sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Timpul nu vindeca ...

Timpul nu vindeca ranile sufletesti, doar le astupa strigatele de agonie. 
E ca un anestezic: 
-amorteste durerea, in timp ce rana sangereaza. 
Cu timpul te obisnuiesti cu senzatia, te acomodezi, astfel incat ajungi sa nu mai observi acea durere amortita.
 Ea inceteaza sa mai existe in mintea ta, dar continuandu-si existenta in rana care inca nu a devenit cicatrice.
Si poate ca ne place sa credem ca astfel de rani nu se vindeca. 
Si poate ca avem dreptate:
-nu se vindeca de la sine. 
Insa stiu ca Dumnezeul nostru poate vindeca orice rani, chiar si atunci cand orice om spune ca este imposibil.
Timpul nu vindeca rani, dar Dumnezeu vindeca.

vineri, 29 noiembrie 2013

Îți mulțumim Doamne



Îți mulțumim Doamne, pentru zile de trudă,
Când izvoarele pustiei erau uscate;
Și mai întâi am cunoscut ce adâncime de nevoie
Poate dragostea Ta să împlinească.

Îţi mulţumim pentru acea odihnă în El
Pe care doar cel obosit o cunoaște –
Mila desăvârșită, minunată
Pe care trebuie negreşit să o învățăm aici jos.

Îl cunoaștem așa cum nu L-am fi putut cunoaște
Prin anii de aur ai cerului;
Acolo vom vedea fața Sa glorioasă.
Dar Maria I-a văzut lacrimile.

Atingerea care vindecă inima rănită
Nu este simțită acolo sus;
Îngerii Săi cunosc binecuvântarea Sa,
Sfinții Săi trudiți cunosc dragostea Sa.

joi, 28 noiembrie 2013

mereu ai fost aici.. iarta-ma!


Numai rareori, cand singura fiind zabovea in fata oglinzii
-privirea obosita o trimitea cu gandul mai adanc decat in apele dreptunghiului care-i reflecta chipul, in interiorul tulbure al fiintei ei...
inca mai credea ca totul depinde de taria, de dorinta ei, de ambitia si de inteligenta proprie...
  Sunt anumite clipe grele ale vietii in care izbucneste inauntrul fiecaruia nevoia de a avea pe cineva alaturi.
 Cu astfel de clipe se confruntase atunci, insa toti, chiar si aceia care marturisisera ca ar fi in stare sa faca orice pentru ea, toti erau departe, indiferenti, preocupati doar de propriile lor "modele"...
 De ce nu-si punea frau izvorului de lacrimi care tasnea din inima ei , spunandu-si in gand, daca nu avea curaj cu voce tare:
     -   Singura trebuie sa ma ridic..
singura trebuie sa merg mai departe?
 De ce? 
Si aici nu era vorba doar de un simplu  model pierdut: 
   -era insusi modelul vietii ei. 
Ea era infranta si de data aceasta avea nevoie de altcineva sa o ridice..
Dar de cine?
 Stia cine!..
Nu era prima data, mai cazuse si El a fost acolo, a luat-o de mana si a ridicat-o!
 Off..
degeaba cauta la oameni..
sunt ca si ea..
raman fara resurse..
avea nevoie de El!
 poate mai mult decat isi inchipuia. 
Ahh..
atat de dezamagita ca a incercat ea  prin propriile puteri totul..
cat gresise!!!
Doamne, erai mai aproape decat credeam..
mereu ai fost aici.. iarta-ma!

miercuri, 27 noiembrie 2013

când eşti singur în cuptorul încercării....


Testul uceniciei are loc atunci când toate proptelele vieţii sunt luate şi rămâi singur cu credinţa pe care o ai în Dumnezeu.
Atunci când eşti singur în cuptorul încercării se poate vedea prezenţa sau lipsa unui caracter integru, care nu se compromite.
Cu privire la viaţa noastră, Dumnezeu nu este limitat decât de ceea ce noi vrem să-I dăm Lui.
El  nu este limitat de câtă binecuvântare să ne dea, doar noi îl condiţionăm în funcţie de ascultarea noastră de cuvântul Său, care este o aducere aminte a minunilor Lui.
După ce am devenit ce trebuie, adică iertaţi şi mântuiţi, putem să rodim roada pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi.
Atunci vom avea parte de o minune care nu s-a mai întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla niciodată.
Această minune va fi Răpirea Bisericii la Cer, adică a credincioşilor care-L iubesc pe Dumnezeul minunilor. Ei vor fi schimbaţi  într-o clipeală într-un trup de slavă, care se va înălţa la Cer pentru a fi veşnic cu Acela care este cu adevărat Bun.
  Amin

Suntem flori frumos mirositoare sau buruieni cu iz înnecăcios de ranchiună şi răzbunare?





“Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta greşelile voastre” (Matei 6:14).
Nevoia noastră de iertare care duce la pace cu Dumnezeu şi propria noastră conştiinţă, este condiţionată de iertarea semenilor noştri.
 Condiţia iertării divine vorbeşte din nou de conceptul biblic de comunitate. 
Un spirit neiertător, în conflict cu cei din jur nu poate beneficia niciodată de pacea cu Dumnezeu, nu se va bucura de iertarea Sa.
Domnul Isus ne sfătuieşte să ne lăsăm darul jertfei noastre înaintea altarului lui Dumnezeu, să ne întoarcem pentru a ne rezolva conflictul cu fratele nostru.
 El expune aici acel triunghi al iertării care îl inlcude în circuit pe fratele meu, pe semenul meu. 
Rugăciunea mea nu poate fi auzită de Dumnezeu decât prin bunele mele relaţii cu ceilalţi. Atunci când asupresc şi nedreptăţesc pe semenul meu, nu pot obţine favorurile divine. 
Oricât de mult mă iubeşte Dumnezeu ca Tată şi Creator al meu, El îşi îngrădeşte exprimarea iubirii faţă de mine la condiţia bunelor mele relaţii cu celelalte fiinţe iubite de El. 
Spiritul iertător, generos faţă de alţii, tolerant faţă de greşelile lor, se va bucura de acelaşi tratament din partea lui Dumnezeu.
Pilda Domnului cu robul acela lipsit de milă, care schingiuieşte pe semnul său pentru o sumă derizorie tocmai după ce lui i s-a iertat o datorie monumentală, exprimă în primul rând proporţiile dintre vinovăţia personală faţă de Dumnezeu şi ofensele pe care alţii ni -le pot aduce.
 În al doilea rând ea exprimă supărarea lui Dumnezeu pentru incapacitatea noastră de iertare atunci când noi înşine ne-o dorim de la El. 
Afirmaţia vresetului de mai sus nu sugerează în nici un fel un cântar corect. 
Cu alte cuvinte, Dumnezeu îmi va ierta tot atâtea greşeli, şi la fel de grave, câte voi ierta şi eu oamenilor cu care vin în contact. Harul meu şi al Domnului nu pot fi puse pe acelaşi cântar. Bunăvoinţa mea şi cea a Lui nu pot fi identice. 
Nevoile mele şi capacitatea Sa de iertare, nu pot fi egale cu nevoile fratelui meu şi capacitatea mea de iertare.
 Dumnezeu însă vrea să vadă bunăvoinţa mea la scara mea umană, ca El apoi să acţioneze cu bunătatea harului Său dumnezeiesc.
Evanghelistul Matei foloseşte în rugăciunea “Tatăl nostru”, pentru iertare, cuvântul “aphiemi”, care este acelaşi cuvânt folosit în Luca 4:39 unde Isus vindecă soacra lui Petru de febra frigurilor.
 Cuvântul înseamnă a alunga, a îndepărta, a trimite departe. A ierta, înseamnă a alunga vinovăţia cuiva, a o îndepărta, aşa cum Domnul a alungat febra femeii bolnave. 
În Psalmul 103:12 ne este descrisă iertarea divină care alungă nelegiuirea de la noi cât de departe este răsăritul de apus.
Mă supără uneori faptul că oameni pe care-i tratez cu îngăduinţă, permiţându-le să greşească fără să le atrag atenţia, pe care-i tolerez aşteptând să se maturizeze, să înveţe din propriile lor greşeli, mă taxează necruţători atunci când greşesc la rândul meu. Ştiu bine că trebuie să le iert şi aceste greşeli. 
Cum stăm însă cu nevoia lor personală de corectare, de confruntare?
Cred că iertarea nu este un fel de trecere cu vederea, a te face că nu s-a întâmplat nimic.
 Mă gândesc la Iosif, faţă de care fraţii lui au greşit profund. Manevrele lui Iosif, care par crude la început, au menirea să revitalizeze în conştiinţele fraţilor săi, şoapta în urlet de durere. Când păcatul este recunoscut, acceptat şi declarat, Iosif oferă generozitatea iertării sale bazat pe suveranitatea absolută a lui Dumnezeu. Poate că ne lipseşte exerciţiul unei astfel de iertări care să ajute pe semenul nostru nu numai să se bucure de iertarea noastră dar să nu mai repete ofensa. 
Tatăl nostru din ceruri nu se face doar că nu s-a întâmplat nimic.
 Ne confruntă cu păcatul şi ne oferă condiţiile să nu-l mai repetăm.
“Iertarea este parfumul pe care ni-l oferă florile atunci când le strivim sub picioare” spune o vorbă înţeleaptă.
 Probabil că atunci, când suntem nedreptăţiţi, striviţi sub călcâiul nepăsării sau al răutăţii semenului nostru, dovedim din ce material suntem făcuţi.
Suntem flori frumos mirositoare sau buruieni cu iz înnecăcios de ranchiună şi răzbunare. 
Mireasmă de la viaţă spre viaţă sau mireasmă din moarte spre moarte?

marți, 26 noiembrie 2013

Vremuri grele _florin pal

 


Doamne adu-ti aminte, te rog o bun parinte
Vino si dă-ne ajutor uite ce stricăciune 
Si ce amaraciune este si astazi in popor
Semnul de la Rusalii al cercetarii Tale
Este adesea lepădat caci goana-i tot mai mare
Spre cele pieritoare, lumea e plina de pacat
Cor:
./. Vremuri grele, vremuri rele
Peste lumea intreaga s-a lasat
Doamne scapa-ne de ele, 
Vrem sa fim ai Tai cu adevarat../.
Nu se mai proroceste, omul se impotriveste
Totul e numai omenesc, firea e impodobită
Strica si se agita. Paziti suntem cu Dumnezeu
Banii si invatatura rastalmacesc Scriptura
Unde lipseste Duhul Tau
Vai ce nenorocire oamenii plini de fire
Ei zic suntem cu Dumnezeu.
Cor:
Sunt vremuri tot mai grele cand vin sa ne insele
Oamenii fara de Hristos
Dar roada ii tradeaza pe cei ce nu vegheaza
Chiar daca ei vorbesc frumos
Iata ca Domnul vine, ferice e de cine 
Lupta si fuge de pacat
Vine o zi mareata cand v-om sta fata in fata
Cu Cel ce ne-a rascumparat.

de ce ai luat lampa ?



