duminică, 29 noiembrie 2015

vineri, 27 noiembrie 2015

pe frontiera

joi, 26 noiembrie 2015

o siguranţă deplină



Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 34.30
A face parte din poporul ales al lui Dumnezeu este o binecuvântare însemnată, dar a şti că noi facem parte din acest popor, este o pricină de nespusă bucurie. A nădăjdui că Dumnezeu este cu noi, este un lucru, dar a şti că El chiar este cu noi, este cu totul altceva. Credinţa ne mântuieşte, dar siguranţa ne satisface. Noi Îl luăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul nostru când credem în El; dar primim bucuria Lui când ştim că El este al nostru şi că noi suntem ai Lui. Nici un credincios nu trebuie să se mulţumească numai să nădăjduiască, ci să ceară Domnului să-i dea siguranţa deplină că ceea ce a nădăjduit, are deja în mod sigur.
Trebuie mai întâi să intri în stăpânirea acestui har, ca să poţi să priveşti la Domnul ca un „răsad cu faimă" şi să ajungi la o cunoştinţă clară a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Să ne întoarcem dar mereu privirea noastră în direcţia de unde primim acest har fără seamăn. Siguranţa credinţei nu poate fi căpătată prin faptele legii. Şi tocmai aceasta ne învaţă Evanghelia, să nu privim la noi, ci numai la Domnul. Văzându-L pe Domnul Isus, vedem mântuirea noastră.
Doamne, trimite-ne un val al dragostei Tale, astfel ca noi să fim înălţaţi deasupra noroiului îndoielii şi al fricii.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Am taiat un trandafir

Am taiat un trandafir
pentru o anume fiică
nu m-am gandit
la altceva decat, trandafirul
tepii lui
s-o pazeasca
de osanda lumii.
Am taiat un trandafir
pentru viata unui fete Beula
un sacrificiu din inimă
aproape de venirea iernii
rosu ca sangele lui curat
Am taiat un trandafir
pentru copilul meu -Beula
si l-am asezat intr-un pahar curat
paharul scump al părtășiei.
cand am inspiratiedivină.
Am taiat un trandafir
soptindu-i langa petale
despre cugetul meu
neinteresat,
sfințit,
iubitor.
Am taiat un trandafir
in puterea noptii
luandu-l de langa ai sai...
are petalele ca la inceputuri
cand l-a invatat Dumnezeu 
pe Adam gradinaritul 
si pe mine iubirea ptr o fiică
 *-Beula.

miercuri, 18 noiembrie 2015

în aşteptare,

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,
Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,
Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce
Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.
Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,
De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,
Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale
Şi mă poartă-n susul Tău, neprivind în vale.
Miercuri Tată de vei da, startul către Cer
Pleacă-Ţi ochiul spre Arad, unde eu mai sper
Că vei nimici-ndoiala, celor ce mai greu
Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.
Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă
Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă
Să o vadă pe de-antregul, toţi de lângă mine
Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?
Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire
Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.
Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat
Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.
Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,
Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,
Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea
Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.
Mai este o zi, o zi de Sabat, de sărbătoare,
Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.
Inutil ca să spun că-mi doresc El atunci ca să vină
Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.
Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,
Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.
Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

