în numele adevărului,

Toate popoarele vor vedea că tu porţi Numele Domnului şi se vor teme de tine. 
Deci, de ce să ne temem de ele?
 Am da dovadă de neîncredere mai mult decât de credinţă. 
Dumnezeu ne poate face atât de asemănători cu El, încât oamenii să fie siliţi să recunoască lucrarea Lui în noi, că-I purtăm Numele pe drept şi că suntem într-adevăr ai Lui. 
Dacă am putea să căpătăm acest har pe care Domnul doreşte să-l răspândească peste noi!
 Fiţi siguri că oamenii fără evlavie se tem de adevăraţii sfinţi.
 La drept vorbind le este silă de ei, dar le este şi teamă de ei.
 Haman tremura în faţa lui Mardoheu chiar când îi punea la cale moartea (Estera 6).
 Şi, de fapt, ura lor este rezultatul temerii pe care o au de ei, dar sunt prea mândri pentru a o mărturisi.
Să urmăm drumul adevărului şi al dreptăţii, fără să ne cutremurăm de fel.
 Frica nu este partea oamenilor hotărâţi, ci a acelora care se poartă rău şi luptă împotriva lui Dumnezeu.
 Dacă în adevăr, Numele Domnului este chemat, pomenit cu smerenie, suntem în siguranţă.
 Un cetăţean al Romei nu avea decât sa spună:
 sunt Roman, pentru a avea drept la protecţia legiunilor armatei marelui imperiu;
 cine este un copil al lui Dumnezeu, are ca pază atotputernicia Lui, care mai lesne ar lăsa cerul fără îngeri, decât să lase pe unul dintre sfinţii Săi fără apărare. 
Puteţi îndrăzni ca leul în numele adevărului, căci Dumnezeu e cu voi.

desavarsirea sfintilor

De intelegerea termenului de desavarsire depind intr-o mare masura nu numai cresterea duhovniceasca in fapt, prin lepadarea de sine si implicit prin sfintire, ci totodata patrunderea celorlalte aspecte biblice, printr-o perceptie valorica a tot ceea ce presupune dumnezeirea, precum si raportarea corecta fata de tainele si descoperirile Duhului Sfant.
In acest sens, avem:
Evrei 5;14: “Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.”
Evrei 6;1-2: “De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Cristos, si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte, si a credintei in Dumnezeu,invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. “
Pentru a intelege in mod concret ce presupune “hrana tare”, mai intai, este nevoie sa se stabileasca ce inseamna raul din punct de vedere duhovnicesc, insa, acest lucru nu trebuie sa se realizeze printr-o cunoastere generala, pe baza unei lecturi scripturale la suprafata.
 In consecinta, se impune o analiza biblica structurata pe doua paliere:
1. In plan teoretic, pentru a se identifica acele invataturi inselatoare care provin din perceptile gresite ale Bibliei, in ceea ce priveste modul actual de inchinare.
 Astfel, apostolul Pavel, in Epistola sa catre Evrei 6;1-2, ne invata ca aceste invataturi nu mai sunt actuale, si mai mult, inca de cand au fost scrise, acestea ar fi trebuit luate cu adevarat in serios, intrucat ele au avut rostul si importanta lor fata de evreii din perioada Legii ce aveau nevoie de o trecere prin intermediul ritualurilor care sa ii intareasca in zelul lor.
Oamenii erau obisnuiti “sa vada ca sa creada” si prin urmare, toate lucrurile au avut un rost bine determinat in acea vreme.
Insa, o data cu puterea Duhului Sfant coborata peste ucenicii deveniti apostoli, invataturile cu privire la cresterea pe calea credintei se schimba si primesc o alta conotatie, raportata la valoarea celor nevazute care tin de Divinitate.
Foarte multi se intreaba de ce exista atatea diferente intre cultele religioase din punctul de vedere al conceptiilor si al aplicarii ritualurilor.
Raspunsul este foarte simplu:
/nu ar fi trebuit sa se ajunga in zilele noastre sa se practice ritualuri care inca din secolul I s-ar fi impus sa fie depasite.
Toate invataturile Scripturii au fost date de Dumnezeu intr-o randuiala care tine seama de vremuri, contexte, slabiciuni precum si de cresterea cunostiintei prin puterea Duhului Sfant.
In consecinta, intalnim in Scriptura versete clare si categorice, precum:
 Romani 8;24-25: “Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui? Pe cand, daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare.”
2Corinteni 4;18: “Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice. “
2Corinteni 5;7: “…pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere.”
Evrei 11;1: “Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.”
Toate acestea reprezinta urmarea celor spuse de Mantuitor care a prevazut ceea ce urma sa se petreaca in vremurile noastre :
Luca 12;1 : ”Mai intai de toate, paziti-va de aluatul Fariseilor, care este fatarnicia.”
Un alt aspect, la fel de important, care nu este luat in serios in zilele noastre il constituie “pricina de poticnire”, consemnat de apostolul Pavel in mai multe randuri:
Romani 14;13 : ”Sa nu ne mai judecam dar unii pe altii. Ci mai bine judecati sa nu faceti nimic, care sa fie pentru fratele vostru o piatra de poticnire sau un prilej de pacatuire.”
Prin urmare, inainte de a gandi si de a transpune in fapt versete ce privesc inchinarea la Dumnezeu, este nevoie sa se analizeze daca actele de inchinare, oricare ar fi ele, nu conduc la fatarnicie sau pricina de poticnire.
Din nefericire, in zilele noastre, atat fatarnicia cat si pricina de poticnire sunt prezente in modul de viata al multor asa-zisi crestini, acestia motivandu-si obiceiurile si ritualurile sub pretexul:
“Asa sta scris in Biblie”.
Inca din perioada apostolica, Pavel a spus in Epistola sa catre Corinteni:
2Corinteni 5;16 : “Asa ca, de acum incolo, nu mai cunoastem pe nimeni in felul lumii; si chiar daca am cunoscut pe Cristos in felul lumii, totusi acum nu-L mai cunoastem in felul acesta.”
, aratand transformarea care trebuia sa se petreaca la nivel de invatatura, astfel incat cei ai Lui sa inteleaga ca era nevoie sa treaca la un alt nivel de intelegere si traire in Cristos, adica la starea de “hrana tare”.
 De aceea, Pavel face o diferenta clara intre “laptele duhovnicesc” si “hrana tare”, tocmai pentru a ne avertiza sa nu ne lasam amagiti de slabiciunea firii umane care cauta mereu sa se agate de partea vazuta, si mai ales pentru a ne intari in lupta noastra cu duhurile rautatii, descrisa in Epistola sa catre Efeseni, capitolul 6.
Nu intamplator, Mantuitorul a rostit cuvintele:

