luni, 31 mai 2010

Sunati din trambita.... (din corespondenta electronică)



Sunati din trambita
Dragi frati si surori
S-a dat semnalul trezirii spirituale in Romania. Acest inceput va insemna si o perioada de stramtorare pentru tara. De aceea va rog pe cei ce aveti lumina DS sa analizati cele 2 lucrari pe care grupul de strajeri din Pecica/Arad, le-au primit de la Domnul si in consecinta sa actionati de urgenta.“Sunati din trambita” pentru trezirea bisericii din Romania, la rugaciune si post pentru tara.
30.05.2010 Sa dat lucrare prin Duhul Sfant:
“Domnul in marea sa indurare cheama in graba biserica din Romania la o jertfa necurmata de rugaciune si post. S-a dat prin Duhul Sfant ca vor veni mari incercari peste tara,framantari sociale puternice(mitinguri isotite de manifestari de violenta).Va fi si un cutremur de pamant in zona Vrancea.Domnul ne-a aratat ca Romania are 3 mari blesteme,pacate mari din care deriva toate celelalte(inchinare a idolatra,dezbinarea si ura , pacatul uciderii de copii -Avortul)
“Domnul pana in luna Mai 2011,mai lasa un an de indurare peste Romania ,pentru cei ce vor sa se intoarca la Domnul. Pt.cei ce fac si comit pacate impotriva trupului(avorturi, pacate sexuale,sodomie, duhul Malahilor) si nu vor sa se opreasca din pacat,va fi inchisa usa harului pt totdeauna si nu o vor mai gasi cand vor vrea sa se intoarca(asemeni cu intamplarea din Geneza 19:10-11). Pe acestia Domnul ii va lovi cu boli grave(cancer ) si cu boli in oase ca sa nu aiba putere.
Domnul este satul de mila…..Ieremia 15:6 “
Chemarea Domnului are la baza… IOEL 2: 15-17
“ Sunati cu trâmbita în Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sãrbãtoare!"
Strângeti poporul, tineti o adunare sfântã! Aduceti pe bãtrâni, strângeti copiii, si chiar pruncii de la tâtã! Sã iasã mirele din cãmara lui, si mireasa din odaia ei!
Preotii, slujitorii Domnului, sã plângã între tindã si altar, si sã zicã: "Doamne, îndurã-Te de poporul Tãu! Nu da de ocarã mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce sã se zicã printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"
Ma rog ca Domnul Dumnezeu sa ne trezeasca din amorteala spirituala si ridicam glasul catre El si sa stam in spartura pentru tara.
Fiti binecuvantati

Fr. Traian Restea

în trecerea grăbită.....


În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.
     -  traian dorz-

duminică, 30 mai 2010

Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!

De prea multe ori noi, oamenii, fugim dupa trenul care nu ne asteapta, vedem iarba din curtea vecinului mai verde.. etc, adica tanjim dupa ce nu avem in timp ce pierdem adevaratele valori care stau in lucrurile simple. Am intalnit oameni in meseria mea, care doreau sa dea jos ferestrele termopan de la casa lor pentru ca "aburesc", si ca nu sunt de treaba, pe cand solutia este foarte simpla: .. deschide mai des fereastra pentru aerisire. Hmm.. Nu stiu cate studii ar mai trebui sa se faca, nu stiu cati psihologi ne-ar trebui la usa casei ca sa ne invete un lucru simplu: fericirea si bucuria vin din lucrurile simple ale vietii, si mai precis din relatia cu cei de aproape, familia. Ne spunem noua insine ca daca am avea banii lu' cutare, sau masina lu' cutare, sau prietenii lu' cutare, sau sotia\sotul lu' cutare, etc, am fi fericiti. In tot acest timp uitam ca avem in mana cea mai mare comoara pe care Dumnezeu ne-a putut-o da, familia. Sunt oameni care nu au o familie, insa biserica poate sa iti fie o familie, prietenii la fel. In functie de modul cum te raportezi la familie, asa de mult sau putin ai de castigat. Biblia spune, pe drept, ca cine gaseste o nevasta buna, gaseste fericirea. E valabil si pentru prieteni intr-o anumita masura, si pentru ceilalti membri ai familiei, insa sotul\sotia sunt cei care ne pot implini cel mai mult. Problema e ca, asa cum am inceput sa spun, nu pretuim asa cum trebuie fericirea pe care o avem in maini. Totusi asta se poate schimba... putem pretui si foarte mult. Dumnezeu sa ne ajute

vineri, 28 mai 2010

biserica noastră în ce direcţie merge?


Te-ai gândit vreodată ca creştin sau ca pastor de câte ori ai fost pus la încercare? De câte ori Dumnezeu ţi-a trimis oameni care aveau nevoie de tine pentru că vroia să le împlinească nevoile prin mâna ta, doar ca să testeze dacă eşti credincios şi bun administrator a ceea ce ţi-a încredinţat? Pe timp de criză economică mondială, oamenii care formează biserica lui Cristos trebuie să îşi fie sprijin unii altora mai mult decât oricând.
“…nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.” (Faptele apostolilor – 4:34,35)
Dacă Biblia spune că “nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă”, asta nu înseamnă că erau cu toţii bogaţi. Doar că exista unitate între ei, iar atunci când unul dintre ei se afla în nevoie, toţi ceilalţi îl sprijineau după puteri. Când s-a întâmplat asta ultima dată în biserica pe care o frecventezi? Se întâmpla mai des înainte de criză sau acum? Domnul Isus spune: “ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”
..... nu pot fi pe de-o parte creştini care trăiesc din abundenţă şi în acelaşi timp creştini aflaţi în nevoie. Pentru că asta înseamnă Biserica, fraţi care suferă şi se bucură împreună, se ajută la nevoie şi sunt gata să se sacrifice unul pentru celălalt. Nu trebuie să fim limitaţi de propriul confort atunci când e vorba să ajutăm un frate aflat în nevoie. Dar nici nu trebuie ca şi creştini să ne aflăm într-o nevoie perpetuă, aşteptând întotdeauna să facă altul pentru noi, ceea ce noi nu numai că nu am fost în stare, dar nici nu am încercat să facem.
-Ca şi creştini trebuie să ne punem întrebarea: biserica noastră este cu adevărat Biserică?

joi, 27 mai 2010

-Cum voi trăi azi!

