El va izbăvi pe săracul care strigă,

Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor. Psalmul 72.12
Săracul strigă; de altfel, ce ar putea face?
Strigătul lui este auzit de Dumnezeu; ce-i trebuie mai mult?
Acela dintre cititori care este sărac, sa strige la El;prin aceasta va arăta înţelepciune.
Nu strigaţi la urechile prietenilor voştri, căci chiar dacă ar putea să vă ajute, ei vor face aceasta numai dacă Domnul le va pune pe inimă.
Cel mai sigur este să mergeţi direct la Dumnezeu, strigând. Acela care aleargă drept spre ţintă e cel mai bun alergător.
Alergaţi la El şi nu la alte mijloace.
Vai! zici tu, eu nu am nici prieteni, nici ajutor.
Cu atât mai bine;
te poţi baza pe Domnul de doua ori
-ca unul fără mijloace şi fără ajutor.
Pentru nevoia ta dublată, să faci o îndoită rugăciune.
Chiar pentru nevoile trecătoare poţi să aştepţi toate de la Dumnezeu, căci El îngrijeşte de copiii Săi în toate privinţele.
Cât pentru nevoile spirituale, care sunt cele mai însemnate dintre toate, Domnul va auzi strigătul tău, te va izbăvi şi te va ajuta.
Prietene sărac, încearcă-L pe Dumnezeul tău bogat.
Tu, care eşti fără ajutor, sprijineşte-te pe ajutorul Lui.
Ştiu că El nu m-a uitat niciodată pe mine şi sunt sigur că nu te va uita nici pe tine.
Vino ca un cerşetor şi Dumnezeu nu va refuza să te ajute. Isus este împărat şi El nu te va lăsa sa pieri.

Dragostea adevărată

Dragostea este:

- O cană de apă rece dăruită unui drumeţ venit de departe;

- Un trandafir care trebuie udat, să nu se ofilească;

- Să-ţi dai viaţa pentru aproapele tău, chiar dacă acesta îţi este duşman;

- Binele pe care îl oferi celui care îţi face rău;

- Ultimii bănuţi pe care-i pui în coşul de colectă la biserică;

- Cuvântul pe care înţelepciunea omenească nu stie să-l descrie;

- Iubirea oferită celui căruia tu îi eşti indiferent;

- Tot ce omul nu poate să împlinească deplin în viaţa lui.

Dragostea NU este:

- un sentiment de pasiune trecătoare;

- un bănut aruncat din milă unui cerşetor;

- promisiuni pe care nu le împlineşti;

- adevarul scos la iveală, care condamnă pe aproapele tău;

Dragostea adevărată dăruieşte, gândeşte, iubeşte, binecuvântează, slujeşte, ascultă, se jertfeşte, ea este Dumnezeu.

mereu ai fost aici.. iarta-ma!

Numai rareori, cand singura fiind zabovea in fata oglinzii

-privirea obosita o trimitea cu gandul mai adanc decat in apele dreptunghiului care-i reflecta chipul, in interiorul tulbure al fiintei ei...

inca mai credea ca totul depinde de taria, de dorinta ei, de ambitia si de inteligenta proprie...

  Sunt anumite clipe grele ale vietii in care izbucneste inauntrul fiecaruia nevoia de a avea pe cineva alaturi.

 Cu astfel de clipe se confruntase atunci, insa toti, chiar si aceia care marturisisera ca ar fi in stare sa faca orice pentru ea, toti erau departe, indiferenti, preocupati doar de propriile lor "modele"...
 De ce nu-si punea frau izvorului de lacrimi care tasnea din inima ei , spunandu-si in gand, daca nu avea curaj cu voce tare:

     -   Singura trebuie sa ma ridic..

singura trebuie sa merg mai departe?

 De ce? 

Si aici nu era vorba doar de un simplu  model pierdut: 

   -era insusi modelul vietii ei. 

Ea era infranta si de data aceasta avea nevoie de altcineva sa o ridice..

Dar de cine?

 Stia cine!..

Nu era prima data, mai cazuse si El a fost acolo, a luat-o de mana si a ridicat-o!
 Off..

degeaba cauta la oameni..

sunt ca si ea..

raman fara resurse..

avea nevoie de El!

 poate mai mult decat isi inchipuia. 