Un batran intelept si discipolul sau mergeau pe un drum in toiul noptii.
Inteleptul tinea in mana o lampa.
-Inteleptule,
a intrebat invatacelul,
-este adevarat ca vezi pe intuneric?
-Da,este adevarat.
-Atunci de ce ai luat lampa ?
-Ca sa nu dea altii peste mine.
Noi,care suntem tari,suntem datori sa rabdam slabiciunile celor slabi,si sa ne placem noua insine
(Romani 15/1)

luni, 25 noiembrie 2013

de ce se intampla atatea lucruri?


Ma intreb de ce unii oameni isi doresc atat de mult sa fie iubiti, pe cand altii sunt asa de reci, de nepasatori, trecand cu usurinta peste orice lucru important....
ma intreb de ce astazi, sentimentele sunt intelese ca fiind demodate, luate in ras de cei mai multi, fiind mai ades considerate doar obiecte de arta, sau o adiere de vant?..

Si de cele mai multe ori ma intreb de ce unor oameni intotdeauna le este bine, niciodata nu le lipseste un ban de buzunar, iar altora care cauta sa fie buni cu toata lumea, sa ajute, de cele mai multe ori, duc o viata grea, nefiind nimeni care sa-i ajute....
de ce dorinta de a mangaia pe cei cazuti, de a-i ridica, si dorinta de a ajuta pe altii, este vazuta ca fiind o nedreptate, sau un copil care nu are ce sa imbrace la scoala, ci poate este imbracat numai cu aceeasi uniforma de cel mult 3 ani de zile, este batjocorit sau aratat cu degetul de colegii lui, de multe ori ma intreb continuu, 
de ce...se intampla atatea lucruri pe care nu le inteleg, si nu stiu daca vreodata le voi intelege...
Mi-am dat seama ca daca trec printr-o suferinta, acest lucru nu se intampla pentru ca eu sa cad acolo de unde sa nu ma mai ridic, ci doar pentru ca sa ma intaresc si mai mult in credinta, fiindca odata cu suferinta mea, voi primi putere sa ies din ea sa o trec cu bine...Si de cate ori vreau sa ma plang de orice lucru marunt, sau mai dificil, incerc sa inteleg ca exista oameni care o duc mult mai rau, car si-ar dori sa primeasca toate binecuvantarile pe care le primesc eu, apoi imi dau seama ca sunt cu adevarat fericit, fiindca fericirea mea nu sta in tot ceea ce am sau in ce mi se intampla, ci doar in ceea ce eu sunt cu adevarat. 
Mi-am dat seama ca a cauta binele celor din jur, chiar si la locul de munca, a fi exemplu daruind din tot ce pot sa am mai bun, daruind dragoste si afectiune, pot deveni fericit, chiar daca niciodata nu voi primi in schimb nimic.

Apoi mi-am mai dat seama ca exista inimi care au cu adevarat nevoie de sprijin, de ajutor , mult mai mult decat as avea eu.
 Ajutand pe acesti oameni, eu voi deveni mult mai fericit, mult mai binecuvantat. 
Dar mi-am dat seama ca dincolo de toate aceste lucruri trecatoare, Dumnezeu e cu mine, si orice s-ar intampla in viata mea, eu sunt in siguranta, indiferent de imprejurari.

duminică, 24 noiembrie 2013

Eficienta evanghelizarii


Eficienta evanghelizarii, conform ep. Galatenilor; 
Evanghelia, vestea buna a mantuirii omului prin credinta in jertfa de pe cruce a Domnului Isus, a fost anuntata pentru prima data de ingeri, atunci cand “in Betleemul din Iudeea, s-a nascut un Mantuitor, care este Hristos-Domnul”.
Dar dupa aceea, intreaga responsabilitate a predicarii Evangheliei, a ramas asupra oamenilor credinciosi.
Lor, ucenicilor Sai, le-a spus Domnul Isus:
”Mergeti in toata lumea si vestiti Evanghelia”.
Dumnezeu n-a dat aceasta sarcina ingerilor, ci oamenilor mantuiti.
Ingerii n-au intervenit decat sa le spuna unor oameni unde sa mearga, pentru a afla vestea mantuirii  lui Saul ii spune Domnul Isus sa mearga in cetate,dar vestea mantuirii i-o da Anania, care de asemenea, a fost trimis la el de un inger. 
La sutasul Corneliu a venit un inger, dar l-a trimis la Petru sa-i vesteasca Evanghelia.]
Inca de la inceputul cartii Galateni, se pune baza evanghelizarii.
Aceasta este ca apostolul trebuie sa fie”nu de la oameni, ci prin Isus Hristos, si prin Dumnezeu Tatal, care L-a inviat din morti.
”Numai cei ce L-au cunoscut pe Hristos si au fost “alesi”si “trimisi” de El, vor putea face o evanghelizare eficienta.
Ei fiind “inradacinati in Hristos”,nu vor putea fi “tulburati”, nici nu vor voi “sa placa oamenilor, ci lui Dumnezeu”. -”Evanghelia” lui Pavel, nu este de fapt, a lui, ci este “de origine dumnezeiasca,” este invatata prin “descoperirea lui Isus Hristos”.
Numai o astfel de Evanghelie , a putut face dintr-un “impotrivitor si un prigonitor al Bisericii”, un apostol.
Eficienta Evangheliei lui Pavel, este data de faptul ca el “a fost pus de-o parte din pantecele maicii sale”, sa vestesca pe Hristos”intre neamuri”.
-Apoi, Aapostolul Pavel a primit incuviintarea celorlalti apostoli, care fusesera ucenici ai Domnului Isus.
-El a tinut cu tarie sa-i convinga ca totul, in ce priveste mantuirea, este dat prin har, prin credinta in jertfa Domnului Isus, si nu prin pazirea legii.
Acest lucru il spune cu tarie Galatenilor: -galateni 3:3.Pentru aceasta, il da exemplu pe Avraam, care “a crezut pe Dumnezeu si credinta aceasta i-a fost socotita ca neprihanire”Gal.-3:6.
-Ap. Pavel indreapta privirea galatenilor spre Hristos, care “s-a facut blestem pentru noi”, rascumparandu-ne din blestemul legii. 
Legea a fost numai un “indrumator” spre Hristos.
-Ap. Pavel indeamna la slobozenie, dar umbland “carmuiti de Duhul”, nu de firea pamanteasca, deoarece ea a fost rastignita odata cu Hristos.
In ep. Galateni sunt date sfaturi ale ap. Pavel catre crestinii bisericii de acolo. Iata cateva:
-sa nu caute slava lumii
-sa indemne si sa mustre cu blandete pe cei ce gresesc
-sa-si poarte sarcinile unii altora-sa nu oboseasca in facerea binelui
-sa nu se laude , decat cu Hristos.
Concluzii :
-pentru evanghelizatorii de azi,
Daca vrem astazi sa evanghelizam, trebuie sa tinem si noi cont de aceleasi lucruri.
-Cel ce face misiune sa fie intors la Domnul, nascut din nou.
-Sa aiba incuviintarea unei biserici.
-Sa accentueze catre cei carora le vesteste Evanghelia, ca mantuirea se capata numai prin credinta in Hristos, fara nimic altceva adaugat .
-Cei mantuiti trebuie sa traiasca o viata sfanta, plina de darurile Duhului Sfant, nu de firea pamanteasca. Dă, Doamne, har si evanghelizatorilor de azi, ca si celor dintâi crestini!

