Se afișează postările cu eticheta adevaruri ale vietii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevaruri ale vietii. Afișați toate postările

joi, 24 decembrie 2020

să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei


Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. 
Trebuie să pui deoparte un timp de iubire ,părtășie şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine.
 Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste doar pentru tine.
 Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva.
 Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea.
 Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. 
Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine.
 El o va face!
Să vorbeşti şi să asculţi o persoană iubită si dragă ție, nu o forţă invizibilă. 
Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică “de undeva”.
 Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten iubit cu pețitorul inimii tale să-ţi asculte cererile ,
-bătăile inimioarei tale curate si sfințită.
-îngrijorările 
- mulţumirile.
 Riscă să fii onestă şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. 
Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştită înaintea Lui. 
Stai acolo până te “conectezi” la El.
Să scrii gândurile şi impresiile tale;
 nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. 
Împărtăşeşte-I îngrijorările tale.
 Cere-I înţelepciune.
 Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. 
Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. 
Aceste practici simple se numesc “discipline” deoarece ele necesită efort 
– dar răsplata merită.

sâmbătă, 2 iulie 2016

Dragostea sa n-o grabesti

   Cantarea cantarilor 8:4

Dragostea sa n-o grabesti
Niciodata, ca gresesti!
Ca ea singura soseste
Cand vremea ei se iveste.    

Romani 15:1,17

Sa te lauzi, e frumos,
Insa numai cu Hristos!
Cand vei crede ca esti tare
Dumnezeu sa-ti dea rabdare
Ca sa rabzi si altora
Slabiciuni, in ziua rea.    


Matei 6 :25

Nu-ti face griji, draga mea,
Pentru ce se va-ntampla!
Ca nici crinii de pe camp
Nu lucreaza, nici nu strang
Si totusi,nici Solomon
N-a avut strai ca al lor!
Cu ce ai si ce primesti,
Doar Domnului sa-i slujesti! 

   Filipeni 4:6

De nimic nu te-ngriji
Fiindca Dumnezeu va fi
Langa tine zi de zi.
Spune-i Lui in rugaciune
Orice greu ce te rapune!
Si El te va invata
Ce sa faci cu grija ta
El de grija-ti va purta 
Si iti va da pacea Sa.

      Faptele ap.16:31

Domnul in a Sa-ndurare
Te indeamna la rabdare.
Sora draga, nu uita
Si aplic-o-n viata ta
Si-a copilasilor tai
Sa fie copii ai Sai,
Ca e binecuvantare
In familia ce are
Si parinti, dar si copii
Mantuiti si "pietre vii"      

2 Corinteni 1:3-5

Sora draga, nu uita
Sa veghezi la viata ta
Sa nu uiti ca-i o putere
Ce-ti poate da mangaiere
In dureri si suferinta
Dac-o primesti cu credinta.
Este-un "prieten bun si-un frate"
Care ne ajuta-n toate.         

Tit 2:5 

Vrei in casa ta sa fie
Totdeauna armonie?
Incepi prin a fi tu-intai
Dupa voia Domnului
Fi deci foarte cumpatata
Ai mereu viata curata
Fii supusa sotului
Dupa voia Domnului!      