    Astazi incep o viata noua!
Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine. Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti.
    Astazi incep o noua viata a iubirii.
 Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.
   De acum inainte voi iubi intreaga creatie.
 Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire.
 Iubirea intensa cheama iubire.
 Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti – cu toata iubirea si cu toata fiinta ta.
    Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta?
Intr-un singur fel:
   -In liniste, rostind in sinele meu “Te iubesc”.
Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profundă; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea?
    Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire.
Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei.
 Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur.
   Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira.
     Îi voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata.
Voi iubi pe cei înălţaţi în dregătorii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini.
    Îi voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor. 
    Îi voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; 
    Îi voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor.
     Îi voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace.
     Îmi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; 
      Îmi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati;
      Voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc.
      Cand voi fi tentat sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile.
De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou.
 Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul;
 Voi iubi ploaia binecuvântărilor divine pentru ca imi curata spiritul;
 Voi iubi lumina iubirii divine, pentru ca imi arata calea;
 Voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele.
 Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face darnic .
  Voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul.  
  Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin;
   Voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc.

miercuri, 26 mai 2010

-ce vremuri!


Mă-nfior ades în vremuri
Ce timpu-n loc vor să-l oprească,
Răscruci de gând, popas stingher
Lumina-n mine fă să crească.
În ceas tăcut, sol nevăzut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i „mut”
Și-mbracă-mă ca-n alte timpuri.
Dă-mi din înalt puteri cereşti,
dă-mi haina sfânt-a proorociei,
Fă să cunosc ce-i neştiut,
Mesaj să-i fiu vremelniciei.
Mi-e inima un foc nestins
Cînd graiu-n mine nu-i „aprins”.

luni, 24 mai 2010

-ce vecini ai?


În pilda  lui  Lazăr avem  o întâmplare fantastică şi evenimentul povestit de Isus este amintit în timpul Patimilor Domnului nostru, pentru a sublinia conceptul de caritate. Lazăr din care vom vorbi este ca personaj în Evanghelia după Sf. Luca (16, 9-13). . „Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta. ,Fiule’, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.,Nu, părinte Avraame’, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
Cum a fost cazul pentru mai multe caractere minore care apar în Evanghelii şi mai târziu, în tradiţia creştină,ce au primit un cult, o reamintire constantă, un titlu de sfânt, inclusiv Lazăr, în ciuda faptului de sărăcie şi aspect fizic neplăcut  ,capătă prin tradiţia creştină rolul unui personaj principal într-o poveste fantastică, a nu se confunda cu Lazăr din Betania  ce a fost înviat de Isus, în timp ce despre acest Lazăr  nu s- a stabilit cu certitudine, dacă o astfel de persoană a existat cu adevărat. Parabola are, după cum ştim cu toţii, o semnificaţie foarte profundă şi include o predare universală . Este des menţionată pentru a arăta fariseilor  de pretutindeni şi din toate timpurile, pentru toate persoanele  lacome de avere şi iubitori de sine  de toate vârstele, în cazul în care aceste averi utilizate  au drept scop  satisfacerea egoismului. Chiar şi astăzi auzim de multe ori  sau vedem  un "Lazăr cerşetor", care are nevoie de ajutor, sunt cei săraci cu atitudine decentă  ce suferă în tăcere  trăind  în foame,lipsă materială ,spirituală ,etc.-Deci, abundentele în căminele noastre ar trebui   şi s-ar putea  elimina, cel puţin  acele mâncăruri şi lucruri inutile ce le aruncăm sau nu le-am folosit decât odată ,pentru a preveni sau a sătura  un Lazăr  al zilelor noastre decât  să sufere şi să moară încet. În acest sens, poate, întreaga comunitatea noastră ar avea beneficii şi nu ar trebui să ne fie frică întâlnească din nou, astfel de oameni;  dar ,aşa suntem morţi, separaţi de fratele nostru sau de vecinul, printr un abis mare. Abisul de indiferenţă, invidia, lăcomia şi dezacord. Durerea  e mai profundă că, uneori, chiar în inimă ne separăm  de familii ,de prietenii  pentru care am trudit mult ....şi  acum aroganţa, spiritul bogăţiei spirituale ne separă creeînd abisuri ce duc spre abisul veşnic -cel mai apropiat vecin al nostru!. Iată cum pilda ne aduce aminte de Lazăr ,de nevoiaşi şi săraci , să acordăm o atenţie mai mare la suferinţile umane, şi pentru a oferi tuturor bogata şansă de a se răscumpăra prin  singura avere a ispăşirii lui Cristos prin schimbul iubirii divine .

duminică, 23 mai 2010

cincizecimea-pogorârea duhului sfânt

Primul lucru care trebuie remarcat despre Rusalii este ca sunt o sarbatoare de ”duminica”. Cea de a cincizecea zi, este un multiplu de 7 plus inca o zi, ceea ce o face sa cada intotdeauna nu in Sabat, ci in cea ditai zi a saptamanii. Prin aceasta, Rusaliile Vechiului Testament sunt dovedite ca o anticipare a harului care ne-a venit odata cu Noul Testament.

