duminică, 27 iunie 2010

promisiunea dimineţii....


Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: "nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi."Evr 13:5

Să fii tu însuţi în tot ce gîndeşti, afirmi şi întreprinzi.


Să nu emiţi niciodată opinii de genul: sunt gras, slab, urât îmbrăcat, sărac etc, căci trimiţi către tine sau catre alţii energii şi informaţii negative ce au ca rezultat ca ei vor gândi la fel despre ei însăşi ori despre altii şi ceea ce vor gândi nu va întârzia să se materializeze. Sub nici un motiv să nu spui cuiva: eşti leneş, eşti prost, eşti nemernic, nu eşti bun de nimic etc., fiindcă toate acestea creează sau amplifica în el cusurul ce i se reproşează.
Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa părinţilor, rudelor, a dori răul oamenilor apropiaţi.
Sinceritatea este cheia. Să cauţi să exprimi mereu, prin cuvînt, numai ceea ce simţi şi crezi din tot sufletul că este adevărat. Să alegi să faci numai ceea ce este în deplin acord cu idealul tău.  Iar ca să ajungi la asta, trebuie să cauţi permanent să te cunoşti pe tine insati/însuţi, să-ţi clarifici idealul, să renunţi la ideile inutile şi dăunătoare, cu alte cuvinte să devii mereu mai înţelept. Este cea mai mare realizare a vieţii unui om, pe care o poate comunica apoi şi celor din jur, chiar fără cuvinte, numai prin ceea ce este.

sâmbătă, 26 iunie 2010

din flacăra iubirii sfinte...

Să ştii să suferi cu tărie sfântă
Torturi, anchete, lanţuri şi blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ţi sângeră şi geme.

Să ştii să uiţi jignirile nedrepte
Şi condamnarea judecăţii crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Şi aurori să-ţi fluture pe frunte.

Să ştii să rabzi când te loveşte soarta
Şi în adânc te macină mânia,
De vrei să-ţi fie liberă ţinuta
Şi fără de prihană bucuria.

Să ştii să ierţi, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăşte din Golgota vieţii,
De vrei să cucereşti nemărginirea,
Purificându-ţi lacrima tristeţii.

Să ştii să te ridici deasupra urii,
De vrei să înfrângi prăpăstii şi jivine
Punând de-a pururi stavilă naturii
Şi steaguri de lumini având cu tine.

marți, 22 iunie 2010

Cuvintele pot vindeca...


Iubirea e cuvântul care se apropie foarte mult de cuvântul Dumnezeu ca influenţă vibratorie şi se cunoasc mii de vindecări, care au fost realizate prin folosirea lui.Orice boală cunoscută cedează locul puterii sau puterii iubirii pe care o emitem. Noi putem influenţa în mod subtil pe cei aflaţi în preajma noastră, prin energia pozitivă sau negativă pe care o emitem. Gândurile şi sentimentele negative sunt asemenea unor arme puternice care pot cauza pagube considerabile.
Dacă urâm pe cineva din adâncul inimii şi trimetem spre el gânduri negative putem contribui la distrugerea lui ceea ce este un mare păcat înaintea Domnului.
Să evităm permanenta emiterea de gânduri de vibraţie joasă ca: gânduri de ură, invidie şi de răzbunare. Cuvintele sunt cărţile noastre de vizită în plan subtil. Cu cât cuvintele sunt mai alese şi mai înalt vibraţionale, cu atât cel care le utilizează e un spirit evoluat, o fiinţă de înaltă vibraţie spirituală.
Cuvintele de vibratie joasa:
Cu cât vibraţia cuvintelor e mai joasă cu atât fiinţa care se manifestă astfel dovedeşte că e un spirit involuat, un om de vibraţie joasă. O vibraţie joasă înseamnă o funcţionare la nivel coborît a celui care o are. Vibraţia joasă se recunoaşte după starea pe care ţi-o dă: de tensiune, de teamă, de boală, de nemulţumire, de nefericire. Omul devine astfel o victimă sigură a energiilor de vibraţie joasă pe care le emite.
Majoritatea oamenilor nu fac decât să critice şi să blesteme pe cei care îi guvernează.
Sub influenţa acestor gânduri negative şi rău făcătoare guvernanţii sunt împinşi să ia decizii greşite pentru ţară şi greşelile lor cad asupra întregului popor.
Iată deci ce forţă distructivă se poate realiza atunci când oamenii gândesc negativ, în mod colectiv, la o anumită persoană.

