cine spune adevărul?

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. - Evrei 4:12
Domnul Dumnezeu a creat omul după chipul şi asemănarea Lui şi l-a făcut un suflet viu.
 Sufletul meu este substanță spirituală care-mi dă viață şi este socotită de origine divină şi cu esență veșnică constă în intelect, emoţii, trăiri cu pasiune, cu convingere.
Eu sunt un suflet şi am un trup şi un duh.
Eu, cel care gândeşte, scrie, suferă din vorbe, eu cel întărit de vorbe, eu cel care cuget rime, eu cel care visez, eu cel care iubesc, eu nu sunt doar trupul meu.
Nu trupul meu prinde putere când ascult o melodie care îmi place, nu trupul meu este secătuit de putere când văd prea multe rele, nu trupul meu simte îndemnul să spere, ci eu. Sufletul.
Duhul meu este partea care se poate relaţiona la Domnul Dumnezeu ca şi cum l-ar cunoaşte, ca şi cum l-ar vedea, iar eu sufletul găsesc asta imposibil.
Eu sufletul trăiesc doar prin ce sufăr, prin ce cuget, prin ce iubesc şi îmi doresc, dar partea de duh din mine trăieşte doar să Îl laude pe Domnul Dumnezeu. Acestea două sunt aproape mereu în luptă iar mie mi-e greu să fac diferenţa .
De pildă, sufletul meu poate să creadă Domnul Dumnezeu îmi va face un avion să aterizeze in curtea mea, pe când duhul meu poate să mă îndemne să nu îmi pun nădejdea în aşa ceva, atunci pe care din ele ar trebui să le ascult?
Sufletul meu poate să strige :
-El vrea să mă binecuvinteze, nimic nu-i prea greu pentru El, deci mă rog să-mi dea un avion!
Duhul meu îmi va spune :
-La ce ţi-ar folosi un avion?
Are să zidească ceva bun în tine dacă l-ai primi?
Unii ascultă de suflet (adică de ei) şi aceştia sunt cei de care auzi că au ajuns în lume pentru că au fost dezamăgiţi de Domnul Dumnezeu.
 Alţii ascultă de duh şi sunt aceia de care poate nu auzi niciodată, cei pe care poate nici nu te sinchiseşti să îi saluţi în adunare că nu sunt la fel de vesele ca şi tine, dar ei sunt cunoscuţi în inima Domnului Dumnezeu ca fiind sfinţii care au crezut împotriva oricărei necredinţe, chiar şi în cele mai mici lucruri.
Ce face diferenţa?
Ce determină care dintre astea două, suflet şi duh, au dreptate?
Cum alegi de care să asculţi şi care spune adevărul?
Cuvântul Domnului Dumnezeu El face diferenţa.
 El este sabia care desparte duhul de suflet.
Prin lumina Cuvântului trebuie să trec orice lucru în care aleg să-mi pun credinţa.
Dacă nu ştii care parte din tine are dreptate, atunci uită-te în Cuvânt.
Lasă-L pe El să despartă ce e duhovnicesc de ce e lumesc.
Dacă se întâmplă să dai cu bâta-n baltă nu pune întrebări stupide de genul :
-de ce nu m-a oprit Domnul Dumnezeu, că doar vedea că greşesc?
Domnul Dumnezeu i-a dat o poruncă lui Adam:
-dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. Gen 2:17
Domnul Dumnezeu nu stătea de pază ca nu cumva Adam să tragă cu ochiul în direcţia pomului.
Când omul era pe cale să încalce porunca,Domnul Dumnezeu nu l-a strigat din ceruri
- nu-i voie, pune-l jos!
... pentru că Adam avea porunca ce trebuia să îl oprească.
Domnul Dumnezeu nu te va opri când păcătuieşti pentru că El a lăsat Cuvântul Lui, iar tu, pe baza Lui să-ţi trăieşti viaţa şi să te opreşti singur!

