită, smochinul este veştejit, rodiul, finicul, mărul, toţi pomii de pe câmp, s-au uscat... Şi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!
13 Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru.
14 Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.
15 ,,Vai! ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic...

Ce sunt aceste cuvinte şi ce vestesc? 

Despre ce nenorocire este vorba şi ce altă nenorocire şi mai mare prevesteşte ea?
Iată versete cheie care cred că evidenţiază mesajul principal al cărţii...

 apropierea unei zile a judecăţii...
care este o urgie mai mare decât orice calamitate naturală ca o lovit vreodată Pământul!

12 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet!
13 Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.
14 Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru?


Autorul 

-- cine este?

Numele profetului Ioel înseamnă 

-"Iehova/Domnul este Dumnezeu".
 În afara cărţii nu găsim nici un fel de informaţii privitoare la el, astfel nu se cunosc aspecte din viaţa lui, ca locul de naştere, sau ocupaţia. 
Ştim doar că este fiul lui Petuel (1:1), despre care de asemenea nu ştim nimic.
Probabil că provine din Iudea şi este un locuitor al Ierusalimului (1:9; 2:15-17,23,32; 3:1). 

Unii presupun că vine dintr-o familie de preoţi datorită menţiunilor templului din Ierusalim şi a cunoştinţelor pe care le dovedeşte că le are despre preoţie şi jertfe.
Presupunerea aceasta pare confirmată de mesajele de pocăinţă de la Dumnezeu pe care "îşi permite" să le adreseze preoţilor:

1:13-14 Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului; veniţi şi petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului, Dumnezeului vostru, şi strigaţi către Domnul.

2:17 Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: ,,Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta, n'o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ,,Unde este Dumnezeul lor?"

În acelaşi timp trebuie să recunoaştem că posedă cunoştinţe şi despre agricultură ceea ce-l poate exclude de la a fi un levit.


Este clar că Dumnezeu vrea ca cei ce sunt puşi în fruntea poporului în treburi religioase, să-l conducă prin exemplul personal.

 Dacă predică pocăinţa, ei trebuie să fie cei dintâi care să se pocăiască şi să promoveze pocăinţa în ţară. 
De asemenea, în vremuri de decadenţă morală şi de catastrofe naturale, liderii religioşi ai unui popor nu ar trebui să tune de sus la acesta să se pocăiască, ci să se pocăiască ei întâi, şi toți ceilalți  le vor urma exemplul!

1:8 Boceşte-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţei ei!

În loc de a se bucura şi a se purta semeţ, liderii religioşi sunt îndemnaţi să se îmbrace în doliu pentru împietrirea şi indiferenţa neamului lor.

Ca şi slujitor al Domnului Dumnezeu, Ioel a accentuat rugăciunea, postul şi pocăinţa pentru abaterea mâniei lui Dumnezeu. 

Unii l-au supranumit
-"profetul penticostal" datorită referinţelor pe care le face cu privire la revărsarea Duhului Sfânt :

Ioel 2:28-29 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.


Petru citează exact acest pasaj atunci când "explică" noroadelor adunate fenomenul care s-a petrecut în Ziua Cincizecimii (Rusalii) în Ierusalim când Duhul Sfânt s-a revărsat peste ucenici şi au început să vorbească în limbi şi să proorocească. (Fapte 2:16-21) Aceasta este de fapt singura menţiune Nou Testamentală a cărţii lui Ioel.

-vezi, conceptul de profeţie cu împlinire multiplă; în ziua Cincizecimii a avut loc doar o împlinire parţială, se spune!
Se pare că profeţia a fost prilejuită de invazia unui roi gigantic de lăcuste care au devorat practic totul în calea lor în ţară. 

Nu ştim exact când s-a petrecut, dar Ioel vede această urgie ca o ilustraţie a unei urgii mult mai mari care nu era de origine naturală, ci divină. 
Aceea este ziua judecăţii când Dumnezeu va face dreptate, pe unii judecând-i iar pe alţii răsplătindu-i. 
Deşi descrierile şi paralele făcute acelei zile sunt cumplite, cartea abundă şi în promisiuni de restaurare şi binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu.
Puţin despre lăcuste...
Nu ştiu dacă realizaţi, Dar lăcustele pot constitui o gravă catastrofă naturală.
Tenacitatea cu care devorează totul în cale şi voracitatea acestor mici animale este înspăimântătoare. 