luni, 21 iunie 2010

Căt de important este să înţelegem ce este cuvântul şi ce putere are el.

Cuvintele celor răi sunt nişte curse ca să verse sânge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte
Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie
Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă!
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele
Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă până în fundul măruntaielor..Întreaga lume poate să bârfească în legătură cu noi, însă dacă noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la bârfe. Dacă cineva ne trimite în mod intenţionat o emoţie otrăvită, dar noi nu o luăm la modul personal, ea nu ne va afecta.Când omul nu acceptă emoţia otrăvită aceasta se întoarce asupra celui care a trimis-o şi-l afectează direct. Gândul şi cuvântul pun în mişcare vibraţiile ce se propagă în cercuri din ce în ce mai mari, până ce îmbrăţişează întregul univers, după care ele se întorc la noi tot atât de sigur ca atunci când le-am emis. Gândul e o energie pură, care nu moare niciodată. Să ne ferim mintea de gândurile rele despre ceilalţi şi să ne asumăm întreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gândurilor şi cuvintelor noastre.În cuvinte se află puterea şi energia create de gândire. În ziua în care omul va înţelege că are puterea de a-şi schimba viaţa prin cuvintele create de gândire, atinge maturitatea. Gândurile şi cuvintele sunt nişte transmisii energetice care în funcţie de încărcătura lor, adică de frecvenţa lor joasă sau înaltă, ne pot face rău sau bine.
Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pământ, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.
Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi înăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea.
Când îţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi în adunare. –

duminică, 20 iunie 2010

eşti biruitor când treci prin necaz?

am reţinut din predica de azi:
-ai  tăria şi curajul atunci când tu treci prin necaz,să te rogi nu pentru tine ci,pentru cel ce are un necaz mai mare decât al tău ?!
-exemplul Nazarineanului în grădina Ghetismani :
-......"mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.
.     Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
-„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”

Biruinţa nu e-n săbii, nici în suliţe-nfocate,
Nici în firea răzvrătită şi aprinsă de păcate.
Ea e partea celui care, blând, aşteaptá răbdător,
Dumnezeu să-şi împlinească voia Sa încetişor.

Biruinţa nu-i a morţii. nu-i a molimei de-amiază,
A săgeţilor din goana roibul care nechează;
Biruinţa e credinţa ce-o păstrăm pân' la sfârşit
În Hristos care pnn moarte, moartea-n veci a biruit.

Biruinţa-i calea crucii. e poteca prin prigoană,
Drumul până-n Gheţimane, prin Golgota la coroană.
Dreapta Domnului câştigă biruinţa ne-ndoios:
Biruinţa-i umilinţa şi răbdarea lui Hristos!

destinul tău stă în cuvântul rostit de tine...