În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor

Ca o ploaie de primavara, si ca apa proaspata de izvor, asa e cunostinta pentru sufletul si mintea celui ce inseteaza dupa ea. Dar care e sursa adevaratei cunostinte? Si ce o pastreaza buna si nepoluata? Cunostinta e, fara nici o indoiala, necesara. In general, cunostinta se poate descrie ca informatie pe care o avem despre realitate. Ea poate fi acumulata prin logica, experienta sau poate fi primita de la o persoana cu autoritate intr-un anumit domeniu. Din pacate insa, nici una din aceste metode nu e infailibila sau perfecta. De exemplu, logica e un lucru bun, si putem afla anumite cunostinte, adevaruri despre realitate prin folosirea ei, dar in mod limitat. Fizica secolului al XIX-lea si logica lui Newton ne-au dat adevaruri partiale; dar n-am stiut ca sunt partiale pana cand teoria si matematica fizicii moderne ne-au descoperit “adevaruri mai adevarate”, care ne-au umilit logica. De asemenea, experientele noastre de viata si experimentele stiintifice ne pot da cunostinte, dar nu sunt ele oare limitate de cunostintele noastre precedente, de capacitatea noastra, de timp, de imprejurari, si multe alte variabile? Iar in ce priveste persoanele cu autoritate si cunostinte intr-un anumit domeniu, desi cu capacitate si abilitati mai vaste decat noi, ceilalti, si ei sunt umani, limitati, si cu tendinta de-a face greseli. De fapt, pe oamenii cei mai inteligenti si educati pe care i-am intalnit, majoritatea oameni de stiinta, i-am aflat si foarte umili, acut constienti de faptul ca vasta lor cunostinta e numai un strop in oceanul de intrebari si raspunsuri al universului. Daca crezi ca universul, pamantul si viata sunt numai intamplari, lucruri si evenimente fara sursa precisa sau scop, atunci cunostinta pe care o cauti nu e de certitudini, ci de presupuneri. Complexitatea si bogatia, detaliul si balanta ce o vad in natura, necesitatea unei forte pri- mare, si “de ce-ul” incoltit in fiecare minte umana, ma fac sa cred ca exista un Creator, si daca a creat universul, omul si viata, atunci are si cunostinta perfecta si totala despre ele. Unul din cei mai intelepti oameni a carui cuvinte sunt mentionate pe paginile Vechiului Testament, isi recunoaste limitele in cunostinta si intelegere, si in acelasi timp vede nelimitarea lui Dumnezeu cand zice: “Poti spune tu ca poti patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca poti ajunge la cunostinta desavarsita a Celui Atotputernic?” (Iov 11:7). Daca vreau din aceasta cunostinta, atunci trebuie sa merg la aceasta sursa, la Creator, la Dumnezeu, si la cartea prin care a decis sa ni se reveleze, Biblia. Aceasta carte vorbeste despre cunostinta ca despre ceva pretios, si arata ca, de fapt, cea mai importanta si valoroasa cunoastere e cunoasterea lui Dumnezeu, deoarece numai aceasta e folositoare atat pentru trupul, cat si pentru sufletul omului. Proverbe 2:5-10 spune: “… vei gasi cunostinta lui Dumnezeu. Caci Domnul da intelepciune; din gura Lui iese cunostinta si pricepere. El da izbinda celor fara prihana, da un scut celor ce umbla in nevinovatie. Ocroteste cararile neprihanirii, si pazeste calea credinciosilor Lui. Atunci vei intelege dreptatea, judecata, nepartinirea, toate caile care duc la bine. Caci intelepciunea va veni in inima ta, si cunostinta va fi desfatarea sufletului tau”. Cunostinta lui Dumnezeu e perfecta nu numai fiindca e completa, dar si fiindca e asociata cu o dragoste si o bunatate absoluta. Daca Creatorul nostru ar fi perfect in cunostinta, dar nu si in bunatate sau dragoste, atunci ori ne-ar face rau or nu i-ar pasa de noi. In dragostea Lui insa, ne-a iubit chiar si atunci cand nu L-am respectat, nu L-am iubit, si nu L-am ascultat, si ni L-a trimis pe Isus Cristos, Cuvantul Sau intrupat, ca sa primim atat cunostinta despre cum putem sa fim din nou in armonie si unitate cu El, cat si metoda, calea acestei mantuiri, acestei reinstaurari. In Luca 1:77-79 scrie “… sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; - datorita marei indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime, ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!” Recunoscand ca suntem pacatosi, neascultatori de El, ca avem nevoie de iertarea Lui, si acceptand moartea Domnului Isus Cristos ca jertfa pentru pacatele noastre, putem avea din nou o relatie buna cu Dumnezeu, Creatorul nostru, si putem primi din acea cunostinta perfecta. Iar aceasta cunostinta nu e numai teoretica, ci e o cunoastere si o impartasire din natura dumnezeiasca, care duce la schimbarea sufletului, gandirii si vietii catre bine. In acelasi fel insa cum cunoasterea Binelui duce la bine, cunoasterea raului duce la rau. Cati oameni nu au fost tentati sa afle mai mult despre diavolul, despre vrajitorie, ghicire, sau alte lucruri de felul acesta? Curiozitatea, dorinta de cunoastere, aparentul mister al acelor lucruri pot atrage pe multi intr-o directie gresita, si intr-o intimitate cu raul care duce la pierzarea sufletului. De asemenea, cunostinta fara dragoste duce la ingamfare, si la rebeliune fata de Dumnezeu: “cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste.” (1Corinteni 8:1) Cunostinta dumnezeiasca este in contrast cu cunostinta fireasca, care de fapt vine de la cel rau: “Intelepciunea care vine de sus, este, intai, curata, apoi pacinica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partinire, nefatarnica. Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, fireasca, draceasca ...” ( Iacov 3:17,14,15) Sa dorim si sa cautam deci sa primim cunostinta de la Cel care are toata cunostinta, toata bunatatea si dragostea, si care ni le-a daruit si descoperit in Fiul Sau, Isus Cristos. Ma rog pentru toti cei ce vor citi aceste randuri ca “…sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste, si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei.” (Coloseni 2:2-3). Amin.

spre casa de Sus

Nu-ți fie teamă de distanța dintre visele pe care le ai şi puterea de a le împlini, dacă ai puterea să le visezi, ai şi puterea să le împlineşti.
Schimbarea este inevitabilă, creşterea este intenționată!
Orice reuşită începe cu decizia de a încerca.
Oricine are puterea să facă pe altcineva fericit, unii prin doar simplu fapt că intră într-o încăpere, alții prin faptul că ies dintr-o încăpere.
Experiența este un învățător dur, mai întâi îți dă testul, apoi te învață.
Credința e ca şi un radar care vede pe timp de ceață - realitatea lucrurilor de la o distanță pe care ochiul uman nu o poate vedea.
Fericirea nu e destinația la care ajungi ci este felul în care ştii să călătoreşti.
Nu vreau să ajung la sfârşitul vieții mele şi să aflu că am trăit doar lungimea ei ci vreau să pot să trăiesc viața în toată plinătatea ei.
Prețul pe care îl plăteşti atunci când renunți este că mereu vei trăi cu întrebarea ”cum ar fi fost dacă aş fi mers mai departe?”
Nu poți să decizi când şi unde ai să mori, dar cu siguranță poți să decizi cum ai să trăieşti acum!
Am vrut un final perfect. Acum după un drum greu, am învățat că unele poezii nu rimează şi că unele poveşti nu au un început clar, sau poate au un mijloc ciudat şi un final şi mai ciudat.
Viața este despre a nu şti, despre a fi forțat să te schimbi, să ştii când se iveşte o ocazie şi să ştii să profiți de ea din plin fără a ştii ce se va întâmpla în continuare.

prieten /dusman

Nu spune totul unui prieten pentru ca intr-o zi s-ar putea sa-ti devina dusman si nu vorbi de rau un dusman pentru ca intr-o zi s-ar putea sa-ti devina prieten.