De asemenea lăcustele sunt celebre pentru "modul lor de organizare şi înaintare". Biblia ne vorbeşte adesea de ele:
Prov. 30:27 ... lăcustele n-au împărat, şi totuşi pornesc toate în cete;

(în GRUP! sugereaza o organizare si disciplina perfectă)
Ioel 2:4-9

Parcă sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi. Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pârăe ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă... Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui. Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers. Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
Ştim că Egiptul a fost de asemenea lovit printr-un miracol cu urgia lăcustelor timp de patru zile şi că a fost una din judecăţile pe care Dumnezeu le-a trimis asupra lui pentru a elibera pe copiii lui Israel.

Exodul 10:14 Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste. Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.
10 :34-35 

El a zis, şi au venit lăcuste, lăcuste fără număr, care au mâncat toată iarba din ţară, şi au mistuit roadele de pe câmpiile lor.

Lăcustele -- un semnal de alarmă!
Pe la mijlocul sec. al IX-lea î.H. profetul este martor la invazia norului de lăcuste ce a produs o devastare mai mare ca oricând. 

Lucrul acesta a constituit semnalul de alarmă pentru condiţia religioasă atât a Israelului cât şi a neamurilor care urmau să fie judecate cu o urgie şi mai mare: 
Ziua Domnului.
Cadrul istoric -- este interesant! 

- cine era rege?
- ce condiţii economice şi sociale existau?
Sângeroasa Atalia:
Fiica lui Ahab şi Izabella, şi soţia lui Ioram, regele lui Iuda 

-2 Împ 8:18  
-"a umblat în căile casei lui Ahab" 
-2 Cronici 21:6 numită 
-"fiica" lui Omri 
-2 Împăraţi 8:26.
- Când soţul ei a murit şi fiul ei Ahazia, ea a rezolvat să ocupe locul vacant. 
Ea a omorât toţi copiii lui Ahazia în afară de Ioas, cel mai tânăr 
-2 Împăraţi 11:1,2 
După o domnie de şase ani a fost omorâtă într-o răscoală 
2 Împăraţi 11:20; 2 Cronici 21:6; 2 Cronici 22:10-12 23:15.
Copilul Ioas era rege în Iudea...
Se pare că lucrarea profetică a lui Ioel s-a desfăşurat pe vremea când în Israel era rege un copil pe nume Ioas, deci în jurul lui 835. 

Unchiul acestuia, Marele Preot Iehoiada este cel ce l-a protejat (2Regi 11) şi l-a ţinut ascuns. 
La aflarea veştii morţii lui Ahazia, Atalia regina mamă, fiica lui Ahab şi Izabela, şi-a omorât toţi nepoţii cu excepţia lui Ioas care a fost ascuns de mătuşa Ioşeba şi unchiul lui Iehoiada, marele preot, în interiorul templului timp de şase ani.
 După şase ani, cu ajutorul căpeteniilor gărzii palatului într-o zi hotărâtă l-au înfăţişat pe tânărul rege şi l-au încoronat la vârsta de şapte ani ca rege peste Iuda.
 Evenimentul a stârnit gelozia Ataliei ce a fost ucisă de gărzi la apariţia ei în templu.

Acum se pare că în timpul când a fost ascuns copilul rege a avut loc urgia lăcustelor şi seceta. 

De aceea, chemarea la pocăinţă a lui Ioel a fost adresată doar poporului şi preoţilor lui, fără să se facă nici o referire la împărat.

Tot pe vremea aceea se ştie că Tirul, Sidonul şi Filistia făceau incursiuni militare de jefuire în Iudea: 3:2.

Motivul scrierii cărţii 

-- Ce a cauzat profeţia? 
De ce a fost scrisă?
Nu sunt menţionate nici un fel de păcate ale Iudeii.

 Nici măcar idolatria nu este menţionată. 
Se pare că singura explicaţie pentru chemarea categorică la pocăinţă pe care Dumnezeu o trimite prin profetul Ioel este indiferenţa şi împietrirea copiilor lui Dumnezeu pe care îi îndeamnă acum să-şi sfâşie inimile, nu hainele!

