marți, 30 iunie 2009

...curand veti auzi: -Iata Mirele iesiti-I in intampinare!!

Cine are mireasa este mire", zicea Ioan Botezatorul despre Domnul Isus" (Ioan 3:29). "Sa ne bucuram, sa ne veselim si sa-I dam slava! Caci a venit nunta Mielului, sotia Lui s-a pregatit si i s-a dat sa se imbrace cu in subtire, stralucitor si curat" - (inul subtire sunt faptele neprihanite ale sfintilor). Apoi mi-a zis: "Scrie: ferice de cei chemati la nunta Mielului" (Apoc. 19 :7-9). Stim ca Mielul de jertfa pentru pacatele noastre a fost Isus Hristos, si tot El este si Mirele. Cine este mireasa? Este Biserica, sau mai exact, totalitatea celor credinciosi, salvati prin jertfa Lui Isus, din orice neam, semintie sau limba, barbati, femei, copii, de pe intreg pamantul, din toate timpurile care au plecat deja in vesnicie, care traiesc pe pamant sau care vor mai fi pana la revenirea Mirelui, Isus Hristos. Acest lucru este ilustrat de Ioan in Apocalipsa 7:9. Am incercat cu aceasta ocazie sa aduc mai multe lucruri despre El, insa cele pe care nu le-am scris sunt mult mai multe decat acestea scrise aici. Totusi cred ca ele sunt suficiente pentru a ne face o imagine a ceea ce este Fiul Lui Dumnezeu in Univers, ceea ce a facut El pentru noi oamenii si ce ne-a pregatit El tuturor celor ce-L ascultam aici pe pamant. Multe dintre calitatile, atributele si actiunile Lui se interfereaza sau se completeaza cu cele ale Lui Dumnezeu Tatal si cu ale Duhului Sfant, pentru ca cei Trei una sunt in caracter si in tot ceea ce fac.

La acest mare jubileu n-ai vrea sa faci un cadou Celui sarbatorit? (asa se obisnuieste). Ce I-ai putea da? Ce-ar putea sa-i dea omul muritor Celui ce a creat totul si le are pe toate? Ce surpriza placuta I-ai putea face? Chiar sa-I lipseasca Lui ceva? Sa stii ca Celui ce are totul, paradoxal ii lipseste totusi ceva si mai ales cineva. Acel cineva esti chiar tu, indiferent cat de mare sau cat de neinsemnat te vezi sau te vad altii. Asa cum esti, si cu tot ce ai, tu insuti esti cadoul pe care-l poti face Celui sarbatorit! Poate ca ai pacate multe. Dar El chiar pentru asta a venit si a murit ca sa-ti ierte pacatele. Apuca drumul spre Rai acum la acest grandios jubileu, ca sa ajungi astfel printre acei imbracati in haine albe- Maranata-Vino Doamne Isuse!

Astept o Zi de inviere, In zori cand am sa ma destept, Sa simt o noua adiere De haruri noi si de putere... Dar pan-atunci, lucrez si-astept! Astept o sfanta dimineata, Cand Domnul nostru bun si drept, Ne va trezi la noua viata, La intalnirea cea mareata... Dar pan-atunci, iubesc si-astept! Astept un ceas si-o vesnicie Cand glasul Sau cel intelept, Ne va trezi pe toti din glie, La straluciri si bucurie... Dar pan-atunci, veghez si-astept! Astept o clipa de schimbare, - Fiorul ei imi arde-n piept - Cand trambita de desteptare, Ne va chema la sarbatoare... Dar pan-atunci, eu cant si-astept! (de Valentin Popovici)

