duminică, 19 iunie 2016

vineri, 17 iunie 2016

Am ales să aştept

Am ales să aştept.
-nu pentru că vreau, dar pentru că nu ştiu ce altceva mai bun să fac. 
Am să aştept să-mi crească aripi să-mi pot înălţa fiinţa deasupra indiferenţei unei lumi ce nu-mi aparţine.
M-am săturat să fiu aruncat în ţărână doar pentru că nu-s a lor, doar pentru ca am ales să nu fiu a lor...
-am să aştept ca Mâna Divinului să potolească furtuna din mine şi să umple razboiul meu cu pace.
 Am să aştept să mor puţin câte puţin, până când nimic din firea-mi nenorocită nu va mai rămânea în mine, până când Cerescul mă va umple iar.
Am să aştept să-mi îmbrăţişez veşnicia!
Am să aştept să-mi fie ruinate toate visurile, ca astfel să fac loc pentru visul si Planul Lui pentru mine.
Am să aştept până când în mine va lua formă Visul Lui.
am să aştept ca Lumina să-mi cureţe inima stricată de iluzii.
Am  să aştept ca Lumina să-mi vindece inima îmbolnavită de lumesc.

luni, 13 iunie 2016

fii plin de râvnă!

Viaţa este o luptă acerbă pe care o purtăm fie cu cei din jur, fie cu Dumnezeu, fie cu noi înşine. Însă, oricare ar fi ea, lupta, de multe ori ne lasă fără putere, fără vlagă şi parcă am da să spunem că nu suntem în stare de nimic. 
Dar lupta… vrem s-o ducem şi nu ne lăsăm cu una cu două.
Şi, aşa vlăguiţi cum suntem, ne ridicăm din nou, punem mâna pe arme de tot felul şi dăm să luptăm. 

Şi pierdem şi azi, am pierdut şi ieri, vom pierde şi mâine, dar tot nu ne lăsăm.
Ne luptăm cu cei din jur, gândindu-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile;

 credem că ar conta.
 Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
 Lupta rămâne luptă… şi nu lasă în urmă decât morţi sau măcar răniţi.
 Şi rănile dor, ne dor mai mult decât ne-am aştepta. 
Şi suntem dezamăgiţi, pentru că lupta noastră nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Ne mai luptăm şi cu Dumnezeu, ca şi cum puterile noastre ar fi pe măsura puterilor Lui, ca şi cum am avea vreo fărâmă de şansă în faţa Lui.

 Suntem mereu cârtitori, îi cerem mereu să ne facă aşa şi pe dincolo, de parcă ar fi la dispoziţia noastră. 
Şi suntem dezamăgiţi de Dumnezeu.
Şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne mai luptăm şi cu noi înşine. 

Suntem mereu neîncrezători, nemulţumiţi…
 şi dacă în proprii ochi nu avem valoare, atunci în ochii cui avem pretenţia să însemnăm ceva?
Şi-uite-aşa… tristeţea şi dezamăgirea se cuibăresc în sufletul nostru.

 Şi ajungem să nu mai ştim cum trec zilele, anii, nu ne mai bucurăm de nimic, stăm mereu cu capul în mâini şi ne întrebăm la ce bun şi viaţa aceasta.
Dar în astfel de momente nu trebuie să cedăm gândindu-ne că nu mai este nici o şansă ca viaţa noastră să fie frumoasă, să ne încânte. 

Ci, aşa cum îmi spunea cineva:
-e vremea să ne răsune în adâncul sufletului  aceste sfinte cuvinte:
 -cum m-a încurajat pe mine  cineva drag ,așa îți doresc și ție...
 -n-am să uit niciodată cuvintele acestea; 
-fii plin de râvnă si luptă-te  lupta cea bună a credinței!
-mereu vei fi pentru mine o încurajare!
 A venit momentul în care să nu ne mai plângem de milă, momentul în care să nu ne mai lăsăm doborâţi aşa de uşor. 
Trebuie să stăm cu fruntea şi inima sus, să ne oţelim, să fim puternici pentru aceste vremuri.
Descurajările bat la uşa mereu. 