2:12-13 ,,Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.

De aceea, dezastrul natural al invaziei de lăcuste şi al secetei îi oferă lui Ioel o imagine a judecăţii lui Dumnezeu.

 La fel cum lăcustele au fost în momentul respectiv o judecată a lui Dumnezeu asupra păcatului Iudeii, judecata lui Dumnezeu a păcatului lumii în Ziua Domnului o va depăşi mult pe aceasta în magnitudine!

Mesajul de pocăinţă autentică care este cerută pentru ca Domnul să se îndure

2:13 Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete.

Mulţi fac mare pompă exterioară religiei lor, dar aţi văzut ce-a spus Ioel inspirat de Domnul. 

Nu trebuie să facem declaraţii prea publice ale jurămintelor noastre de pocăinţă până ce nu suntem siguri de autenticitatea şi sinceritate inimilor noastre. 
Cunosc credincioşi care fie au mărturisit că regretă foarte mult ce au făcut rău, pentru ca după aceea nu numai că nu împlinesc ce n-au făcut înainte, ci şi încalcă ce făceau bine.
 Nu mă gândesc la nimeni din biserica aceasta în acest moment, dar ştiu pe cineva care a ieşit în faţa unei adunări creştine declarând public că se căieşte pentru ca în scurt timp persoana respectivă să-i spună unui frate că s-a "hotărât să meargă până la capăt în păcatul ei"!?
Aceea persoană n-a făcut decât să-şi "sfâşie hainele" înaintea adunării, dar nu şi inima! Poate că a reuşit să le dea impresia că este zdrobită în inimă de păcatele ei, şi pe mulţi i-a păcălit emoţional, dar în realitate nu se poate spune despre ea că "şi-a sfâşiat inima"!

Ps. 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
Ps. 51:17 Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
ÎMPLINIREA PROFEȚIEI

Una dintre ele se găseşte în cap.2. 
După ce în cap.1 este descrisă o devastatoare invazie a lăcustelor în cap.2 este prezisă o alta mult mai îngrozitoare. 
Problema se poate pune în felul următor: 
-trebuie interpretată literar această urgie a lăcustelor din cap.2, 
-alegoric, 
-profetic, 
-sau simbolic? -
Adică, în cap.2 Ioel descrie judecata lui Dumnezeu sub forma unei alte urgii provocate tot de lăcuste adevărate, sau lăcustele de fapt simbolizează o armată bine pregătită şi disciplinată care va invada Iudea dinspre nord?

Consideraţi limbajul folosit!
4 Parcă sunt nişte cai, şi aleargă ca nişte călăreţi.
5 Vin uruind ca nişte care pe munţi, şi pârăe ca o flacără de foc, când mistuie miriştea; par o puternică oştire, gata de luptă.
6 Tremură popoarele înaintea lor, şi toate feţele îngălbenesc.
7 Aleargă ca nişte războinici, se suie pe ziduri ca nişte războinici, fiecare îşi vede de drumul lui, şi nu se abate din cărarea lui.
8 Nu se împing unii pe alţii, fiecare ţine şirul, se năpustesc prin săgeţi şi nu se opresc din mers.
9 Se răspândesc în cetate, aleargă pe ziduri, se suie pe case, şi intră pe ferestre ca un hoţ.
10 Înaintea lor se cutremură pământul, se zguduie cerurile, soarele şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd lumina.
11 Domnul face să tune glasul Lui înaintea oştirii Sale, căci tabăra Lui este foarte mare, şi celce împlineşte cuvântul este puternic. Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?

De-a lungul vremurilor s-au sugerat trei interpretări diferite 

-este important să consultăm ce au spus alţii de vreme ce nu este sănătos să producem noi o interpretare inedită bazându-ne doar pe propriile speculaţii!.
Interpretarea alegorică
Aceasta a fost susţinută de părinţii Bisericii, de către rabinii evrei şi de către unii interpreţi din vremurile moderne.

Unul dintre aceştia, şi anume Pusey, susţine că Ioel se referă la mai mult decât o invazie literară de lăcuste şi doreşte să atragă atenţia asupra unei mari nenorociri care va veni de la Dumnezeu asupra naţiunii.