Al doilea lucru pe care-l remarcam este ca Rusaliile au marcat abilitatea de a scoate Evanghelia din granitele stramte ale iudaismului, pentru a o raspandi la toate neamurile de pe fata pamantului. Abilitatea de a vorbi in limbi noi a marcat cu “foc si cu vant” ca se intra intr-o dispensatie noua, acea a mantuirii duse pana la marginile pamantului.
Cum ar trebui sa sarbatorim amintirea unei astfel de zile?
In nici un caz cu o naiva asteptare a unei repetaria ei in fiecare an calendaristic. Rusaliile au fost o “poarta” prin care s-a trecut acum doua mii de ani, nu o destinatie la care trebuie sa ne tot intorcem. Bisrica nu traieste privind inapoi, ci aruncandu-se spre ceea ce este inainte in implinirea plenara a planului divin.
De Rusalii aniversam bunatatea lui Dumnezeu venita peste noi: “Caci fagaduinta aceasta este voi, pentru copiii vostri wsi pentru toti cei ce sunt departe acum, in oricat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeul nostru” (Fapte 2:39).
De Rusalii aniversam importanta venirii Duhului Sfant pentru formarea Bisericii, pentru nasterea noastra din nou si pentru imputernicirea noastra sa vestim Evanghelia. Odata cu Rusaliile am intrat in “epoca puterii venite de sus” (Fapte 1:8). Rusaliile ne aduc aminte ca, in afara Duhului Sfant, nu exista in noi nici un fel de resurse suficiente pentru implinirea misiunii noastre crestine.

De Rusalii ne aducem aminte ca ne apropiem cu pasi mari de vremea sfarsitului. Traim deja “ultimele zile” si Domnul nostru poate reveni oricand. Se cade cu atat mai mult sa ne luam chemarea si lucrarea in serios: “Sa stie bine dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Christos pe acest Isus si noi toti suntem martori ai Lui” (Fapte 2:32,36)
.În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.  Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.„În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.”

sâmbătă, 22 mai 2010

apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi.


Cuvântul ne spune: -Apropiaţi-vă de Dumnezeu si El Se va apropia de voi . Orice prietenie trebuie dezvoltată şi acest lucru necesită dorinţă, timp si energie din partea ta.
Dacă doreşti ca prietenia cu Domnul să fie mai profundă, trebuie să înveţi să-I împărtăşeşti ceea ce simti,când îţi cere ceva, sa faci făraă cârtire şi să ai grijă să doreşti ca această prietenie să fie mai presus de orice interes personal.
  Sunt cel putin trei nivele la care trebuie să lucrezi în dezvoltarea prieteniei tale cu Domnul:
- Trebuie sa fii sincer cu Dumnezeu .
O prietenie profundă se zideşte prin sinceritate.
 -Dumnezeu nu se aşteaptă să fii perfect, El doreşte să fii sincer. În Biblie toti prieteni Lui Dumnezeu au avut căderi, au fost oameni păcătoşi. Dumnezeu prin Harul Lui S-a făcut peSine  prietenul păcătoşilor  . Pe paginile Bibliei vei găsi prieteni ai Lui Dumnezeu care sau plîns, care s’au îndoit, care au negociat cu Dumnezeu, o sinceritate care nu L-a deranjat.
-Întîmplarea cu Avraam privind distrugerea Sodomei si Gomorei ne scoate în evidenţă un om care nu se jenează să negocieze cu Creatorul, mergînd pînă la limita bunului simţ pentru a salva zece oameni neprihaniţi,dacă aceştia se găseau în cetate.
  -David, un alt exemplu, a trădat încrederea acordată de Domnul. 
  -Moisea fost un prieten al Domnului şi sinceritatea lui a fost pe placul Domnului. Exod 33 :12-17.
Moise a zis Domnului: „Iată, Tu îmi zici: ,Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: ,Eu te cunosc pe nume, şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’
 Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte, şi voi avea trecere înaintea Ta. Şi gândeşte-Te că neamul aceasta este poporul Tău!” Domnul a răspuns: „Voi merge Eu însumi cu tine, şi îţi voi da odihnă.” Moise i-a zis: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici. Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, şi te cunosc pe nume!”
Poate că îţi pui si tu întrebarea daca Domnul acceptă o astfel de sinceritate, ca cea expusă pe paginile Bibliei (daca o citeşti !!!) la oamenii care au fost prieteni cu Dumnezeu .
Fără îndoială că Domnul apreciază sinceritatea !
Poate ca va trece ca o îndrazneală extremă dar Dumnezeu o vede adevarată. Poate vei fi pus în situaţia de a mărturisi Lui Dumnezeu sentimente ascunse  de mînie. Poţi să o faci fără reţinere,Dumnezeu are rabdare cu tine, să  te maturizezi suficient ca apoi să înţelegi că El foloseşte  totul pentru a deveni prietenul Lui-
apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! De la început, n-am vorbit în ascuns, de la obârşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său.

vineri, 21 mai 2010

profeţii ce se împlinesc acum...


Al treilea Templu
Reconstruirea vechiului Templu trebuie să se facă pe locul lui cel vechi – Muntele Moria. Acolo au fost construite Templele precedente.
Primul, acum 3000 de ani, de către Solomon.
Al doilea, acum 2400 de ani, de către cei ce s-au întors din Babilon.
Al treilea a fost restaurat în întregime de către Irod cel Mare, ca să câştige simpatia evreilor şi a fost distrus de către Titus în anul 70 d.H. (din el a rămas o bucăţică – Zidul plângerii – unde se roagă şi plâng acum evreii).
Piedica de reconstruire este moscheea lui Omar – unul din cele două, trei locuri sfinte musulmane – dar profeţia se va împlini în ciuda acestei moschei, care se crede că este construită pe locul Templului.
În Daniel 9:27, se spune că un prinţ se va ridica din poporul care a distrus al doilea Templu (romanii, în anul 70 d.H.) şi că el va face „o alianţă“ cu poporul evreu (Isaia 28:15).
Acest tratat va garanta libertatea religioasă a evreilor, pentru ţinerea jertfelor după legea lui Moise.
Acest „prinţ“ trebuie să vină dintr-o formă reînnoită a vechiului imperiu roman. Apostolul Pavel ne vorbeşte foarte clar despre el în 2 Tesaloniceni 2:4-12. El va profana deci Templul şi prin acest act va rupe alianţa cu poporul evreu şi va face să înceteze cultul Templului (Daniel 9:27).
Deci:
1)      Restaurarea cultului jertfelor după legea lui Moise;
2)      Profanarea Templului.
După războiul din 1967, un reporter a luat un interviu unui celebru istoric izraelian – Israel Eldad – care la întrebarea: „Poporul dumneavoastră are intenţia să reclădească Templul?“ a răspuns astfel: „Din momentul când împăratul David a cucerit pentru prima oară Ierusalimul până ce Solomon a clădit Templul n-a trecut decât o singură generaţie. La fel va fi şi pentru noi“. Reporterul a întrebat: „Ce va fi cu moscheea lui Omar?“ Eldad a răspuns: „Desigur, este o întrebare bună. Cine ştie, poate va fi un cutremur de pământ“.

joi, 20 mai 2010

cel cu inima curată să cânte laude Domnului...

