luni, 31 decembrie 2012

La Mulţi Ani!

Când Dumnezeu te are drag
Şi te ia în paza milei Sfinte, 
Ca arme de-a lupta înainte, 
Nu-ţi dă nici bâtă nici toiag,
 Îţi dă pricepere si minte.
Deşi iarna se codeşte 
Să-şi întindă haina grea,
 Ţi-am trimis un fulg de nea,
 Cu toata dragostea mea...
Tu în palma îl primeşte
 Şi, chiar de va dispărea, 
Va lăsa în urma sa 
Dorul din inima mea...
Când clopotele vor suna
 Vestind că anul s-a sfârşit 
Prin crengi de brad şi fulgi de nea
 Eu iţi urez din partea mea:
 "Un an nou şi fericit!" 
Atunci luminile s-aprind 
Şi micul clopot de argint 
Cu clinchet viu va rasuna 
Şoptindu-ţi blând din partea mea:
 "La Mulţi Ani!"

Sufletul tău sa vibreze în armonie şi pace, 
iubirea Lui să te primească în braţele-I pline de căldură şi duioşie,
 iar tu să-L urmezi pe Isus oriunde vei fi.
Anul ce va veni să te ajute împreună cu Isus
 să descoperi minunea unei vieţi împlinite... 
LA MULŢI ANI!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

evidenţa umblării tale cu Dumnezeu



“Rămâneţi în dragostea Mea” loan 15:9

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, şi pentru a se simţi Dumnezeu acasă în viaţa moastră trebuie:
Să-I dăm Lui prima parte a zilei. 

Psalmistul a scris: 
-“îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1).
 Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El.
 Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. 

Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. 
Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. 
Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea.
 Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine.
 El o va face!
Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. 

Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică “de undeva”. 
Nu, 
........El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; 
-să-ţi asculte cererile. 
-îngrijorările şi mulţumirile.
 Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb.
 Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui.
 Stai acolo până te “conectezi” la El.
Să scrii gândurile şi impresiile tale; 

-nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu.
 Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. 
Cere-I înţelepciune. 
Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire.
 Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui.
 Aceste practici simple se numesc “discipline” deoarece ele necesită efort
 – dar răsplata merită.

joi, 27 decembrie 2012

Isus NU pe om l-a avut în centrul vieţii Sale....


Noi ne ajustăm mereu imaginea şi ne-o alcătuim pe baza cerinţelor societăţii în care trăim; 

-ne supunem unei continue programări sociale a feţei ce-o arătăm lumii. 
 Dincolo de imagine, avem cu toţii lacune, temeri, dureri, răni şi probleme nerezolvate pe care le ţinem ascunse de ceilalţi oameni. 
 Cu tot rolul acestora în criteriul după care judecăm pe alţii, cel mai adesea cântărirea celorlalţi se face după imaginea pe care am dezvoltat-o şi susţinut-o prin ani.
Imaginea unora este adesea deosebit de fluidă.
 Ea este cameleonică, luînd aspectul şi culoarea societăţii în care trăim. 
 Bombardată mereu cu informaţii, imaginea dezvoltată devine atât de influentă încât are puterea de a ne modifica, prin întrebuinţare, credinţele, atitudinile şi sentimentele avute faţă de Dumnezeu, faţă de alţii şi faţă de noi înşine.
Dacă este adevărat că imaginea are un rol atât de important, atunci întrebarea este, cum aş putea să-mi modific imaginea după cea a lui Christos?

 Pe de o parte, aş vrea să păstrez credinţa. 
 Să vorbesc despre ea, fără să o forţez asupra altora, şi totuşi, să-i smulg din foc.
 Mie mi-e teamă de efectele liberalismului creştin. 
 Le văd împrejurul meu pretutindeni. 
 În bisericile tradiționale, şi acum recent, în cele  evanghelice. 
 Învăţătura despre prosperitate din unele cercuri carismatice, reducerea donării de bani la o tranzacţie de bursă, în care tu dai o sumă x iar Domnul îţi dă înapoi ca la Caritas, ridicarea potenţialului uman la rang de dumnezeu, şi altele, nu sunt mai puţin vinovate decât schimbarea înţelegerii despre ce spune Biblia despre homosexuali, de exemplu. Adică, sunt erezii şi unele şi altele.
În aceeaşi notă, liberalismul creştin a scos miraculosul şi supranaturalul din Evanghelie şi din viaţa noastră, şi l-a înlocuit cu etica şi comportamnetul moral. 