luni, 16 noiembrie 2015

joi, 12 noiembrie 2015

Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu,

Nu sunt într-un an atâtea ceasuri câte gânduri poate să aibă cineva într-un ceas. Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele. Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi inelele dintr-un lanţ: unul trage pe celălalt. Ce fiinţă zbuciumată este omul! Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară. Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului şi încă tot atâta de repede ca şi vremea. Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat. De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă o mare greutate de păcate. Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon. Unde sunt aşa de mulţi copii, este cazul ca mama să ia bine seama la ei. Şi noi cată să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare. Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor muşca aşa ca nişte năpârci.
Oamenii îşi închipuie că gândul este ceva slobod, eu însă îmi aduc aminte că am citit undeva că gândurile, deşi sunt scutite de vamă, nu sunt scutite de iad şi vorba aceasta se potriveşte întocmai cu buna şi vechea Carte. Nu putem fi chemaţi în faţa niciunui tribunal de pe pământ pentru gândurile noastre, dar fiţi siguri că în faţa judecăţii din urmă vom fi judecaţi pentru ele. Gândurile rele sunt măduva păcatului, iasca ce prinde scânteie ispitei Diavolului, putineiul, în care laptele închipuirilor se încheagă în dorinţe şi planuri, cuibul, în care ouă toate păsările rele. De aceea, să ştiţi negreşit că, după cum focul arde nu numai vreascurile, ci şi lemnele groase, tot aşa şi Dumnezeu va pedepsi gândurile rele ca şi faptele rele.
Să nu-şi închipuie nimeni că gândurile nu sunt cunoscute Domnului, pentru că El are o fereastră înspre cea mai ascunsă odaie a sufletului şi această fereastră nu poate fi astupată cu nici un oblon. Cum vedem noi roiul de albine care lucrează după un geam, aşa ne vede şi ochiul Domnului pe noi. Biblia spune: "Iadul şi pierzarea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile copiilor oamenilor." Omul nu este decât parte văzută pentru Dumnezeu. Pentru cer, nu există lucruri ascunse. Ce se petrece în odaia lăuntrică a inimii este, pentru ochiul care vede toate, tot aşa de descoperit, ca şi străzile unui oraş.
Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. Se poate, dar întrebarea este: urăsc ei aceste gânduri sau nu? Nu putem să oprim pe hoţi să se uite pe fereastră, dacă însă le deschidem singuri uşa şi-i primim cu bucurie, atunci nu suntem mai buni decât ei. Nu putem să oprim păsările să zboare peste capetele noastre dar le putem opri să-şi facă cuib în părul nostru. Gânduri deşarte bat la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem. Dacă totuşi se nasc în noi gânduri rele, să nu pună stăpânire peste noi. Cine plimbă o bucăţică dintr-o falcă într-alta, o face fiindcă îi place gustul ei, şi cine gândeşte la rău iubeşte răul şi este gata să-l şi facă. Gândeşte-te la Diavolul şi el se va arăta, îndreaptă-ţi gândurile spre păcat şi îndată mâinile vor urma gândurilor. Melcii lasă o dâră după ei şi tot aşa şi gândurile nefolositoare. Săgeata poate să zboare prin văzduh fără să lase urmă, dar un gând rău lasă totdeauna după el o dâră ca de şarpe. Unde se face mult negoţ cu gânduri rele, va fi şi mult noroi şi murdărie. Orice val nou de gânduri rele adaugă ceva la putregaiul stricat de pe ţărmul vieţii. Este grozav când te gândeşti că un gând ruşinos de care te-ai lăsat prins odată, îţi ia cheia minţii şi pe urmă poate să intre iarăşi foarte uşor, vrând-nevrând, şi poate să se întoarcă aşa fel, încât să aducă cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ce poate ieşi dintr-asta, nimeni nu ştie. Leagănă păcatul pe genunchii gândului şi se va face un uriaş. Moaie câlţi în gaz şi cum vor mai arde îndată ce-i vei apropia de foc! Moaie pe un om în gânduri stricate şi e gata să ia foc, păcătuind pe faţă, îndată ce va avea prilej. De aceea, înţelepciunea ne porunceşte să ne păzim în fiecare zi gândurile şi năzuinţele inimii noastre.
Gândurile bune sunt oaspeţi binecuvântaţi şi ar trebui primiţi cu drag, hrăniţi bine şi chiar căutaţi mult. Ca şi florile de trandafiri, ele răspândesc un miros plăcut când sunt păstrate în ulciorul amintirii. Ele nu pot fi cultivate îndeajuns, ci sunt o roadă care îmbogăţeşte pământul. Cum încălzeşte cloşca puii sub aripi, aşa ar trebui să îndrăgim toate gândurile sfinte. Ca oiţa săracului care mânca din bucăţica stăpânului ei, aşa de preţioasă şi de scumpă ar trebui să ne fie gândirea la lucrurile evlavioase. Gândurile sfinte dau naştere la cuvinte sfinte şi la fapte sfinte şi sunt semne adevărate ale unei inimi înnoite. Cine n-ar vrea să le aibă? Un mijloc fără greş, ca să ţii o baniţă fără pleavă, este s-o umpli bine cu grâu şi dacă vrea cineva să se ţină departe de gândurile deşarte, să aibă mintea plină de lucruri alese, la care să cugete, căci ele se găsesc uşor şi n-ar trebui să umblăm fără ele. O, de am putea să zicem ca David: "Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul!"

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,

....nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,dați-mi voie să -i scriu cântecele și -i voi modela și moravurile și idealurile și relațiile.

marți, 3 noiembrie 2015

Desi Dumnezeu ne vorbeste ,noi ....


Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.

El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Nu vi s-a întâmplat să vă treziti de dimineată si să ziceti:

-“O! am de făcut atâtea azi...” 