“Eu iubesc pe Dumnezeu”

Un tanar pe nume John istoriseste o experienta pe care a avut-o la Institutul Teologic si care l-a marcat profund. Intr-o zi, de cum a intrat in calsa, si-a dat seama ca ora aceea avea sa fie foarte interesanta. Pe perete, era o tinta mare si in apropiere, pe o masuta, erau foarte multe sageti. Profesorul le-a spus sa deseneze chipul unei persoane pe care nu o placeau deloc si el le va da voie sa arunce cu sageti in ea.
Prietenul lui John a desenat chipul fostei prietene. Un alt coleg l-a desenat pe fratele lui mai mic, iar John l-a desenat pe cel care ii fusese cel mai bun prieten dar pe care nu-l suporta, ba chiar il ura, din cauza ca-i furase prietena. L-a desenat in cel mai mic detaliu si n-a uitat nici macar pistruii. Era multumit de portretul facut. La indemnul profesorului, clasa s-a aliniat si au inceput sa arunce sageti cu satisfactie si rasete.
Unii studenti au aruncat sagetile atat de tare, incat portretele lor au inceput sa se rupa. John de-abia astepta sa arunce si el sagetile, dar dezamagirea a venit cand profesorul le-a spus ca a trecut timpul si ca trebuie sa se intoarca la locurile lor. In timp ce John bombanea nervos, pentru ca nu avusese ocazia sa arunce nici macar o sageata, profesorul a indepartat tinta de pe perete. Sub tinta era o poza a lui Isus. Un ghimpe parca i-a impuns in inima pe studenti, in timp ce priveau la poza Domnului lor. Gauri si semne Ii acopereau fata, iar ochii nici nu se mai vedeau.
Profesorul a spus doar aceste cuvinte: “Adevarat, adevarat va spun ca ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut.” (Matei 25:40)
Nici un alt cuvant nu mai trebuia spus. Lacrimile inundau ochii studentilor, iar privirea le era atintita la poza lui Isus, Domnul si Salvatorul lor.
Este foarte usor sa fii bun cu persoanele care sunt bune cu tine. Oricine poate iubi un prieten. Este un adevarat test pentru caracterul nostru sa ne iubim dusmanii si sa fim buni cu o persoana care nu e buna cu noi.
In timp ce studentii ieseau in liniste din clasa, John a luat desenul celui care il tradase, cel in care nu mai apucase sa arunce sageti, l-a impaturit si l-a pus in Biblie.
Daca zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu” si uraste pe fratele sau este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? (1 Ioan 4:20)

Nu simţi iubire....

Prin lume, cu domestice priviri,

eşti vorbă parcă spusă peste gard,

fără extaz, durere, clocotiri

de ape care-n văi de soare ard.

Nu simţi iubire, ură, prăbuşiri,

cutremurul parfumului de nard

pe Domnul închegând mărturisiri

de-o inimă ca zborul de petard.

Te nărui în minute de-nghiţiri

la mese cu fatidicul hazard,

în viaţa ta exişti la foaia „ştiri”:

eşti vorbă parcă spusă peste gard.

Între atâtea serbede-ocoliri,

cu varul feţei îngheţat sub fard

nu poţi, sărace, sfinte regăsiri

de clorofilă-n recele smarald.

Te-nvârtoşezi ca mâlul în rostiri

şi eşti vărsat curând în jetul fad

pe cărămida-ncinselor pieri…

Eşti vorbă spusă peste gard. 

Eu aleg să fac aceasta

Creştinii de azi aud multe despre viaţa predată.

Dar ce înseamnă exact acest lucru?

Viaţa predată este un act de a dărui înapoi lui Isus viaţă dăruită ţie.

Este renunţare la control, drepturi, putere, direcţie şi toate lucrurile pe care le faci şi le spui.

Înseamnă a supune totalmente viaţa ta în mâinile Lui, a face cu ea ceea ce doreşte El.

Însuşi Isus a trăit o viaţă predată:

“Căci m-am popogrât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38).

„Eu nu caut slava Mea” (8:50).

Cristos niciodată nu a făcut nimic de unul singur.

El n-a făcut nici o mişcare şi n-a spus nici un cuvânt fără a fi instruit de Tatăl.

„...nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu....Pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (8:28-29).

Predarea totală a lui Isus Tatălui este un exemplu al modului în care noi toţi trebuie să trăim.

Ai putea spune:

„Isus a fost Dumnezeu întrupat.

Viaţa Lui a fost predată înainte ca El să fi venit pe pământ.”

Dar viaţa predată nu este impusă nimănui, inclusiv şi lui Isus.

Isus spunea:

Eu aleg să îmi dau viaţa.

Nu fac acest lucru pentru că cineva mi-a spus s-o fac.

Nimeni nu-mi ia viaţa de la mine.

Tatăl Meu Mi-a dat dreptul şi privilegiul de a-Mi da viaţa. El, de asemenea, Mi-a dat alegerea de a nu bea paharul şi de a evita crucea.

Dar Eu aleg să fac aceasta, din dragoste şi din deplină predare Lui.”

Adevărul este că noi putem avea atât de mult din Cristos cât dorim.

Putem merge atât de adânc în relaţia cu El cât alegem, trăind totalmente prin Cuvântul şi călăuzirea Sa.

șocuri electrice.......