Ahh..

atat de dezamagita ca a incercat ea  prin propriile puteri totul..

cat gresise!!!
Doamne, erai mai aproape decat credeam..

mereu ai fost aici.. iarta-ma!

când eşti singur în cuptorul încercării....

Testul uceniciei are loc atunci când toate proptelele vieţii sunt luate şi rămâi singur cu credinţa pe care o ai în Dumnezeu.

Atunci când eşti singur în cuptorul încercării se poate vedea prezenţa sau lipsa unui caracter integru, care nu se compromite.

Cu privire la viaţa noastră, Dumnezeu nu este limitat decât de ceea ce noi vrem să-I dăm Lui.

El  nu este limitat de câtă binecuvântare să ne dea, doar noi îl condiţionăm în funcţie de ascultarea noastră de cuvântul Său, care este o aducere aminte a minunilor Lui.

După ce am devenit ce trebuie, adică iertaţi şi mântuiţi, putem să rodim roada pe care Dumnezeu o aşteaptă de la noi.

Atunci vom avea parte de o minune care nu s-a mai întâmplat şi nici nu se va mai întâmpla niciodată.

Această minune va fi Răpirea Bisericii la Cer, adică a credincioşilor care-L iubesc pe Dumnezeul minunilor. Ei vor fi schimbaţi  într-o clipeală într-un trup de slavă, care se va înălţa la Cer pentru a fi veşnic cu Acela care este cu adevărat Bun.

  Amin

de ce se intampla atatea lucruri?

Ma intreb de ce unii oameni isi doresc atat de mult sa fie iubiti, pe cand altii sunt asa de reci, de nepasatori, trecand cu usurinta peste orice lucru important....

ma intreb de ce astazi, sentimentele sunt intelese ca fiind demodate, luate in ras de cei mai multi, fiind mai ades considerate doar obiecte de arta, sau o adiere de vant?..

Si de cele mai multe ori ma intreb de ce unor oameni intotdeauna le este bine, niciodata nu le lipseste un ban de buzunar, iar altora care cauta sa fie buni cu toata lumea, sa ajute, de cele mai multe ori, duc o viata grea, nefiind nimeni care sa-i ajute....

de ce dorinta de a mangaia pe cei cazuti, de a-i ridica, si dorinta de a ajuta pe altii, este vazuta ca fiind o nedreptate, sau un copil care nu are ce sa imbrace la scoala, ci poate este imbracat numai cu aceeasi uniforma de cel mult 3 ani de zile, este batjocorit sau aratat cu degetul de colegii lui, de multe ori ma intreb continuu, 

de ce...se intampla atatea lucruri pe care nu le inteleg, si nu stiu daca vreodata le voi intelege...

Mi-am dat seama ca daca trec printr-o suferinta, acest lucru nu se intampla pentru ca eu sa cad acolo de unde sa nu ma mai ridic, ci doar pentru ca sa ma intaresc si mai mult in credinta, fiindca odata cu suferinta mea, voi primi putere sa ies din ea sa o trec cu bine...Si de cate ori vreau sa ma plang de orice lucru marunt, sau mai dificil, incerc sa inteleg ca exista oameni care o duc mult mai rau, car si-ar dori sa primeasca toate binecuvantarile pe care le primesc eu, apoi imi dau seama ca sunt cu adevarat fericit, fiindca fericirea mea nu sta in tot ceea ce am sau in ce mi se intampla, ci doar in ceea ce eu sunt cu adevarat. 

Mi-am dat seama ca a cauta binele celor din jur, chiar si la locul de munca, a fi exemplu daruind din tot ce pot sa am mai bun, daruind dragoste si afectiune, pot deveni fericit, chiar daca niciodata nu voi primi in schimb nimic.

Apoi mi-am mai dat seama ca exista inimi care au cu adevarat nevoie de sprijin, de ajutor , mult mai mult decat as avea eu.

 Ajutand pe acesti oameni, eu voi deveni mult mai fericit, mult mai binecuvantat. 