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

mulțumiri....


 Îți mulțumim Doamne, pentru zile de trudă,
Când izvoarele pustiei erau uscate;
Și mai întâi am cunoscut ce adâncime de nevoie
Poate dragostea Ta să împlinească.
Îţi mulţumim pentru acea odihnă în El
Pe care doar cel obosit o cunoaște –
Mila desăvârșită, minunată
Pe care trebuie negreşit să o învățăm aici jos.
Îl cunoaștem așa cum nu L-am fi putut cunoaște
Prin anii de aur ai cerului;
Acolo vom vedea fața Sa glorioasă.
Dar Maria I-a văzut lacrimile.
Atingerea care vindecă inima rănită
Nu este simțită acolo sus;
Îngerii Săi cunosc binecuvântarea Sa,
Sfinții Săi trudiți cunosc dragostea Sa.

vineri, 22 noiembrie 2013

adevaruri biblice pentru toti....

Vechiul necaz nu se rezolva fara durere, vechea suferinta persistenta nu va pleca si nu va muri ascultatoare la porunca noastra. 
Ea trebuie smulsa din inima noastra, ca o planta din pamant; trebuie extrasa, ca un dinte, in agonie si sange.
 Trebuie data afara cu forta din sufletul nostru, asa cum Hristos a dta afara din Templu pe schimbatorii de bani.
Trebuie sa ne otelim pe noi insine impotriva acestor triste realitati, si sa recunoastem fara sa ne autocompatimim, ca acesta este cel mai condamnabil pacat al inimii omenesti.

Rugaciune:
Tata vreau sa Te cunosc, dar inima mea lasa se teme sa cedeze nimicurile ei. 
Nu ma pot desparti de ele, fara ca inima mea sa sangereze si nu incerc sa ascund de Tine groaza despartirii. 
Vin tremurand, dar vin. 
Te rog, smulge din inima mea toate lucrurile care le-am indragit, si care au devenit parte integranta a vietii mele individuale, pentu ca tu sa poti intra si locui aici fara niciun rival. 
Fa loc pentru picioarele Tale slavite. 
Inima mea nu va mai avea nevoie de stralucirea soarelui, pentru ca Tu insuti vei fi lumina ei, si nu va mai fi noapte acolo.
 In Numele lui Isus, Amin!

În casa ta


 În casa ta iubit prieten
Conducător să fie Isus,
Să nu dai loc nicicând la ceartă
C-aşa-i s-ajungi în ceruri sus.
 Mai bine-o bucată de pâine uscată
Iubire şi pace în casă să ai,
Decât o casă plină de cărnuri,
Cu ceartă n-o s-ajungi în Rai.
În casa ta iubit prieten,
Să nu dai loc la ce e rău,
Cuvântul sfânt, scris în Scriptură
În inimă să-l porţi mereu.
Din casa ta, iubit prieten
Vecinii s-audă mereu,
Cântări de laudă şi slavă
Mărind pe bunul Dumnezeu.
 Să ne ferim cu toţi de ceartă
Că ea vine de la cel rău,
Mai bine cu psalmi şi cântare
C-acolo este Dumnezeu.

joi, 21 noiembrie 2013

să trăim Cuvântul Sfânt!


Inima trebuie sa fie pazita – Proverbe 4:23
Cuvantul lui Dumnezeu in inima ne tine departe de pacat – Psalmul 119:11
Credinta este in inima – Romani 10:10
Legamantul cel nou este scris in inima – Ieremia 31:33
De aceea spiritul legii trebuie sa fie in inima – Romani 2:29
Dumnezeu a trimis in inimile noastre Duhul Fiului Sau – Galateni 4:6
Totusi, o inima rea si necredincioasa ne desparte de Dumnezeu – Evrei 3:12
Si cea mai religioasa inima poate fi inselata – Iacov 1:26
Nu ne putem lauda cu adevarul daca in inima avem dusmanie – Iacov 3:14
Curatindu-ne inima ne apropiem de Dumnezeu – Iacov 4:8
Cei cu inima curata, Il vor vedea pe Dumnezeu – Matei 5:8
Cea mai mare porunca incepe in inima – Matei 22:37
Dumnezeu cere ca adevarul sa fie in adancul inimii – Psalmul 51:6
Cunoasterea adevarului ne face liberi (Fii) – Ioan 8:31-36

marți, 19 noiembrie 2013

învaţă ....