joi, 14 aprilie 2016

Greşelile

Greşelile au fost şi vor fi întotdeauna o parte din noi.
 Vom face greşeli chiar şi în ultima zi din viaţă.
 Unele vor fi mai mari, mai grele, altele mai mărunte.
 Dar au fost, sunt şi vor fi greşeli. 
Prin definiţie ele, greşelile, ne rănesc într-o anume măsură. Uneori fulgerător şi superficial, alteori adânc şi pentru multă vreme. 
Dar ce ne răneşte cel mai mult este greşeala de a lăsa ceasul neiertării să ticăie…
„A greşi e omeneşte”
 – iată paravanul cel mai înalt în spatele căruia ne ascundem fără urmă de inocenţă şi ruşine, ba chiar cu îndrăzneală.
 Şi venim cu explicaţia că ţine de noi să greşim, că e „un defect” al nostru care nu poate fi schimbat cu nimic.
 Deci nimeni nu scapă de această imperfecţiune, aşa e tiparul după care am fost construiţi.
 Ceea ce e de neînţeles însă, este faptul că în ochii noştri greşelile cele mai mari şi mai grave sunt făcute de alţii şi nicidecum de noi. 
Imperfecţiunea celorlalţi e mult mai vizibilă decât a noastră, iar greşelile lor întotdeauna vor fi analizate şi judecate de noi cu minuţiozitate, clipe în care uităm de propriile greşeli făcute.
Un lucru pe care adesea îl uităm ori nu îl luăm în calcul este faptul că felul în care privim greşeala cuiva ţine de caracterul nostru şi de cât de mult îi iubim pe oameni.
 Când privim la ei şi vrem să le vedem greşelile, asta vom vedea: doar greşeli.
 Şi până şi regula „a greşi e omeneşte” pare să nu se mai aplice în cele mai multe dintre cazuri când e vorba de ceilalţi.
 Pentru ei dăm foarte uşor verdictul „vinovat”, nu stăm prea mult pe gânduri, nu le oferim răbdarea de a-i asculta şi de a fi îngăduitori.
 Suntem cei mai cruzi critici şi postura de judecători credem că ni se potriveşte cel mai bine.
 Dar ce credeţi că s-ar întâmpla dacă, pentru o clipă, am ieşi din rolul personajului care judecă şi-am privi scena din scaunul spectatorului. 
Oare ce-ar avea Dumnezeu de spus în această privinţă?
O afirmaţie care ar trebui să ne zdruncine, să ne lovească în moalele capului, să ne sfărâme îndrăzneala cu care alegem să-i judecăm pe oameni, să nu-i iubimeste aceasta:
-Adevărul este că îl iubesc pe Dumnezeu atât cât îl iubesc pe cel pe care îl iubesc cel mai puţin. 
Oare n-ar trebui să ne înspăimânte aceste cuvinte? 
N-ar trebui să tremurăm în faţa realităţii? 
Oare nu cumva aşa se măsoară dragostea noastră faţă de Dumnezeu? 
Noi am da să credem că îi arătăm lui Dumnezeu dragostea prin numărul faptelor noastre bune!
 Însă dovedim cât de mult îl iubim pe Dumnezeu prin cât de mult suntem gata să-i iubim pe oamenii de lângă noi-
Ne-ar costa mult să avem un principiu precum acesta: să credem că oamenii sunt buni de iubit aşa cum sunt şi că n-avem nevoie de motive sau scuze ca să-i iubim.
 Dar avem noi curajul acesta să alegem mai degrabă să-i iubim pe oameni decât să le criticăm şi judecăm greşelile?
Repet şi-am s-o fac până vom înţelege: oamenii au greşit în măsura în care alegem noi să credem că au greşit. Dacă vrem să-i vedem vinovaţi nimic nu ne va împiedica, dacă vrem să-i vedem nevinovaţi, avem la îndemână dragostea despre care, vă amintesc, are puterea de a acoperi toate greşelile.
Când îi privim pe oameni cu mândrie, cu gândul că suntem mai buni decât ei şi ei mai neînsemnaţi decât noi, atunci de fiecare dată vom fi bănuitori, suspicioşi, pregătiţi parcă să-i arătăm cu degetul, că doar au greşit. 
Dar dacă îi vom privi aşa cum o face Hristos, cu dragoste, cu îngăduinţă, atunci braţele noastre se vor deschide, gata să cuprindă cu dragoste pe cei care au greşit, poate chiar cei care ne-au greşit.
Una dintre cele mai fascinante cărţi ale Scripturii este cartea Proverbelor, care ne surprinde atunci când vine vorba de greşeli: 
-„înţelepciunea face pe om răbdător şi este o cinste pentru el să uite greşelile”.
 Oare am gustat noi din această înţelepciune a lui Dumnezeu?
 Am dobândit noi această calitate de a fi răbdători? 
Şi, mai mult, ne face nouă cinste să uităm greşelile celorlalţi sau nu cumva ceva anume ne face să ne revoltăm când cineva ne greşeşte? 
Nu cumva uneori chiar ajungem să stăm la pândă sperând să-i prindem pe ceilalţi pe picior greşit? 
Cât de înălţător:
- să fie o cinste pentru noi să iertăm şi să uităm greşelile semenilor! 
Ce ne împiedică să facem asta? 
Mândria, aroganţa noastră, dorinţa de a fi mereu în rolul criticului, al judecătorului?

miercuri, 19 august 2015

Construieste o prietenie cu Isus


Fara credinta te scufunzi..
Un crestin care nu are radacini este recolta usoara pentru Satana.
In armata lui Dumnezeu, nu exista soldati necunoscuti.
Prietenii se ajuta intre ei pentru ca sa creasca in Hristos.
Nu-ti insusi invataturile false.
Cei ce se pleaca pentru a servi pe pamant, vor fi drepti in Cer.
Biblia este cartea raspunsurilor mici si mari.
Daca-l avem pe Hristos, avem toate motivele de a avea speranta.
Hristos lua pacatul meu, plati vina mea si ma libera.
Construieste o prietenie cu Isus in istoria vietii tale !

marți, 3 februarie 2015

Ce pot face?



Nu te poți împlini dacă nu știi pentru ce ai venit pe lume!
Toate dovezile arată că nu poți începe să te realizezi dacă nu știi încotro te îndrepți în viață. 
Altfel spus, dacă nu-ți dai osteneala să afli chemarea, nu vei ajunge niciodată să faci lucrurile care trebuie.
Sunt convins că Dumnezeu are o chemare specială pentru fiecare om care a venit pe lume.
 Fiecare om are un specific personal care-l va duce la o anumită vocație și misiune în viață.
Fiecare este chemat să facă ceva specific și nimeni nu-l poate înlocui în aceasta.
 Cea mai mare îndatorire și cea mai mare bucurie este deci să faci exact ceea ce a avut Dumnezeu în gând când te-a creat.
Iată câteva întrebări pe care trebuie să ți le pui ca să descoperi care îți este chemarea:
1. Ce-mi doresc eu cel mai mult?
Fiecare avem așezată în inima noastră o înclinație spre un anumit lucru pe care ni-l dorim în mod deosebit, ceva care ne aprinde gândirea, inima și voința.
Unii știu asta încă din copilărie.
Alții au nevoie de foarte mulți ani să se clarifice și să știe ce vor.
Oricum, tu ești singurul care trebuie să faci această descoperire.
2. La ce sunt eu bun?
Fiecare dintre noi este unic, bun la unele și nepotrivit pentru altele.
Ne-am născut cu anumite talente, în anumite situații și pentru un anumit viitor.
Analizează-le și caută să-ți descoperi forma specifică.
Fiecare unealtă este croită pentru o anumită operație.
Vezi care este predispoziția ta.
3. Ce am încredere că pot face?
Nu poți stărui decât în lucrurile de care te crezi în stare.
Dacă nu crezi că ai capacitatea de a face un anumit lucru, ne vei face cu încredere pași în direcția aceea.
Dacă nu ești gata „să pui inimă“ în ceea ce faci, ești învins înainte de a începe.
 Fă tot ceea ce poți, cu ceea ce ai, acolo unde ești.
4. Când să încep?
Unii trăiesc de pe o zi pe alta, îngăduind altora sau împrejurărilor să le spună ce trebuie să facă.
 Ei nu încearcă să-și descopere chemarea lor în viață.
Alții știu ce ar trebui să facă, dar nu se apucă niciodată de treabă.
Au nevoie de cineva care să-i împingă de la spate.
 Singurul răspuns la întrebarea
„Când să încep?“
 CHIAR ACUM.
„Ce-mi doresc?“
„La ce sunt bun?“
 „Ce pot face?“ 
 „Când să încep?“
 – Cel mai important este să-ți dai seama că există „Cineva“ care te cheamă să faci ceva în viață. 
Într-o bună zi vei sta înaintea Lui și vei da socoteală de felul în care ai răspuns la chemarea Lui. 
Nu aștepta să începi cu lucruri mari. 
Fă-le pe cele mici. 
Ia-le la rând cum îți vin în cale.
 Foarte curând se vor aduna într-un morman de înpliniri la care nici nu visai altădată! 
Excelența nu înseamnă neapărat să faci lucruri mari, ci să faci excelent lucrurile mici!