;sau 
-“Am de mers acolo...” 
sau;
-“nu vreau … 
sunt obosit ...”
- “m-am săturat… 
încă o zi … 
vreau doar să nu mai am probleme!”
Trecem prin momente dificile si perioade complicate, viata noastră este dată peste cap, nu suportăm nimic, suntem într-un maraton continuu, iar dacă cineva ne vede de dimineată si ne întreabă:
- “hei,ce faci?“
răspundem:
- “sunt stresat ”, 

“am probleme!” 
sau alteori sec:
 “sunt ok”.
Uităm să zâmbim, să ne încredintăm viata în fiecare dimineată Celui ce poate face totul, care detine totul.
Desi Dumnezeu ne vorbeste de multe ori pentru că suntem loviti si suferim, ne izolăm în rutina vietii noastre zilnice … 

construim un zid în jurul nostru pe care nimeni nu-l poate trece....
- Ce fac aici? 

Ce vrea Dumnezeu cu mine?
 De ce e asa? … 
De ce mie?
Nu ne place planul lui Dumnezeu, lumea Lui, si ne construim noi una cu arhitectură proprie:
- azi o cărămidă de scrum …mâine una de paie … alta de praf si asa se înaltă încet turnul nostru spre cer!
Babel în zilele noastre!
-nu mai vorbim aceeasi limbă … 

nu mai zidim aceeasi cetate!
Trist.
Ne întâlnim, ne zâmbim rece si apoi din nou ne întoarcem la turnul nostru:

- praf...paie... noroi… nemultumire… invidie..neliniste… indiferentă!
Ah, altarul lui Dumnezeu părăsit si dărâmat…
Durerea altuia nu ne mai spune nimic, problemele lui nu sunt mai mari ca ale noastre, nu are nevoie de o mână întinsă, un zâmbet cald si o rugăciune înăltată spre cer dintr-o inimă sinceră si curată.
Eu sunt neînteles…

 eu am nevoie… 
eu trec prin atâtea… 
eu ...
eu..

Oare de ce ne dorim atâtea? 

De ce vrem cantitate si nu calitate? 
De ce aparentă si nu esentă? 
De ce vrem mai mult si nu ceea ce avem să fie bun?
Credem că scopul scuză mijloacele… 

că suntem îndreptătiti… 
că am suferit destul!
 Ce iluzii… !!!
praf... 
paie si noroi!
Psalmistul spune:

- “Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte”(Psalm 9:2)
Relatia cu Dumnezeu ne împlineste în fiecare zi, ne hrăneste si ne dă satisfactie.
Prin aceasta El ne deschide ochii si ne transformă zilnic. Dumnezeu doreste să avem pace si fericire, să fim călăuziti de El.
Tristetea de pe chip să dispară, povara nu e prea grea căci:

- “ Domnul este scutul nostru,Sfântul lui Israel este împăratul nostru”(Psalmul 89:18).”
Cât pentru mine fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”.
Dacă Îl asezi pe Dumnezeu si părtăsia cu El pe primul loc,dacă găsesti plăcere si bucurie în prezenta Lui deoarece te-a găsit si te-a făcut un fiu de împărat, nimic din gunoaiele acestei lumi nu mai contează.
Ar fi doar aur, argint si pietre scumpe în zidul cetătii tale.
Am vorbi aceeasi limbă, am construi împreună cu bucurie, zâmbete pe chip si multă laudă s-ar înălta tot mai mult la adresa Celui care merită!
Oare ce fac astăzi? 

Unde merg? 
Ce scop am?
.. spre El… spre eternitate… un pas mai aproape de cer… de slavă… de bucurie… acesta trebuie să neînsufletească.
Ne facem liste de priorităti, dar să reusim să facem doar ceea ce este necesar.
Ceea ce nu reusesti să faci azi ,nu te îngrijora! 

cineva se va îngriji de aceasta… 
sau întreabă-L pe Dumnezeu:
-“Doamne, m-ai chemat să fac acest lucru? 
Tu ai  nevoie  de mine acolo unde sunt azi eu?
Oamenii preocupati să-si câstige existenta uită să trăiască!

 -e adevărat!!
Stiu că avem scopuri si vrem multe, dar trebuie să întelegem că nu tot ce avem scris în agendă trebuie făcut înainte de expirarea timpului. 

NU!!
Scopul lui Dumnezeu este să devenim ceea ce El doreste, dar să o facem cu bucurie.
Îndeplineste-ti responsabilitătiile cu multumire,căci:
-Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta;

 Se va bucura de tine cu mare bucurie,va tăcea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine. (Tefania 3:17).
Si încă ceva: 

-totdeauna vor mai fi lucruri în agenda ta pe care nu le-ai făcut.
 Si nu te teme, cineva le va face! asa că…-simte-te bine astăzi, zâmbeste si bucură-te de ziua pe care El ti-a dat-o! 
Ridică-te dar si lucrează si Domnul te va rasplati pentru tot ceea ce faci spre gloria Lui!

duminică, 1 noiembrie 2015