....înţelege că doar cel care e capabil să te iubească în orice circumstanţe, îţi poate aduce fericirea pe care ţi-o doreşti.
...înţelege că adevăraţii prieteni sunt puţini şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
...învaţă că a te scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, doar cei iertaţi cu adevărat o pot face.
...înţelege că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca prietenia lui să nu mai fie la aceeaşi intensitate niciodată, şi vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua să facă rău celui rănit, tot restul vieţii.
..învaţă că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană fără să-şi repare greşeala, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate.
...învaţă să nu aştepţi  totul de la alţii, aşa că, începe să-ţi plantezi propria grădină, împodobindu-ţi propriul suflet, în loc să mai aştepţi ca altcineva să-ţi tot aducă flori.
...învaţă că grăbind sau forţând unele lucruri să se petreacă, în final, ele să n-or să mai fie aşa cum sperai, căci numai Dumnezeu face toate lucrurile frumoase şi la vremea lor.
...învăţă că în faţa unui mormânt, nu mai are nici un sens să încerci să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, că ţi-e dor, că ai nevoie, că vrei să-i fii prieten.
...învaţă ce bine e să fii învăţat corect şi ce rău este să fii învăţat eronat.
...învaţă Psalmul 19 şi apoi Psalmul 119.

luni, 18 noiembrie 2013

Rugăciunea




Rugaţi-vă întotdeauna, în toate împrejurările. Prin rugăciune ne exprimăm dependenţa de Dumnezeu. Neglijarea rugăciunii personale este calea sigură spre faliment total în viaţa unui creştin. Am urmărit drumul mai multor creştini. Am remarcat progresul şi succesul unora şi am deplâns eşecul altora. Într-o mare măsură aceste rezultate s-au potrivit cu stăruinţa sau neglijarea rugăciunii (Mat. 6:6). Începutul lucrării personale a Domnului a fost marcat de rugăciune (Luca 3:21). Lucrarea celor doisprezece a fost precedată de o noapte de rugăciune (Luca 6:12). Lucrarea puternica a lui Dumnezeu în Europa poate fi urmărită până la o întâlnire de rugăciune pe malul unui râu (Fapte 16:13). Ilie s-a rugat cu toată convingerea ca să nu plouă şi nu a fost ploaie timp de trei ani şi jumătate. S-a rugat din nou pentru ploaie şi a plouat (Iacov 5:17). Convertirea a 3000 de suflete a urmat unei întâlniri de rugăciune desfăşurată în zece zile (Fapte 1 şi 2).

Un om al rugăciunii poate ajunge la nişte rezultate măreţe; în timp ce slujitorul lipsit de rugăciune, chiar dacă este capabil, este lipsit de putere şi slab. Un om al rugăciunii are o putere extraordinară. În el însuşi este slab şi lipsit de apărare, dar prin rugăciune el poate să apeleze şi să se bizuie pe resursele Atotputernicului Dumnezeu. Începe şi termină fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune. Vorbeşte-I des. Vorbeşte-I în orice împrejurare. Dacă ai păcătuit, mărturiseşte-I imediat, nu aştepta niciodată. Fă-L pe Dumnezeu prietenul tău zilnic şi asigură-te că Îi spui orice se întamplă – bucuriile şi necazurile tale.

duminică, 17 noiembrie 2013

Iubirea şi iertarea,

Iertând găsesc fericirea,
Acolo,sus pe Stânca Ta.
Acolo-i scrisă nemurirea,
Când pe greşit îl pot ierta.

E greu...s-arunci gândirea,
De clipa când te-ai întristat.
Dar,mult şi dulce e Iubirea,
Acelui...ce toate le-a iertat!

Acum golesc chiar şi durerea,
Vorbindu-i Domnului Isus.
Îndată,El...îmi ia povara,
Apoi mai urc o treaptă-n sus.

Iertând...primesc iubirea,
Când iert pe-acela vinovat.
Văzând în mine fericirea
Că am iertat şi sunt iertat!

Iubirea,precum şi iertarea,
Sunt aşa zis...două surori.
Prin ele noi avem salvarea,
De-a zbura în sus spre nori.

Acum deci,soră şi frate,
De mai eşti azi... supărat.
Hai,lasă...uită-le pe toate
Şi fii cu toţii...împăcat!

vineri, 15 noiembrie 2013

Isuse, tu esti pacea mea

Isus izvor sublim de sfanta mangaiere,
In ceasul greu de incercari si-n clipe de durere,
Isuse, tu esti stanca mea cand sunt fricos si tremur
Cetate-n care m-am ascuns in zile de cutremur.

Isuse, tu esti pacea mea si-a inimii comoara,
Din clipa cand mi-ai ridicat a inimii povara.
Esti sfanta stea ce-mi luminezi in nopti cu vijelie, 
Si soare sfant ce ma-ncalzesti in zi de veselie.

Esti Painea care ma hranesti, duhovniceasca mana,
Balsamul ce mi-a vindecat a sufletului rana,
Isuse scump, Isus iubit, dumnezeiasca apa,
In care sufletul trudit se spala si se-adapa.

Esti trandafir, esti sfantul crin, parfum din flori divine,
Sub crucea Ta ma plec, ma-nchin, esti totul pentru mine.
Invata-ma un cantec nou ce nimenea nu-l stie,
Ca pentru tot ce mi-ai facut, sa-ti cant o vesnicie.

joi, 14 noiembrie 2013

Totul este posibil cu Dumnezeu.