Trăim vremuri în care primim mai multe vești rele decât vești bune.
 Parcă veștile rele se țin lanț și sunt ca niște „șocuri electrice” pentru viața noastră. 
Mai mult, dușmanul nostru nevăzut, (Satan) face ca aceste vești să fie percepute de noi la nivelul minții de 100 de ori mai mari decât sunt în realitate. 
Planul lui este ca noi să reacționăm tot timpul la aceste vești cu frică, cu necredință, cu deznădejde și să dăm vina pe Dumnezeu pentru tot ce ni se întâmplă negativ în viață. 
Reacția noastră firească la aceste șocuri este să găsim un răspuns imediat, să ne frământăm mintea, pentru a găsi ieșirea. 
Dar în loc să găsim capătul tunelului ne adâncim mai mult în întuneric și soluția la problemele noastre pare de nerezolvat.
 „Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.“ (Eclesiastul 9:12)

Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi

Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor-

Am învăţat că:
-cele mai bune lecţii de viaţă le primeşti stând la picioarele unui bătrân .
 -atunci când sunt îndrăgostit se vede . 
 -dacă doar o persoană îmi spune că i-am înseninat ziua, el mi-a înseninat-o mie.
 -atunci când un copil adoarme în braţele mele, mă umplu de cea mai adâncă pace .
 -a fi bun este mai important decât a avea dreptate .
- nu trebuie să refuz niciodată cadoul pe care mi-l oferă un copil . 
 -întotdeauna pot să mă rog pentru cineva când nu am putere să-l ajut în alt mod .
- uneori am nevoie doar de o mână care să mă sprijine şi o inimă care să mă inţeleagă.
- ar trebui să fim bucuroşi că Dumnezeu nu ne dă tot ceea ce Îi cerem . 
-banii nu pot cumpăra caracterul . 
- evenimentele mărunte ale zilei sunt cele care fac viaţa atât de extraordinară .
 -sub fiecare carapace a sufletului unui om se află cineva care tânjeşte după apreciere şi iubire .  Dumnezeu nu a făcut totul într-o zi.
 Ce mă face să cred că eu aş putea ?
 -a ignora problemele nu înseamnă a le rezolva .
 -atunci când plănuiesc să-i fac rău cuiva, îi deschid de fapt o cale pentru a mă răni .
 Dragostea, nu timpul, vindecă rănile .
 -cea mai uşoară modalitate de a deveni un om înţelept este să mă înconjur cu oameni mai înţelepţi decât mine .
Oricine merită să fie întâmpinat cu zâmbetul pe buze .
 -nici o persoană nu este perfectă până nu mă îndrăgostesc de ea .
 -viaţa este dură, dar nu suficient de dură ca să mă doboare .
 -ocaziile nu se pierd niciodată ;
- le vor folosii alţii în locul meu . 
-dacă las amărăciunea să ancoreze în portul meu, fericirea va ancora în alt port.
 -zâmbetul este un mod necostisitor de a arăta mai bine!
 -nu-mi pot nega trăirile, dar pot alege cum să mă relaţionez la ele .
 -fiecare vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar fericirea şi creşterea le dobândesc în timpul urcuşului .
 -este bine să dai sfaturi în două circumstante : 
-atunci când ţi se cere şi atunci când e vital.

autoritatea increderii

Ce autoritate incredibilă ne-a fost dată în rugăciune.
 Cum anume trebuie să folosim această autoritate? 
Prin însuşi numele lui Cristos.
 Vedeţi, atunci când ne-am pus credinţa în Isus, El ne-a dat Numele Său. 
Jertfa Sa ne împuterniceşte să spunem: 
Sunt al lui Cristos. 
Sunt în El. 
Sunt una cu El.
Apoi, în mod uimitor, Isus a luat numele nostru. 
Ca şi Mare Preot al nostru, El l-a scris în palma mâinii Sale. 
Astfel, numele nostru este înregistrat în ceruri, sub Numele Său glorios. 
Puteţi vedea de ce fraza 
în Numele lui Cristos
nu este doar o formulă impersonală. 
Mai degrabă, este o poziţie la propriu pe care o avem cu Cristos. 
Iar acea poziţie este recunoscută de către Tatăl.
 Isus ne spune:
 În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
 (Ioan 16:26-27). 
Iată de ce Isus ne porunceşte să ne rugăm în Numele Lui.
 El spune:
 -Ori de câte ori cereţi în Numele Meu, cererea voastră are aceeaşi putere şi acelaşi efect la Tatăl cum ar fi dacă aş fi Eu cel care aş cere de la El.
Cu alte cuvinte, este ca şi cum rugăciunea noastră este rostită de Însuşi Isus în faţa tronului Tatălui. 
În acelaşi mod, atunci când punem mâinile asupra unui bolnav şi ne rugăm, Dumnezeu ne vede aşa de parcă Isus ar pune mâinile pe bolnav pentru a aduce vindecare.
 Iată de ce, de asemenea, trebuie să venim cu îndrăzneală la tronul harului:
 pentru a primi.
 Trebuie să ne rugăm cu încredere: 
-Tată, stau înaintea Ta, ales în Cristos pentru a merge şi a aduce roadă.
 Acum fac această cerere într-o mare măsură, aşa încât bucuria mea să fie deplină.
 Aud pe mulţi creştini spunând: 
-Am cerut în Numele lui Isus, dar rugăciunile mele nu au primit răspuns.
 Aceşti credincioşi afirmă:
 -Am încercat să proclam puterea în Numele lui Isus. 
Dar nu a mers în cazul meu.
Există numeroase motive pentru care noi nu primim răspunsuri la rugăciunile noastre. 
S-ar putea ca noi să fi permis vreunui păcat în vieţile noastre, ceva ce contaminează legătura noastră cu Cristos. 
Acesta devine un obstacol care împiedică curgerea binecuvântărilor de la El. 
Şi El nu va răspunde la rugăciunile noastre până nu ne lăsăm de păcatul nostru. 
Sau poate că obstacolul a apărut din cauza stării noastre căldicele sau a inimii împărţite în ceea ce priveşte lucrurile lui Dumnezeu. 
Poate că suntem doborâţi de îndoială, care ne separă de puterea lui Cristos. 
Iacov avertizează:
 -Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc:
 pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul.
 (Iacov 1:6-7).
 Iacov afirmă clar:
- Cel care se îndoieşte nu va primi nimic de la Dumnezeu.
Cuvântul pe care-l foloseşte Iacov pentru a se îndoi înseamnă :
-a fi indecis.
 Adevărul este că atunci când aceşti oameni au făcut aceste cereri, ei L-au pus pe Dumnezeu la încercare. 
În inimile lor ei îşi spuneau: 
-Doamne, dacă îmi răspunzi, Te voi sluji. 
Îţi voi da totul doar dacă vei răspunde la această rugăciune. 
Dar dacă nu o vei face, îmi voi trăi viaţa în felul meu.
Cu toate acestea, Dumnezeu nu poate fi mituit. El cunoaşte inimile noastre şi ştie că suntem nehotărâţi în dedicarea noastră Fiului Său. 
El păstrează puterea care este în Cristos pentru cei care se predau Lui pe deplin.

Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.

Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude, să zică: „Vino!” Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”

i-a seama ce ai dinainte:

pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom.
Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.
Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.
În Efeseni 5.3 lăcomia se numără pe lângă alte două păcate mari.
Aceasta ne arată că şi lăcomia este un păcat mare în ochii lui Dumnezeu care este sfânt şi drept. Păcatul lăcomiei este mai greu de recunoscut ca păcatul curviei şi al preacurviei.
 Păcatele mari care ies la iveală sunt recunoscute de toţi credincioşii ca rele.
 Pentru fiecare este clar că un astfel de rău trebuie dat afară din mijlocul lor (vezi cu mare atenţie 1 Cor. 5.13).
 Lacomul în primul rând poate fi clasificat ca economisitor.
Dacă lăcomia este în inimă, atunci economia poate trece uşor la zgârcenie, iar lăcomia abia după o vreme va fi descoperită.
 Zgârcenia şi lăcomia sunt cele două lucruri care caută să acapareze inima şi casa creştinului. Inimile noastre sunt înşelătoare.
De aceea să veghem şi să ne rugăm ca El să ne dea har de a ne cerceta în lumina Sa.
 Strădania şi hărnicia peste măsură la locul de muncă şi în lucrările după program pot să fie lăcomie.
Câţi copii ai lui Dumnezeu au devenit lacomi din dragostea de a avea mulţi bani!
 De aceea să ne ferim şi să cercetăm în amănunţime Cuvântul lui Dumnezeu care spune:
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Tim. 6.10).
 Dacă ne găsim bogăţia în Domnul Cristos şi ne hrănim cu El atunci lucrurile pământeşti vor părea fără valoare.
De-ar deveni Persoana Lui măreaţă centrul activităţii noastre şi de L-am slăvi în viaţa noastră! Atâţia inşi spun că au găsit în Isus iertare şi pace şi totuşi se hrănesc cu atâtea lucruri felurite care de fapt nu au nimic comun cu Cristos.
Îşi risipesc duhul prin citirea jurnalelor şi a literaturii uşuratice şi neruşinate de astăzi!

E usor sa aluneci in jos

E usor sa gresesti ,
Fara voie sa faci ce nu doresti.

 E usor sa aluneci in jos 

de pe stanca pe care-ai urcat. 

Esti in vale si-n sus privesti cu dor, 

Varful sa-l mai atingi nu pare usor.

 E noapte acum 

e totul in scrum,

 La capat de drum..

E usor sa renunti ,

Fara lupta cad 

astazi tot mai multi.

 Insa liniste n-ai si ramas 

esti in drum urmarit de pacat.

 Vina trebuie s-o marturisesti 

Daca vrei pace in suflet

 iar sa primesti Credinta 

ti-e scut, curajul avut 

Nu-i inca pierdut...

Este greu sa ineci 

Lacrimile ce-ti curg suvoaie reci

 Lasa sufletul liber sa spuna acum

 cat iti pare de rau. 

Fata ta iarasi se va lumina 

Dumnezeu ca pe-un fiu te va-mbratisa

 Ridica-te acum din praful de scrum 

La capat de drum...

Amin

Ce lucruri trebuie sa tinem in visteria noastra ?

“ De aceea orice carturar, care a invatat ce trebuie despre Imparatia cerurilor, se aseamana cu un gospodar, care scoate din visteria lui lucruri noi si lucruri vechi.” Matei 13:52.


Oare chiar nu mai trebuie sa ne amintim nimic de trecut ? Trebuie sa traim numai pentru viitor ?

Folosind cuvintele Domnului Isus din citatul de mai sus intelegem ca trebuie sa avem in visteria noastra lucruri noi dar si vechi.


Crestinul este prin definitie un om care priveste inainte, unul care are un viitor terestru si vesnic. Apostol Pavel spunea in Filipeni 3:13-14 “...dar fac un singur lucru; uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.”


Pe de alta parte uitarea unor lucruri pe care ni le-a facut Dumnezeu, constituie un pericol de cadere, asa cum mentioneaza apostolul Petru in a doua sa epistola 1:9; “Dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umbla cu ochii inchisi, si a uitat ca a fost curatit de vechile lui pacate”. Cantonarea in trecut este un pericol pentru mersul inainte, dar la fel trairea in viitor fara a-ti aminti ce a facut Dumnezeu pentru tine, inseamna eliminarea stalpilor de aducere aminte, care pot da forta pentru mersul inainte, in special in vremuri grele.


Ce lucruri din trecut trebuie sa tinem in visteria noastra ?


Nu toate, in mod sigur.


Multe trebuie uitate, cum ar fi ranile pe care ni le-au facut semenii nostri.


Daca vom tine minte asemenea lucruri, acestea ne vor produce amaraciune, vor frana inaintarea noastra si vor reduce eficienta slujbei noastre.


In schimb, in Sfanta Scriptura gasim mai multe locuri unde oamenii lauda pe Dumnezeu, pentru amintirile binecuvantate din viata lor sau din istoria poporului lor. Putem gasi asemenea liste in psalmi: El Îşi aduce aminte totdeauna de legămîntul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om, de legămîntul, pe care l -a încheiat cu Avraam, şi de jurămîntul, pe care l -a făcut lui Issac; El l -a făcut lege pentru Iacov, legămînt vecinic pentru Israel, zicînd: ,,Ţie îţi voi da ţara Canaanului ca moştenire, care v'a căzut la sorţ." Ps.105


-si apostolul Pavel in 1Cor.15:8-9. “Dumnezeu este acelasi ieri, astazi si in veci” Ev.13:8.


