Ochiul reprezintă felul în care eu văd lucrurile.
Măsura în care eu aleg să văd lucrurile în Lumina Domnului Dumnezeu, este măsura în care eu văd cu adevărat, este măsura mea de sănătate spirituală.
Dacă eu văd lucrurile prin orbirea mea spirituală, atunci opusul nu este boală spirituală, opusul este întunericul.
Când eu mă uit la o lucrare pe care o face Domnul Dumnezeu prin cineva, dar tot ce văd este că sigur cel care o face vrea să se înalţe;
-dacă ascult rugăciunea unui frate şi tot ce aud este că nu tot ce s-a rugat este din punct de vedere doctrinar corect;
-dacă aud pe cineva cântând un cântec pentru Domnul Dumnezeu, dar ceea ce îmi atarge atenţia sunt doar notele false;
-dacă văd pe cineva că face o milostenie, dar eu percep doar motive ascunse,
-dacă dintr-o mustrare înţeleg doar critică, înseamnă că felul în care văd lucrurile, felul în care aleg să privesc orice, este prin întunericul care este în mine.
Nu lucrarea cuiva este de vină, nu cântecul este prea fals, nu rugăciunea este incorectă, ci eu, cel care aleg să percep într-un mod greşit, eu sunt cel care sunt în întuneric şi am impresia că toţi ceilalţi sunt în întuneric. Dacă până şi lucrurile bune pe care le fac alţii eu le percep ca şi lucruri greşite, le văd întunecoase, atunci cât de mare trebuie să fie întunericul din mine?
Fraţilor, am fost chemaţi să trăim în Lumină, să-i vedem pe ceilalţi cu ochii vindecaţi de răutate.
Dacă noi care ne lăudăm că avem Duhul Sfânt, dar ne relaţionăm la ceilalţi din punct de vedere lumesc, atunci trebuie să înfruntăm crudul adevăr că nu avem nimic dîn Dumnezeu în noi.
Duhul din mine ar recunoaşte pe cel care este al Domnului şi l-ar onora, l-ar iubi şi i-ar da întâietate.
Noi suntem Trupul Domnului Isus care vrem să schimbăm lumea?
Noi care nu suntem în stare să ne iubim unii pe alţii?
Domnul Isus a spus că prin aceasta vor cunoaşte cei din lume că suntem ucenicii Lui, că ne vom iubi ...
Poate că suntem ucenicii unui nume de predicator.....
-dar dacă am fi ucenicii ai Domnului Isus, am fi în stare să ne uităm la fraţi şi să- iubim cum a iubit Isus
. Când Domnul Isus ne vede în ce "lumină" ne vedem unii pe alţii, dacă vede cum îi judec pe cei care mi-au fost daţi să îi iubesc, ce să îmi încredinţeze dacă eu nu sunt în stare să îmi înfrânez limba, dacă nu îmi pot stăpâni ochii şi mintea ca să nu mai judec pe toată lumea.
Fraţili mei ,aveţi chemări de la Domnul Dumnezeu pentru copiii din Africa şi mijlocire pentru persecutaţii din Iran, si alte ţări musulmane dar,dacă voi în timp de pace, nu puteţi să vă opriţi din a dispreţui pe un altul care are acelaşi Duh ca şi voi cum veţi crede căci sunteţi luminaţi pentru aşa misiuni?
O să puteţi să îi iubiţi pe cei care au duhul lumii dar râdeţi de cei care au Duhul Sfânt?
Judecaţi singuri dacă este corect!
Dacă am iubi Lumina, dacă L-am iubi pe El, atunci L-am recunoaşte în oameni, L-am onora pe El din oameni.
N-am mai vedea lumina nimănui, am vedea doar sfinţii care sunt Luminaţi în Strălucirea Slavei Mielului.
" ... de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta." - 2 Corinteni 5:16
Dacă pe Domnul Isus Îl cunosc în felul lumii, atunci şi pe sfinţi îi văd în felul lumii. Dacă privesc prin Lumină pot să văd desluşit lucrurile - exact aşa cum sunt, dar dacă le privesc prin întuneric sunt doar cum mi se par mie, le văd distorsionate nu pentru că ar fi, ci pentru că ochii mei sunt murdăriţi şi afectaţi de întuneric.Dacă însă am ajuns să Îl recunosc pe El ca fiind Lumina, voi privi pe oricine prin El ... şi de El cum să râd?