 De fapt folosind imaginea lăcustelor el se referă la patru mari judecăţi viitoare asupra Israelului.
 Acestea se identifică prin cele patru feluri diferite de lăcuste menţionate care fiecare simbolizează invazia unui duşman al Israelului: (1:4)
"Gazam" = Asiria (dar mai înseamnă, lăcusta care roade, sau rozătoare)
"Arbeh" = Babilon (dar mai înseamnă, lăcusta migratoare)
"Ielec" = Grecia (dar mai înseamnă, lăcusta care linge, sau târâtoare)
"Hasil" = Roma (dar mai înseamnă, lăcusta care devorează, sau mistuitoare)

Apoi, capitolele 2 şi 3 detailează aceste judecăţi asupra Israelului şi bisericii ce vor culmina prin venirea Antihristului la sfârşitul veacurilor.

Cu toate acestea, cel puţin tipurile de lăcuste din cap.1 pot fi înţelese literar devreme ce se pare că acestea există ori ca soiuri separate, ori reprezintă etapele de creştere ale uneia singure.

 Nu putem spune acelaşi lucru şi despre cap.2 unde este clar că se folosesc revelatoare imagini simbolice pentru o judecată mai mare ce urmează să vină în viitor.

Argumente în favoarea interpretării literare a invaziei de lăcuste descrise în cap.2
* Nu de puţine ori lăcustele sunt folosite ca instrumente ale judecăţilor divine asupra păcatelor Israelului şi au fost adesea prezise (vezi, 1Regi 8:37).
* Descrierile lui Ioel sunt potrivite cu invaziile de lăcuste ce se petrec frecvent în această parte a lumii.
* Ele devorează în principal verdeaţa, lemnul şi coaja copacilor. 

Nu pot fi asociate cu uciderile, cu jefuirea cetăţilor, cu luarea de prizonieri, cum s-ar fi întâmplat dacă Ioel descria de fapt o invazie a Israelului de către o armată adevărată. Când se fac promisiunile de refacere, redare şi restaurare ele nu vorbesc despre refacerea oraşelor/cetăţilor, ci doar a recoltelor şi a pământului ţării.
* Lăcustele sunt descrise ca nişte cai, călăreţi, care de luptă, şi nu invers! 