vineri, 9 ianuarie 2015

Vrei sa incerci chiar de acum?

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima multumita are un ospat necurmat.
Odata, un om s-a aflat intr-o adanca depresie si a trebuit sa fie spitalizat.
Un prieten i-a dat sugestia urmatoare:
- De ce nu faci o lista cu toate persoanele care te-au ajutat si de ce nu le trimiti o scrisoare de multumire?
Aceste scrisori au produs inceputul vindecarii sale.
Printre altele, i-a scris unei profesoare, care in timpul studiilor sale , ii daduse lectii suplimentare, ca sa-l ajute.
Ea i-a raspuns dupa aceea:
- Cand am primit scrisoarea ta, am fost profund miscata si ochii mi s-au umplut de lacrimi.
Am predat timp de cincizeci de ani iar tu esti prima persoana care mi-ai trimis o scrisoare de recunostinta.
O voi pastra ca pe o pretioasa amintire in toate zilele vietii mele.
Intr-o lume rece si nemultumita, multumirea este o atitudine rara.
Fiecare putem sa-l incurajam pe aproapele nostru spunandu-i un sincer
 -multumesc.
Cat de schimbate ar fi unele familii, daca multumirea si-ar ocupa un loc de cinste!
Putem sa abandonam nemultumirea noastra care Il dezonoreaza pe Dumnezeu?
Nemultumirea face rau sufletului nostru; 
-sa incercam sa fim dar multumitori cu ceea ce Dumnezeu ne ofera in fiecare zi. 
Vrei sa incerci chiar de acum?

luni, 24 noiembrie 2014

Legămintele lui Dumnezeu

 „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. -Isaia 54:7-8 
 Dragotea lui Dumnezeu pentru Israel, dragoste de a cărei existență m-am lămurit , dar pe care nici astăzi nu pot să o cuprind destul.
 Știu că sunt mulți care iubesc Israelul (din păcate nu la fel de mulți ca și cei care-i urăsc sau disprețuiesc) dar nu la o astfel de dragoste mă refer.
Dumnezeu nu iubește doar cu sentimente și nici din amintiri, nu iubește în funcție de circumstanțe și nici de răspunsul pe care-l primește.
Dragostea lui Dumnezeu nu e condiționată de nimic, binecuvântarea Lui da, dar dragotea Lui nu are cum să fie condiționată de ceva.
. Nu poate să nu iubească Israelul orice ar face Israel.
 Dumnezeu  iubește Israelul cu o dragoste care să recupereze pentru toată ura și tot disprețul neamurilor
. Cu cât sunt mai urâți de vrăjmașii lor cu atât îi iubește Dumnezeu  mai mult ca să nu simtă ura lor mai mult decât simt dragostea Lui.
 Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Isaia 54:10
 Legământul de pace făcut cu Israel nu are cum să se clatine, darămite să dispară.
 Nu poate să se clatine pentru că e așa de adânc ancorat în Însăși Dragostea, încât cine va putea să meargă să se atingă de acest Legământ și să încerce să-L miște, ca să nu mai vorbim să-L dărâme (cum le place unora să creadă).
Legămintele lui Dumnezeu sunt statornice și dragostea Lui e una veșnică.
Nu bazat pe caracterul lui Israel a declarat Dumnezeu dragostea veșnică ci bazat pe caracterul Lui.
 Dumnezeu nu poate să nu-Și iubească poporul așa cum nici un om care iubește cu adevărat nu poate să înceteze să iubească doar pentru că nu e iubit înapoi!

joi, 14 august 2014

El se gandeste la tine....