Credinţa a fost înlocuită de sentimente şi relaţie. 
 Să iubim, să acceptăm, să cultivăm pacea, buna înţelegere, prietenia. 
 Să fim ca Isus, zic ei. 
 De acord. 
 Dar, Isus a fost ceea ce a fost, fără să piardă credinţa! 
 Isus  NU   pe om l-a avut în centrul vieţii Sale, deşi l-a iubit pe om şi a venit să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru om, ci pe Tatăl! 
Părtăşia cu Tatăl, voia Tatălui, astea au fost primordiale pentru Isus.
Ori liberalii şi-au pierdut credinţa, sau cel puţin, din punctul de vedere a ceea ce susţin, aşa pare. 

 Vânturarea unor versete biblice în ochii lumii nu înseamnă prea mult! 
 Unii chiar vor zice :
-„Doamne, Doamne” fără să facă voia lui Dumnezeu. 
 Când liberalii fac asta în public, nimeni nu sare în sus, deoarece ştie toată lumea că e doar o mişcare politică, fără bază reală.
Acum, pe de altă parte, aş vrea să mă pot apropia de homosexual cu suficientă iubire dar şi cu tăria de a spera că pot aduce lumină în viaţa lui.

 Sau, nu trebuie să presupun că eu am mai multă lumină decât el? 
 Aş vrea să iubesc pe liberal şi nu ştiu cum aş face să îi transmit iubirea, în timp ce-mi menţin poziţiile credinţei mele, fără să transmit sentimentul că aş avea ceva împotriva lui. 
 Aş vrea să ascult pe cel ce vorbeşte despre necesitatea de a proteja mediul fără să las senzaţia că-l judec.
 Dar cum s-o fac?
 Deoarece credinţele mele sunt puternice, la fel de puternice ca ale acestor două-trei entităţi amintite mai sus.
 Şi lumea în care trăim noi, este atât de divizată! 
 Suntem aşa de gata să scoatem securea războiului şi să-l scalpăm pe celălalt într-o sălbăticie nemaiîntâlnită până în secolul nostru!
Stau mereu şi mereu în faţa câte unui caz de samariteancă (Ioan 4) şi nu ştiu cum să fac. 

 Să am fermitatea lui Isus, siguranţa Sa, autoritatea, dar şi iubirea şi puterea de a transmite nevoia de schimbare. 
 Să pot crea un climat al dialogului în cadrul căruia să nu rostim doar vorbe de dragul comunicaţiei ci pentu edificare, cum zice Pavel. 
 Şi apoi să pot deschide calea către Isus ca şi eu şi celălalt să ne îmbunătăţim.
 Astfel în procesul de descoperire a lui Isus, să ne făurim o nouă imagine, în care rănile nevindecate să se repare, fricile să dispară, defectele să poată fi scoase la suprafaţă fără teama de a fi ridiculizaţi pentru ele și-n care să ne ancorăm credinţa în Locul Preasfânt.

luni, 24 decembrie 2012

cine te colinda asta seara?

cine te colinda asta seara?
 cine inima din piept iti incanta?
 cine asta seara te binecuvanta?
 cine iti lasa un parfum de seara ptr a vietii tale floare?
 cine oare?
 cine?
 daca nu Cel ce in curand vine!