Mult har!

De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita"Psalmul 32:6. Un om evlavios trebuie sa se roage Domnului la vremea potrivita. Hm! Dar care este vremea potrivita? Ce inseamna vreme potrivita? Deci este clar nu in fiecare zi este VREMEA POTRIVITA pentru orice fel de rugaciune. Asa cum semanatorul nu-si arunca samanta iarna, nu se odihneste toamna si secera graul primavara,nu ara ogorul vara,cum toate lucrurile de sub soare isi au vremea lor,tot asa si pe taram spiritual rugaciunile care sunt diverse isi au vremea lor. Domnul ne spune nu astepta sa-ti fie rau ca sa te rogi atunci, ci roaga-te in zilele bune pentru zilele rele ce vor veni si asa cum spune in continuare David:"Si chiar de s-ar varsa ape mari,pe el nu-l vor atinge de loc." Nu-i asa ca nu poti inalta o rugaciune fierbinte de multumire atunci cand treci prin mari incercari cand simti ca pamantul iti fuge de sub picioare si cazi in gol? Nu-i asa ca nu poti plange cu suspine si nu poti agoniza in rugaciune cand esti fericit si iti merge bine cu Dumnezeul tau? Deci toate rugaciunile isi au vremea lor potrivita. Foloseste cu intelepciune timpul si asterne-ti in zilele bune salteaua rugaciunilor in care te vei odihni in zilele rele cand nu te vei putea ridica nici macar in genunchi.

miercuri, 19 mai 2010

Venirea Domnului este aproape.

Venirea Domnului Isus este proclamata in Sfintele Scripturi. A fost anuntata de proroci, promisa de Insusi Domnul Isus: "Ma duc sa va pregatesc un loc si apoi ma voi intoarce ca sa va iau cu Mine, ca unde sunt Eu sa fiti si voi" - promisiune data credinciosilor.
In Sfanta Evanghelie dupa Matei, capitolul 24 sunt o seama de semne date de Domnul Isus, semne care se vor petrece inainte de venirea Lui.
La fel gasim in Epistola a doua a lui Pavel catre Timotei, capitoul 3, o alta serie de semne care se petrec inainte de venirea Domnului Isus. Cercetati-le si veti constata ca cea mai mare parte s-a implinit, iar unele sunt in curs de implinire chiar acum.
Niciodata pe fata pamantului nu a fost atata rautate si pacatosenie ca si astazi. Scriptura spune despre inmultirea faradelegii. Niciodata nu a fost atata raceala a dragostei, ca astazi.
Din pricina pacatoseniei, dragostea multora se va raci. Si aceasta este o realitate pe care o constatam astazi.
Biserici cu oameni in bancile lor sunt intr-o stare de formalism, nu au nici un contact, nici o legatura vitala cu Dumnezeu. Din cauza aceasta, se constata racirea dragostei.
Apoi sunt probleme in familii. Apostolul Pavel spune ca va lipsi dragostea fireasca in vremurile din urma. Dragostea care trebuie sa fie intre sot si sotie, intre parinti si copii, nu exista asa ceva astazi. E rara dragostea. Divorturile s-au ridicat la culme.
Astazi, sunt la culme divorturile, din 2 casatorii, una se desface. Toate acestea sunt semne premergatoare. Domnul Isus a vorbit despre ele, si spunea intre altele ca oamenii vor fi mai iubitori de placeri, decat iubitori de Dumnezeu.
Cati sunt astazi care Il iubesc pe Dumnezeu?
Sunt foarte rari. Chiar si preoti si pastori sunt lipsiti de dragostea pentru Dumnezeu si fac simplu profesionalism. Din cauza ca oamenii iubesc placerile, exista astazi homosexualitatea, lesbianismul - ceea ce altadata era o raritate.
Apoi boala SIDA, care este o urmare a desfraului, a stricaciunii.
Deci, venirea Domnului Isus este aproape. Toate aceste semne care s-au implinit si care se implinesc ne striga sa fim gata pentru venirea Domnului.
Mai sunt doar cateva semne: ridicarea Antichristului pe pamant, care va fi un dictator, apoi noi mergem spre globalizare. Exista computerul care va inregistra, care va avea in evidenta pe toti locuitorii pamantului. Lipseste astazi omul... Maine s-ar putea sa se ridice si sa se arate.
Domnul sa ne invredniceasca sa-I fim credinciosi pana la capat.
El a aratat care vor fi semnele si semnele sunt graitoare astazi.
Venirea Domnului este aproape.

marți, 18 mai 2010

când ai plinătatea Duhului Sfânt?


Nu noi putem dispune de Duhul Sfânt, ci numai Duhul dispune de noi, dacă ne punem fără pretenții la dispoziția Sa. Dar cine este omul dispus a ceda controlul ființei lui, chiar și Duhului lui Dumnezeu?Despre Isus ni se spune că: “plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan,și a fost dus de Duhul în pustie, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile” (Luca 4:1 2). Domnul însuși a avut nevoie să fie plin de Duhul Sfânt, lucru care a însemnat să Se lase condus de El pe un drum trasat dinainte în planul lui Dumnezeu, din care nu lipseau ispitele, drum care cerea a-Și subordona în totul voința Lui voinței Tatălui.Suntem plini de Duhul nu numai când vorbim în limbi, prorocim sau predicăm, ci și când însetăm după călăuzirea, mângâierea, sfatul și ajutorul Lui, când ne rugăm stăruitor și continuu, când rămânem credincioși în vremuri de tăcere, chiar dacă nimic nu pare să se întâmple, când așteptăm în răbdare împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, când suferim pe nedrept, fără să înțelegem întotdeauna de ce, când facem milostenie în spirit de bunătate, când vedem bârna din ochiul nostru, când plângem și ne doare de păcatul săvârșit, când privim pe ceilalți mai presus de noi înșine și-i slujim fără condiții, când alegem de bună voie să cedăm voii lui Dumnezeu, lăsându-ne controlați și conduși de Duhul Său cel Sfânt, când inima este plină de bucurie și pace iar trupul ținut în stăpânire.
Plinătatea Duhului este echivalentul prezenței permanente a lui Christos alături de mine. Întrebarea este: trăiesc o viață care-L onorează și atrage Duhul spre mine, sau Îl îndepărtează și-L respinge?

luni, 17 mai 2010

o chemare...