Dar nu aceasta ar fi problema, ci problema e cum anume le privim, cum ne raportăm la ele. 
Descurajările nu întotdeauna doar vin şi pleacă. 
De multe ori le place să rămână în viaţa noastră şi noi le alimentăm cu energia noastră, cu timpul nostru şi ne simţim tot mai slăbiţi, mai deznădăjduiţi, mai înfrânţi, pentru că dezamăgirea de mână cu tristeţea şi frustrarea ştiu întotdeauna să facă echipă la a ne distruge.
 Dar noi ne vom aminti de acele cuvinte: 
- fii o credincioasă plin de râvnă si luptă-te  lupta cea bună a credinței!

duminică, 12 iunie 2016

Până va reveni

sâmbătă, 11 iunie 2016

alege pacea-este mostenirea ta!



“Va dau pacea Mea” (loan 14:27)

Pavel a spus: “Pacea lui Hristos … sa stapaneasca in inimile voastre” (Coloseni 3:15). Pacea este dreptul tau primit prin nastere. “Va las … pacea Mea”. Cuvantul a lasa este utilizat in cazul executarii unui testament. Cand cineva moare, el lasa celor dragi cea mai mare parte a posesiu­nilor mai valoroase; nu o sa le lase lucruri de aruncat la gunoi. Totusi, pentru ca Domnul Isus ne-a lasat pacea Sa, nu inseamna automat ca aceasta opereaza in vietile noastre. Este un depo­zit din care trebuie sa extragem in fiecare zi. Vrasmasul va face tot ce-i sta in putinta pentru a epuiza aceasta rezerva. El stie ca atunci cand suntem in necaz facem si spunem lucruri pe care mai tarziu le regretam si in plus, cand ne-am pierdut pacea este mai greu sa-L auzim pe Dumnezeu.

Anxietatea este deseori prima noastra reactie fata de conflict sau de probleme. In acele momente pacea poate parea o tradare sau un lucru neplacut. In subconstient ne gandim: “Daca imi pasa, ma ingrijorez. Daca este ceva important, trebuie sa raman suparat”. Este o idee eronata faptul ca rezultatul va fi afectat in mod pozitiv de cantitatea de timp pe care o petrecem ingrijorandu-ne. Nu, cea mai buna resursa pentru rezolvarea problemei este pacea. Solutiile apar mult mai usor si mai natural dintr-o stare de pace, in timp ce teama si anxietatea impiedica solutiile. Anxietatea accentueaza problema: nu ajuta la nimic sa inmagazinezi necazul. Pacea lui Dumnezeu este disponibila atunci cand o alegi. Asa ca nu lasa ca emotiile negative sa puna stapanire pe viata ta. Biblia spune: “Roada Duhului… este pacea” (Galateni 5:22). Domnul Isus a spus: “Sa nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Aceasta inseamna ca ai de ales intre pace si conflict launtric. Asadar alege pacea; este mostenirea ta!