Este astfel evident că lăcustele sunt comparate în devastare cu ordinea menţinută în marş de către o armată foarte organizată şi disciplinată. 
Nu era nevoie a se compara o armată cu imaginea unei armate!
Sunt numeroase persoane care, atunci când trăiesc în ruina cea mai profundă, aruncă toată vina asupra lui Dumnezeu. 
Se uită la viaţa lor şi găsesc doar dezolare şi distrugere, fapt pentru care încep să caute un vinovat, o persoană asupra căruia să descarce toată mânia şi furia adunată în inimile lor. 
Din nefericire, de cele mai multe ori, Acest Cineva este aproape întotdeauna Dumnezeu.
“Dacă Dumnezeu este Bun, de ce a venit peste mine acest rău?
De ce a apărut această durere? 
Această mizerie? 
Această tristeţe? 
Această singurătate?
…se întreabă ele.
Cu toţii ştim că El a venit să aducă viaţă şi viaţă din belşug iar noi din cauza răutății ne lipsim de fericirea  vieții  depline  din El şi aceasta începe din interiorul nostru.
Iată situaţia: 
Multe persoane se gândesc că dacă se vor căsători, vor fi fericite, că dacă vor avea succes economic, se vor simţi realizate, că dacă vor avea sănătate, se vor bucura de pace, în fine că tot ceea ce se poate cuceri, în mod evident, ne va aduce fericire, dar întrebarea este următoarea: 
“Pot oare toate aceste cuceriri să-mi garanteze fericirea?”
Nu încerca să te simţi realizat şi fericit cu lucrurile acelea, care într-o zi, se vor sfârşi. Fie că e vorba de căsnicie, de familie, de sănătate, de bani, de succes sau de orice altceva. 
Fericirea începe întotdeauna înauntrul nostru.
Aici intervine Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu în fiinţa umană, Unicul capabil să-mi garanteze FERICIREA şi de asemenea să termine cu orice devastare din interiorul nostru.
Dar ce trebuie să fac pentru a-L cuceri, pentru a-L primi?
Observaţi ce spun Sfintele Scripturi şi trageţi-vă singuri concluziile: Ioel 1:4
“Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec a mâncat lăcusta Hasil.”
Aici vedem cum acţionează răul, cum acţionează forţele rele în viaţa celor ce nu au Forţa lui Dumnezeu.
 Răul taie ceea ce noi dorim, el pune bariere în calea noastră.
 Câţi nu zic:
“Eram aproape să…” ,
”Era cât pe ce?”, 
“Mai lipsea puţin”
…adică, ceea ce ei doreau le-a fost tăiat.
Există şi oameni în viaţa cărora, diavolul lucrează făcându-i să  creadă că schimbarea locului de muncă, casei, ţării, iubitului(ei), soţului/soţiei, prietenilor, patronului, a stilului vestimentar sau amultor altor lucruri va face de asemenea să se producă şi o schimbare în viaţa lor. 
Aceştia sunt într-o continuă migrare şi totuşi nimic nu se schimbă în viaţa lor.
Alte forţe ale răului au misiunea de a devora, de a face să dispară visele, planurile, obiectivele, făcând astfel ca dificultăţiile să descurajeze persoanele, făcându-le astfel să fie complet neîncrezătoare, deprimate şi pierdute.
De asemenea există un rău care vrea să distrugă totul şi pe toţi şi astfel el duce la distrugerea familiilor, a căsniciilor, a proiectelor, a firmelor dar şi la distrugerea propriei vieţi umane prin intermediul suicidului.
Tot ceea ce am spus nu se întâmplă doar cu fiinţa umană, dar şi cu tot restul LUMII care este tăiată, distrusă şi devorată de catastrofe, epidemii şi nenorociri ce sunt produse ca urmare a multei lăcomii din partea aceleiaşi fiinţe: omul.
Cum putem scimba asta?
Ioel 1:5
“Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!”
Beţiv înseamnă beat, ameţit, turmentat, în stare de ebrietate şi cu toţii ştim că acest tip de persoane nu au control asupra vieţii lor astfel, beţivul nu ştie ce zice, ce face, cade şi rămâne pe străzi, începe să bea cu prietenii şi se trezeşte singur pe la uşile vre-unui bar. 