Atunci cand esti confuz si nu poti sa crezi ca ceea ce vrei si speri este imposibil de atins...iti doresc credinta!
 Atunci cand esti trist si durerea din inima umbreste chipul tau,atat incat ochii tai nu mai pot vedea lucrurile frumoase ale vietii...iti doresc bucurie!
Atunci cand esti agitat cu un spirit nelinistit si noaptea iti este imposibil sa dormi...iti doresc pace!
 In momentele fericite...iubeste-L pe Dumnezeu.
In momentele dificile...cauta-L pe Dumnezeu.
In momentele de liniste...adora-L pe Dumnezeu.
 In momentele de durere....ai incredere in Dumnezeu.
In toate momentele...multumeste-I Lui Dumnezeu! 
Cand Isus murea pe cruce,El se gandea si la tine!!

marți, 12 august 2014

Începeti fiecare zi cu un sarut



1. Începeti fiecare zi cu un sarut.
2. Purtati verigheta.
3. Stabiliti o întâlnire romantica cel putin o
data pe saptamâna.
4. Acceptati diferentele dintre voi.
5. Fiti politicosi.
6. Fiti blânzi.
7. Daruiti-va cadouri.
8. Zâmbiti des.
9. Atingeti-va.
10. Discutati despre visurile si aspiratiile
voastre.
11. Alegeti o melodie si transformati-o în
melodia voastra.
12. Faceti-va câte un masaj al spatelui.
13. Râdeti împreuna.
14. Scrieti-va biletele cu aprecieri (nu cu
ocazia unei aniversari).
15. Faceti ceea ce doreste celalalt înainte ca
acesta sa o spuna.
16. Ascultati cu atentie.
17. Încurajati-va reciproc.
18. Lasati si dupa celalalt.
19. Cunoasteti-va reciproc nevoile.
20. Gatiti micul dejun.
21. Adresati-va complimente de cel putin
doua ori pe zi.
22. Sunati-va în cursul zilei.
23. Încetiniti graba zilnica.
24. Tineti-va de mâna.
25. Strângeti-va în brate.
26. Cereti parerea celuilalt.
27. Manifestati-va respectul pentru celalalt.
28. Urati-va reciproc bun venit acasa.
29. Încercati sa aratati cât mai bine (pentru
celalalt).
30. Trageti-va cu ochiul.
31. Sarbatoriti-va ziua de nastere cu fast.
32. Cereti-va scuze reciproc.
33. Iertati repede.
34. Organizati o evadare romantica.
35. Întrebati: „Ce pot face ca sa fii mai
fericit(a)?”
36. Fiti pozitivi.
37. Fiti buni.
38. Fiti vulnerabili.
39. Raspundeti cu rapiditate solicitarilor
celuilalt.
40. Vorbiti despre dragostea voastra.
41. Amintiti-va de clipele cele mai minunate
petrecute împreuna.
42. Tratati prietenii si rudele celuilalt cu
politete.
43. Ofera-i flori de ziua îndragostitilor, cu
ocazia aniversarilor si fara niciun motiv
anume.
44. Recunoasteti când gresiti.
45. Fiti sensibili la nevoile sexuale ale
celuilalt.
46. Cautati ajutor si în afara când este
nevoie.
47. Priviti apusuri de soare împreuna.
48. Spuneti des: „Te iubesc!”
49. Încheiati ziua cu o îmbratisare.
50. Rugati-va unul pentru celalalt.

vineri, 8 august 2014

onorez harul Său


În căderile noastre, ne grăbim de multe ori să aruncăm vina pe seama ispitei, ca ademenindu-ne din afară.
 Apostolul Iacov ne povățuiește, însă, să privim cu atenție mai întâi înlăuntrul nostru (Iacov 1:14).
 De la căderea în păcat a primei perechi de oameni, Ispititorul și-a stabilit un cap de pod în inima tuturor descendenților lor, având la îndemână o pârghie eficientă, pe care nu ezită s-o acționeze. Numai în Christos el n-a putut găsi pârghia de care avea nevoie, ca să-L abată de la voia Tatălui. Înaintea Lui a trebuit să înceapă cu începutul. Isus mărturisea înaintea ucenicilor, ”El n-are nimic în mine” (Ioan 14:30).
Dar, de oriunde ar veni ispita, dinlăuntru sau din afară, ea nu renunță, când întâmpină opoziție, ci revine mereu, pe alte căi și folosind alte tactici.
 Despre Isus ni se spune că, ”După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, până la o vreme” (Luca 4:13), dar s-a întors mereu, folosindu-se de oameni (Matei 16:1; 22:18, 35; Ioan 8:6), uneori chiar de ucenici, ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22-23), și L-a urmat până la cruce (Matei 27:39-43).
Desigur, diavolul nu se prezintă în persoană la fiecare din noi. Cel mai adesea se folosește de agenți umani. Iar noi, la rândul nostru, nu suntem scutiți de primejdia de a deveni uneltele sale. Isus a strigat un avertisment teribil, la care bine facem dacă luăm seama, ”Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:7). Unii oameni devin, fără a fi conștienți, vehicole ale ispitei (ca Petru), alții preiau rolul de ispititor, fie din proprie inițiativă, fie manipulați de alții (ca Dalila).
Ispita își are nuanțele și treptele ei. Când Filistenii au căutat să-l biruiască pe Samson, au lucrat prin Dalila, o femeie care s-a dovedit versată și insistentă. Ea ”îl necăjea și-l chinuia în fiecare zi cu stăruințele ei”, până când Samson a cedat și, după ce ”l-a adormit pe genunchii ei”, a dat în mâinile călăilor pe omul care o iubea.
Una din condițiile reușitei ispitei este să detecteze slăbiciunile celui vizat, sau să blocheze sursa puterii lui. Este vital să ne cunoaștem pe noi înșine, să dregem breșele în zidul nostru de apărare și să rămânem conectați la sursa ajutorului.
Legea revelează păcatul, dar n-are putere să-l prevină (Romani 8:3), efectul ei fiind contracarat de firea pământească.
Porunca îmi spune ce să nu fac, dar nu-mi dă puterea necesară să biruiesc ispita.
 Cât despre jertfele prescrise de Lege, ele sunt un remediu aplicat după săvârșirea păcatului. Mai mult, toate aceste lucruri capătă valoare numai când sunt acceptate prin credință. Credința activează Legea, Jertfele și Promisiunile Cuvântului lui Dumnezeu și tot ea mijlocește biruința (Evrei 11), după ce mă face conștient de situația mea disperată. Dar ajutorul îmi vine numai prin Duhul Sfânt.
Numai ”legea Duhului de viață în Christos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții” (Romani 8:2).
Duhul mă convinge, prin Cuvântul revelat, de starea mea păcătoasă și nevoia de salvare.
 Duhul îmi dăruiește viață prin nașterea din nou.
Duhul împlinește în mine cerințele Legii (8:4-5), când ascult de îndemnurile Lui (8:4).
 Duhul îmi dă putere să reprim faptele trupului (8:13).
Prin Duhul aparțin lui Christos și devin un om duhovnicesc (8:9)
. El este garanția învierii mele viitoare (8:11).
 Călăuzirea Duhului mă definește ca fiu al lui Dumnezeu (8:14-16).
 Duhul lucrează în mine roadele Sale (8:23).
Duhul mă învață cum să mă rog și mijlocește pentru mine după voia lui Dumnezeu (8:26-27).
Toate aceste lucruri, și multe altele, pe care Duhul le face pentru mine, nu-mi dau dreptul să trăiesc oricum (1 Corinteni 6:19).
Fiind beneficiarul unor lucrări atât de mărețe, săvârșite de Duhul în favoarea mea, mă străduiesc, prin ascultare, să onorez harul Său.