Este o zi în care totul se va sfârși



Viața nu e chiar așa cum ți-ai imaginat-o, nu? 
Au trecut anii și odată cu ei ai trecut și tu prin viața asta.
 Pașii te-au purtat în diferite direcții. 
Poate că ar fi putut să fie altfel, poate că te-ai abătut de la drumul bun, poate ai luat-o pe poteci și cărărui și ai dat de bălți, ghimpi, spini.
 Poate că drumurile au fost cu denivelări, poate că te-ai împiedicat de multe ori, uneori poate ai și căzut.Câteodată plângi, câteodată plângi din nou. 
Poate că ai fi vrut să fii mers pe drumul bun, măcar de ai fi știut să-l recunoști, măcar de ai fi știut pe unde să mergi, măcar de nu te împotmoleai.
Câteodată te gândești, câteodată îți amintești. 
Da, ți s-au întâmplat multe.
 Ai trecut prin multe.
Înapoi nu mai poți merge să refaci totul, nu mai poți schimba nimic. 
Ce a fost, a fost și a lăsat urme. 
Cu fiecare pas făcut ai lăsat o urmă. 
Poți vedea în ea.
 E zâmbet sau e o lacrimă, e bucurie sau e durere.
 Urmele și-au lăsat amprenta și asupra inimii tale.
 Unele te fac să-ți fie frică acum, să te retragi sau să stai pe loc. 
Te țin să nu mergi înainte ca nu cumva să faci din nou o urmă de durere, ca nu cumva să fii rănit din nou, deși poate acum urma bucuria, dar nu, nu știi și ți-e frică.
Și cum ai putea să fii altfel? 
Și cum ai putea să nu-ți fie frică când știi pe unde ai trecut?
 Se spune că a-ți păstra ținuta sub loviturile destinului și grația sub chinuri înseamnă un triumf. Dar cum? 
Cum să-ți mai păstrezi ținuta când odată a fost sfâșiată, ruptă în bucăți și distrusă? 
Cum să mai ai grație când aceasta s-a dus de mult timp? 
Cum va putea inima să se încreadă din nou fără să-i fie frică?
 Cum vei putea să privești un om, în ochi, cu pace?
Fii liniștit, suflete, fii liniștit -
Sufletul tău va fi binecuvântat și inima ta se va umple din nou.
 Ceva îți dă speranță și ceva îți dă putere să te încrezi din nou. 
Este ceva ce îți mângâie sufletul și îți șterge orice lacrimă de pe obraz. 
Va veni o zi în care nu vor mai exista regrete, mâhnire, țipăt, durere.
 Este o zi în care totul se va sfârși.
 Până atunci mergi pe genunchi ca să te odihnești și inima ta se va umple de bucurie. 
Nu-ți fie teamă pentru că El te va purta pe aripi.

duminică, 23 decembrie 2012

O pace blândă


Noaptea se aşternuse lin
Pe câmp, la Betleem-Efrata.
Un cer atâta de senin
N-a mai fost parcă niciodată!

O pace blândă a cuprins
Cu braţele-i, câmpia toată.
Pământul s-a lăsat învins
De vraja ei înmiresmata.

Dar cerul s-a deschis de-odat’
Şi-un cor de oaste îngerească
Slăvind pe Domnul, a cântat
Rostind cu voce omenească:

“Slava lui Dumnezeu cel sfânt
În cerurile preaînalte
Şi pace fie pe pământ
Între cei plăcuţi Lui în toate!”

Unor păstori, care au stat
Afară, turma să-şi păzească,
Un înger li s-a arătat
Şi a-nceput să le vorbească:

“Să nu vă temeţi! Tuturor
V-aduc o veste minunată:
Vi s-a născut Mântuitor!
Prin El, păcatul vi se iartă,

Căci e Hristosul Domnului!
Va fi o mare bucurie
Pentru întreg poporul Lui,
Căci va domni pentru vecie!

Un prunc găsi-veţi, înfăşat
În scutece, pus într-o iesle,
În staulul de lâng-un sat.
Acesta-i semnul că El este!

După ce îngerii-au plecat
Spre înălţimi, cu imnuri sfinte,
Câmpia iar s-a cufundat
În noaptea blândă dinainte.