Dar mi-am dat seama ca dincolo de toate aceste lucruri trecatoare, Dumnezeu e cu mine, si orice s-ar intampla in viata mea, eu sunt in siguranta, indiferent de imprejurari.

sa veghem cu grija la alegerile pe care le facem

Dumnezeu a creat pe Adam acolo in gradina Eden. El a pus nume la toate animalele si vietuitoarele care au fost aduse atunci la el. Insa pentru om nu s-a gasit nici un ajutor printre ele si omul s-a simtit singur. Atunci Domnul l-a adormit pe Adam si din coasta sa i-a facut un ajutor potrivit, si acest ajutor a fost numit de barbat, femeie.

Femeia a fost facuta din Adam dar la randul sau si barbatul apare pe lume nascut prin femeie. Si astfel Domnul a creat pentru om un ajutor potrivit. Nu a creat o femeie care sa il tina sub papuc, nici o sclava sau servitoare, ci un ajutor. Acest ajutor poate fi reciproc si foarte pretios in anumite momente ale vietii si creat in asa fel incat in familie sa se poata completa unul pe altul in functie de personalitatea fiecaruia pentru a fi un sprijin atat in situatiile placute cat si in cele mai putin placute.

Astfel putem spune ca femeia poate fi o influenta deosebita in viata barbatului său si in casa in care traieste. Ea poate influenta pozitiv sau negativ viata celor de langa ea si in principal viata sotului sau. Biblia in parcursul istoriei pe care o cuprinde ne arata ca aceste influente au existat inca din cele mai vechi timpuri.

Sarah l-a numit pe Avram domnul ei, si acesta a ramas domnul ei pana cand ea a trecut la Domnul. Desi la un moment dat Avraam a luat anumite decizii gresite si nu tocmai placute, ea l-a respectat ca sot al ei. El a cerut Sarei sa spuna ca este sora lui, pentru ca era frumoasa si ii era frica sa nu fie omorat din aceasta cauza (Gen.12:13,14) ca ea sa devina libera si astfel sa o poata lua altcineva de nevasta. Insa mai exista si un alt motiv, Sara era frumoasa si poate ca ar fi vrut sa profite un pic de pe urma acestui fapt.

Mical a fost fata cea mai mica a lui Saul. Ea il iubea (1 Sam.18:20,28) pe David. Mai tarziu David ajunge sa fie ginerele imparatului, platind pentru asta un anumit pret. Mical devine sotia lui, insa dupa aceea Saul devine gelos pe David si vrea sa il omoare. Mical afla despre acest lucru ( 1sam.19:11-16) si intr-un mod foarte ingenios il va scapa pe David de Saul. Astfel ea ii scapa viata lui David si are o influenta deosebita in viata sa. Acest lucru se arata prin faptul ca peste aproximativ zece ani, cand el va ajunge imparat peste Israel, isi va cauta sotia, adica pe Mical (2 Sam.3:14), care intre timp fusese data de tatal sau Saul unui alt barbat pe nume Pelti (1 Sam.25:44). Ea este adusa inapoi la David si barbatul sau Pelti plange dupa ea (2 Sam. 3:16). Dar timpul care a trecut isi va spune cuvantul si ea nu va mai fi aceeasi Mical din tineretea lui David. In timp ce David aduce chivotul Domnului in oras si va juca din rasputeri inaintea lui, Mical nu isi va mai putea ascunde dispretul pe care il avea pentru David acum, si ii va spune direct in fata acest lucru (2 Sam 6:16, 20 - 23). Domnului, insa, nu i-a placut acest lucru si Mical nu a avut copii pana in ziua mortii ei ca pedeapsa. Lucru care conta foarte mult in acel timp.


Abigail (1 Sam. 25:3), a fost femeia care l-a scapat pe David sa isi faca dreptate cu mana lui. Intr-un timp de lipsa de hrana, sau saracie daca vreti, pentru armata lui David, el a cerut un mic ajutor lui Nabal caruia din cand in cand ii mai pazeau oile (1Sam. 25:4 - 11). Insa acesta si-a impietrit inima si nu a vrut sa le dea nimic. David s-a infuriat cand a auzit acest lucru ( 1 Sam. 25: 13), si a pregatit oamenii pentru a merge peste el acasa. Dar Abigail nevasta lui Nabal care a auzit de la slujitorii sai ce se intampla a inteles ce va face David si a adunat multe bucate si i-a iesit acestuia inainte (1 Sam. 25: 14 - 35). O femeie inteleapta care l-a ajutat pe David sa nu faca rau. Cand barbatul ei a aflat insa acest lucru a murit numai de suparare. Insa daca venea David ar fi avut oricum aceasi soarta. Mai tarziu dupa moartea acestuia David va trimite dupa Abigail si o va lua de nevasta.