Ioan 16;12: “Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta”,
 aratand in acest fel ca, din cauza slabiciunii, nimeni din acea perioada, nu ar fi inteles ceea ce urma sa ne invete Duhul Sfant prin lucrarea apostolilor.
Multi credinciosi accepta si traiesc in invataturile incepatoare ale lui Cristos, din secolul I, hranindu-se cu “lapte duhovnicesc”, cu ritualuri si obiceiuri care sunt strans legate de cele vazute, materiale.
Astfel, credinciosii devin dependenti de lucrurile pamantesti, omitandu-se cu buna stiinta faptul ca dupa aceasta viata vom ajunge intr-un loc unde in mod evident materia nu exista.
De altfel, Cristos a spus:
Ioan 18;36: “Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”
“Hrana tare” nu poate fi suportata intrucat aceasta stare depaseste cu mult granitele gandirii umane, ale obisnuintei de a trai prin ritualuri, insusite prin prisma intelegerii “ca de pe pamant” a textelor biblice.
 Apostolul Pavel ne arata in mod deslusit cat de mare este diferenta intre intelepciunea naturala si cea care vine prin puterea Duhului Sfant in prima sa Epistola catre Corinteni, capitolul 2.
2. In plan concret, faptic, prin stabilirea criteriilor ce tin de rastignirea firii pacatoase, prin delimitarea pacatelor care duc la moarte si prin eliminarea acestora din viata crestinului.
In acest plan, drumul crestinului spre sfintenie presupune transpunerea in practica de zi cu zi a tuturor versetelor care sa il ajute in rastignirea firii, fara a omite suferintele pe care trebuie sa le duca permanent in lupta cu pacatul, tinand cont insa, de doua aspecte:
1Corinteni 13;4-7: “Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.”
 si Epistola catre Galateni capitolul 5.
Acestea sunt repere de care trebuie sa tina seama orice crestin in lupta sa zilnica cu firea pamanteasca.
 In concluzie, cel mai important aspect il reprezinta acela de a nu pacatui cu voia, intrucat cel care are frica de Domnul nu poate savarsi pacatul cu voia, acesta ajungand, in timp, sa creasca in sfintenie si sa implineasca Cuvantul care spune:
1Ioan 5;18 : “Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, ci Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu se atinge de el.”

Judecaţi singuri dacă este corect!

Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! - Matei 6:22-23

Ochiul reprezintă felul în care eu văd lucrurile.
 Măsura în care eu aleg să văd lucrurile în Lumina  Domnului Dumnezeu, este măsura în care eu văd cu adevărat, este măsura mea de sănătate spirituală.
Dacă eu văd lucrurile prin orbirea mea spirituală, atunci opusul nu este boală spirituală, opusul este întunericul.
Când eu mă uit la o lucrare pe care o face Domnul Dumnezeu prin cineva, dar tot ce văd este că sigur cel care o face vrea să se înalţe;
 -dacă ascult rugăciunea unui frate şi tot ce aud este că nu tot ce s-a rugat este din punct de vedere doctrinar corect;
-dacă aud pe cineva cântând un cântec pentru Domnul Dumnezeu, dar ceea ce îmi atarge atenţia sunt doar notele false;
 -dacă văd pe cineva că face o milostenie, dar eu percep doar motive ascunse,
 -dacă dintr-o mustrare înţeleg doar critică, înseamnă că felul în care văd lucrurile, felul în care aleg să privesc orice, este prin întunericul care este în mine.
Nu lucrarea cuiva este de vină, nu cântecul este prea fals, nu rugăciunea este incorectă, ci eu, cel care aleg să percep într-un mod greşit, eu sunt cel care sunt în întuneric şi am impresia că toţi ceilalţi sunt în întuneric. Dacă până şi lucrurile bune pe care le fac alţii eu le percep ca şi lucruri greşite, le văd întunecoase, atunci cât de mare trebuie să fie întunericul din mine?
Fraţilor, am fost chemaţi să trăim în Lumină, să-i vedem pe ceilalţi cu ochii vindecaţi de răutate.
Dacă noi care ne lăudăm că avem Duhul  Sfânt, dar ne relaţionăm la ceilalţi din punct de vedere lumesc, atunci trebuie să înfruntăm crudul adevăr că nu avem nimic dîn Dumnezeu în noi.
Duhul din mine ar recunoaşte pe cel care este al Domnului  şi l-ar onora, l-ar iubi şi i-ar da întâietate.
Noi suntem Trupul  Domnului Isus care vrem să schimbăm lumea?
Noi care nu suntem în stare să ne iubim unii pe alţii?
Domnul Isus a spus că prin aceasta vor cunoaşte cei din lume că suntem ucenicii Lui, că ne vom iubi ...
Poate că suntem ucenicii unui nume de predicator.....
-dar dacă am fi ucenicii ai Domnului Isus, am fi în stare să ne uităm la fraţi şi să- iubim cum a iubit Isus
. Când Domnul Isus ne vede în ce "lumină" ne vedem unii pe alţii, dacă vede cum îi judec pe cei care mi-au fost daţi să îi iubesc, ce să îmi încredinţeze dacă eu nu sunt în stare să îmi înfrânez limba, dacă nu îmi pot stăpâni ochii şi mintea ca să nu mai judec pe toată lumea.
 Fraţili mei ,aveţi chemări de la  Domnul Dumnezeu pentru copiii din Africa şi mijlocire pentru persecutaţii din Iran,  si alte ţări musulmane dar,dacă voi în timp de pace, nu puteţi să vă opriţi din a dispreţui pe un altul care are acelaşi Duh ca şi voi cum veţi crede căci sunteţi luminaţi pentru aşa misiuni?
O să puteţi să îi iubiţi pe cei care au duhul lumii dar râdeţi de cei care au Duhul  Sfânt?
Judecaţi singuri dacă este corect!
Dacă am iubi Lumina, dacă L-am iubi pe El, atunci L-am recunoaşte în oameni, L-am onora pe El din oameni.
 N-am mai vedea  lumina  nimănui, am vedea doar sfinţii care sunt Luminaţi  în Strălucirea Slavei Mielului.
" ... de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta." - 2 Corinteni 5:16
Dacă pe Domnul Isus Îl cunosc în felul lumii, atunci şi pe sfinţi îi văd în felul lumii. Dacă privesc prin Lumină pot să văd desluşit lucrurile - exact aşa cum sunt, dar dacă le privesc prin întuneric sunt doar cum mi se par mie, le văd distorsionate nu pentru că ar fi, ci pentru că ochii mei sunt murdăriţi şi afectaţi de întuneric.Dacă însă am ajuns să Îl recunosc pe El ca fiind Lumina, voi privi pe oricine prin El ... şi de El cum să râd?