Păstorii-au mers în Betleem
Lăsându-şi turma pe câmpie
Căci zis-au: “Haideţi să vedem
Pruncul divin!” Cu bucurie

S-au dus în grabă şi-au găsit
Pe Iosif, pruncul şi Maria,
Cum le făcuse cunoscut
Domnul, ce le-a trimis solia.

Mesajul sfânt s-a răspândit
Pe-ntreg pământul, pe-orice cale.
Dar, dragul meu, tu l-ai primit
În Betleemul vieţii tale?



sâmbătă, 22 decembrie 2012

meniul zilei...........



Dimineața

Se ia un psalm și un capitol din evanghelii. Se citesc pe îndelete, pe stomacul minții gol, amândouă felurile tocate mărunt prin meditație. O măsură de sare a legământului trebuie adăugată înțelegerii, ca nimic din ce se mănâncă să nu fie considerat altceva decât un Har.
Atmosfera de tămâie face bine digestiei spirituale, de aceea e bine ca masa să se ia în atmosferă de rugăciune cu referire la cele citite(mâncate).
Grijă mare să nu se ia dulciuri după mâncare
, miere sau Doamne-ferește aluat(fățărnicie). Nici după masă, nici între mese, nici la mese.

La amiază

E masa principală a zilei, stomacul minții poate duce greul, de aceea se iau un capitol din cărțile lui Moise și un capitol din Epistole sau Apocalipsa. Se iau cu ierburile mare și aromate ale amintirilor păcatelor și stărilor din care ne-a scos Dumnezeu, ca să nu ne îngânfăm prin îndreptățire proprie. Se toacă mărunt și se pun la fiert în oala minții.
Aprindem focul ca Ieremia (”pe când meditam focul s-a aprins”) până dă în clocot și spunem ca David: ”cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă” apoi dăm focul meditației la mic și ținem mâncarea fiebinte, pentru a împlini ceea ce ne îndemna Pavel: ”în Duh fiți fiebinți” și să nu fim căldicei, să nu pățim cum spunea Domnul prin Ioan: ”am să te vărs din gura Mea”. Două capitole e cam puțin dacă avem musafiri, de aceea porția se poate mări să fie destul de dat și la alții, după nevoi.

Seara

Cămara Cuvântului are multe feluri de hrană(pâine) de aceea să luăm seara un capitol din istorii(Samuel, Împărați, Cronici) și neapărat un capitol din prooroci. Se gătesc după gust și plăcere, ca mai sus, cu observația că hrana din prooroci e fără gust dacă nu se fierbe bine-bine și mult. Stelele ce răsar ne amintesc de lumnița din loc întunecos iar pilda și răbdarea proorocilor ne mângâie amintirea necazurilor zilei și ne umplu de nădejde.
Să mâncăm ”după rânduieli”, să avem tot timpul pregătit să dăm și la alții, să nu punem miere și aluat și să nu lăsăm fără sare.
Dacă avem aceste lucruri în noi, mintea va avea ce măcina din plin și omul dinăuntru se va întări.

Rețeta de mai sus este una minimală, se poate modifica după gust și plăceri dar atenție: dacă se reduce porția, să nu uităm că oala minții nu poate fierbe goală, cineva, ceva va pune acolo și mirosul o să fie altul. Mai bine să punem noi primii și să ținem pe foc. Nici măcar Satana nu-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala.

Mărit să fie Domnul!

vineri, 21 decembrie 2012

responsabilitatea de a fi .....