marți, 7 iunie 2016


In Biblie se vorbeste foarte putin despre tineretea lui Iosua desi acesta a ales sa slujesca Domnului inca de tanar. In majoritatea cazurilor el apare in Biblie ca slujind lui Moise. El s-a nascut in timpul robiei poporului Israel in Egipt.
- Numele sau dat de Moise este Iosua-inseamna Domnul mantuieste sau Domnul este mantuitorul, si care are aceasi forma cu numele lui Isus.
Insa numele sau adevarat era Hosea („mantuire”, Numeri 13:8,16) .Acestea sunt numele bărbaţilor, pe care i-a trimis Moise să iscodească ţara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua El este fiul lui Nun din semintia lui Efraim nepotul lui Elisama, capetenia lui Efraim
(1 Cron. 7:27; Num. 1:10).Nun, fiul său; Iosua, fiul său.
28. Ei aveau în stăpânire şi ca locuinţă Betelul cu satele lui; la răsărit: Naaran; la apus: Ghezer cu satele lui, Sihemul cu satele lui, până la Gaza cu satele ei.
Moise la numit ’’Iosua” si acest nume i-a ramas.
Se spune despre el ca era „ tanar” avand in vedere diferenta de varsta din acel timp fata de cea de azi, inseamna ca Iosua ar fi putut sa aiba o varsta cuprinsa intre 25 si 30 de ani, dar in nici un caz mai mult de 30. Pentru acel timp inseamna ca era destul de tanar.
Prima intrare in scena biblica a lui Iosua este atunci cand Moise se urca a doua oara pe munte. Exod 24:13, Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu.
Versetul arata ca era ceva obisnuit ca Moise sa il ia cu el pe Iosua de cate ori mergea pe munte. Exod 32:17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!”- il arata pe Iosua iarasi pe munte cu Moise. Desi urca pe munte cu Moise el totusi trebuia sa stea la o anumita distanta de Moise, deci nu statea langa el si nu auzea nici nu vedea ce facea Domnul cu Moise.
La cererea lui Moise, Iosua s-a aflat in fruntea armatei lui Israel in lupta cu Amalec la Refidim,Atunci Moise a zis lui Iosua: „Alege nişte bărbaţi, şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.” Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului. (Exod 17:9,10). Amalec a vrut sa bata pe Israel si chiar sa il nimiceasca in aceasta lupta, insa Domnul a fost de partea lui Israel. Iosua a mers ca si in calitate de general si a luptat impotriva Amalecitilor. In acesta lupta el s-a aratat a fi foarte priceput in strategie si tactica militara. Totusi, ca sa biruiasca a fost nevoie ca Moise sa stea tot timpul cu mainile ridicate in sus, un lucru deloc usor avand in vedere ca nu mai era asa de tanar, fiind undeva in jurul varstei de 80 de ani.
Exod 24:13-14Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea: şi Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. El a zis bătrânilor: „Aşteptaţi-ne aici, până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînţelegere, să meargă la ei.”- Il gasim din nou pe Iosua foarte activ in slujirea sa pentru Domnul. Moise ii incredinteaza acestuia supravegherea Cortului intalnirii. Exod 33:11Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui. Apoi Moise se întorcea în tabără, dar tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu ieşea deloc din mijlocul cortului. - Cand Moise era in tabara, locul de slujire al lui Iosua era in mijlocul cortului intalnirii, de unde nu avea voie sa iasa, decat daca il lua Moise. Aceasta slujba i-a rapit lui Iosua mai tot timpul sau liber. O astfel de slujba cere mult timp dedicat Domnului si mult devotament si el apare aici ca un tanar cu adevarat devotat Domnului. El a fost ales sa slujesca Domnului si nu a fugit de acesta responsabilitate fiind de un real folos lui Moise. Exod 32:17 Iosua a auzit glasul poporului, care scotea strigăte, şi a zis lui Moise: „În tabără este un strigăt de război!” Moise a răspuns: „Strigătul aceasta nu-i nici strigăt de biruitori, nici strigăt de biruiţi; ce aud eu, este glasul unor oameni care cântă!”