Asta se întâmplă şi cu multe persoane de rând. 
Spiritual şi  emoţional vorbind, ele nu au control şi nici direcţie în ceea ce fac şi în ceea ce zic.
 Sunt mereu căzuţi privitor la stima de sine, la credinţă şi se trezesc mereu singuri în această viaţă. 
Cel halucinat, trăieşte din fantezii, din ceea ce nu există, face mereu aiureli şi este considerat nebun de către societate.
Însetatul se lasă dus de neliniştile lui, de dorinţele lui fără control şi astfel, doreşte totul dar sfârşeşte prin a nu avea nimic.
Există şi cel pasionat care se lasă dus de sentimente şi de emoţii şi nu foloseşte niciodată inteligenţa sau raţiunea.
Tuturor acestora, Dumnezeu le spune: 
Treziţi-vă şi plângeţi, uitaţi-vă la realitatea vieţilor voastre, sunteţi îmbătaţi şi plini de tot ceea ce nu vă garantează fericirea chiar dacă uneori poate că şi apare o fericire momentană, dar nu garantează fericirea aici pe Pământ şi nici pe lumea cealaltă. 
Uită-te la realitatea vieţii tale.
 Ce vin ai băut? 
Vinul bucuriei Duhului Sfânt sau pe cel al fanteziilor acestei lumi? 
De aceea, în aceste zile , vom lăsa tot ceea ce ne face să fim beţi, turmentaţi, în stare de ebrietate şi fără control; tot ceea ce ne împiedică să căutăm, să cucerim şi să menţinem fericirea proprie prezenţei Duhului Sfânt.
Dacă nu ar fi aşa, chiar şi puţinul de bucurie pe care îl mai au câte unii le-ar fi luat de pe buze.
La Focul Sfânt al Duhului vom sacrifica şi vom lăsa de o parte întreaga noastră fiinţă, în favoarea FERICIRII ETERNE, PERPETUE pe care doar prin intermediul unei Întâlniri cu Dumnezeu, o putem obţine.
Ioel 1:6  Căci în ţara mea a năvălit un popor puternic şi fără număr, cu dinţi de leu şi măsele de leoaică.
 Dacă persoana este departe de Dumnezeu chiar crezând în El asta înseamnă că răul are o oportunitate de aur pentru a se apropia de ea şi vedeţi că diavolul se prezintă ca fiind puternic şi numeros, se prezintă în viaţa oamenilor ca cel ce are putere iar atunci când persoana se desmeticeşte, este înconjurată deja de forţele răului care au dinţi de leu adică domină, măsele de leoaică, adică vânează după cum spune biblia. 24 de ore din 24 este la pândă aşteptând doar o mică mişcare proastă pentru a putea face ceea ce el a venit să facă (să fure, să junghie şi să prăpădească.
Ioel 1: 7 “Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăţi smochinul, l-a jupuit de coajă şi l-a trântit jos; mlădiţele de viţă au ajuns albe!” 
De aici ne facem o idee despre cum lucrează răul.
 El distruge, sfâşie şi jupoaie tot ceea ce persoana are.
 Aruncă cu toate de pământ şi mai apoi usucă persoana atât de rău încât mulţi dintre noi credem că este aproape imposibil să se mai poată ridica.
Ioel 1:8  “Boceşte-te ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereţii ei!” 
De aceea vedem mulţi oameni care, chiar dacă sunt la biserică, cred în Dumnezeu, sunt umiliţi la fel ca şi fecioara care nu a fost luată de bărbatul ei. 
Aşa sunt mulţi umiliţi pentru că nu au avut şi nici nu au o intimitate cu Dumnezeu.
 Nu sunt bucuroşi, nu au parte de plăcere şi nici de satisfacţie.
Ioel 1:9 “Au încetat darurile de mâncare şi jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.”
 Toate astea au venit peste acel popor şi vin peste toţi cei care se depărtează de Dumnezeu pentru că ei nu îşi mai oferă viaţa lor pe altarul Lui şi ajung să se sfârşească la fel ca jertfele Casei Domnului – versetul 9. 
Aceste lucruri reprezentau sacrificiul viu, sfânt şi plăcut înaintea lui Dumnezeu. Persoana a pierdut dragostea dintâi şi deaceea a apărut jalea în viaţa ei.
 Nu mai are o comuniune cu Dumnezeu din moment ce nu mai există adorare către Hristos şi nici compromis cu Dumnezeu.

