profeții și profețiile biblice

 profeţia în general ne învaţă despre:
-natura lui Dumnezeu.
-sfinţenia Lui.
-dreptatea Lui.
-neprihănirea şi îndurarea Lui .

-de multe ori, după anunţarea judecăţii iminente şi -chemarea la pocăinţă a profeţilor, Dumnezeu îşi arată mila Lui prin a se îndura şi a ierta pe cei se ce pocăiesc.
-lucrările de judecată a lui Dumnezeu asupra neamurilor lumii; 

-modul în care El le direcţionează destinele...

În urma studiului profeţiei beneficiem în relaţia noastră cu El de, mângâiere, încurajare şi speranţă asupra viitorului, ştiind că Dumnezeu este Cel ce stăpâneşte destinul popoarelor şi devenim conştienţi de promisiunile împărăţiei lui Dumnezeu de la sfârşitul istoriei umane.
De aceea, printre temele favorite ale profeţilor mai putem enumera:
-sfinţenia lui Dumnezeu:

 El este singurul sfânt, absolut pur, drept.
-suveranitatea lui Dumnezeu: 

-El stăpâneşte universul şi este mai presus de orice conducător de popoare, sau de împărăţii pământeşti.
-Cuvântul lui este sigur 

-- credincioşia lui Dumnezeu :

- El îşi duce la îndeplinire făgăduinţele, îşi ţine promisiunile. 

-Omul se poate bizui pe ceea ce El a promis.
Grozăvia păcatului şi judecarea neîntârziată a lui

 -- dreptatea lui D-zeu :

la nişte oameni care tind să banalizeze şi să privească cu uşurinţă păcatele, profeţii pot fi o cură foarte eficace!: 

-mesajul profeţilor în ce priveşte păcatul este limpede şi răspicat

 -- Dumnezeu îl urăşte, nu-l suportă, nu-l trece cu vedere, nu-l scuză, şi-l va pedepsi negreşit. 

Cu toate acestea este dispus să ierte pe cei a căror inimă este frântă şi al căror duh este zdrobit de răutatea faptelor lor.

Închinarea în sfinţenie lui Dumnezeu 

-- Lui Dumnezeu omul îi este dator să-i aducă jertfe curate dintr-o inimă sinceră, nu din religiozitate, sau ritualism, amestecând nelegiuirea cu jertfele!
Privind la ordonarea cărţilor profeţilor din Bibliile noastre vom realiza că acestea nu sunt aranjate în ordinea cronologică a scrierii lor.
Acoperirea cronologică a lucrării profeţilor în Israel începe din secolul al IX-lea în. de H. cu profeţii Obadia şi Ioel şi se întinde până în jurul secolului al V-lea în. de H., încheindu-se cu profetul Maleahi. 

Mărturia lor este neîntreruptă în această perioadă de timp şi conţine două aspecte:
-o descriere continuă a condiţiilor morale, spirituale şi istorice din Israel şi Iudea, şi
-mărturia profetică privitoare la viitorul poporului lui Dumnezeu, al neamurilor şi al împărăţiei mesianice.
În canonul alcătuit de evrei, Osea este primul dintre profeţii mici, principiul cronologic care pare să determine ordonarea lor fiind:
-întâi, vin profeţii perioadei asiriene

-- de la Osea la Naum
urmează apoi, profeţii perioadei babiloniene

 -- de la Habacuc la Ţefania.
Ordinea aceasta se încheie cu cei trei profeţi ai perioadei persane, perioadă ce a urmat exilului 

-Hagai, Zaharia şi Maleahi.