- Iosua era iarasi pe munte cu Moise. Intelegem ca Iosua nu a participat la inchinarea idolulului pe care Aaron l-a facut de frica poporului pentru a se inchina la el. Daca el nu ar fi stat cu Moise atunci ar fi stiut ce se intampla jos in tabara, dar textul ne arata ca nu stia ce se petrecuse jos in tabara, prin urmare nu avea unde sa stea decat undeva pe munte in apropiere de Moise. Iosua a presupus ca strigatul care se aude este un strigat de razboi, insa Moise aflase de la Domnul ce se intampla in tabara. Moise a raspuns: „ ce aud eu este glasul unor oameni care canta” (v.18b). Deci era un cantec de „inchinare” pe care poporul il canta la acel idol facut de Aaron. Acest dialog intre Iosua si Moise se desfasura inainte ca ei sa ajunga in tabara deci se aflau in coborare de pe munte. Stim ca odata ce a ajuns jos Moise si a vazut ce se intampla s-a maniat si a sfaramat primele table ale legii (v.19).
Numeri 11:28 . Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul, şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.”- In acest verset gasim mentionat ca Iosua il slujea pe Moise din tineretea lui.
Din cauza legilor stricte el a crezut ca s-a facut iarasi o nedreptate lui Moise, doar vazuse destule pana atunci si a reactionat prompt. El i se adreseaza lui Moise cu "Domnule" indicand stima pe care o avea pentru maestrul sau. Dar Moise cu blandetea sa obisnuita l-a linistit, pentru ca Moise chiar ar fi dorit asa ceva pentru tot poporul, deoarece daca toti ar fi fost plini de Duhul lui Dumnezeu lucrurile ar fi mers cu totul altfel, spre binecuvantarea lor.
Numeri 12:1-15 - Daca in situatiile obisnuite el trebuia sa stea in cortul intalnirii, este foarte posibil ca si in cazul certi cu Aaron si Maria, fratii lui Moise care s-au rasculat impotriva lui, Iosua sa fi fost acolo cand Domnul a vorbit Mariei si lui Aaron pentru a finaliza acest conflict. Chiar daca Moise ar fi gresit in privinta casatoriei sale cu o etiopianca, Domnului nu i-a placut ceea ce ei au vorbit. Plangerea lor se pare ca avea un cu totul alt motiv in ceea ce ei urmareau. Dar Domnul nu i-a lasat. Domul este cel care l-a ales pe Moise. Astfel de lucruri se intampla si in zilele noastre si nu ii plac Domnului, El ne vrea cu inima si mintea curata si plina de El si nu de alte ganduri.
Numeri 13:1-33 - Istoria celor 12 iscoade este destul de cunoscuta astazi. Printre ce alesi pentru a pleca in cercetare, Moise l-a trimis si pe Iosua, doar il mai folosise in operatiuni militare. Impreuna cu el a mai fost trimis si Caleb, care nici el nu era mai prejos si amandoi cunosteau bine pe Domnul si stiau in cine se incred. Numeri 14:6-9 - Credinta celor doi in Dumnezeul lui Israel era matura si serioasa, dar celelalte iscoade au inmuiat inima poporului si ei au nesocotit pe Dumnezeul lor. Poporul nu i-a crezut pe cei doi care le spuneau adevarul prin credinta, dar erau in minoritate ci i-au crezut pe ceilalati zece care reprezenta majoritatea dar care nu-l cunosteau pe Dumnezeu asa de bine ca ceilalti doi. Astfel ca in loc de 40 de zile ei vor plati cu 40 de ani aceasta nesocotire a lui Dumnezeului lor. Este insa destul de trist cand si in zilele noastre mai exista acelasi procent de cunoastere a lui Dumnezeu, si uneori se alege si se iau decizii in acelasi fel ca si atunci ....