joi, 14 iunie 2012

aleluia.

avem datoria de a lupta neîncetat



Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: 
"Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? 
Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face. 
Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi.
 Cineva care s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru a-i călăuzi  şi pe alţii pe ea.
 Este înălţat într-un loc în care primeşte dragoste  şi stimă printre cei evlavioşi  şi aceasta îl promovează între oameni. 

 Şi apoi? 

Vine ispita de a avea grijă să îşi păstreze poziţia pe care  şi-a câştigat-o  şi să nu facă nimic care să o pericliteze. 
Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se compromite cu lumea  şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. 
Primeşte lauda celor raţionali;
 însă el, de fapt, a trecut de partea duşmanului.
 Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte acum în favoarea taberei greşite... 
Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a lupta neîncetat…

miercuri, 13 iunie 2012

-creștinii căldicei ...nu fi și tu printre ei!

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.

Apoc 3:16
Nimeni nu o suporta.
Toti o vorbesc de rau.
Toti îi judeca pe cei care au îmbratisat-o...
Si totusi, atat de periculoasa pentru oricine..
Rutina, viteza vietii, prioritatile adoptate, stilul de viata, comoditatea, obisnuinta, toti sunt factori care favorizeaza aparitia apatiei.
Apatia este expresia contemporana la caracterizarea biblica pentru cei calduti.
 Nu cred ca cineva s-ar putea mandri cu o asemenea stare. 
Fara putere, fara pasiune, fara culoare, fara miros... fara vlaga, fara directie, fara initiativa....
Cu atat mai mult, cu cat din punct de vedere spiritual, apatia are urmari dintre cele mai periculoase:
a. afecteaza procesul sfintirii
b. afecteaza viata de rugaciune
c. afecteaza relatia cu Cuvantul lui Dumnezeu
d. afecteaza rodirea
e. Afecteaza jertfirea
Vremurile în care traim sunt caracterizate de confort, ego-centrism si prea putin sacrificiu si interes pentru ceilalti, chiar si pentru Domnul. 
Modul de evaluare personal este infectat de diferite criterii subiective, pentru ca prea putin mai vrem sa vedem criteriile dupa care Domnul ne analizeaza. 
Daca ne-am pune în oglinda corecta a Cuvantului, probabil ca starea noastra ar deveni una disperata, pentru ca ne-am da seama ca suntem prea apatici pentru valorile extraordinare pe care Domnul a avut încrederea în noi sa ni le dea. 
Aceste valori sunt darurile spirituale pe care le a pus Domnul Dumnezeu  în fiecare.
Omenii pe care ni i-a dat în preajma noastra Domnul ca  sa-i atingem cu Evanghelia...si multe alte valori spirituale trebuiesc neapărat puse în negoț .
Să nu îngropam talantul ce ne- a fost dat!

sâmbătă, 9 iunie 2012

există speranţă.

"Împotriviți-vă diavolului, şi el va fugi de la vor (lacov 4:7)
 Când vine vorba de ispită, trebuie să ţii minte şapte lucruri:
1) Niciodată să nu spui "nicio­dată". 
Nu vei ajunge niciodată atât de spiritual încât să fii imun.
- "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.
Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (1 Corinteni 10:13).

2) Ia seama că te poţi împiedica pe ultima sută de metri.
Pentru că nu ai dat-o încă "în bară" nu înseamnă că este imposibil.
Satan este maestrul sin­cronizării şi nu se grăbeşte nicăieri.
3) Fii conştient de pornirile tale.
-Sfântul Augustin a spus:
 "Nimic nu are putere mai mare de a zdrobi sufletul unui om decât dezmierdările unei femei". 
Trupul are o mare putere; odată ce i-ai făcut pe plac, el va dori mereu mai mult.
4) Înţelege că tu eşti responsabil.
 Păcatul este o alegere.
 Când alegi să abuzezi de harul lui Dumnezeu, plăteşti preţul, fie acum, fie mai târziu.
 "Nu vă înşelaţi: ... "Ce seamănă omul, aceea va şi secera" (Galateni 6:7).
5) Nu eşti un pion neajutorat. 
Probabil nu poţi schimba ce s-a întâmplat ieri, dar alegerea ta, prin puterea lui Dumnezeu, va determina ce se întâmplă astăzi şi mâine.
6) Dacă ai păcătuit, există speranţă. 
Dumnezeu te va ierta şi te va folosi din nou. 
Domnul Isus i-a spus lui Petru:
 "Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi" (Luca 22:32).
7) Rămâi aproape de Dumnezeu, acolo eşti în siguranţă.
 "Supuneţi-vă, deci, lui Dumnezeu. împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi" (lacov 4:7)

vineri, 8 iunie 2012

emma repede

.Calea cea bună

Viaţa poate fi asemănată cu o cale.
Fiecare dintre noi alegem pe ce cale vrem să păşim fiindcă sunt mai multe căi de parcurgere a vieţii.
Nu sunt mai mult de două căi,cea bună şi cea rea.
Avem libertatea de a alege pe care dintre ele vrem să o urmăm.
Calea cea bună înseamnă a-L urma pe Dumnezeu,a te lăsa călăuzit de El la orice pas şi nu doar într-o decizie mai importantă sau doar când ai nevoie.
Când alegem calea pe care vrem să mergem,alegem tot ce ţine de ea,necondiţionat de ceea ce credem despre ea.
Aici nu mai intră că nu vrei să faci aia pentru că tu deja ţi-ai ales stăpânul,deci deciziile pe care le vei lua nu vor în totalitate ale tale.
Când Îl alegem pe Dumnezeu în viaţa noastră nu vom avea parte de întâmplări bruşte şi dure fiindcă Dumnezeu e unul blând.
El ne-a creat şi ai Lui suntem,orice facem sau şi dacă fugim de El tot nu ne vom putea ascunde fiindcă El este acela care trăieşte în noi,fie că vrem fie că nu ne pasă.
La finalul vieţii noastre tot El va decide unde ne vom petrece veşnicia,iar viaţa trăită pe pământ va da verdictul final.
Nu alege să mergi pe calea cea rea care este plină de plăcerile acestei lumi murdare deoarece nu vei găsi plăcere în ea,şi vei simţi că ceva în tine este gol.
Locul în care trebuie să locuiască Dumnezeu este inima ta,iar acel loc nu poate fi umplut cu nimic lumesc
.Probabil că deja ai văzut asta,tu suflete care nu L-ai cunoscut.
Nu este îndeajuns să ştii Crezul şi Tatăl Nostru ca să-L cunoşti cu adevărat.
Locuieşte cu adevărat El în viaţa,gândurile,sentimentele,deciziile,ideile şi calea ta?