O alta intamplare interesanta este cea a Deborei (Jud. 4:4-9). In perioada judecatorilor, copii lui Israel au strigat din nou la Domnul si Domnul a vrut sa isi salveze poporul sau prin Barac. Debora (albinuta) proorocita ii spune planul Domnului lui Barac insa acestuia i-a fost frica sa se duca singur ci i-a spus "merg daca vii si tu cu mine". Cuvantul Deborei a fost, " eu vin, dar daca vin biruinta va veni printr-o femeie", si pentru ca Barac a acceptat asa a si fost, pentru ca i-a fost frica sa mearga singur.Acestea au fost o parte din influentele pozitive pe care le pot avea femeile in viata barbatilor.




Dar exista, din pacate, si influente negative pe care acestea le pot avea.


Una din aceste influente este si cea a Izabelei. Biblia ne spune ca Ahab, barbatul Izabelei a venit acasa foarte trist si amarat pentru ca Nabot a refuzat sa ii dea acestuia mostenirea lui care era foarte aproape de casa lui Ahab (1Imparati 21:1-4). Ahab era imparat, dar se pare ca ii placea tare mult gradina lui Nabot desi a spus acestuia ca vrea sa faca altceva din ea. El va admira indelung aceasta gradina, dar nu prea mult pentru ca va apare acolo si Ilie care ii va spune ce hotarare a luat Domnul cu privire la crimele si nedreptatile pe care acesta impreuna cu nevasta lui le-a comis. Deci, vazandu-l asa de trist Izabela ii cere inelul cu stampila regelui si ii garanteaza ca ea ii va obtine aceasta gradina cat se poate de repede (1 Imp. 21: 7-16). Ceea ce a si facut, dar cu multa siretenie, nedreptate si ucidere. Domnului nu i-a placut acest lucru, asa ca daca ei au omorat pe Nabot si au vrut sa ii desfinteze via si Domnul a sters neamul lui Ahab.


O alta influenta negativa, dar nu cu aceleasi urmari este cea din cazul lui Iov. Iov era un om foarte bogat si foarte binecuvantat de Domnul. El era un om "priceput" si avea frica de Domnul (Iov 1:1). Insa la un moment dat Domnul a ingaduit ca Iov sa treaca printr-o incercare foarte grea (Iov 1:6 - 12). Vazand cat de grea este aceasta incercare sotia lui Iov isi pierde inima si va spune "bleastama pe Dumnezeu si mori" (Iov 2:9) . Iov insa iubea pe Domnul si era destul de matur ca sa recunoasca ce este bine si ce nu este bine sa faca, de aceea el a corectat-o si i-a zis " vorbesti ca o femeie nebuna" (Iov 2:10). Si nu s-a lasat influentat de ceea ce nevasta lui i-a sugerat.


In traditia ebraica se spune despre Eva ca i-a parut foarte rau de greseala pe care a facut-o luand din pomul oprit si ascultand de sarpe. I-a parut rau ca s-a lasat pacalita, si chiar a dorit sa moara de cateva ori. Insa exista si responsabilitatea alegerilor si greselilor pe care le facem. Si au mai existat si alte cateva alegeri in care cel rau a pacalit-o pe Eva chiar si dupa aceea, conform traditiei lor.


De aceea este bine sa fim atenti si sa veghem cu grija la alegerile pe care le facem si influentele pe care le avem asupra celorlalti. Fa bine in jurul tau si mai tarziu te vei bucura ca nu te-ai lasat pacalit(a) de cel rau. Evita sa faci rau si atunci Domnul nu va evita sa te binecuvinteze.

Pribegeam candva departe...