marți, 29 iulie 2014

vezi pe intuneric?



Un batran intelept si discipolul sau mergeau pe un drum in toiul noptii.


Inteleptul tinea in mana o lampa.


-Inteleptule,


a intrebat invatacelul,


-este adevarat ca vezi pe intuneric?


-Da,este adevarat.


-Atunci de ce ai luat lampa ?


-Ca sa nu dea altii peste mine.

Noi,care suntem tari,suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi,si sa ne placem noua insine(Romani 15/1)

sâmbătă, 5 iulie 2014

timpul pentru rugăciune.

 Sunteţi profund binecuvântaţi dacă aveţi un frate sau o soră devotată cu care să vă rugaţi.
 Cu adevărat, cei mai puternici mijlocitori, pe care i- am cunoscut, se uneau în grupuri de două sau trei persoane.
 “Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în
ceruri” (Matei 18:19).
Locul unde acest fel de rugăciune are loc, în modul cel mai puternic, este acasă. 
Soţia mea, şi cu mine ne rugăm împreună zilnic şi cred că acest lucru păstrează familia noastră împreună. Ne -am rugat pentru fiecare dintre copiii noştri în timpul anilor de creştere a lor, ca niciunul să nu se piardă. 
Ne- am rugat pentru prieteniile, relaţiile şi partenerii lor de viitor şi acum facem acelaşi lucru şi în dreptul nepoţilor noştri.
Foarte puţine familii creştine se roagă acasă. 
Personal, pot mărturisi că mă aflu în lucrare astăzi datorită puterii rugăciunii în familie. Pe timpul când eram copil, în fiecare zi, indiferent unde ne jucam eu şi cu fraţii şi surorile mele, în curtea din faţă sau în stradă, mama mea ne chema prin uşa din faţă a casei noastre: este timpul pentru rugăciune.
Întreaga vecinătate ştia de timpul de rugăciune din familia noastră.
Uneori uram să aud acel strigăt şi mormăiam de nemulţumire.
Dar ceva, în mod clar, se întâmpla în acele timpuri de rugăciune, în timp ce Duhul Sfânt lucra în mijlocul familiei noastre şi atingea sufletele noastre.
S -ar putea să nu vă vedeţi în stare să susţineţi rugăciunea în familie. 
S -ar putea să aveţi un soţ/o soţie care nu este dispus/ă să coopereze sau un copil rebel.
Preaiubiţilor, nu contează cine alege să nu se implice.
 În pofida acestui lucru, puteţi veni la masa din bucătărie, să vă plecaţi capul şi să vă rugaţi.
Acest lucru va servi drept timp de rugăciune al casei şi fiecare membru al familiei va şti acest lucru.

duminică, 29 iunie 2014

Nădăjduiesc și aștept făgăduința Lui

Tăcerea din partea lui Dumnezeu a fost o perioadă mai delicată și dificilă pentru poporul obișnuit cu mesaje de sus trimise prin emisarii Săi, profeții. 
Da, faptul că lumina Cuvântului nu a mai fost aprinsă de niciun prooroc a însemnat o dominație îndelungată a întunericului peste planurile și viitorul lor.
Dar, poporul era în așteptare. 
Întuneric, tăcere și așteptare. 
Răbdare.
Psalmii erau cu poporul, și poporul era cu Psalmii.
Psalmul 130 este strigătul negrăit și speranța de neoprit al celui care așteaptă.
“Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduința Lui.
Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.”v.5-6
În confuzie și întuneric nu trebuie să te ascunzi, să fugi sau să-ți bagi capul în nisip.
În întuneric te liniștești, îți ridici capul sus, te îmbărbătezi și aștepți.
În întuneric stai treaz, vegheator pentru că Lumina este undeva aproape, poate oricând să invadeze părțile întunecate aducând speranță și vindecare.
“Nădăjduiesc și aștept făgăduința Lui!”

luni, 16 iunie 2014

ce înseamnă a fi tu însuți?