în cortul Tău de har

numai El ştie!

Cât despre voi, ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur dar de voi, şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte răul. - Romani 16:19
Mi s-a întâmplat de câteva ori, să vorbesc cu cineva şi persoana respectivă să mă privească ori cu milă, de parcă aş pierde unele lucruri deoarece merg după Dumnezeu, ori cu dispreţ crezând că dau dovadă de prostie pură că nu-mi "trăiesc viaţa". 

Se uită odată la viaţa mea şi dacă nu văd lucruri care să le dea de înţeles că "am succes", li se pare că au dreptate să stea departe de Dumnezeu, că doar nici eu nu am nici un câştig că am ales să-L urmez.
Domnul ISUS se afla într-o situaţie groaznică la un moment dat. 

Tocmai ce fusese judecat, condamnat, batjocorit şi chinuit şi se îndrepta spre Calvar cu o cruce în spate, care de cele mai multe ori o scăpa de grea ce era. Oamenii s-au uitat la El şi tot ce au înţeles 

-a fost "săracul!"

 -"L-a părăsit DUMNEZEU" 

Sau aveau întrebări de genul : 

-"dacă tot a făcut voia Tatălui din ceruri, atunci de ce Îl lasă să treacă prin aşa ceva?"

Este scris în Luca 23:27-28 că mulţimea şi femeile care Îl urmau

- "se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tânguiau după El. 

Isus S-a întors spre ele, şi a zis:

- „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri."
Din perspectiva Domnului Isus, nu era nimic de plâns în legătură cu situaţia Lui. 

El ştia că toate lucrurile sunt în controlul lui Dumnezeu  şi că Tatăl L-a trimis să sufere pedeapsa pe care o meritau cei care Îl plângeau. 

Da, nu era uşor, dar nu era nimic de plâns!
Poate că uneori Tatăl meu alege să mă ducă în văzul lumii şi să mă lase descoperită şi părăsită şi ca o proastă în ochii celorlalţi, dar mai bine să fiu proastă şi să rămân în voia Lui, mai bine să nu fiu "înţeleaptă" în ce priveşte răul, mai bine să nu fiu "realistă" când vine vorba de a lua decizii greşite, mai bine să mă plângă alţii, dar nu-i nimic de plâns!
Poate că situaţiile în care mă aflu eu câteodată, pot să facă pe alţii să-mi plângă de milă cum că mi-aş irosi viaţa făcând ceea ce fac. 

Poate că nu întăreşte credinţa nimănui să vadă un om care se încrede în Dumnezeu că este încercat.

 Poate pare fanatic să vezi un om că nu-şi aruncă credinţa pe geam când e trântit de viaţă şi ştiu că poate părea ca şi cum omul respectiv nu e realist. Dar ce anume e realist în a alege să trăieşti doar pentru a face bani? 

Că ai o siguranţă? 

Şi dacă pierzi totul dintr-o dată, atunci unde ţi se duce siguranţa?
Da, poate că siguranţa mea nu vine din a avea o tonă de bani şi nici nu mi-am făcut un scop în viaţă să deţin  maşini de lux. 

S-ar prea putea să stau în chirie toată viaţa şi să merg la aceeasi munca de rutină zilnica, s-ar prea putea să nu reuşesc  în veci pururi să-mi pun bani de-o parte şi cel mai probabil că n-o să mă căsătoresc niciodată, dar eu sunt împăcată cu starea mea şi dacă nu mă chinui să am mai mult nu e din cauză că nu am idealuri la fel de înalte ca şi alţii, nu e din cauză că nu sunt realistă şi nu e nici măcar din cauză că mi-ar lipsi posibilităţile de a avea mai mult, dar pur şi simplu eu nu caut asta. 

Aşa cum unii au ajuns la înţelegerea că dacă nu fac bani, nu au de ce trăi, aşa am ajuns eu la înţelegerea că dacă nu adun împreună cu Dumnezeu , atunci doar risipesc.
Nu vreau să ştiu multe când vine vorba de rău. 

Prefer să fiu naivă, sau proastă în ce priveşte răul. 

Nu pentru că aş trăi în paradisul acestei lumi , dar pentru că scopul meu în viaţă e să-L caut pe Dumnezeu  şi să-L găsesc. 

Vreau să mă înţelepţesc în ce priveşte binele şi a face voia Lui. 

Dacă am reuşit, numai El ştie, dar ce ştiu e că sunt pe drumul Lui şi pe el rămân.....

Să înlocuiesc ceea ce este vechi ......