Pribegeam candva departe...
Ratacind pe cai, in noapte
Dar Tu, Doamne, m-ai iubit,
M-ai salvat, Isus de moarte

Ce-ai gasit, Doamne, la mine...
N-am nimic bun, nici frumos,
Ai venit din inaltime..
Sa salvezi un pacatos...
Ce-ai gasit, Doamne la mine,
Ca asa mult m-ai iubit..?
Ai lasat chiar slavi divine
Si in brate m-ai primit! (x2)

Intr-o zi, impins de gloate,
Te-am vazut cu crucea in spate..
Si-am strigat, in rand cu toti:
''Sa Fii astazi dat la moarte!''
Cand ceream cu ura osanda
De sub Fruntea-Ti sangeranda...
Ma chemau doi Ochi senini
Si-o Privire-atat de blanda...

Ce-ai gasit, Doamne, la mine...
N-am nimic bun, nici frumos,
Ai venit din inaltime..
Sa salvezi un pacatos...
Ce-ai gasit, Doamne la mine,
Ca asa mult m-ai iubit..?
Ai lasat chiar slavi divine
Si in brate m-ai primit! 

Plang de-atunci si mi-e rusine...
Si Te caut mereu, Straine...
Caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor...
Sa ma iei, Isus, la Tine!
N-as putea, o, Sfinte Tata...
Sa iti rasplatesc vreodata
Dragostea Ta, Doamne Bun,
Poate niciodata..

Ce-ai gasit, Doamne, la mine...
N-am nimic bun, nici frumos,
Ai venit din inaltime..
Sa salvezi un pacatos...
Ce-ai gasit, Doamne la mine,
Ca asa mult m-ai iubit..?
Ai lasat chiar slavi divine
Si in brate m-ai primit!

Ce-ai gasit, oare la mine...
N-am nimic bun, nici frumos,
Ai venit din inaltime
Sa salvezi un pacatos.
Ce-ai gasit, Doamne la mine
Ca asa mult m-ai iubit...?
Ai lasat chiar slavi divine
Si in brate m-ai primït!

Noi nu suntem niciodată singuri

Geneza 15:17-19

După ce a asfinţit soarele s-a făcut un întuneric adânc; şi iată că a ieşit un fum ca dintr-un cuptor şi nişte flăcări au trecut printre dobitoacele despicate. În ziua aceea, Domnul a făcut un legământ cu Avram şi i-a zis: „Seminţei tale îi dau ţara aceasta.
Avraam era puţin îngrijorat.

Mie nu-mi place când noi citim Biblia şi nu folosim de loc imaginaţia noastră, şi nu ne punem noi în locul personajelor despre care citim. 

Citim despre Avraam că :

Dumnezeu l-a chemat din ţara sa, din familia sa din poporul său… şi apoi în versetul următor, citim că Avraam a plecat, şi noi credem că plecarea lui Avraam a fost chiar atât de uşoară. 

Nici nu ne trece prin minte că Avraam o fi avut şi el dubiile sale, luptele sale, poate chiar nesiguranţele sale. 

Dicuţii cu soţia sa, Sara, sau cu neamurile sale.

Acestea l-or fi făcut lunatic, i-or fi zis că poate şi-a pierdut minţile. 

Avraam a trebuit să învingă anumite dubii, inerente fiinţei umane.

Citim apoi că Avraam a crezut pe Dumnezeu şi lucrul acesta i-a fost socotit neprihănire. 

Ce uşor a fost ca Avraam să creadă!

Dar mie de ce-mi vine atât de greu? 

De ce trebuie să mă lupt să cred? 

Şi eu am exemplele trecuţilor titani ai credinţei, ca Avraam, şi am Cuvântul lui Dumnezeu şi tot am lupte! 

Dar Avraam care nu a avut Cuvântul şi nici predecesori ai credinţei, oare i-a venit uşor să creadă? 

Nu ştiu, întreb şi eu.

Dar nu-mi place să cred că istorisirile din Biblie s-au întâmplat în timpul scurt în care le citim noi (pe parcursul a cinci minute) şi că oamenii respectivi nu au avut de luat deciziile lor cum trebuie să le iau şi eu pe ale mele, din mijlocul unor lupte, dubii, nesiguranţe şi incertitudini. Mai ales că ştiu că de câte ori trebuie să iau o decizie, apar cel puţin două-trei variante care par toate la fel de bun.