Bunyan, in cartea lui "Calatoria crestinului" spune ca :
-crestinul si cel credincios au trecut fara ca sa aculte glasurile si chemarile celorlalti. Asa am facut si eu. Am trecut prin "Balciul desertaciunilor" aici in Romania si am trecut prin "Balciul desertaciunilor" din Italia, dar am mers inainte, nu m-am oprit la tarabele cu chemarile pacatoase.
Cand e vorba de pacat, oamenii considera pacat numai crimele, hoţiile, desfraul si nu considera si minciuna si micile neascultari de Domnul-pacate. Totul e pacat cand nu ne incadram in voia lui Dumnezeu. Sunt pacate de comitere si sunt pacate de omitere
- adica lasam neimplinit ceea ce vrea Dumnezeu.
Fiecare e vinovat si de o latura a pacatoseniei si de cealalta.Pacatul aduce nenorocire individului si aduce nenorocire popoarelor.
 In masura in care omul, individul, isi da seama de starea lui si cauta sa paraseasca calea pacatului si sa asculte de Domnul .
- Domnul Isus spunea cand a inceput lucrarea Lui misionara: "Pocaiti-va si credeti in Evanghelie", in aceasta masura el poate fi salvat.
Oamenii trebuie sa se intoarca la Dumnezeu - aici dar şi  in Romania sunt atatea necazuri. Singur Domnul este ajutorul celor fara ajutor. In masura in care un suflet se intoarce la Domnul, ajunge sa aiba bucuria launtrica si sa aiba pacea in suflet - lucruri care nu se pot cumpara cu bani si lucruri care intrec si depasesc toate bucuriile bogatasilor.
Exista o stare de fericire cu Dumnezeu si omul poate sa ajunga la aceasta, datorita sangelui Domnului Isus, care a purtat vina pacatelor noastre. Omul sa se intoarca la Dumnezeu si ajunge sa aiba parte de Harul binecuvantat al Dumnezeului Cel viu.
Oamenii astazi nu-L cunosc pe Dumnezeu. Asta e vina mare.
 Uneori chiar si dintre pocaiti, nu-L cunosc pe Dumnezeu. In masura in care cineva cauta sa-L cunoasca pe Dumnezeu, in acea masura gaseste fericirea.
Dumnezeu e dragoste si nimic altceva nu fericeste viata noastra, cum fericeste dragostea lui Dumnezeu. Si asta e fericire pentru timp si eternitate.
Intoarceti-va la Dumnezeu.
Prietenul meu, care auzi aceasta chemare, asculta-L pe Dumnezeu si vei fi fericit si aici pe pamant, in mijlocul pacatoseniei si al stricaciunii de astazi si vei fi fericit si pentru veci de veci.

sâmbătă, 15 mai 2010

Un mar paduret nu poate produce mere ionatane.

Cautati sa cunoasteti voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este aratata in Sfanta Evanghelie. Daca nu intelegi un cuvant, din Evanghelie, pleaca-ti genunchiul si intreaba-L pe Dumnezeu: "Doamne, ce vrei sa-mi spui prin aceasta?".
Oamenii trebuie sa traiasca o viata sfanta in mijlocul pacatoseniei. Lot a fost neprihanit in mijlocul Sodomei.
Astazi, noi traim intr-o Sodoma globala. Nu numai in Statele Unite, nu numai in Romania, ci si in Japonia, China, Rusia si pe toata fata pamantului. Stricaciunea a ajuns la culme. In masura in care un suflet isi da seama de toata stricaciunea aceasta, de toata murdaria aceasta si se apropie de Dumnezeu, el trebuie sa traiasca o viata curata, sfanta, dupa voia lui Dumnezeu. Trebuie sa lase ca Duhul Sfant sa-i innoiasca viata.
Pomul bun produce roade bune. Pomul rau produce roade rele.
Unul care nu e nascut din Dumnezeu, nu e nascut din nou prin Duhul Sfant, nu poate trai voia lui Dumnezeu.
Un mar paduret nu poate produce mere ionatane.
El trebuie taiat, altoit, si atunci aduce roada buna. Fiecare trebuie sa se lase in mana lui Dumnezeu, prelucrat de Duhul Sfant si in mijlocul pacatului, a stricaciunii, sa traiasca viata dupa voia lui Dumnezeu si spre Slava lui Dumnezeu.
Apoi, traind voia lui Dumnezeu insemneaza sa ajute pe altii sa cunoasca mantuirea lui Dumnezeu, mantuire care a fost castigata de Domnul Isus pe cruce la Golgota.
In masura in care noi cunoastem adevarul sfant trebuie sa-l impartasim si altora. Scriitorul epistolei catre Evrei are intrebarea: "Cum vom scapa noi [noi credinciosii] daca stam nepasatori fata de o mantuire asa de mare?" Domnul sa ne ajute sa o impartasim si altora.

vineri, 14 mai 2010

...din amintirile unui compozitor


Unui compozitor tanar care ar veni sa-mi ceara un sfat i-as spune : Fii dumneata insuti. Nu trai cu teama ca vecinul iti este superior. Daca ai ceva de spus, spune asa cum poti – si va fi bine ! Daca n-ai nimic de spus, atunci taci – nici asta nu va fi rau !Sa nu te framante notiunea progresului artistic. In materie de arta progresezi numai inaintand foarte incet.Nu cauta un limbaj nou, ci intrebuinteaza-l pe al dumitale, adica acela care-ti da posibilitatea de a exprima exact ceea ce ai de spus. Originalitatea se obtine numai atunci cand nu o cauti.… Cum cred in muzica pe care am iubit-o, atat cred si in Dumnezeu care m-a creat. Dupa umila mea parere, trebuie sa fii un adevarat naiv, ca sa declari serios ca Dumnezeu nu exista. Insusi faptul ca e invizibil ne face sa-L adoram.( George Enescu)

dacă omul trupesc trece....

joi, 13 mai 2010

azi trăieşte prin rugăciune

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!” şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.< Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu.
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.

Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?

Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

Pleacă-Ţi urechea spre mine, grăbeşte de-mi ajută! Fii pentru mine o stâncă ocrotitoare, o cetăţuie unde să-mi găsesc scăparea!
Căci Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi.


Fă-mă să mă înveselesc şi să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloşia mea, ştii neliniştea sufletului meu, şi nu mă vei da în mâinile vrăjmaşului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg.


Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale.

Depărtaţi-vă de la mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plângerii mele! Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!


Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine: parc-aş fi fost într-o cetate întărită.

Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare! El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.

Amin

miercuri, 12 mai 2010

Spune puțin și fă mult.

Puțini sunt aceia care își văd defectele.
Mai întâi învață tu și apoi învață pe alții.
Un măgar se plânge de frig și în luna Iulie.
 Ceea ce a fost destinat aproapelui tău, nu va fi niciodată al tău.
Slăbiciunea zidurilor tale invită jefuitorul.
Dacă un cuvânt spus la timpul potrivit valorează un ban, atunci tăcerea la timpul ei valorează doi bani
Fă o singură vânzare și deja ești numit negustor.
Dacă anumite bunuri nu se vând într-un oraș, încearcă alt loc.
Două monezi într-o pungă fac mai mult zgomot decât o sută.Tăcerea este gardul care împrejmuiește înțelepciunea.
Spune puțin și fă mult.

luni, 10 mai 2010

-vrei să fii top model?