joi, 7 iunie 2012

ce eşti în stare să faci?

Când cineva îţi spune "urmează-ţi inima" ce înţelegi tu prin asta,prin urmatul inimii tale?
Pentru unii a-ţi urma inima înseamnă a se deda la plăceri şi la o viaţă trăită după placul egoismului său,şi nu după legea Domnului.
Inima noastră este acel spaţiu intim şi acea cutiuţă magică ce adună şi păstrează cu grijă sentimentele,fricile,ideile şi gândurile noastre.
Poate spunem că gândul ţine de creier şi nu de inimă.
Ei bine,depinde ce fel de gânduri ai.
Dacă am de gând să mă duc afară nu este un gând prea preţios ca să fie ţinut în inima mea şi căruia să-i acord o atenţie deosebită şi pe care să-l analizez în lung şi în lat.
Însă,dacă am de gând să mă duc într-o ţară îndepărtată încep să-l analizez cu ajutorul inimii care este instrumentul lui Dumnezeu.
Inima e lucrul ce-I aparţine doar Lui,şi atunci El împreună cu mine începem amândoi să dezbatem această problemă,pentru că Dumnezeu este Acela care ne învaţă cu susurul Său blând ce să facem,şi ştim că dacă facem voia Sa vom fi binecuvântaţi de către Acela care a făcut cerurile şi pământul.
Însă,dacă eu nu am de gând să-L implic pe Dumnezeu în toată "afacerea inimii" şi mă iau după ce îmi spune unul şi altul,iar apoi trag o concluzie din care reiese că planul a fost un eşec.
Oare din ce cauză?
Pentru că "a fost ceva necurat la mijloc" sau pentru că L-am uitat pe El,care ştie mai bine decât mine ce am nevoie şi ce nu,pentru că El mi-a făcut inima în chip tainic,iar eu nu ar trebui să bag de vină Aceluia ce este un expert şi care nu greşeşte niciodată pentru că mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu,cu toate metodele psihologice de care ştiu.
Pentru că,fraţii mei,oricât de mult ne-am strădui să ne auto-cunoaştem tot nu ne-am descoperi 100% fiindcă nu ne-a fost dat acest lucru,ca nu cumva cunoscându-ne prea bine să devenim mai mândri decât suntem deja.
Iar în plus de ce avem nevoie să ne dăm prea mare importanţă nouă,ocupându-ne de noi mai mult decât de El?
Nu ştiai căci, cu cât Îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu,cu atât te vei cunoaşte mai bine pe tine şi îţi vei descoperi talente pe care nu credeai că le ai sau sentimente care nu-s pentru băieţei sau fetiţe mari.
De aceea să ne lepădăm de noi înşine şi să încercăm să-L cunoaştem pe El tot mai bine,căci doar aşa vei putea să vezi ce "eşti în stare să faci" prin puterea SA!
Şi nu te înşela crezând că orice voce interioară pe care o auzi este bună,pentru că au ieşit în lume multe duhuri străine şi să nu uităm că Satan se poate face chiar şi un înger de lumină.
Vocea Domnului este una blândă şi plină de dragoste chiar şi în mustrare,care simţi că îţi mişcă inima din temelia ei.
Vocea celui rău este una grăbită şi batjocoritoare,una pe care o simţi când îţi râde în faţă(sau în inimă),aceea este vocea lui Satan,să nu te iei după ea!
Doresc ca Domnul nostru,Isus Hristos să ne ajute să distingem vocile din inima noastră şi să fim înţelepţi în a urma  întocmai voia Domnului când vorbește inimii!