Ieremia 32,27b: Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?
Dumnezeu pune întrebarea pentru a ne pune pe gânduri. În versetul 17 ni se răspunde deja la întrebare:
Ieremia 32,17:
Ah, Doamne, Dumnezeule, iată Tu ai făcut cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins, nimic nu este de mirat din partea Ta!
Totul este posibil cu Dumnezeu.
 Nimic nu este prea greu pentru El.
 Dar Îl putem mărgini prin ceea ce poate face în viaţa noastră.
Cum Îl mărginim pe Dumnezeu:
 prin faptul că nu cerem.
Iacov 4,2b:
Şi nu aveţi pentru că nu cereţi;
Mulţi îşi doresc diferite lucruri, dar nu se roagă pentru ele.
Schimbă-ţi dorinţele în rugăciuni.
Chiar dacă Dumnezeu ştie dinainte ce vom cere, doreşte totuşi ca să le cerem.
Cum ar putea El să răspundă la rugăciuni pe care nu le-am făcut niciodată?!?
Matei 7,7-11:
Cereţi, şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!
Căci orişicine cere, capătă, cine caută, găseşte, şi celui ce bate, i se deschide.
Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pîine, să-i dea o piatră?
Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
Deci, dacă voi, cari sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Mulţi creştini sunt ca şi fiul mai mare din parabola fiului risipitor.
 De fapt au acces la toată moştenirea, tot ceea ce este a Tatălui,este şi a lor, dar ei nu cer nimic din acestea.
prin faptul că cerem prea puţin.
Cîteodată creştini se comportă ca şi sardinele mici din ocean, care beau doar foarte puţin, de teamă că pot seca oceanul, dacă beau prea mult.
Cîteodată ne rugăm aşa de puţin, facem rugăciuni aşa mici, încît le putem şi da răspuns…
Dumnezeu, prin cuvîntul Său, a pus în mişcare galaxii. El gîndeşte altfel decît noi.
 Problema noastră pentru El nu este problemă.
 Cererile noastre sunt expresia credinţei noastre.
Trebuie doar să credem în puterea lui Dumnezeu.
Vestea cea bună este: credinţa noastră poate creşte.
 Credinţa vine prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar ca şi muşchii, creşte doar dacă îl folosim şi îl antrenăm.
Vei fii uimit cât de mult va creşte credinţa ta, când începi să o foloseşti.
prin gândurile noastre.
Psalm 78,41-43:
Da, din nou şi din nou L-au ispitit pe Dumnezeu şi au necinstit pe Sfântul lui Israel.
Nu şi-au mai adus aminte de puterea Lui, de ziua când i-a eliberat de duşman,
de semnele pe care le-a făcut în Egipt şi de minunile Lui din câmpia Ţoan:
De aceea iudeii sărbătoreau paştele, şi noi cina Domnului, pentru a ne aminti de aceasta.
Mt 16,9-10:

Tot nu înţelegeţi sau nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi ridicat?
Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?
Ucenicii au experimentat înmulţirea de hrană prin propiile lor mâini, şi totuşi Isus trebuia să le aducă aminte de aceasta.
 Dar nici noi nu stăm mai bine aici.
 Adesea trecem printr-o problemă mare.
 Isus ne ajută să trecem prin ea dar noi puţin mai târziu ne preocupăm de alte probleme.
Trebuie să ne amintim de ceea ce Dumnezeu a făcut deja în viaţa noastră.
Aminteşte-ţi problemele şi apoi meditează la Dumnezeu, cum ţi-a ajutat (şi nu altfel). 
Când ne amintim de ceea ce Dumnezeu a făcut deja în trecutul nostru, atunci credinţa noastră creşte pentru prezent şi viitor.
 Dacă Dumnezeu ţi-a putut ajuta odată, El o mai poate face din nou.
Dumnezeu cunoaşte greutăţile tale.
Depărtează lucrurile care Îl mărginesc.

miercuri, 13 noiembrie 2013

Rugăciunea unui părinte...



Doamne, venim astăzi înaintea Ta, şi îţi aducem mulţumire.

 Tu ești mereu cu noi şi îți simțim prezenţa, doresc să ne faci mai buni, să ne ierţi şi să ne întăreşti.
Îţi mulţumesc Doamne pentru toate lucrurile pe care le faci pentru noi, îţi multumesc pentru sănătate, îţi multumesc pentru că  astăzi ne putem închina Ție … te iubesc Tată.
Îţi mulţumesc Doamne pentru tinerii Bisericii, pentru că îşi dedică timpul liber lucrării Tale şi sunt o bucurie pentru noi cei bătrâni, şi pentru întreaga Biserică. 
Te rog să le răsplăteşti truda cu binecuvântările Tale veşnice…să îi ţi aproape de Tine şi să-i întăreşti în credinţă Doamne.
Îţi mulţumesc pentru bătrânii Bisericii Doamne, pentru cei prezenţi şi pentru cei care sunt la casele lor, în boală sau slăbiciuni trupeşti, lasă binecuvântarea Ta peste ei Doamne…
îţi aşteptăm venirea, aşteptăm îndeplinirea promisiunilor Tale…
Glorie Ţie…
Doamne acum la sfârşit, rămâi Tu cu fiecare dintre noi, păzeşte-ne pașii noștri azi, ajută-ne să împlinim ce ne înveţi, să Te-ascultăm, să-Ţi semănăm şi să Te iubim cu iubirea cu care Tu ne iubeşti…
Pentru toate îţi mulţumesc Tată, în numele Fiului Tău Isus Hristos şi prin Duhul Sfânt m-am rugat…

Amin.

marți, 12 noiembrie 2013

sa veghem cu grija la alegerile pe care le facem



Dumnezeu a creat pe Adam acolo in gradina Eden. El a pus nume la toate animalele si vietuitoarele care au fost aduse atunci la el. Insa pentru om nu s-a gasit nici un ajutor printre ele si omul s-a simtit singur. Atunci Domnul l-a adormit pe Adam si din coasta sa i-a facut un ajutor potrivit, si acest ajutor a fost numit de barbat, femeie.