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
Cuvântul este puterea prin care noi creem sau distrugem. Cuvântul este darul care vine direct de la Dumnezeu.
 Dacă Dumnezeu a creat lumea după chipul şi asemănarea Lui, înseamnă că omul a căpătat puterea de a creea ca şi Dumnezeu.Noi avem puterea de a crea şi această putere este aşa de mare, încât tot ceea ce credem se poate transforma pentru noi în realitate. Noi ne cream pe noi înşine şi devenim ceea ce credem că suntem.
Cuvântul e puterea pe care o avem de a ne exprima şi de a comunica, de a gândi şi de a crea evenimentele din viaţa noastră. Cuvântul e cea mai puternică unealtă pe care o are omul. Cuvântul reprezintă manifestarea fiinţei noastre spirituale, scânteia divină din interiorul nostru.
Cuvântul nostru poate crea cel mai frumos vis şi realitate, dar poate şi să distrugă tot ce există în jurul nostru. De aceea, folosirea greşită a cuvântului creează iadul pe pământ.
Cuvântul vorbit sau scris este atât de puternic încât un simplu cuvânt poate schimba o viaţă sau poate distruge vieţile a milioane de oameni.
Un cuvânt negativ poate fi un blestem, iar adesea oamenii folosesc cuvântul la fel ca magicienii, blestemându-se inconştient unii pe alţii. Noi îi blestemăm adeseori pe alţii prin părerile care le exprimăm. De exemplu, dacă ne întâlnim cu un prieten şi îi spunem: “ai o paloare pe faţă care se întâlneşte numai la oamenii bolnavi”, dacă el va asculta aceste cuvinte şi va fi de accord cu ele se va putea îmbolnăvi. Aceasta e puterea cuvântului. Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenţi la blesteme si la undele mentale ale altora.Cel mai adesea folosim cuvântul pentru a ne împrăştia emoţiile noastre otrăvite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvântul e cel mai preţios şi mai puternic dar pe care îl are umanitatea, dar noi îl folosim şi împotriva noastră.

Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribilă şi mai puternică este cuvântul nepotrivit care poate să distrugă fără să lase urme.Noi ne atacăm în permanenţă prin cuvinte şi ne omorâm unul pe altul în mod sistematic, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.Bârfa, desi pare atat de inofensiva, ne alterează şi scurtează viaţa, ne distruge fizic şi spiritual, fiindcă în permanenţă ne ruinează sufletul şi trupul.Cu toţii am învăţat cum să bârfim acceptând bârfa altora, socotind că aceasta este o modalitate normală de comunicare. Bârfa a devenit o forma curentă de comunicare în societatea umană.
Bârfa şi gândurile urâte pe care le generează reprezintă un frecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gândit.
De cele mai multe ori noi cream o otravă emoţională proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, îmbătrânesc, îmi cade părul, sunt prost, nu voi fi niciodată perfect, nu voi reusi…etc. Astfel, noi materializăm aceste cuvinte în realitatea noastră sau mai bine zis împotriva noastră.

sâmbătă, 19 iunie 2010

Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

"Minunea lemnului nu stă în faptul că arde, ci în faptul că pluteşte. Poţi să alegi să vezi ce distruge un lucru sau ce îl salvează."
Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe
Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12
Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul
meu. Psalmul 18:28
Odată ce am înţeles ce înseamnă Lumina, nu mai am cum să percep întunericul ca şi o stare bună. Odată ce am văzut sfinţenia lui Dumnezeu nu am cum să mai vreau să stau în păcat. Odată ce am înţeles că El este pacea, nici o altă pace nu mai are sens.
Dacă Lumina m-a luminat, chiar şi în întuneric va veni după mine şi a şi venit. Isus este Lumina, totuşi a coborât până în întuneric după mine şi iată că nici întunericul nu a fost prea întunecos pentru El. Eu sunt în Lumină, chiar dacă păşesc într-un loc întunecos.
Domnul Isus s-a rugat către Tatăl şi a zis:
“Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Ioan 17:15-16
Mă găsesc în întuneric, dar “Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu” şi prin credinţă pot să văd unde merg.  -Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.- 1 Corinteni 9:26

vineri, 18 iunie 2010

bunicii mei şi eu.....