Numeri 27:18-23 – Cei 40 de ani au trecut si Domnul isi pregateste poporul pentru a-l duce in Canaan. Dumnezeu ii atrage atentia lui Moise asupra lui Iosua. Domnul il vrea ca succesor oficial al lui Moise pentru ca el sa duca mai departe poporul in Canaan. Deja Duhul lui Dumnezeu locuia in inima lui Iosua. Domnul ii cere lui Moise sa ii scoata in evidenta oficial pe Iosua in fata adunarii si sa faca sa capete autoritate inaintea poporului lui Dumnezeu. Astfel Domnul l-a confirmat pe Iosua si l-a ridicat inaintea poporului prin cateva mijloace:
1 - Sa iti pui mana peste el.
2 - Sa il asezi inaintea adunarii si sa ii dai porunci.
3 - Sa il faci partas la dregatoria ta.
4 - Preotul Eleazar sa intrebe pentru el judecata lui Urim si Tumim.
Astfel Domnul a dat un urmas lui Moise, conducator al poporului si dregator peste Israel. Domnul ii spune mai inainte lui Moise sa se suie pe muntele Abarim (Num.27:12). Abarim inseamna "regiunea de dincolo " sau "trecatoare". El doar a vazut ce este dincolo dar nu va trece dincolo. Iosua avea acum in jur de 70 de ani.
Deut.31:7 - Timpul pe care Iosua la petrecut in slujba de slujire in cort si lui Moise nu a trecut fara rost. El avea acum in jur de 70 de ani. El a vazut puterea lui Dumnezeu, felul in care lucreaza Dumnezeu, dar a vazut si rautatea poporului, modul de cartire al acestuia si stia ca nu ii va fi usor deloc. Domnul il avea in planul sau pe Iosua, si de aceea el a trebuit sa invete mai intai si sa se smereasca pentru ca dupa aceea Dumnezeu sa il poata folosi ca conducator pentru poporul Israel. El trebuia sa fie pentru Israel atat un conducator militar , pentru ca trebuia sa treaca iordanul si sa cucereasca acele cetati care reprezenta mostenirea lor, cat si un conducator spiritual, ceea ce nu era ceva asa de simplu, mai ales cand era vorba despre un popor asa de dificil care se razvratea asa de repede atat impotriva Domnului cat si conducatorului sau. Atat Moise cat si Domnul (v.23), ii dau lui Iosua anumite sfaturi folositoare pentru conducerea poporului dar si pentru el insusi. Iosua stia foarte bine prin ce incercari a trecut Moise conducand acest popor. Dar Domnul i-a promis ca va fi cu el.
Deut.34:9 - Astfel ca Domnul il pregateste pentru aceasta slujba si ii da intelepciune, care sa il calauzeasca pentru a putea conduce un astfel de popor. - "Era plin de duhul intelepciunii".
Deut. 32:44 - Dupa ultima cuvantare a lui Moise, Iosua fiul lui Nun era cu el. Se poate banui ca a urmat o imbratisare, o strangere de mana intre elev si maestru si apoi un „la revedere” pentru ca oricum se vor mai vedea in "sanul lui Avraam" la Domnul.
- Spre deosebire de Moise, Iosua a trebuit sa conduca poporul dincolo de Iordan unde Moise nu a mers niciodata cu acest popor, si era o zona necunoscuta pentru popor. Iosua a facut si greseli, ne gandim la poporul Gabaonitilor in care el nu a mai intrebat pe Domnul si astfel Gabaonitii l-au inselat. Un alt cuplu maestru ucenic este Ilie si Elisei. Doar ca Elisei a fost la fel ca maestrul sau daca nu chiar mai puternic, insa Elisei avea o indoita masura din duhul lui Ilie. De aceea cand Domnul ne da o slujba este bine sa-i cerem si putere pentru acea slujba pentru ca sa nu slabim pe drum, si slujba pe care El ne-o da sa o indeplinim cu multa constinciozitate asa cum ar placea Domnului si cum ne-ar placea si noua. Si pentru ca de obicei pentru toate exista o carte de aducere aminte (Mal.3:16; Ps.56:8) in care e posibil sa fie scrisa constinciozitatea noastra aceea care nu se vede inaintea oamenilor dar care nu este ascunsa de Dumnezeu. Iosua este autorul acelor cuvinte ca : „ ...alegeti astazi cui vreti sa slujiti..” si „ Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului”.
Daca vrei sa schimbi ceva, uneori nu conducerea este cea pe care trebuie sa o schimbi ci relatia ta cu Dumnezeu. Schimba intai relatia ta cu Dumnezeu si atunci se pot schimba si celelalte lucruri pentru ca El e cel ce face toate lucrurile.