Dumnezeu a creat pe Adam acolo in gradina Eden. El a pus nume la toate animalele si vietuitoarele care au fost aduse atunci la el. Insa pentru om nu s-a gasit nici un ajutor printre ele si omul s-a simtit singur. Atunci Domnul l-a adormit pe Adam si din coasta sa i-a facut un ajutor potrivit, si acest ajutor a fost numit de barbat, femeie.
Femeia a fost facuta din Adam dar la randul sau si barbatul apare pe lume nascut prin femeie. Si astfel Domnul a creat pentru om un ajutor potrivit. Nu a creat o femeie care sa il tina sub papuc, nici o sclava sau servitoare, ci un ajutor. Acest ajutor poate fi reciproc si foarte pretios in anumite momente ale vietii si creat in asa fel incat in familie sa se poata completa unul pe altul in functie de personalitatea fiecaruia pentru a fi un sprijin atat in situatiile placute cat si in cele mai putin placute.
Astfel putem spune ca femeia poate fi o influenta deosebita in viata barbatului său si in casa in care traieste. Ea poate influenta pozitiv sau negativ viata celor de langa ea si in principal viata sotului sau. Biblia in parcursul istoriei pe care o cuprinde ne arata ca aceste influente au existat inca din cele mai vechi timpuri.
Sarah l-a numit pe Avram domnul ei, si acesta a ramas domnul ei pana cand ea a trecut la Domnul. Desi la un moment dat Avraam a luat anumite decizii gresite si nu tocmai placute, ea l-a respectat ca sot al ei. El a cerut Sarei sa spuna ca este sora lui, pentru ca era frumoasa si ii era frica sa nu fie omorat din aceasta cauza (Gen.12:13,14) ca ea sa devina libera si astfel sa o poata lua altcineva de nevasta. Insa mai exista si un alt motiv, Sara era frumoasa si poate ca ar fi vrut sa profite un pic de pe urma acestui fapt.
Mical a fost fata cea mai mica a lui Saul. Ea il iubea (1 Sam.18:20,28) pe David. Mai tarziu David ajunge sa fie ginerele imparatului, platind pentru asta un anumit pret. Mical devine sotia lui, insa dupa aceea Saul devine gelos pe David si vrea sa il omoare. Mical afla despre acest lucru ( 1sam.19:11-16) si intr-un mod foarte ingenios il va scapa pe David de Saul. Astfel ea ii scapa viata lui David si are o influenta deosebita in viata sa. Acest lucru se arata prin faptul ca peste aproximativ zece ani, cand el va ajunge imparat peste Israel, isi va cauta sotia, adica pe Mical (2 Sam.3:14), care intre timp fusese data de tatal sau Saul unui alt barbat pe nume Pelti (1 Sam.25:44). Ea este adusa inapoi la David si barbatul sau Pelti plange dupa ea (2 Sam. 3:16). Dar timpul care a trecut isi va spune cuvantul si ea nu va mai fi aceeasi Mical din tineretea lui David. In timp ce David aduce chivotul Domnului in oras si va juca din rasputeri inaintea lui, Mical nu isi va mai putea ascunde dispretul pe care il avea pentru David acum, si ii va spune direct in fata acest lucru (2 Sam 6:16, 20 - 23). Domnului, insa, nu i-a placut acest lucru si Mical nu a avut copii pana in ziua mortii ei ca pedeapsa. Lucru care conta foarte mult in acel timp.
Abigail (1 Sam. 25:3), a fost femeia care l-a scapat pe David sa isi faca dreptate cu mana lui. Intr-un timp de lipsa de hrana, sau saracie daca vreti, pentru armata lui David, el a cerut un mic ajutor lui Nabal caruia din cand in cand ii mai pazeau oile (1Sam. 25:4 - 11). Insa acesta si-a impietrit inima si nu a vrut sa le dea nimic. David s-a infuriat cand a auzit acest lucru ( 1 Sam. 25: 13), si a pregatit oamenii pentru a merge peste el acasa. Dar Abigail nevasta lui Nabal care a auzit de la slujitorii sai ce se intampla a inteles ce va face David si a adunat multe bucate si i-a iesit acestuia inainte (1 Sam. 25: 14 - 35). O femeie inteleapta care l-a ajutat pe David sa nu faca rau. Cand barbatul ei a aflat insa acest lucru a murit numai de suparare. Insa daca venea David ar fi avut oricum aceasi soarta. Mai tarziu dupa moartea acestuia David va trimite dupa Abigail si o va lua de nevasta.
O alta intamplare interesanta este cea a Deborei (Jud. 4:4-9). In perioada judecatorilor, copii lui Israel au strigat din nou la Domnul si Domnul a vrut sa isi salveze poporul sau prin Barac. Debora (albinuta) proorocita ii spune planul Domnului lui Barac insa acestuia i-a fost frica sa se duca singur ci i-a spus "merg daca vii si tu cu mine". Cuvantul Deborei a fost, " eu vin, dar daca vin biruinta va veni printr-o femeie", si pentru ca Barac a acceptat asa a si fost, pentru ca i-a fost frica sa mearga singur.
Acestea au fost o parte din influentele pozitive pe care le pot avea femeile in viata barbatilor.
 Dar exista, din pacate, si influente negative pe care acestea le pot avea.
Una din aceste influente este si cea a Izabelei. Biblia ne spune ca Ahab, barbatul Izabelei a venit acasa foarte trist si amarat pentru ca Nabot a refuzat sa ii dea acestuia mostenirea lui care era foarte aproape de casa lui Ahab (1Imparati 21:1-4). Ahab era imparat, dar se pare ca ii placea tare mult gradina lui Nabot desi a spus acestuia ca vrea sa faca altceva din ea. El va admira indelung aceasta gradina, dar nu prea mult pentru ca va apare acolo si Ilie care ii va spune ce hotarare a luat Domnul cu privire la crimele si nedreptatile pe care acesta impreuna cu nevasta lui le-a comis. Deci, vazandu-l asa de trist Izabela ii cere inelul cu stampila regelui si ii garanteaza ca ea ii va obtine aceasta gradina cat se poate de repede (1 Imp. 21: 7-16). Ceea ce a si facut, dar cu multa siretenie, nedreptate si ucidere. Domnului nu i-a placut acest lucru, asa ca daca ei au omorat pe Nabot si au vrut sa ii desfinteze via si Domnul a sters neamul lui Ahab.
O alta influenta negativa, dar nu cu aceleasi urmari este cea din cazul lui Iov. Iov era un om foarte bogat si foarte binecuvantat de Domnul. El era un om "priceput" si avea frica de Domnul (Iov 1:1). Insa la un moment dat Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca printr-o incercare foarte grea (Iov 1:6 - 12). Vazand cat de grea este aceasta incercare sotia lui Iov isi pierde inima si va spune "bleastama pe Dumnezeu si mori" (Iov 2:9) . Iov insa iubea pe Domnul si era destul de matur ca sa recunoasca ce este bine si ce nu este bine sa faca, de aceea el a corectat-o si i-a zis " vorbesti ca o femeie nebuna" (Iov 2:10). Si nu s-a lasat influentat de ceea ce nevasta lui i-a sugerat.
In traditia ebraica se spune despre Eva ca i-a parut foarte rau de greseala pe care a facut-o luand din pomul oprit si ascultand de sarpe. I-a parut rau ca s-a lasat pacalita, si chiar a dorit sa moara de cateva ori. Insa exista si responsabilitatea alegerilor si greselilor pe care le facem. Si au mai existat si alte cateva alegeri in care cel rau a pacalit-o pe Eva chiar si dupa aceea, conform traditiei lor.
 De aceea este bine sa fim atenti si sa veghem cu grija la alegerile pe care le facem si influentele pe care le avem asupra celorlalti. Fa bine in jurul tau si mai tarziu te vei bucura ca nu te-ai lasat pacalit(a) de cel rau. Evita sa faci rau si atunci Domnul nu va evita sa te binecuvinteze.

sâmbătă, 8 mai 2010

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El se va apropia de voi.

Iacov 4.8
Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, cu atât El ni se descoperă mai bucuros. Când fiul risipitor se întoarse la tatăl său, acesta îi alergă în întâmpinare. Când porumbelul se întoarse la corabie, Noe întinse mâna pentru a-l lua la el. Când soţia vine să găsească lângă soţul ei mângâierea şi sfatul de care are nevoie, el merge spre ea cu dragoste. Vino şi tu şi apropie-te de Dumnezeul tău care te pofteşte în harul Său, căci El însuşi vine în întâmpinarea ta.
Aţi luat voi seama la versetul din Isaia 58.9 „Tu vei striga şi El va răspunde: Iată-Mă". Se pare că aici Domnul vrea să se pună la dispoziţia aleşilor Săi, răspunzând: „Iată-Mă", ca şi când ar vrea să spună: „Ce ai să-mi spui? Ce pot face pentru tine? Iată-Mă gata pentru a te binecuvânta". De ce să şovăim în a ne apropia? Dumnezeu e gata să ne ierte, să ne binecuvânteze, să ne mângâie, să ne ajute, să ne întărească, să ne scape. Problema noastră de seamă să fie să ne apropiem de Dumnezeu. Făcând aceasta, am făcut totul. Dacă ne apropiem de oameni, îi vom vedea, poate obosiţi de noi, plictisiţi, şi ne vor părăsi; dar, dacă noi căutăm numai pe Domnul, El nu-Şi va schimba purtarea faţă de noi, niciodată. El Se va apropia din ce în ce mai mult de noi, cu o părtăşie tot mai deplină şi mai plină de bucurie.

vineri, 7 mai 2010

aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii sănătoase...


- Dacă nu ai de gând să fii mai bun mâine decât astăzi, pentru ce mai vrei să trăieşti încă o zi?

- Dacă crezi că poţi face rău, atunci crede şi că poţi repara răul făcut. Dacă crezi că poţi să faci pe cineva să sufere, crede şi că poţi să vindeci.