Prin capitolul 15 din Geneza citim că după câţiva ani de aşteptare a împlinirii făgăduinţei lui Dumnezeu, Avraam a întrebat din nou pe Domnul: 

Prin ce voi cunoaşte că voi stăpâni ţara asta despre care îmi vorbeşti tu? 

Cu alte cuvinte, dă-mi o dovadă, un semn.

Fă un legământ cu mine. 

Şi Domnul este de acord.

Avraam va lua dobitoacele cerute de Domnul, le va omorî şi va face din corpurile lor un fel de culoar prin care, cei doi care vor încheia legământul, Dumnezeu de la un capăt şi Avraam de la celălalt vor înainta unul spre altul, strigând: 

cum s-a despicat trupul acestor animale, aşa să fie despicat trupul meu dacă nu-mi voi ţinea legământul!
Avraam a aşteptat la un capăt, probabil ca Dumnezeu să facă primul pas.

Dar de la capătul Domnului nu se auzea nimic.

Avraam era obosit, a adormit. 

La un moment dat Domnul a trecut printre animale de unul singur, încheiand parcă un legământ unilateral cu Avraam.

Apoi a reafirmat clauza legământului: 

ţara aceea va fi a seminţei lui Avraam
Întâmplarea aceasta mă aduce la ceea ce vreau să spun.

 Dumnezeu nu ne va cere niciodată să facem ceva singuri, de noi înşine. 

Nu este ca şi cum noi ne facem partea noastră, şi Dumnezeu îşi face partea Sa, şi astfel noi ne întâlnim undeva la mijloc… 

ei bine, poate că Dumnezeu face mai mult că El e mai mare şi mai tare!

Am auzit prin popor expresia care nu-i adevărată:

 fă un pas către Domnul şi El va face doi către tine.

E adevărat că Biblia spune: 

Iacov 4:8

 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi.

Dar noi nu putem face nimic de la noi înşine!

Ba mai mult Profetul vede situaţia în felul acesta: 

Isaia 26:12

 Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

 Tot ce facem noi, este făcut prin puterea Domnului. 

El nu ne cere ceva ce nu va face El prin noi, ceva ce nu cere de la Sine!

 Când ne cere ceva, El ştie că El va trebui să facă prin noi.

 Când ne cere să fim sfinţi, El ştie că El va fi sfinţirea noastră!

Când ne cere să fim înţelepţi, El ştie că El va fi înţelepciunea noastră! 

1 Corinteni 1:30

Şi voi, prin El, Sunteţi în Hristos Isus. 

El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.

Noi nu putem atinge aceste stări fără ca Christos să-şi trăiască viaţa Sa în noi!

 De aceea ne-a promis El că va fi cu noi în fiecare zi, până la sfârşitul veacului!

 Noi nu suntem niciodată singuri, lăsaţi de capul nostru, ca să ne zbatem noi să facem, să împlinim ceva în puterea şi capacitatea noastră.

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare

ce mai faci?

Iată o întrebare obişnuită la care se răspunde într-un fel nu mai puţin banal: „Bine, mulţumesc“. Chiar dacă nu merge totul aşa de bine, omul ascunde sub un astfel de răspuns multe lucruri, realităţi, pe care doreşte să nu le ştie nimeni. Probabil, şi tu ai spus de multe ori aceste cuvinte.
Dar dacă Dumnezeu îţi pune această întrebare, vei putea răspunde că totul este bine? În plan profesional, familial şi mai cu seamă în cugetul tău este cu adevărat totul bine? Eşti tu fericit, fără teamă de viitor, fără groază de moarte şi de ceea ce urmează după ea? De data aceasta nu poţi să te strecori cu un răspuns şovăielnic. Dumnezeu este Cel ce întreabă şi nu Se va lăsa înşelat, pentru că El este Lumină şi ştie totul despre tine. Mai mult chiar, El Se interesează de tine, pentru că vrea ca tu să moşteneşti viaţa veşnică. Recunoaşte în mod deschis că ai trăit fără Dumnezeu, urmând propria ta voinţă. Mărturiseşte-i Mântuitorului tot ce apasă pe sufletul tău. Bizuie-te pe lucrarea de la cruce a Mântuitorul, pentru a pune totul în rânduială pentru timp şi veşnicie. Atunci vei putea spune un sincer: „Bine, mulţumesc“.