Femeia a fost facuta din Adam dar la randul sau si barbatul apare pe lume nascut prin femeie. Si astfel Domnul a creat pentru om un ajutor potrivit. Nu a creat o femeie care sa il tina sub papuc, nici o sclava sau servitoare, ci un ajutor. Acest ajutor poate fi reciproc si foarte pretios in anumite momente ale vietii si creat in asa fel incat in familie sa se poata completa unul pe altul in functie de personalitatea fiecaruia pentru a fi un sprijin atat in situatiile placute cat si in cele mai putin placute.

Astfel putem spune ca femeia poate fi o influenta deosebita in viata barbatului său si in casa in care traieste. Ea poate influenta pozitiv sau negativ viata celor de langa ea si in principal viata sotului sau. Biblia in parcursul istoriei pe care o cuprinde ne arata ca aceste influente au existat inca din cele mai vechi timpuri.

Sarah l-a numit pe Avram domnul ei, si acesta a ramas domnul ei pana cand ea a trecut la Domnul. Desi la un moment dat Avraam a luat anumite decizii gresite si nu tocmai placute, ea l-a respectat ca sot al ei. El a cerut Sarei sa spuna ca este sora lui, pentru ca era frumoasa si ii era frica sa nu fie omorat din aceasta cauza (Gen.12:13,14) ca ea sa devina libera si astfel sa o poata lua altcineva de nevasta. Insa mai exista si un alt motiv, Sara era frumoasa si poate ca ar fi vrut sa profite un pic de pe urma acestui fapt.

Mical a fost fata cea mai mica a lui Saul. Ea il iubea (1 Sam.18:20,28) pe David. Mai tarziu David ajunge sa fie ginerele imparatului, platind pentru asta un anumit pret. Mical devine sotia lui, insa dupa aceea Saul devine gelos pe David si vrea sa il omoare. Mical afla despre acest lucru ( 1sam.19:11-16) si intr-un mod foarte ingenios il va scapa pe David de Saul. Astfel ea ii scapa viata lui David si are o influenta deosebita in viata sa. Acest lucru se arata prin faptul ca peste aproximativ zece ani, cand el va ajunge imparat peste Israel, isi va cauta sotia, adica pe Mical (2 Sam.3:14), care intre timp fusese data de tatal sau Saul unui alt barbat pe nume Pelti (1 Sam.25:44). Ea este adusa inapoi la David si barbatul sau Pelti plange dupa ea (2 Sam. 3:16). Dar timpul care a trecut isi va spune cuvantul si ea nu va mai fi aceeasi Mical din tineretea lui David. In timp ce David aduce chivotul Domnului in oras si va juca din rasputeri inaintea lui, Mical nu isi va mai putea ascunde dispretul pe care il avea pentru David acum, si ii va spune direct in fata acest lucru (2 Sam 6:16, 20 - 23). Domnului, insa, nu i-a placut acest lucru si Mical nu a avut copii pana in ziua mortii ei ca pedeapsa. Lucru care conta foarte mult in acel timp.


Abigail (1 Sam. 25:3), a fost femeia care l-a scapat pe David sa isi faca dreptate cu mana lui. Intr-un timp de lipsa de hrana, sau saracie daca vreti, pentru armata lui David, el a cerut un mic ajutor lui Nabal caruia din cand in cand ii mai pazeau oile (1Sam. 25:4 - 11). Insa acesta si-a impietrit inima si nu a vrut sa le dea nimic. David s-a infuriat cand a auzit acest lucru ( 1 Sam. 25: 13), si a pregatit oamenii pentru a merge peste el acasa. Dar Abigail nevasta lui Nabal care a auzit de la slujitorii sai ce se intampla a inteles ce va face David si a adunat multe bucate si i-a iesit acestuia inainte (1 Sam. 25: 14 - 35). O femeie inteleapta care l-a ajutat pe David sa nu faca rau. Cand barbatul ei a aflat insa acest lucru a murit numai de suparare. Insa daca venea David ar fi avut oricum aceasi soarta. Mai tarziu dupa moartea acestuia David va trimite dupa Abigail si o va lua de nevasta.





O alta intamplare interesanta este cea a Deborei (Jud. 4:4-9). In perioada judecatorilor, copii lui Israel au strigat din nou la Domnul si Domnul a vrut sa isi salveze poporul sau prin Barac. Debora (albinuta) proorocita ii spune planul Domnului lui Barac insa acestuia i-a fost frica sa se duca singur ci i-a spus "merg daca vii si tu cu mine". Cuvantul Deborei a fost, " eu vin, dar daca vin biruinta va veni printr-o femeie", si pentru ca Barac a acceptat asa a si fost, pentru ca i-a fost frica sa mearga singur.Acestea au fost o parte din influentele pozitive pe care le pot avea femeile in viata barbatilor.




Dar exista, din pacate, si influente negative pe care acestea le pot avea.


Una din aceste influente este si cea a Izabelei. Biblia ne spune ca Ahab, barbatul Izabelei a venit acasa foarte trist si amarat pentru ca Nabot a refuzat sa ii dea acestuia mostenirea lui care era foarte aproape de casa lui Ahab (1Imparati 21:1-4). Ahab era imparat, dar se pare ca ii placea tare mult gradina lui Nabot desi a spus acestuia ca vrea sa faca altceva din ea. El va admira indelung aceasta gradina, dar nu prea mult pentru ca va apare acolo si Ilie care ii va spune ce hotarare a luat Domnul cu privire la crimele si nedreptatile pe care acesta impreuna cu nevasta lui le-a comis. Deci, vazandu-l asa de trist Izabela ii cere inelul cu stampila regelui si ii garanteaza ca ea ii va obtine aceasta gradina cat se poate de repede (1 Imp. 21: 7-16). Ceea ce a si facut, dar cu multa siretenie, nedreptate si ucidere. Domnului nu i-a placut acest lucru, asa ca daca ei au omorat pe Nabot si au vrut sa ii desfinteze via si Domnul a sters neamul lui Ahab.