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi Sunteţi, fără aluat;
 căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.

Înainte de sărbătoarea Paştelor, evreii trebuiau să aprindă o lumină şi să cerceteze toată casa pentru a descoperi fărâmituri de pâine căzute prin crăpături, pierdute pe sub pat, pe la îmbinări, la marginea podelelor, poate uitate în vreo pătură sau în vreun veştmânt.
Trebuia ca toate fărâmiturile să fie adunate şi aruncate afară din casă.
  Paştele nu putea fi sărbătorit cu aluat vechi de un an de zile!
Trebuiau coapte azime fără aluat proaspete, şi ceea ce era vechi trebuia înlocuit cu ceva nou!

Noi căutăm  cu atenţie în viețile noastre totul ce e cu amestec de aluat din firea veche, aşa cum la Paşte evreii căutau  firimiturile , ca să le strângem pe toate şi să le măturăm afară din casă?
  Dar cu toată strădania, am mai trecut cu vederea unele amărăciuni, mânii,neiertări și alte asemenea stări.....
Le vom găsi la curăţenia următoare, şi apoi la cea următoare.
  Desigur că evreii nu aveau luxul de a trece cu vederea o fărâmitură de aluat vechi şi să mai sărbătoarească paştele aşa cum se cuvenea.
Folosirea aluatului în timpul mâncării paştelor pe parcursul a şapte zile era pedepsită cu moartea.

Din când în când, trebuie să aprindem în viaţa noastră o lumină puternică de tot.
  De obicei, este acţiunea Cuvântului lui Dumnezeu sub lucrarea Duhului Sfânt.
  Atunci acele vechi firimituri , care nu a fost decât poate un  incovenient inofensiv în viaţa noastră de odinioară, dar acum, sub lucrarea Duhului Sfânt sunt cel puţin nefolositoare, ca să nu zic că pot deveni păcat şi ne pot „întina” când este cel mai inconvenabil să fim răniţi de lucruri… inofensive,  zic eu, trebuie adunate cu grijă şi lepădate de la noi.
Câteodată ele îşi vor face apariţia aşa cum ziceam mai sus, când ne aşteptăm noi cel mai puţin. Când este scuturat un covor (aspect) al vieţii noastre, când bate câte un vânt peste noi menit să stârnească ceea ce e vechi şi ascuns pentru a fi adus la lumina adevărului.

  Sunt eu gata să mă aplec pe genunchi şi să caut cu atenţie aluatul, acele uscate  fitimituri ce poate doar furnicile le pot detecta?
  Căci Duhului fânt spune că trebuie să fac curăţenie în viaţa mea!
Să înlocuiesc ceea ce este vechi cu ceea ce este nou şi duhovnicesc!

Isus NU pe om l-a avut în centrul vieţii Sale....

Noi ne ajustăm mereu imaginea şi ne-o alcătuim pe baza cerinţelor societăţii în care trăim; 
-ne supunem unei continue programări sociale a feţei ce-o arătăm lumii. 
 Dincolo de imagine, avem cu toţii lacune, temeri, dureri, răni şi probleme nerezolvate pe care le ţinem ascunse de ceilalţi oameni. 
 Cu tot rolul acestora în criteriul după care judecăm pe alţii, cel mai adesea cântărirea celorlalţi se face după imaginea pe care am dezvoltat-o şi susţinut-o prin ani.
Imaginea unora este adesea deosebit de fluidă.
 Ea este cameleonică, luînd aspectul şi culoarea societăţii în care trăim. 
 Bombardată mereu cu informaţii, imaginea dezvoltată devine atât de influentă încât are puterea de a ne modifica, prin întrebuinţare, credinţele, atitudinile şi sentimentele avute faţă de Dumnezeu, faţă de alţii şi faţă de noi înşine.
Dacă este adevărat că imaginea are un rol atât de important, atunci întrebarea este, cum aş putea să-mi modific imaginea după cea a lui Christos?
 Pe de o parte, aş vrea să păstrez credinţa. 
 Să vorbesc despre ea, fără să o forţez asupra altora, şi totuşi, să-i smulg din foc.
 Mie mi-e teamă de efectele liberalismului creştin. 
 Le văd împrejurul meu pretutindeni. 
 În bisericile tradiționale, şi acum recent, în cele  evanghelice. 
 Învăţătura despre prosperitate din unele cercuri carismatice, reducerea donării de bani la o tranzacţie de bursă, în care tu dai o sumă x iar Domnul îţi dă înapoi ca la Caritas, ridicarea potenţialului uman la rang de dumnezeu, şi altele, nu sunt mai puţin vinovate decât schimbarea înţelegerii despre ce spune Biblia despre homosexuali, de exemplu. Adică, sunt erezii şi unele şi altele.
În aceeaşi notă, liberalismul creştin a scos miraculosul şi supranaturalul din Evanghelie şi din viaţa noastră, şi l-a înlocuit cu etica şi comportamnetul moral. 
Credinţa a fost înlocuită de sentimente şi relaţie. 
 Să iubim, să acceptăm, să cultivăm pacea, buna înţelegere, prietenia. 
 Să fim ca Isus, zic ei. 
 De acord. 
 Dar, Isus a fost ceea ce a fost, fără să piardă credinţa! 
 Isus  NU   pe om l-a avut în centrul vieţii Sale, deşi l-a iubit pe om şi a venit să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru om, ci pe Tatăl! 
Părtăşia cu Tatăl, voia Tatălui, astea au fost primordiale pentru Isus.
Ori liberalii şi-au pierdut credinţa, sau cel puţin, din punctul de vedere a ceea ce susţin, aşa pare. 
 Vânturarea unor versete biblice în ochii lumii nu înseamnă prea mult! 
 Unii chiar vor zice :
-„Doamne, Doamne” fără să facă voia lui Dumnezeu. 
 Când liberalii fac asta în public, nimeni nu sare în sus, deoarece ştie toată lumea că e doar o mişcare politică, fără bază reală.
Acum, pe de altă parte, aş vrea să mă pot apropia de homosexual cu suficientă iubire dar şi cu tăria de a spera că pot aduce lumină în viaţa lui.
 Sau, nu trebuie să presupun că eu am mai multă lumină decât el? 
 Aş vrea să iubesc pe liberal şi nu ştiu cum aş face să îi transmit iubirea, în timp ce-mi menţin poziţiile credinţei mele, fără să transmit sentimentul că aş avea ceva împotriva lui. 
 Aş vrea să ascult pe cel ce vorbeşte despre necesitatea de a proteja mediul fără să las senzaţia că-l judec.
 Dar cum s-o fac?
 Deoarece credinţele mele sunt puternice, la fel de puternice ca ale acestor două-trei entităţi amintite mai sus.
 Şi lumea în care trăim noi, este atât de divizată! 
 Suntem aşa de gata să scoatem securea războiului şi să-l scalpăm pe celălalt într-o sălbăticie nemaiîntâlnită până în secolul nostru!
Stau mereu şi mereu în faţa câte unui caz de samariteancă (Ioan 4) şi nu ştiu cum să fac. 
 Să am fermitatea lui Isus, siguranţa Sa, autoritatea, dar şi iubirea şi puterea de a transmite nevoia de schimbare. 
 Să pot crea un climat al dialogului în cadrul căruia să nu rostim doar vorbe de dragul comunicaţiei ci pentu edificare, cum zice Pavel. 
 Şi apoi să pot deschide calea către Isus ca şi eu şi celălalt să ne îmbunătăţim.
 Astfel în procesul de descoperire a lui Isus, să ne făurim o nouă imagine, în care rănile nevindecate să se repare, fricile să dispară, defectele să poată fi scoase la suprafaţă fără teama de a fi ridiculizaţi pentru ele și-n care să ne ancorăm credinţa în Locul Preasfânt.