Daca vrem sa stim cum este Dumnezeu azi, cum va fi in viitor, ne uitam la El cum a fost in trecut, si-L laudam.


Trecutul trebuie sa fie pentru noi un factor motivator pentru mersul inainte.


Innoirea este un mesaj central al Bibliei.


Dumnezeu este angajat intr-o lucrare de innoire totala a oamenilor si chiar a Universului acesta. In primul rand Dumnezeu cheama oamenii la o nastere din nou.


Aceasta este o schimbare pe care o face Duhul Sfant in viata celor ce se intorc de la trecutul lor pacatos si se dedica lui Dumnezeu. “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin innoirea facuta de Duhul Sfant.” Tit 3:5.


Fara aceasta innoire radicala, nu se poate vedea , nu se poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. De aceea este imperios necesar, pentru toti care n-au trait aceasta experienta, sa faca pasul acesta pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu , pentru a se mantui.


Dupa ce am trait nasterea din nou, Dumnezeu ne cere o innoire continua a caracterului nostru . Trebuie sa ne schimbam in primul rand modul nostru de gandire, care va determina apoi, modul nostru de vorbire, comportamentul nostru.


“Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu; cea buna , placuta si desavarsita. “ Romani 12:2.


In acelasi sens vorbeste apostolul Pavel si in


Efeseni 4:22-24, unde suntem indemnati


...“sa va desbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare... si sa ne imbracam in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu ...”,


iar apoi urmeaza in acelasi text o lista de lucruri rele pe care trebuie sa le abandonam si altele noi care sa ni le insusim Efeseni 4:25-32.


Noi trebuie sa ne innoim in omul dinauntru din zi in zi, 2 Cor.4:16, aceasta ne va da putere, ne va da motivatie sa traim fara a obosi.


Aceasta innoire continua, progresiva ne va face sa crestem tot mai mult in asemanarea cu Domnul nostru Isus Hristos, pana vom fi ca El.

Tot ăia...

Tot ăia sunt creştinii buni

Ce fac pioase menţiuni

Şi dau cucernice poveţe

Şi nu-s, nicicând, cu două feţe.

Tot ăia sunt creştini reali

Ce n-au metehne de şacali

Şi nu acceptă compromisul

Ci vor să vadă Paradisul.

Tot ăia sunt victorioşi

Ce nu invită alţi hristoşi

Să îi îndrume pe cărare

Sau să le dea încredinţare.

Tot ăia-s buni penticostali

Ce nu-mprumută de la baali

Iar cu baptiştii sunt amici

Şi-n misiuni poţi să-i implici.

Şi carismaticii creştini

Avea-vor parte de lumini

De-acceptă sfaturile sfinte

Să intre-n suflet şi în minte.

Pe ăia din confesiuni

Ce vor cu sfinţii uniuni

Lăsând pe Tatăl  să lucreze

Poate oricine să-i filmeze,

Căci ei nimic n-au de ascuns

Totu-i curat, cu Duh Sfânt uns

Fiind scanaţi de sfânta-I Rază

Ei doar în Adevăr lucrează.

Nu c-ar avea pe frunte stea

Dar sunt în stare-n foc să stea

Să apere credinţa pură

Şi tot ce scrie în Scriptură.

Tot  ăia ce trăiesc prin har

(De-s cu sau fără seminar)

Merg hotărâţi pe-ngustul drum

Şi răspândesc ceresc parfum.

De-s mici sau mari confesiuni

Tot ăia cred şi în minuni

Şi nu prezintă discrepanţe

Şi nici nevrednice nuanţe...

Că-i clar Cuvântul revelat

Şi cei ce l-au asimilat

Sunt ăia care la-ncercare

N-au dat semnalul de trădare.

Tot ăia care s-au jertfit

Stând lângă Domnul lor iubit

Îl vor sluji-n continuare

Cu mult elan şi consacrare.

un şirag de promisiuni ....

unii se iubesc ....aşa .....alţii altfel.....
Absalom – Anul viitor am să mă tund mai des. 
Dima – Să nu mai fiu atât de lumesc anul acesta.
 Pavel – Voi încerca să mă port mai bine cu colegii de slujbă.
 Toma – Nu voi mai lipsi niciodată de la întrunirile fraţilor.
 Petru – O să mănânc numai supă de cocoş anul acesta. 
Marcu – Să nu uit să-mi iau lenjerie, că niciodată nu se ştie…
 Timotei – Să o iubesc mai mult pe bunica şi mămica…
 Iuda – Să am mare grijă ce cumpăr, dar mai ales ce vând… 
David – Anul ăsta o să merg la toate războaiele şi n-am să mai stau pe acasă…
 Bat-Şeba – Doresc să ne mutăm la o casă fără piscină. 
Adam – N-am să mai ascult niciodată de nevastă.
 Eva – Anul acesta n-o să mai fac nici măcar strudel cu mere. 
Avraam – N-am să-mi mai cumpăr roabe egiptene niciodată. 
Saara – N-o să mai râd când vorbeşte Domnul. 
Nevasta lui Lot – Anul acesta am să scot sarea din alimentaţie.
 Noe – Am să beau numai apă, că n-o fi potop.
 Saul – N-am să mai dorm prin peşteri anul acesta.
 Ionatan – Să mă feresc de dulciuri, mai ales de miere.
 Solomon – Anul ăsta n-am să mă mai însor nici măcar o singură dată.
 Samson – Am să discut numai cu fete de la noi din biserică.
 Lot – Am s-o preţuiesc pe soţia mea ca sarea-n bucate.
 Ieftae – Mă jur ca anul acesta să nu fac nici o juruinţă. 
Iona – Anul acesta voi mânca mai mult peşte.
 Daniel – O să merg mai des cu copiii la grădina zoologică să vedem leii.
Eutih – mai bine dorm acasă decât la biserică.
Iehu – o să respect viteza legală .
Ieremia – am să-mi cumpăr mai multe batiste.
 Iacov – nu voi mai înşela pe nimeni .
Esau – îmi voi schimba meniul, nu mai vreau să aud de linte.
 Moise – va trebui să vizitez un logoped .
Acan – mă voi lăsa de furat .
Maria (Miriam) – voi încerca să nu mai fiu invidioasă.
 Iov – voi renunţa la câţiva din prietenii mei .
Ilie – voi dărui mai multe umbrele .
Solomon – voi renunţa la caii cumpăraţi din Egipt.

doua nevoi în care Dumnezeu s-a implicat în viaţa oamenilor.