Am văzut multe persoane schimbându-și total comportamentul și atitudinea în prezența altora, devenind deodată alte persoane și atunci am rămas mirată de cât de schimbători sunt oamenii atunci când circumstanțele le-ar părea favorabile planurilor lor. Dar mi-am dat seama că nu trebuie să te schimbi pentru nimeni, nu trebuie să încerci să devii altcineva doar pentru a-i face pe plac celuilalt sau pentru a intra în grațiile altor persoane, fiindcă așa te vei pierde pe tine. Rămâi așa cum ești și dezvoltă-ți caracterul tău, nu pe al altuia. Am auzit de mii de ori că trebuie să fim noi înșine și că nu trebuie să ne schimbăm pentru a face pe plac cuiva. Dar ce înseamnă a fi tu însuți?
A fi tu însuți înseamnă în opinia mea să nu încerci să fii altcineva doar de dragul de a a-l face pe celălalt să te placă. Înseamnă să nu-ți fie teamă sau rușine de cine ești tu și să dai întotdeauna ce ai mai bun din tine, să ai acel curaj de a-ți susține principiile și părerile și să nu te lași intimidat că celălalt s-ar putea să nu fie de acord cu ceea ce tu crezi. Mulți oameni poartă măști fără număr, încât au ajuns până și ei înșiși să nu se mai recunoască când se privesc seara în oglindă. Punând prea multe măști pe inimile noastre, riscăm să ne trezim într-o zi că nu ne vom mai putea regăsi fiindcă ne-am îngropat adevărata față sub greutatea măștilor false. Din păcate, suntem falși. Știm cum să zâmbim, ce să spunem și ce să facem. Dar nu știm să fim noi. Să spunem ceea ce dorim să spunem, să simțim ceea ce inima ne îndeamnă să simțim și să gândim liber. Ne lăsăm conduși adesea de spiritul de turmă, râdem la glumele proaste ale celorlalți din grup doar pentru a mai rămâne ”prieten” cu ei, ne schimbăm mersul atunci când trecem pe lângă cineva anume și mințim frumos când vine vorba de noi. Știm cum să atragem atenția asupra noastră și cum să-i facem pe ceilalți să se simtă prost. Suntem gata să renunțăm la tot, dacă doar așa putem crește în ochii oamenilor și uităm că astăzi putem fi aplaudați, iar mâine huiduiți.
Cred că dacă am fi cine suntem cu adevărat, atunci nu ar mai exista atâta confuzie și prefăcătorie în relațiile din viața noastră. Dacă am fi sinceri, deschiși, autentici, atunci nu ar mai fi nevoie să ne facem griji de ce cred oamenii de noi. La urma urmei, nu contează părerea oamenilor, ci părerea lui Dumnezeu despre noi și părerea noastră. Suntem mulțumiți de noi? Să ne facem curaj să privim în profunzimea sufletului nostru și abia apoi să spunem dacă suntem fericiți și mulțumiți de cine suntem.

sâmbătă, 14 iunie 2014

trebuie să ne ferim de nişte judecăţi pripite


Ce a vrut să spună Hristos prin “nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”? Să luăm în considerare contextul imediat al cuvintelor lui Isus: “să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor”. Cum am putea urma aceste instrucţiuni dacă nu am învăţat să îi recunoaştem pe câini şi porci?
Apoi, să ne uităm la contextul mai larg: “Păziţi-vă de proorocii mincinoşi”. Cum ne-am putea păzi de profeţii mincinoşi dacă nu i-am putea identifica mai întâi? Se presupune că trebuie să căutăm anumite smene distinctive ale acestor profeţi mincinoşi, pentru ca mai apoi să-i putem evita.
1. Umilinţă nu superioritate (Matei 7:3-4)
Fariseii erau foarte critici şi erau dispuşi să creadă tot ce e mai rău despre alţii. Din păcate, trebuie să spunem că erau încântaţi să descopere greşelile pe care le căutau.
Cu cât îi cunoşti mai bine îţi vei da seama că nu-i pasă deloc de adevăr. Dacă i-ar păsa, ar scoate mai întâi bârna din ochiul său! Martyn Lloyd-Jones spunea: “dacă cineva pretinde că tot ce îl interează este neprihănirea şi adevărul şi nu are nimic personal cu nimeni, atunci va fi la fel de critic în privinţa sa cum este şi în privinţa altora”.
Nu avem dreptul să-i judecăm pe alţii până când nu suntem dispuşi să admitem adevărul despre noi înşine. Cu cât suntem mai umili, cu atât mai multă îndurare le vom arăta altora. Cei care au avut parte de îndurare vor arăta îndurare.
2. Fapte, nu presupuneri (1 Timotei 5:19)
Unii cred că ei au dreptul să “citească printre rânduri” şi să tragă concluzii bazate pe intuiţia lor, pe nişte indicii slabe sau pe nişte dorinţe anterioare.
În calitate de fiinţe umane, noi suntem limitaţi întotdeauna de cunoaşterea noastră. Ne este imposibil să ştim tot despre toate. Însă trebuie să ne ferim de nişte judecăţi pripite prin adunarea de date, punerea unor întrebări şi căutarea unor martori corespunzători.