să-i mulţumim lui Dumnezeu

De atâtea ori, prinşi în păienjenişul vieţii, uităm să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le-a oferit.
 De atâtea ori ignorăm lucrurile simple, micile bucurii pe care El le-a pregătit pentru noi. De atâtea ori le luăm ca pe ceva de la sine înţeles.
 Astăzi aş vrea să mă opresc şi să-i mulţumesc pentru ceva foarte simplu. 
Intimitatea cu persoanele dragi. 
Focul în casă. 
Gândul că totul e bine. 
Că Dumnezeu veghează asupra noastră, asupra întregii familii.
 Că undeva arde o  iubire . 
E totul prea frumos .

Niciodată să nu aștepți altceva de la cei care te ascultă

Lucrarea lui Dumnezeu se face întotdeauna doar în lumina chemării primite de la el. Altfel, ea poate fi deturnată cu ușurință. În măsura în care Dumnezeu binecuvântează lucrarea ta cu evenimente pline de putere vei atrage mulțimi de oameni, care în fapt te vor căuta doar pentru că prin tine Dumnezeu a făcut lucruri extraordinare. În acele împrejurări caută să nu-ți întemeiezi lucrarea pe entuziasmul mulțimii!


Niciodată să nu aștepți altceva de la cei care te ascultă decât schimbarea minții și credință în evanghelia lui Dumnezeu. Când te ghidezi după acceptarea sau respingerea de care ai parte lucrarea ta intră în derivă. Mulțimile sunt indicatori neclari ai reușitei sau nereușitei în lucrarea lui Dumnezeu. Schimbarea celor care te ascultă este indicatorul clar după care trebuie să te iei. Izvorul puterii tale este viața ta de rugăciune înaintea lui Dumnezeu, și păstrarea clară a scopului chemării tale. Veghează neîncetat asupra acestor lucruri de temelie pentru tot ceea ce faci. Caută să le dezvolți tot mai mult, pe prima în ce privește calitatea și durata, iar pe a doua în privința înțelegerii tot mai clare a pașilor de parcurs până ajungi acolo.

momentul prezent

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.

Trăiește în pace,fără să te îngrijorezi de viitor.

Îngrijorarea inutilă și imaginarea scenariului cel mai rău posibvil îți va înăbuși credința.

Numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla cu tine.

Tu nu stăpânești nici măcar momentul prezent ,întrucât chiar și acesta Îi aparține lui Dumnezeu .

Trăiește așadar ,potrivit voii Lui și vei fi binecuvântat acum.

În fiecare zi Dumnezeu îți rânduiește exact măsura de lucruri de care să te îngrijești-nimic mai mult,nici mai puțin nu se așteaptă de la tine ,continuă să faci lucrurile bune pe care le faci,evită lucrurile care te abat de la Cristos  și ai grijă ca surplusul tău de energie să nu te bage în bucluc.

Viitorul nu-ți aparține,iar când va veni ziua de mâine poate că ea va fi diferită de ceea ce ți-ai imaginat azi.

ce este necesar ?

De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume;pentru ca, în Numele lui Isus, să  se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul (Filipeni 2:9-11).

Fiecare om de pe pământ are un domn, dar sufletul al cărui Domn este Isus Hristos, lăsându-se cârmuit de Duhul Sfânt, caută sfințirea, apropiindu-se de Dumnezeu conform Scripturii, nu practicând obiceiuri omenești.

 Așa cum scrie  la început, dorința unui suflet care-L are pe Isus ca Domn este ca și alții să fie mântuiți, și ținându-și vasul în curăție devine o unealtă de care Dumnezeu se poate folosi, pentru ca mulți oameni să audă
și să primească neprihănirea pe care o dă El prin credință.

 Este bine dacă crezi că El este Fiul lui Dumnezeu care a luat trup de om și suferind batjocura a murit pe cruce o moarte de înlocuire,devenind Răscumpărătorul celor păcătoși, însă este necesar să-L faci Domn al vieții tale. De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui meu care este în ceruri. (Matei 10:32).  

Îl mărturisim cu gura, în mod public, în apa botezului, atunci când prin legământ Îi promitem credincioșie, iar cu inima îl mărturisim trăind în așa fel încât El să umble cu noi și să fie văzut în noi în fiecare zi.