Îmbrăcămintea şi alimentaţia sunt primele doua nevoi în care Dumnezeu s-a implicat în viaţa oamenilor.

Cei mai mulţi bani omul îi dă pe alimente si îmbrăcăminte.
 Nu pot oferi o poză de femeie si de bărbat.
Dumnezeu  a dat principii nu standarde.
Standardele noastre sunt aplicate în funcţie de:
1. Maturitatea spirituală 
2. În funcţie de părerea despre tine însuţi.(prea mică sau prea mare),
3. Contextul  în care trăieşti.
Toate acestea sunt din fire şi nu  au nimic comun cu Duhul Domnului!
Principiile nu se discută niciodată ele se aplică în viaţă întocmai cum sunt !
-ori, le încalci în mod voit şi suporţi consecinţele!
 -primul principiu
-Originea hainelor Genesa 3/21
Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.

-al doilea principiu:
-dupa cadere
Genesa 3/11– Sa acopere goliciunea din pricina rusinii
.Domnul Dumnezeu a zis:
- „Cine ţi-a spus că eşti gol? 
Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”
-al treilea principiu
- nu  îmbrăca îmbrăcăminte bărbătească
Deuteronom  22: 5
,Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.
Tendinţe fireşti contrare învăţăturii biblice:
-tendinţe feministe de a iesi in relief, de a fi apreciate…
In Noul Testament  apostolii se adreseaza nu numai femeilor! 
Asta inseamna ca trebuie sa existe  o oprire!
Noul Testament  nu intentionează să transforme femeile in victime ale religiei -
Omul e un duh care are un suflet si traieste intr-un trup – observa ordinea.
Evanghelistul Matei  spune daca cureti interiorul va fi curat si exteriorul.
1Sam 16: 7 Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.”
-tendinţe vizuale
-În alegerea pt lucrare, omul se uită la ce izbeste ochii!
De aceea sunt garduri pentru ca omul nu se poate uita la inima.
- Interiorul se vede in exterior – nu vorbesc de fatarnici(fariseii) – cameleoni spirituali!
Lupi in piei de oi sunt dar nu sunt  oi in piei de lupi!
 -Fatarnicia vestimentara
Atunci Isus a zis: „Cărturarii şi Fariseii îşi fac filacteriile late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi;umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi;Mt  23/5-6 – caracteristici ale fatarnicilor
 -tendinţa nesupunerii faţă de soţ ,a neascultării de Cuvânt :
-când esti legată de Cer orice restrictie paminteasca este un test al supunerii tale.
Nu trebuie o rinduiala sa te desparta de frati, de biserica, de slujire – sigur nu te va indemna la pacat!
 Daca nu-i de la Domnul nu ai sa pierzi nimic daca te schimbi, dar daca e de la Domnul…..vai !vai!vai!
Trupul e foarte important – insusi  Isus a avut nevoie de un trup. Asa ca nu poti face ce vrei cu el.
1Cor 6:19,20,
Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. 
  Romani 12:1,2
Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

- nu e vorba doar de îmbrăcăminte ci de întreg sistemul-

Vestimentatia nu tine de gusturile personale ale altora.
Nu-i  frumos ce-i frumos ci, e frumos ce-ti place! -a fi pe placul Domnului!
La fel ca şi cu muzica!
Simplitatea care trece drept fatarnicie – un om simplu e simplu in toate nu doar in unele.
Libertatea in Hristos lipsita de responsabilitate fata de trupul lui Hristos care este biserica provoacă mari daune atât ţie cât şi bisericii lui Cristos.
 Daca pentru mine imbracamintea inseamna nimic..inseamna ca eu pot mai usor a mă schimba decit cel pentru care inseamna ceva-
- tendinţa cea mai periculoasă -Moda!!
-ce nu se supune valorilor biblice.
-de aceea noi suntem responsabili de alegerile facute.
-tendinţele prefăcătoriei
Haina comunică un mesaj despre mine şi personalitatea mea -
 Iosua 9:4,5,
au întrebuinţat un vicleşug, şi au pornit la drum cu merinde pentru călătorie.
 Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor, şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite,

iar în picioare purtau încălţăminte veche şi cârpită, şi erau îmbrăcaţi cu nişte haine vechi pe ei; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi mucegăise

Gen 38: 14,15

Atunci ea şi-a lepădat hainele de văduvă, s-a acoperit cu o maramă, s-a îmbrăcat în alte haine, şi a şezut jos la intrarea în Enaim, pe drumul care duce la Timna; căci vedea că Şela se făcuse mare, şi ea nu-i fusese dată de nevastă.Iuda a văzut-o, şi a luat-o drept curvă, pentru că îşi acoperise faţa.

  tendinţe de atracţie sexuală:

Anatomia diferita dintre barbat si femeie.
 Cum raspund barbatii la extravaganta?
Secretele modelierilor
– Niciodata un modelier nu va purta haina pe care o creaza!
De ce?
Pentru ca stie ce comunica ea!
 Propaga moda senzuala
– scot in evidenta parti goale ale trupului pentru a incita, pentru a provoca senzualitatea
– Principiile modei sustin ca, din acest punct de vedere, femeile au un avantaj considerabil asupra barbatilor. 
Un spate dezgolit sau chiar intrezarirea lui printr-un material transparent ori prin despicaturile hainelor, transmite un mesaj sexual incredibil.
Nici umerii nu se lasa mai prejos. 
Dezgoliti sau ridicati usor pot fi extrem de provocatori.
Forma si rotunjimea umerilor, in special la femei, sunt senzuale si excitante.
Vederea unui abdomen plat incita ambele sexe, dar barbatii reactioneaza mai puternic decat femeile. 
 Expunerea de catre femei a abdomenului este vazuta ca un gest erotic.
Ezechiel23/1-40
Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să judeci.... 
 iată ce Mi-au mai făcut: 
Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii şi fiicele ...
Mi-au spurcat Locaşul cel sfânt în aceeaşi zi .
Au umblat chiar după oamenii, care veneau de departe, le-au trimis soli, şi iată că ei au venit.
 Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi, şi te-ai gătit cu podoabele tale.
Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare,Te rog din toată inima mea: 
ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
Amin!