joi, 5 iunie 2014

adevaruri ale vietii


* Oamenii au opinii... Dumnezeu nu are opinii, ci Adevar!
* Tot ce a fost frumos vreodata a fost doar cu El...Tot ce a fost urat vreodata a fost doar cu mine insumi!
*  Mai bine martir pentru o clipa de Adevar, decat rege pentru milenii de minciuna!
*  Daca esti deziluzionat, inseamna ca odata ai fost iluzionat! Daca esti dezamagit inseamna ca odata ai fost amagit! Nimic din toate acestea nu sunt lucrarea lui Dumnezeu, ci a celui rau! Dumnezeu nu iluzioneaza si nu deziluzioneaza! Domnul nu amageste si nu dezamageste!
* Mai bine e sa fi mustrat de un om intelept, decat laudat de un om nebun!
* Nu ai dreptul să vorbești de minuni, dacă nu poți vorbi de eșecuri! Nu ai dreptul să vorbești despre piscuri, dacă nu poți vorbi despre văi!
* Insistenta este un defect, perseverenta o virtute!  Ceea ce inseamna ca un defect poate fi in acelasi timp si o virtute! Depinde din ce punct de vedere le privesti!

* Dumnezeu ne-a creat dupa Chipul si asemanarea Sa! Pentru aI reflecta imaginea Sa minunata! Suntem oglinzi ale Chipului Sau! O oglinda oaresicare poate reflecta tot ce exista in Univers, cu o singura exceptie: nu se poate reflecta pe ea insasi! Razvratirea si mandria apare cand oglinda ce ar trebui sa reflecte maretia lui Dumnezeu incearca sa-si reflecte propriul chip!
* Un prieten adevarat este acela care uita binele pe care l-a facut amicilor sai, dar nu uita niciodata binele facut lui de acestia!
* Cred ca singurul loc in care omul devine o persoana adevarata e la picioarele lui Isus. E singurul loc pe care omul trebuie sa il aleaga, ne spune Mantuitorul! Restul locurilor sunt doar sursele ingrijorariilor noastre....Restul nu ne trebuie!...La picioarele lui Christos devenim! La picioarele Sale ne transformam si transformam inutilitatea in necesar.
* Un intelect care cauta adevarul si care se asteapta sa i se reveleze doar intr-un anumit fel, nu va gasi niciodata Adevarul!
* Cand divinul har se revarsa in viata omului, toate sunetele trebuie sa taca, chiar si cuvintele, chiar si poezia... Nu mai ramane decat tulburatoarea simfonie a dragostei ceresti!
* Cu tot egoismul lor, oamenii se iubesc mult mai putin decat ii iubeste Dumnezeu. El ii doreste fericiti pentru eternitate, si nici o clipa nefericiti. Oamenii vor sa fie fericiti o clipa, si nefericiti o eternitate!
* Exista lupte fara biruinta, dar nu exista biruinta fara lupta! Exista adevaruri fara iubire, dar nu exista iubire fara adevar!
* Biblia esta singura carte din lume care aduce castig nu pentru scriitorul ei, ci pentru cititorul ei!
* Adevarata măreţie se găseşte în smerenie, nu în fală!
* Cat de maret e omul prabusit la picioarele lui Christos! E mai maret decat un cuceritor care se intoarce in carul sau de biruinta cu multimi de invinsi in urma sa!
* De multe ori nu omul este prizonier al pacatului, ci omul isi tine prizonier pacatul pe care il iubeste.
* Cuvintele Domnului Isus au avut mereu stralucirea unor diamante, dar si duritatea lor.
* Cuvintele Domnului Isus au mangaiat mereu fiinta umana, dar niciodata firea ei.
* M-a intrebat cineva daca cei care au fost oameni buni, dar nu l-au cunoscut pe Isus vor merge in iad sau in rai. Raspunsul e atat de simplu: indiferent unde se vor duce, nimeni nu v-a putea sa spuna ca Dumnezeu cand a judecat a fost nedrept!
* Omul firesc spune ca iarta, dar nu uita. Crestinul iarta, dar nu uita ca a iertat!
* Duhul Sfant este singurul Croitor divin care reuseste sa repare haina sufletului omenesc ciuriut de moliile pacatului, in asa fel incat reparatia Sa da la iveala nu o haina veche si doar peticita, ci o haina noua si sfintita, spalata in sangele lui Isus Christos. Este Singurul care poate sa aduca la viata din ceva vechi si distrus, ceva nou si intact.
* Smerenia inseamna ca sa te privesti mereu din exterior spre interior si sa te vezi astfel cu toate greselile tale si cu atat de putinele  virtuti care pari a le avea!
* Faptul ca nu ne intelegem de cele mai multe ori propria viata nu inseamna ca aceasta nu are sens!
* Viata: scurtul popas pe drumul dinspre vesnicia cea trecut catre eternitatea viitoare
* Nu exista un foc mai sfant si mai viu decat acela ce mistuie o inima pentru Christos
* Intre nebunie si intelepciune nu e decat un pas: daca as avea curajul sa-l fac as putea, probabil, deveni intelept
* Cel mai tulburator lucru pentru duhul si firea noastra este sa stie ca nu ne apartinem noua insine. Pentru duh este viata in nadejdea slavei! Pentru fire este moartea ei pe cruce
* Un nebun intru Christos are o inima mai inteleapta decat un intelept in stiinte si cu inima inghetata!
* Intelepciunea adevarata este ceea ce iti toarna Dumnezeu din harul Sau in inima. Eu sunt doar un nebun al acestei lumii fara El.
Nu sunt decat un fir de nisip. El e totul. Absolut totul! El poate fi Totul fara mine! Dar eu sunt Nimic fara El!
* Inca ceva despre intelepciunea adevarata: cel ce o are nu o vede niciodata! Doar cei din jurul lui o vad! Parafrazandu-l pe C.S. Lewis un intelept adevarat nu va putea zice ca e intelept niciodata! Pentru ca nu stie ca e!
* Nu te autoflagela dupa ce ai pacatuit! Flageleaza-te cand vine ispita! Si nu pacatui!
* De regula cei ce stiu foarte putin sau deloc despre un subiect vor vorbi cel mai mult despre el!
* O fapta buna este atunci cand actionezi fiind convins ca nimeni niciodata nu te va rasplati pentru ea! Daca nu, e doar o datorie, nimic mai mult!
* Viata crestina inseamna urcusuri, dar si caderi, la fel ca sinusoidala unei electrocardiograme. Singurii care au doar o linie continua fara variatii sunt cei care sunt morti!
* Autoironia este daruita doar omului! Dumnezeu nu are de ce sa se autoironizeze, iar diavolul nu suporta sa o faca...
* Singura bogatie eterna creata de un crestin intr-o lume trecatoare este daruirea sa pentru Christos si semenul sau.
* Cred ca demnitatea umana care e atinsa de slava lui Dumnezeu este seninatea, lipsa fricii...Omul care zambeste mortii este un biruitor!
* Un strop de lumina este mereu mai coplesitor decat un ocean de intuneric!
* Bucuria crestina  nu e cand castig eu, ci aproapele meu!
* Cel mai greu lucru, cu toate ca este atat de dorit, este ca un om sa se cunoasca pe sine insusi!
* Un om bolnav care nu-si cunoaste suferinta e condamnat la moarte!
* Pacatul este boala care se ascunde cel mai bine printre preocupariile noastre zilnice!
* Indiferenta fata de chemarea lui Dumnezeu este probabil cel mai comun pacat, dar si cel mai distructiv!
* Minciuna cea mai placuta si mai obisnuita nu e aceea pe care o spunem aproapelui, ci noua insine!
* Mai bine sa suferi traind nebunia Crucii, decat sa fi ovationat traind "normalitatea" lumii!
* Mai bine ocari pentru adevar, decat laude pentru minciuna!
* Mai bine mic si nestiut de nimeni, doar de Dumnezeu, decat mare si stiut de toti, dar nestiut de Dumnezeu!
* Mai bine un adevar taios, decat o minciuna "dulce"!
* Religia se invata, Credinta se traieste! De aceea exista in scoli materia numita Religie, dar nu si materia numita Credinta! Una apartine pamantului, cealalta e ancorata in Christos!
* Exista mii de religii in lume, dar nu exista decat o singura Credinta! (Efeseni 4:5)
* Cineva spunea ca avem destula religie pentru a ne ura, dar prea putina pentru a ne iubi...Eu zic ca: Religia poate aduce ura, dar niciodata iubire. Credinta, insa, poate aduce iubire, dar niciodata ura!
* Nu ne vom iubi aproapele decat tot atat de mult cat ne regasim pe noi insine in fiinta lui.
* Puneti inima celui ce crede intr-un teasc si veti vedea cum din ea picura Dumnezeu!
* Razboiul e ciomagul lui Cain, mutiplicat de mii si mii de ori, cu acelasi scop: suprematia!
* Speranta e aceea stare de suflet cand nici macar deznadejdea nu mai poate descuraja!