El ţine totul sub control.

Duhul Sfânt ne dă putere atunci când punem toate nevoile noastre în mâinile lui Dumnezeu şi ne punem încrederea în puterea Lui.
 Rut este un exemplu al unei astfel de încrederi.
După ce soţul ei a murit, Rut a trăit cu soacra sa, Naomi.
Naomi se îngrijora în privinţa bunăstării şi viitorului lui Rut.
Astfel, ea a sfătuit-o pe Rut să se culce la picioarele bogatului Boaz şi să-i ceară să-şi îndeplinească obligaţiunea lui în faţa ei în calitate de rudă a ei cu drept de răscumpărare.
 În acea seară, după ce s-a terminat vânturarea din ziua respectivă, Boaz s-a culcat „la marginea unui stog” (Rut 3:7) şi a tras o pătură peste el.
 Dimineaţa el s-a trezit speriat, găsind o femeie culcată la picioarele sale.
(Nu era nimic imoral în ceea ce priveşte prezenţa lui Rut acolo; acesta era un obicei practicat în acele vremuri.)
Rut i-a spus:
-„Întinde-ţi poala ta peste slujnica ta, căci ai drept de răscumpărare” (Rut 3:9).
Ea spunea, în esenţă:
-„Îţi vei lua tu obligaţia pe care o ai în calitate de rudă a mea?
-Vei avea grijă de mine?”
De fapt, ea întreba:
-„Te vei căsători cu mine?”
Aceasta nu era o schemă de manipulare.
Rut şi Naomi făcuseră totul într-o ordine divină.
Putem fi siguri de aceasta, deoarece linia lui Cristos a venit prin Rut.
Atunci când Rut s-a întors acasă Naomi a întrebat-o:
-„Tu eşti, fiica mea?” (3:16).
 Cu alte cuvinte, ea întreba:
-„Să te numesc Rut „cea logodită”?
Sau încă mai eşti „văduva” Rut?”
 Rut i-a spus lui Naomi tot ce se întâmplase.
Ascultaţi sfatul evlavios al lui Naomi:
-„Fii liniştită, fiica mea, până vei şti cum se va isprăvi lucrul acesta, căci omul acesta nu va avea odihnă până nu va sfârşi lucrul acesta chiar astăzi” (Rut 3:18).
Naomi se rugase pentru aceasta, căutând călăuzirea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi dăduse un sfat.
El îi reamintise de legea rudeniei şi a răscumpărării (care era un model şi o prevestire a lui Cristos).
Astfel, Naomi era sigură de faptul că ea şi Rut îşi făcuseră partea lor.
 Acum era timpul ca ele să stea liniştite şi să aibă încredere în Dumnezeu că va face ceea ce promisese.
Ea spunea:
- „Totul este în mâinile Lui acum, Rut.
Doar relaxează-te şi fii calmă.
” Liniştea şi pacea au venit peste casa lui Naomi.
Nimeni nu era într-o frenezie, muşcându-şi degetele şi întrebându-se:
- „Va face Dumnezeu acest lucru?
Când se va întâmpla?”
Aceste două femei credincioase puteau să se relaxeze, să cânte şi să-L laude pe Domnul pentru bunătatea Lui.
Te-ai rugat?
Ţi-ai pus încrederea?
 Eşti tu gata să stai în linişte şi „să vezi mântuirea Domnului?”
El ţine totul sub control.

Clarvăzătorul....

Trăim vremuri în care poporul lui Dumnezeu are nevoie mai mult ca niciodată de o viziune clară din partea lui Dumnezeu, o viziune care să ne motiveze şi să ne dea puterea de a merge mai departe.
Biblia abundă în exemple ale oamenilor care au înţeles că viziunea înseamnă în primul rând capacitatea de a vedea clar.  Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: „Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi cu privire la tine, la Cades-Barnea.

Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc ţara, şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima mea curată.

 Fraţii mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.

 Şi în ziua aceea Moise a jurat, şi a zis: „Ţara în care a călcat piciorul tău, va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu”.

Textul din Numeri 14:6-9 ilustrează acest lucru descriind situaţia în care Iosua şi Caleb relatează poporului ceea ce au văzut în ţara Canaanului, ţară în care Dumnezeu îi trimisese pentru ca ei să poată vedea realitatea promisiunilor Sale. Era ţara pe care Dumnezeu se angajase să le-o dea, o ţară în care binecuvântările şi belşugul nu aveau să lipsească. 

Trebuie să înţelegem că viziunea înseamnă mai mult decât optimism, înseamnă a vedea lucrurile aşa cum le vede Dumnezeu – a avea perspectiva corectă.
Apoi a avea o viziune de la Dumnezeu înseamnă a avea o atitudine corectă prin credinţă. Atacul pe care Satan îl dezlănţuie împotriva noastră începe deseori tocmai din acest punct: atitudinea… 

“Altora nu le pasă, de ce să fac eu ceva… ?

” Atitudinea omului chemat de Dumnezeu să ducă viziunea la îndeplinire trebuie să fie în permanenţă alimentată de credinţa în Dumnezeu. 

De fapt, credinţa neclintită în Dumnezeu este „hrana” care menţine în viaţă viziunea.
După ce dobândeşti capacitatea clară de a vedea şi ai o atitudine corectă prin credinţă, vei înţelege că viziunea înseamnă curajul de a trece la acţiune. Întotdeauna, oamenii aleşi de Dumnezeu, care au primit viziunea slujirii de la Dumnezeu, au fost oameni de acţiune care chiar dacă au mers împotriva curentului, au perseverat şi au biruit.
Viziunea este oferta nepreţuită pe care ne-o transmite Dumnezeu pentru a putea birui încercările, opoziţia şi greutăţile slujbei – atunci când ştii pentru ce lupţi, merită să dai tot ce ai mai bun. 

Pavel apostolul spunea aceste cuvinte în 1 Cor 9:26:

 “Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. 

Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.”
Avem nevoie de viziune pentru fiecare domeniu al vieţii noastre, iar Dumnezeu este gata să ne transmită viziunea Sa clară fiecăruia dintre noi.

Indiferent de încercarea prin care treci, niciodată nu trebuie să te îndoieşti de dragostea Mea pentru tine

Oricine poate păstra bucuria sa atunci când se află pe culmi în Duhul Sfânt, nefiind încercat sau ispitit.
 Dar Dumnezeu doreşte ca noi să rămânem în dragostea Lui în orice vreme, mai ales în ispitele noastre. Apostolul Ioan ne spune foarte simplu cum putem să rămânem în dragostea lui Dumnezeu:
- „Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16).
 Cu alte cuvinte, dacă noi „rămânem în dragostea lui Dumnezeu”, trebuie să rămânem în Dumnezeu.
 Cuvântul rămâne aici semnifică „a fi într-o stare de aşteptare.”
Cu alte cuvinte, Dumnezeu doreşte ca noi să aşteptăm dragostea Lui să se reînnoiască în noi în fiecare zi. Trebuie să trăim în fiecare zi în cunoştinţa că Dumnezeu dintotdeauna ne-a iubit şi întotdeauna ne va iubi.
În realitate, majoritatea din noi intră şi ies din dragostea lui Dumnezeu potrivit urcuşurilor şi coborâşurilor noastre emoţionale.
 Ne simţim siguri în dragostea Lui numai dacă am reuşit în ceva.
Dar suntem nesiguri de dragostea Sa ori de câte ori suntem încercaţi sau ispitiţi sau când eşuăm.
Acesta este, în mod special, timpul când trebuie să avem încredere în dragostea Sa. El ne spune în aceste pasaje:

„Indiferent de încercarea prin care treci, niciodată nu trebuie să te îndoieşti de dragostea Mea pentru tine. Dacă ai încredere, în mod activ, în dragostea Mea, atunci tu trăieşti în felul în care Eu vreau ca tu să trăieşti.” Ieremia 31 ne oferă o ilustraţie minunată a dragostei lui Dumnezeu.
Israel se afla într-o stare decăzută. Poporul s-a îngrăşat şi a prosperat, tolerând tot felul de fărădelegi.
Apoi, dintr-odată, poftele lor au devenit dezgustătoare.
Ei au pierdut toată plăcerea în împlinirea poftelor lor senzuale.
Nu peste mult timp ei au strigat: „Doamne suntem pierduţi.
Avem nevoie ca Tu să ne întorci înapoi.”
 Dumnezeu a auzit strigătul lor de pocăinţă, iar inima Sa iubitoare s-a îndreptat spre ei. El a pedepsit poporul cu o nuia de corectare şi Israel a strigat:
- „M-ai pedepsit…întoarce-mă Tu şi mă voi întoarce…
După ce m-am întors, m-am căit…” (Ieremia 31:18-19).
 Ascultaţi cuvintele lui Dumnezeu în acest moment:
- „…Căci când vorbesc de el, îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el, şi voi avea milă negreşit de el…” (v. 20). „…îţi păstrez bunătatea Mea” (v. 3).
Iată ce trebuie să ştiţi despre dragostea lui Dumnezeu: Dumnezeu spunea poporului Său:-
 „Am fost nevoit să te pedepsesc şi să spun la adresa ta cuvinte aspre de adevăr. Însă, chiar şi atunci ai păcătuit împotriva Mea, făcând acest lucru în ciuda harului şi îndurării pe care le-am arătat faţă de tine.
Ti-ai întors spatele la dragostea mea, respingându-Mă.
 Cu toate acestea, îndurarea Mea a fost revărsată profund peste tine, Mi-am adus aminte de tine în lupta ta şi, în mod sigur, voi avea milă de tine.
Te voi ierta şi te voi restabili cu mărinimie.”

naomi/colind

Pentru ce?

Toate planurile şi dorinţele mele,
Toate gândurile ce mi se-ndreaptă-n sus
Totul pun pe-altarul voii Tale!
Fă cu ele tot ce vrei, Isus

Duhul Sfânt să mă călauzească,
Să conducă şi să controleze viaţa mea,
O predau cu totu-n Mâna Ta cerească:
Facă-se doar voia Ta, în ea!

Unde voi merge? Nu stiu!
Când? Nu-mi pasă!
Pentru ce? Nu-i treaba mea!
Vreau doar viaţa mea ‘naintea Ta să fie
Un mare, decisiv şi vesnic “DA”!

Inaintea Ta mă plec cu lacrimi sfinte
Şi te rog primeste darul meu ca bun miros
Tie iţi încredintez, Părinte
Viitorul meu, pe care, nu-l cunosc.

... un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi

Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

Planul mântuirii – un ospăţ pentru toate popoarele.

-Cine pregăteşte?

-Domnul oştirilor, spune Isaia.

-Domnul oştirilor pregăteşte cui?

-Tuturor popoarelor.

-Unde?

-Pe muntele acesta.

- Ce?

-Un ospăţ.

- Un ospăţ de bucate grase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

-Un ospăţ.

-Ce fel de ospăţ o fi?

-Aproape că nu pot să nu-mi aduc aminte de nunta din Cana, belşugul de vin, de mirele care era la masă, de mireasa lui care începe să-şi deschidă ochii.

Textul se termină cu:

-Ucenicii Lui au crezut în El pentru că au văzut minunea pe care a făcut-o.

Nu la întâmplare Ioan numeşte toate minunile Domnului Isus Hristos – semne.

Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite. Şi ascultaţi implicaţiile acestui ospăţ.

Şi pe muntele acesta înlătură măhrama care acoperea toate popoarele. Imaginaţi-vă, toate popoarele acoperite cu un văl. Poate că o fi vălul de mireasă. Aşa şi-o fi imaginat Eva când a fost peţită de cel rău şi a călcat pe urmele lui prin ascultarea ei. Dar vălul de mireasă s-a transformat într-o învelitoare grea, într-o funie care a legat-o pe ea şi pe toţi urmaşii ei.