O alta influenta negativa, dar nu cu aceleasi urmari este cea din cazul lui Iov. Iov era un om foarte bogat si foarte binecuvantat de Domnul. El era un om "priceput" si avea frica de Domnul (Iov 1:1). Insa la un moment dat Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca printr-o incercare foarte grea (Iov 1:6 - 12). Vazand cat de grea este aceasta incercare sotia lui Iov isi pierde inima si va spune "bleastama pe Dumnezeu si mori" (Iov 2:9) . Iov insa iubea pe Domnul si era destul de matur ca sa recunoasca ce este bine si ce nu este bine sa faca, de aceea el a corectat-o si i-a zis " vorbesti ca o femeie nebuna" (Iov 2:10). Si nu s-a lasat influentat de ceea ce nevasta lui i-a sugerat.


In traditia ebraica se spune despre Eva ca i-a parut foarte rau de greseala pe care a facut-o luand din pomul oprit si ascultand de sarpe. I-a parut rau ca s-a lasat pacalita, si chiar a dorit sa moara de cateva ori. Insa exista si responsabilitatea alegerilor si greselilor pe care le facem. Si au mai existat si alte cateva alegeri in care cel rau a pacalit-o pe Eva chiar si dupa aceea, conform traditiei lor.


De aceea este bine sa fim atenti si sa veghem cu grija la alegerile pe care le facem si influentele pe care le avem asupra celorlalti. Fa bine in jurul tau si mai tarziu te vei bucura ca nu te-ai lasat pacalit(a) de cel rau. Evita sa faci rau si atunci Domnul nu va evita sa te binecuvinteze.

luni, 11 noiembrie 2013

Tu...,


Tu...,
ce citesti,...
sa fii atent,
 Ce scrie-n Noul Testament!...
 Si azi exista farisei... 
Pazeste-te!...
nu fi ca ei! 
Caci astazi,vremuri grele sunt, 
Traim cu toti ,apostazia... 
Caci oamenii iubesc mai mult: 
Placeri,minciuni ...
si erezia. 
Tu ...bob de grau,intre neghine,
 Sa stralucesti,facand doar bine...
 Caci te indeamna Dumnezeu: 
"Sa fii crestin!"...nu fariseu. 
Numele Domnului este un turn tare; 
cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.
Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab,
 un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz,
 un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; 
căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.
 5 pași:
 -Dumnezeu inițiază,
 -omul răspunde, 
-împotrivirile apar,
 -credinciosul perseverează,
 -Domnul binecuvântează. 
De treci prin împotriviri 
– perseverează, 
nu te lăsa, 
lupta-te în duh nu în fire,
 cu armele Domnului nu ale omului,
 și vei vedea cum El te va binecuvânta 
și tot El va nimici, 
bloca,
 încâlci planurile celui rău.
 Uneori chiar dacă ( iubitii frati) vor reuși,
 vei vedea cum Domnul i-a lăsat 
să reușească tocmai pentru a răscumpăra raul în bine,
 și sa-ți dea și mai mult avânt....
 nu te descuraja,
 fiecare picior în fund pe care îl primești acum....
 -e un pas înainte....
De-ar fi să-nvăţ cum să te strig în şoapte
 Când gândul vâsleşte prin mine de cu zor 
Învăluit în dulcele miros al iubirii sfinte 
Nu aş tăcea nici dac-ar fi să mor
 De-ar fi să mă auzi mai stins decât tăcerea
 Fără să ştii că eu sunt cel ce strig 
Aş învăţa din Tine că puterea
 Nu stă mereu la cei care înving 
De-ar fi să poţi vedea cum te vede EL 
Atunci când ard dorinţele-n sufletu-ți firav 
Ai să-nţelegi într-un târziu că aşteptarea 
E viață veșnică, ce te va incununa în vesnicii ..
.strigătul unui nemângâiat....
M-au auzit suspinând, 
dar nimeni nu m-a mângâiat.
 Toţi vrăjmaşii mei, când au aflat de nenorocirea mea,
 s-au bucurat că Tu ai adus-o; 
dar vei aduce, 
vei vesti ziua când şi ei vor fi ca mine.
Curăță câmpul, ca să aibă loc să aterizeze îngeri.
 Am învățat că totul are un răspuns,
 un ecou, 
un efect. 
Iubești - 
vei fi iubit; 
dăruiești - 
vei primi; 
întrebi - 
ți se va răspunde;
 ceri -
 și ți se va da.... 
Mi-am dăruit cuvintele de iubire și mă așteptam la un ecou. 
oare va veni acest ecou al iubirii? 
Cred ca Dumnezeu strange cu grija fiecare lacrima a celor credinciosi,
 fiecare cuvant din rugaciunile celor pe care ii iubeste, 
ca niste margaritare de mare pret, 
pentru ca mai apoi sa le transforme in rauri de binecuvantare 
pe care sa le verse peste copii Lui, 
ca sa-Si arate dragostea fata de cei ce chiama Numele Lui dintr-o inima curata.
Tu numeri pasii vietii mele de pribeag; 
pune-mi lacrimile in burduful Tau: 
nu sunt ele scrise in cartea Ta? 
-Psalmul 56:8