duminică, 5 iunie 2016

Aruncă-l din barcă

Dovada nevinovăţiei este liniştea sufletului.





„...dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă,

va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău”

(Proverbe 1:33).

„O inimă liniştită este viaţa trupului...”

(Proverbe 14:30).

Pacea cu Dumnezeu înveseleşte,

linişteşte şi bucură inima omului,

este un dar al cerului pentru pământeni.

Liniştea este cea mai ieftină muzică,

un omagiu pe care cuvântul

îl aduce spiritului.

Liniştea este calmul minţii;

liniştea este pentru spirit

ceea ce este somnul pentru trup,

o împrospătare necesară.

Binecuvântat este cel care este prea ocupat

cu munca, ca să se îngrijoreze în timpul zilei

şi prea obosit ca să o facă în timpul nopţii.

Când nu îţi găseşti liniştea în tine însuţi,

zadarnic o cauţi în altă parte;

fă ordine în suflet şi vei fi fericit.

Dovada nevinovăţiei este liniştea sufletului.

Duhul lui Dumnezeu se odihneşte peste cei sfinţi.

Liniştea este o neîntreruptă închinare înaintea lui Dumnezeu şi statornicie în faţa Lui.

vineri, 3 iunie 2016

Nu suntem singuri pe acest drum.

Calea Domnului este bună şi sigură.
 Ea a fost deschisă de Mântuitorul şi ne duce în gloria cerească. 
Cei care o cunosc cu adevărat, se consideră privilegiaţi.
 Ei ştiu că oricât de mare ar fi preţul rămânerii şi înaintării pe ea, el merită plătit. 
Tot ei ştiu că dacă ne întoarcem de pe această cale pe calea lumii, mergem spre pierzare. 
Cu toate că Domnul ne vrea pe ea şi ne dă putere să înaintăm, din nefericire, sunt mulţi care o abandonează. 
Pentru noi, singura explicaţie este orbirea produsă de diavolul şi înşelarea celor în cauză cu strălucirea lumii prezente.
 Ştiind că sunt două categorii de oameni, te îndemn să îţi înnoieşti decizia bună. 
Alege astăzi să spui ca şi apostolul: eu şi cei dragi ai mei nu suntem din aceia care dau înapoi. Indiferent cât ar fi de greu şi de lung drumul, noi vom rămâne consecvenţi pe calea Domnului, pe calea crucii şi a sfinţeniei.
 Dragii mei, noi ştim drumul înainte şi nu ar fi înţelept să abandonăm lucrarea făcută până acum.
 Noi ştim că mai avem puţin în comparaţie cu ceea ce-a fost.
 Ce-a fost mult s-a dus. 
Suntem pe ultima sută de metri. 
Să nu ne înspăimânte greutăţile.
Nu suntem singuri pe acest drum. 
Avem fraţi şi surori de credinţă. 
Există un mare nor de martori credincioşi care ne privesc.
 Mai important însă este faptul că pe drumul acesta este prezent cu noi, Căpetenia credinţei noastre, Domnul Isus. 
El îi iubeşte pe cei perseverenţi, îi ajută şi apoi îi va răsplăti cu veşnica cunună. 
Să ne întărim,dacă este cazul, să ne ridicăm, să ne redresăm şi să ne continuăm alergarea. 
Răsplata şi viitorul sunt inexplicabil de frumoase. 
De cealaltă parte, dacă ştiţi pe unii care au dat înapoi şi nu mai sunt pe calea credinţei, vă rog să îi căutaţi şi să îi ajutaţi să găsească drumul spre casă. 
Numai în casa Tatălui este belşug pentru toţi. 
Să îi căutăm deci pe toţi fiii risipitori şi să îi ajutăm să revină în Casa Tatălui şi în adunarea noastră. Atunci vor putea începe cântecele de bucurie în multe vieţi, familii, dar şi în cer.