Faptul de a avea o modestă, uneori inexistentă contribuţie la construcţia propriei vieţi nu anulează responsabilitatea pe care o avem. 
Dacă anulăm asta şi dăm vina pe frunze, astre, şireturi, ceilalţi, soarta însăşi, chiar că nu mai rămâne nimic. 
Nu mai contează pentru ce am spus; 
-un cuvânt care ne-a schimbat viaţa, 
contează că l-am spus şi suntem obligaţi să ni-l asumăm. 
Vrem nu vrem, cu regrete sau cu bucurie. 
E un cuvânt „greu” ăsta:
 „responsabilitate”. 
Este :
- resposanbilitatea de a fi liberi, 
-responsabilitaea de a fi constienti, despre ce e vorba în lume. 
Nu găsim nici un înţeles în lume şi dăm cu banul, atunci trebuie să ne asumăm lipsa de înţeles şi datul cu banul şi să acţionăm în consecinţă; 
-avem iubirea ca Stea Polară, atunci ne-o asumăm şi dormim pe bancă până apare omul acela,  ce zice pentru că aşa trebuie făcut. 
Lucrurile ultime, de la care pornesc toate, nu sunt, dar sunt ca şi cum ar fi. 
Şi trebuie să ni le asumăm, să le adoptăm ca şi când ar fi copiii noştri chiar dacă sunt ai altora: 
-credinţe,
 -religii,
 -societate, 
-etc..
iar blestemul alegerii e cel mai bun lucru pe care-l avem, până la urmă. 
Ce ne-am face fără el, cum am merge mai departe?
 Ce rost ar mai avea să ţinem ochii deschişi?

marți, 11 decembrie 2012

Cine are urechi .....



Cine are urechi să asculte ce zice… Duhul. Apocalipsa 3:22

Care va fi răspunsul nostru? Duhul spune: ”Celui ce va birui”. Cum răspundem noi? Avem noi urechi să ascultăm ce spune Duhul? Sau această întrebare rămâne în creierul nostru ca și o învățătură, doctrină și ideie deosebită? O, Dumnezeu să ne păzească de așa ceva! Credeți-mă, cuvintele acestea nu sunt o predică, ele au luat ființă prin sânge și atacuri din partea vrăjmașului într-un mod aproape de negrăit. S-a dat luptă până în ultima clipă. Vrăjmașul a încercat să oprească, să împiedice aceste cuvinte și să ne facă să nu le auzim deloc. Zi și noapte a existat o luptă îngrozitoare.

Cu siguranță, dacă acest lucru este adevărat, nu veți privi aceste cuvinte ca pe un discurs! Cu siguranță, Duhul are ceva de spus! Ce spune El? Dumnezeu vrea un grup, alcătuit din cei chemați să fie biruitori, din cei care prin puterea Duhului Sfânt iau asupra lor povara intereselor Domnului din întregul Univers și care caută împlinirea drepturilor Lui, înfrângerea vrăjmașului, salvarea vieții spirituale a multor copii ai Săi și menținerea mărturiei pe pământ. Ne vom consacra și noi? Duhul Sfânt să ne ajute!

daniel branzei


sâmbătă, 8 decembrie 2012

pacatul este....

orice lucru care îți slăbește judecata, îți diminuează sensibilitatea conștiinței, îți întunecă sentimentul prezenței lui Dumnezeu sau îți ia plăcerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, dacă ceva sporește autoritatea și puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine păcat, oricât ar fi de bun în sine însuși.

vineri, 7 decembrie 2012

laura


duminică, 2 decembrie 2012

Multumeste in miez de noapte,

Multumeste in miez de noapte,
Multumeste in zori de zi
Nu lasa sa treaca in graba ziua fara a multumi
Multumeste la plecare,
Multumeste si pe drum,
Multumeste,multumeste,multumeste chiar si-acum.

Multumeste totdeauna Domnului
Multumeste pentru bunatatea Lui
Multumeste pentru viata ce ti-a dat
Multumeste,multumeste neincetat.

Multumeste in orice vreme
Chiar si atunci cand esti grabit
Lucrurile incep sa mearga dupa ce ai multumit
Multumeste pentru toate,bune,rele orice-ar fi
Multumeste,multumeste,multumeste-n orice zi.

Multumeste pentru hrana cea de fiecare zi
Pentru viata ce urmeaza,pentru tot ce vei primi
Multumeste pentru grija ce ti-o poarta pas cu pas
Multumeste,multumeste,multumeste-n orice ceas.