duminică, 28 iunie 2009

Deplina incredere in Domnul Dumnezeu

În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi-i izbăveai. Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămâneau de ruşine” (Psalmi 22:4-5). încrederea inseamna-„a scăpa dintr-o prăpastie.” Aceasta înseamnă a fi asemenea unui copil care a urcat pe grindă şi nu poate coborî. El îl aude pe tatăl său spunând: „Sari!” şi el ascultă, aruncându-se în braţele tatălui său. Te afli tu acum într-o astfel de situaţie? Te afli tu pe margine, legănându-te şi neavând o altă opţiune decât de a te arunca în braţele lui Isus? Pur şi simplu, te-ai resemnat cu situaţia ta, însă aceasta nu este încredere; nu este nimic mai mult decât fatalism. Încrederea este ceva cu totul diferit de o resemnare pasivă. Este o credinţă activă! Pe măsură ce noi înfometăm tot mai intens după Isus, ne vom da seama că încrederea noastră în El este bine întemeiată. Într-un anumit moment din viaţa noastră probabil că ne-am gândit că nu vom putea cu adevărat să avem încredere în El, că El nu deţinea cu adevărat controlul asupra întregii situaţii şi noi eram nevoiţi să ne ocupăm de tot. Dar apropiindu-ne tot mai mult de El şi cunoscându-L mai bine, acest lucru schimbă totul. Aceasta înseamnă că noi nu venim la El doar după ajutor atunci când ne aflăm la capătul frânghiei; ci noi începem să umblăm cu El atât de aproape, încât Îl auzim cum ne avertizează de încercările care ne stau în faţă. O inimă care are încredere spune întotdeauna: „Toţi paşii mei sunt conduşi de Domnul. El este Tatăl meu iubitor şi El permite suferinţele, ispitele şi încercările mele, dar niciodată mai mult decât eu pot îndura, pentru că El întotdeauna are o cale de scăpare. El are un plan şi un scop veşnic pentru mine. El a numărat fiecare fir de păr de pe capul meu şi el a format tot corpul meu atunci când mă aflam în pântecele mamei mele. El ştie atunci când mă aşez, când mă ridic sau mă întind, pentru că eu sunt lumina ochilor Lui. El este Domnul care nu domneşte doar asupra mea, ci şi asupra oricărui eveniment şi situaţii prin care trec.” O inimă perfectă este, de asemenea, o inimă zdrobită! Psalmistul David a spus: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmi 34:18). Zdrobirea înseamnă mult mai mult decât întristare şi lacrimi, mai mult decât un duh doborât, mai mult decât smerenie. Adevărata zdrobire eliberează în inimă cea mai mare putere pe care Dumnezeu a încredinţat-o omenirii, mai mare decât puterea de a învia morţii sau de a vindeca boala şi slăbiciunea. Atunci când suntem cu adevărat zdrobiţi înaintea lui Dumnezeu, ni se dă o putere care restaurează ruinele, o putere care aduce un tip deosebit de glorie şi onoare Domnului nostru. Vedeţi voi, zdrobirea are de a face cu ziduri – ziduri distruse, dărâmate. David asociază zidurile dărâmate ale Ierusalimului cu inima zdrobită a poporului lui Dumnezeu. „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: o inimă zdrobită şi mâhnită… În îndurarea Ta, varsă-ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului! Atunci vei primi jertfe neprihănite” (Psalmi 51:17-19). Neemia era un om cu o inimă zdrobită şi exemplul său avea de a face cu acele ziduri zdrobite ale Ierusalimului (vezi Neemia 2:12-15). În întunericul nopţii Neemia „s-a uitat la ziduri.” Aici este folosit cuvântul în ebraică şabar. Este acelaşi cuvânt folosit în Psalmul 51:17 pentru „inimă zdrobită.” În deplina semnificaţie ebraică, inima lui Neemia era zdrobită în două moduri. Mai întâi, ea a fost zdrobită de durere pentru ruine, apoi de o speranţă pentru rezidire (izbucnind de speranţă). Aceasta este cu adevărat o inimă zdrobită: una care, mai întâi, vede biserica şi familiile în ruine şi simte durerea Domnului. O astfel de inimă se întristează din cauza ocării aruncate asupra Numelui lui Domnului. Ea, de asemenea, priveşte înăuntru şi vede, aşa cum a văzut şi David, propria-i ruşine şi eşec. Dar există un al doilea element important pentru această zdrobire şi aceasta este speranţa. Adevărata inimă zdrobită a auzit de la Dumnezeu: „Voi vindeca, voi restaura şi voi zidi. Debarasează-te de gunoi şi începe să lucrezi la rezidirea ruinelor!”

miercuri, 24 iunie 2009

Dumnezeul păcii este cu noi


Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Filipeni 4.9
Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-1 luăm ca pildă în fiecare zi. Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă! Dumnezeu, căruia Ii place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. "Pacea să fie cu voi!" iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale. Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi. În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul.

sâmbătă, 20 iunie 2009

spre casa eterna

Citeste si vei cunoaste; cunoaste si vei indragi; iubeste si vei fi gata de slujire; slujeste si vei cunoaste fericirea