miercuri, 4 iunie 2014

Eşecul personal .

Eşecul personal este de obicei rezultatul unei neascultări lente şi regulate, nu al unui singur act de neascultare.
El apare când ne concentrăm pe lucruri greşite şi neglijăm viaţa noastră spirituală. 
Deci Dumnezeu ne cheamă la un loc de solitudine, un loc fără distrageri ale atenţiei, pentru a ne cerceta cele mai adânci gânduri şi a ne deschide ochii faţă de anumite probleme care necesită atenţie. 
Aici este locul în care ne face conştienţi de lucrurile pe care le scuzăm sau încercăm să le ascundem de alţii.
Aici se filtrează gunoiul pe care l-am strâns în timpul orelor aglomerate ale zilei. 
Scăpaţi de aceste resturi, putem vedea lucrurile mai clar şi putem răspunde la atenţionările lui Dumnezeu.
Nu există alt mod de a avea o relaţie mai profundă şi mai intimă cu Dumnezeu fără disciplina de care vorbeşte Iacov:
Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi, curăţiţi-vă mâinile… curăţiţi-vă inima.Iacov 4:8

marți, 3 iunie 2014

Ca sa ajungi ....Un om

Cea mai mare rasplata pentru stradaniile unui om nu este ceea ce castiga prin munca sa, ci ceea ce devine prin ea.
Exista unii oameni care reusesc sa aiba succes chiar si atunci cand nimeni nu crede in ei, dar niciodata
nu va avea succes unul care nici el nu crede in el insusi.
Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile,suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
Ca sa ajungi mare nu este suficient sa fi puternic,trebuie sa mai si stii cum sa-ti folosesti aceasta putere.
Cel mai sigur semn ca cineva nu este important este silinta cu care isi da importanta.
Citeste si vei cunoaste;
cunoaste si vei indragi;
iubeste si vei fi gata de slujire;
slujeste si vei cunoaste fericirea.