un schimb sfânt:

A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi, şi s-a culcat în locul acela. Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac Genesa28/11-13 Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului. Ioan 1.51 Da, noi care credem, vedem împlinirea acestor cuvinte chiar in zilele noastre. Noi vedem cerul deschis, căci Domnul Isus l-a deschis pentru toţi credincioşii, şi privirile noastre pătrund până în tainele slavei Sale pe care ne-a descoperit-o. În curând vom intra chiar şi noi acolo, căci El este calea. Între cer şi pământ s-a înfiinţat un schimb sfânt: rugăciunea noastră urcă şi răspunsul coboară prin Isus Mijlocitorul. Această scară apare când cugetăm adânc la Isus. El este calea luminoasă care ne duce până la tronul Celui Prea înalt. Să o folosim pentru a trimite acolo rugăciunile noastre care vor fi solii noştri. Vom trăi astfel şi noi viaţa îngerilor ridicându-ne la cer prin mijlocirea noastră, ca să primim de acolo binecuvântările, apoi coborând ca să răspândim printre fiii oamenilor darurile primite. Ceea ce n-a fost pentru Iacov decât o vedenie minunată, ajunge pentru noi o realitate minunată. Să urcăm şi să coborâm astăzi această scară în fiecare oră, urcând-o prin legătura cu Dumnezeu şi întorcându-ne pentru lucru spre mântuirea fraţilor noştri. Aceasta este făgăduinţa Ta, Doamne; dă-ne deci bucuria să-i vedem împlinirea.

Nu-i loc mai sfant

Nu-i loc mai sfînt decît acela,
Unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
 Acolo-i Duhul Sfînt puterea,
Acolo-i dragostea văpăi.
Cuvîntul Sfînt acolo-i soare,
Credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia simţitoare,
 I-avîntul cel mai strălucit.
 Nu-s stări mai sfinte ca acelea,
 De Taborul luminos,
Cînd e Hristos în toţi ce cîntă,
 Când  toti ce cîntă-s în Hristos
Cînd de Hristos e plin Cuvîntul,
Şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afara şi-nlăuntru,
 Hristos străluce-n orice fel.
 Nu-i ceas mai sfînt decît acela,
În care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lîngă inimi una,
 În duh se roagă-ngenuncheaţi.
Cînd rugăciunea lor se-nalţă,
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri.
Pămîntu-i sus, iar cerul jos
 Nu-i har mai sfînt decît acela,
Să fii cu Domnul şi ai Săi,
În rugăciune şi-n cîntare,
şi-n lacrimi lîngă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te.
 Oricîţi sînt ei, fă tot şi stai.
Oricum sînt ei, fă tot şi-i caută.
Căci unde-s ei, e-un colţ de rai-

Începeti fiecare zi cu un sarut

1. Începeti fiecare zi cu un sarut.

2. Purtati verigheta.

3. Stabiliti o întâlnire romantica cel putin o

data pe saptamâna.

4. Acceptati diferentele dintre voi.

5. Fiti politicosi.

6. Fiti blânzi.

7. Daruiti-va cadouri.

8. Zâmbiti des.

9. Atingeti-va.

10. Discutati despre visurile si aspiratiile

voastre.

11. Alegeti o melodie si transformati-o în

melodia voastra.

12. Faceti-va câte un masaj al spatelui.

13. Râdeti împreuna.

14. Scrieti-va biletele cu aprecieri (nu cu

ocazia unei aniversari).

15. Faceti ceea ce doreste celalalt înainte ca

acesta sa o spuna.

16. Ascultati cu atentie.

17. Încurajati-va reciproc.

18. Lasati si dupa celalalt.

19. Cunoasteti-va reciproc nevoile.

20. Gatiti micul dejun.

21. Adresati-va complimente de cel putin

doua ori pe zi.

22. Sunati-va în cursul zilei.

23. Încetiniti graba zilnica.

24. Tineti-va de mâna.

25. Strângeti-va în brate.

26. Cereti parerea celuilalt.

27. Manifestati-va respectul pentru celalalt.

28. Urati-va reciproc bun venit acasa.

29. Încercati sa aratati cât mai bine (pentru

celalalt).

30. Trageti-va cu ochiul.

31. Sarbatoriti-va ziua de nastere cu fast.

32. Cereti-va scuze reciproc.

33. Iertati repede.

34. Organizati o evadare romantica.

35. Întrebati: „Ce pot face ca sa fii mai

fericit(a)?”

36. Fiti pozitivi.

37. Fiti buni.

38. Fiti vulnerabili.

39. Raspundeti cu rapiditate solicitarilor

celuilalt.

40. Vorbiti despre dragostea voastra.

41. Amintiti-va de clipele cele mai minunate

petrecute împreuna.

42. Tratati prietenii si rudele celuilalt cu

politete.

43. Ofera-i flori de ziua îndragostitilor, cu

ocazia aniversarilor si fara niciun motiv

anume.

44. Recunoasteti când gresiti.

45. Fiti sensibili la nevoile sexuale ale

celuilalt.

46. Cautati ajutor si în afara când este

nevoie.

47. Priviti apusuri de soare împreuna.

48. Spuneti des: „Te iubesc!”

49. Încheiati ziua cu o îmbratisare.

50. Rugati-va unul pentru celalalt.