Pe muntele acesta înlătură măhrama care acoperă toate popoarele, şi învelitoarea care înfăşoară toate neamurile. Nimiceşte moartea pe vecie. Domnul Dumnezeu şterge orice lacrimă de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului Său. Domnul a vorbit.

Ce extraordinară promisiune muntele acesta e însuşi Cristos Domnul Cei ce se încred în Domnul sînt ca muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie. Ps 125:1 Dar mîntuirea va fi pe muntele Sionului Obad 1:17 Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor,Evr 12:22

Acest ospăţ ar trebuie să-ne interseze azi mai mult,nu ospeţele de sfârsit de an sau cele care abia au trecut.

Tu vei fi interesat să afli mai multe despre acest ospăţ?

Vei şti ce trebuie să faci pentru a avea o invitaţie la acest ospăţ?

E simplu!

-acceptă-L pe Isus acum în viaţa ta prin credinţa crede în Jertfa Lui ,vei primi Mântuirea Lui în dar ,iertarea de păcatele tale şi frumosa invitaţie:

-Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: "veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.

Mulţumesc pentru toate,

Apreciez ,mulţumesc pentru gestul frumos şi cu dragoste în Cristos primiţi recunoştinţa mea pentru tot ce faceţi spre Slava şi Gloria Lui Isus!

Mulţumesc pentru toate,
 Pentru vorbe şi şoapte
 Scrise în taine, alături de mine,

Mulţumesc că ai grijă de sufletul meu,
 Şi îţi pasă, de stări sufleteşti
Ce apasă uneori şi jugul e greu.
 Mulţumesc pentru clipe minunate
Petrecute împreună, ce haruri cereşti
In pocaluri s-adună

Cu atâta dragoste,

Ce-n Cristos prea dulce răsună.
Mulţumesc pentru că mă accepţi

Aşa cum sunt,şi mă asculţi

Când vers, poezie nu am să încânt

Al inimii stări ce bate tremurând
Mulţumesc pentru visele
 Ce capătă chip,cănd al tău îndemn,
 Îmi dă speranţe care nu pier.
Mulţumesc pentru bucuria ce mi-o aduci,
Şi a tale poveţe îmi şterge lacrimile
 Şi face durerea să plece.
 Eşti un înger venit să mă păzească,
Ce îmi alină suferinţa
 Si îmi aduce numai bucurii,
 Zâmbete şi soare
 Si mă face să uit
Prin câte am trecut.
 De aceea îţi mulţumesc! 

Când zorii vestesc răsăritul,
Şi soarele blând inundă pământul,
Mi-ai pus în piept o inimă de servitor,
Pe mine, m-ai făcut de oameni iubitor!
Mă încântă toate şi alte asemnea,
Şi-aşa se naşte poezia mea,
 Cu ce-i în jur se contopeşte,
E rugăciunea ce mă copleşeşte!
Izvor ea are în inima-mi ce bate,
 Frământări, îndoieli sunt uitate,
 Cuvinte limpezi curg pe foaia albă,
Şi-n versuri semne lasă să se vadă!

Mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare dat prin Fiul Său Isus Cristos

Mulţumiri,aprecieri şi respect pentru urmatoarele bloguri:
http://versuridininimadecopil.blogspot.com/2011/11/clipe.html
http://www.peginduri.com/
http://parasitadarnusiuitata.blogspot.com/
http://hailaplimbare.blogspot.com/
http://asteptandminunile.blogspot.com/
http://danieladamache.blogspot.com/
http://www.moldovacrestina.net/
http://maiexistaosansa.blogspot.com/
http://florinianovici.blogspot.com/
http://alinaursache.blogspot.com/
http://samichiscanaan.blogspot.com/
http://dumnezeuestedragoste.blogspot.com/
http://changedg.blogspot.com/
http://crestinablog.blogspot.com/
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.com/
http://cineesteel.blogspot.com/
http://ganduriscaldateinlumina.blogspot.com/
http://eu-si-isus.blogspot.com/
http://convietuire.wordpress.com/
http://nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com/
http://lavii-osperanta.blogspot.com/
http://iri-aldasszomj.blogspot.com/
http://popaspentrusuflet.wordpress.com/
http://www.baptisti.org/
http://www.poartacerului.ro/
http://elimro.com/
http://www.elimtorino.it/
http://crestintotal.ro/
http://parereataconteaza1.wordpress.com/
si multi altii ce mi-a modelat caracterul intru asemanarea cu Domnul nostru Isus Cristos
Domnul Dumnezeu vă va răsplăti în ziua  revenirii Fiului Său

Să faci

"Să faci cât de mult bine poţi,

Prin toate mijloacele prin care poţi,

În toate modurile în care poţi,

În toate locurile unde poţi,

În orice moment poţi,

Pentru cât de mulţi oameni poţi,

Cât de mult timp poţi."

Domnul nu greseste niciodata....

Cand ale Domnului carari,
îmi par de neinteles şi grele,
si-n ale grijurilor mari se afunda dorurile mele,
cand asa de greu mai trece o zi,
care de chin e plina toata....
atunci ma-ncred in El,
fie ce o fi...
caci Domnul nu greseste niciodata!
 Cand inima-mi de indoiala e muscata,
de intrebari fara raspuns cuprinsa,
de ingrijorare cand e atacata,
de nepricepere cand e ste atinsa...
atunci eu nazuinta-mi obosita
 o incredintez in mana Lui de Tata
cu lacrimi dar si cu credinta intarita
 ca Domnul nu greseste niciodata!
 De aceea, inima ridica-te
 si lasa sa treaca tot ce-i pamantesc
si trecator...
Sus in lumina,vei vedea in Slava,
ce bine te-a condus Maretul Creator!
 Si nu uita...
chiar daca ar fii sa pierzi
ce ai mai drag...
sa treci prin noaptea rece si intunecata...
nu uita.......
Domnul nu greseste niciodata....