- Niciodată nu ţi se pune un obstacol în cale pe care să nu-l poţi trece.

- Pentru cel care trăieşte prin credinţă întreaga lume este un pod îngust pe care trebuie să-l treacă, cel mai important lucru este să nu te temi orice ar fi.

- Rolul unui neprihănit pe pământ este să coboare în întuneric şi să aducă sufletele pierdute la lumină. Dacă un neprihănit a devenit neprihănit cu scopul de a fi doar el singur în lumină prin definiţie nu mai este neprihănit, pentru că un neprihănit îşi iubeşte aproapele ca pe sine însuşi.

- Iertarea faţă de unul care ţi-a greşit înseamnă vindecare. Neiertarea înseamnă boala sufletului.

- Dragostea este mai mare decât ura, pentru că Dumnezeu este dragoste.

- Oricine are în el potenţialul de a deveni un neprihănit, trebuie doar să-L vrea pe Isus mai mult decât se vrea pe sine însuşi.

- Oricine poate să vadă răul în celălalt, dar este nevoie de dragostea Lui Dumnezeu în tine ca să găsească binele din ceilalţi şi când îl vede să-l numească bine, căci este scris "vai de cel care spune binelui rău şi răului bine".

- Când un credincios se roagă, să se roage cu tot ce este el, cu toată puterea, cu toată inima şi cu tot sufletul, dacă nu mai bine să tacă. Dacă el nu este convins de ceea ce se roagă, cum are să-L convingă pe Isus?

joi, 6 mai 2010

-eşti însetat?


Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii, fără plată. Apocalipsa 22.17

Isus ne cheamă să luăm fără plată; El nu cere nici recomandări, nici simţăminte bune; El cheamă numai; veniţi dar. .. Tu n-ai nici pocăinţă, nici credinţă? Vino chiar şi aşa; El ţi le va da. Vino aşa cum eşti şi ia „fără bani şi fără plată". Închipuiţi-vă un om oarecare, care ar sta lângă o fântână publică şi ar zice: „Nu pot să beau, n-am destui bani în pungă"! Oricât de sărac ar fi un om, el poate să bea totdeauna din ea. Chiar existenţa fântânii arată că ei au dreptul să bea din ea şi pot să bea după dorinţă fără să se teamă de vreun reproş. Singurii care ar suferi de sete, ar vedea această apă limpede şi nu şi-ar potoli setea, ar fi oamenii sus-puşi, care ar trece în trăsuri luxoase. Ar fi într-adevăr prea multă umilinţă pentru ei să coboare din trăsură ca să bea apă dintr-o fântână de unde beau toţi; ei ar prefera să strângă din buze şi să rămână cu gâtul uscat.
Oh, câţi oameni cu multe păreri bune despre ei înşişi sau despre milosteniile lor nu vor să vină în Cristos! „Să fiu mântuit ca un beţiv sau ca o biată femeie! Nu e de noi!" Şi aceşti mândri călători se lipsesc ei singuri de apa vie. Nu este altă cale a mântuirii, decât aceia urmată de tâlharul răstignit pe cruce. Astfel că „cel ce vrea să ia apă vie, să ia fără plată".

miercuri, 5 mai 2010

inima e a Domnului?


Stim ca Dumnezeu nu se multumeste sa ii dau mainile mele, sau picioarele sau ochii; El isi doreste ca inima mea sa fie a Lui. Stie el de ce. Am putea sa dam multe Domnului, sa facem multe pentru El, insa inima sa o tinem pentru noi. Ce inseamna sa dai inima Domnului? Stiu ca e o idee abstracta insa daca nu reusim sa o definim in termeni practici nu am rezolvat nimic. Ne vom insela singuri. Cred ca a da inima Domnului inseamna sa fii asa de sensibil la voia Lui incat de fiecare data cand ea (voia Lui) iti e descoperita tu sa alegi sa o implinesti indiferent de faptul ca potriveste sau nu cu obiceiurile, dorintele sau scopurile tale. Cand trebuie sa alegi atunci se vede daca ai dat inima Domnului cu adevarat. Atunci experimentezi bucuria. Atunci Domnul e incantat de tine. Cand chiar printre lacrimi si suspine spui "Faca-se voia TA"

marți, 4 mai 2010

De aceea, pentrucă ai preţ în ochii Mei, pentrucă eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta.




Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Maleahi 3.17
Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui „în ziua aceea", dacă El „azi" e al tău.
În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: „Ei sunt ai Mei", ci şi „Ei vor fi ai Mei". El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.



luni, 3 mai 2010

-simţi lipsa înţelepciunii?




Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Iacov 1.5



„Dacă vreunuia îi lipseşte înţelepciunea!" De fapt, pentru mine nici nu mai este „dacă", sunt sigur că îmi lipseşte. Ce ştiu eu? Cum pot eu să-mi călăuzesc paşii? Cum aş putea eu să-i călăuzesc şi pe alţii? Doamne, eu sunt numai nebunie şi n-am nici o înţelepciune.
Dar Tu zici: „S-o ceară de la Dumnezeu" şi iată că eu o cer. Aici, la picioarele Tale, Te rog să mă urmăreşti cu dumnezeiasca Ta înţelepciune în vâltoarea grijilor zilnice şi mai ales a zilei de azi. Căci mărturisesc că, dacă Tu nu m-ai păzi de rătăcire, eu aş lucra ca un nebun, chiar în lucrurile cele mai uşoare. Tu îmi făgăduieşti aici o învăţătură luminoasă şi n-am nevoie nici de învăţător, nici de meditator ca să mi-o însuşesc. O dai cu mână largă, fară plată, chiar unui nebun lipsit de înţelepciune, îţi mulţumesc pentru această făgăduinţă adevărată: „şi ea îi va fi dată". Iată că eu o primesc. Nici un înţelept ai acestei lumi nu va putea pricepe înţelepciunea ascunsă pe care Tu o dai copilului Tău.

sâmbătă, 1 mai 2010

Întoarce-te la Domnul

întoarce-te la Domnul

ce sunt eu?!



ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el,
ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat de mult: se ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.