duminică, 29 iunie 2014

Nădăjduiesc și aștept făgăduința Lui

Tăcerea din partea lui Dumnezeu a fost o perioadă mai delicată și dificilă pentru poporul obișnuit cu mesaje de sus trimise prin emisarii Săi, profeții. 
Da, faptul că lumina Cuvântului nu a mai fost aprinsă de niciun prooroc a însemnat o dominație îndelungată a întunericului peste planurile și viitorul lor.
Dar, poporul era în așteptare. 
Întuneric, tăcere și așteptare. 
Răbdare.
Psalmii erau cu poporul, și poporul era cu Psalmii.
Psalmul 130 este strigătul negrăit și speranța de neoprit al celui care așteaptă.
“Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduiește și aștept făgăduința Lui.
Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât așteaptă străjerii dimineaţa,
da, mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.”v.5-6
În confuzie și întuneric nu trebuie să te ascunzi, să fugi sau să-ți bagi capul în nisip.
În întuneric te liniștești, îți ridici capul sus, te îmbărbătezi și aștepți.
În întuneric stai treaz, vegheator pentru că Lumina este undeva aproape, poate oricând să invadeze părțile întunecate aducând speranță și vindecare.
“Nădăjduiesc și aștept făgăduința Lui!”