Bunicii mei nici n-au visat vreun kilobyte
şi n-au zâmbit în poze de trei  mega
când au plecat nu se născuse nici un site
şi  nu se vedea prin windows şcoala şi bodega.
Dar de un timp  ne măsurăm în tera
Cu mega, giga, DD RAM
şi crampele se cântăresc cu atmosfera
şi-un giga de manele-i un bairam.
Am inventat măsuri şi medii de stocare
Putem fi noi ori sosii virtuale
Te vezi pe internet la simplă căutare
Cu gânduri şi negânduri vizuale.
Încape viaţa într-un server anonim
Cu index pentru studii şi iubiri trecute
Cu antiviruşi fără de sublim
Codificate bătălii neîncepute.
Noi credem că-am stocat şi îngerii din cer
Pe Dumnezeu Îl faultăm cu skype-ul
Îi facem conturi pe hi5 şi messenger
şi credem că tot noi îi ţinem site-ul.
Dar nu vedem că lumea-i tot mai mică
şi oameni mici ascunşi după nickname

 Ucid cirezile de gânduri fără frică
şi-ncap cu tot ce sunt în doar un frame.
E universul digital o-ntindere pustie?
Sunt rătăciţi navigatorii neştiuţi
Poate că nu, poate că da, cine mai ştie?
Văd prin nisip şi urme de eroi şi pas de sluţi.

(d.ch)

Eu cred că Dumnezeu poate să schimbe un triunghi într-un dreptunghi, deoarece căile Sale sunt nebănuite

Cine este un om înţelept?
Cel care învaţă de la toţi oamenii
Cine este un om puternic?
Cel care învaţă să-şi înfrâneze poftele.
Cine este un om bogat?
Cel care se bucură de ceea ce are
Cine este un om onorat?
Cel care îşi onorează mai întâi aproapele
Fă în aşa fel ca voia Celui Preaînalt să fie voia ta şi atunci El va face ca voia ta să fie şi voia Lui.
Nu cât de mult sau cât de puţin ai te face măreţ, ci cât de mult sau cât de puţin faci cu ceea ce ai.
Dragostea este oarbă când vine vorba de defecte, dar ura este oarbă când vine vorba de virtuţi.
Omul este înţelept doar atâta timp cât caută înţelepciunea. Atunci când se poartă de parcă ar fi găsit-o, devine un nebun.
Învaţă să taci, ca să poţi învăţa să vorbeşti.
Dacă vrei să smereşti pe cineva, smereşte-te pe tine. Dacă vrei să lauzi pe cineva, laudă-L pe Dumnezeu!
Cea mai eficientă cale către pocăinţă este tăcerea, nu postul.
Dacă este bine pentru înţelepţi să tacă, atunci cu cât mai mult este bine pentru un nebun?
Inima şi gura ta ar trebui să fie mereu de acord.
Mai bine să fii coada leilor decât capul vulpilor.
Chiar dacă şansele de a eşua sau de a avea succes sunt egale, de ce să îţi faci griji că vei eşua când poţi să speri că vei avea succes?
Când vei găsi minunea vieţii, îţi va mai rămâne destulă viaţă ca să trăieşti minunat?
.Cine nu Îl poate simţi pe Dumnezeu în orice loc, nu Îl poate simţi în nici un loc.

joi, 17 iunie 2010

emoţiile noastre de toate zilele....

Există mai multe căi de vindecare emoţională care ne sfătuiesc să nu reţinem emoţiile negative înăuntrul nostru, ci, din contră, să le exteriorizăm sub diverse forme,emoţiile constituie cel mai mare ajutor posibil în vindecarea traumelor şi că, atunci când ies la iveală, ele trebuie trăite şi eliminate conştient.
 Emoţiile constituie cel mai mare ajutor posibil în vindecarea traumelor şi că, atunci când ies la iveală, ele trebuie trăite şi eliminate conştient.  
 Eu consider că, reţinând aceste emoţii şi nedorind să ne ocupăm de ele, suntem mânaţi către evenimente neplăcute repetate continuu, din ce în ce mai puternic, până când învăţăm să dăm drumul supapei emoţionale,atunci când alegem să părăsim o situaţie sau o persoană care ne face să ne simţim rău este pentru că avem o percepţie negativă pe care am proiectat-o asupra ei. Rămase în interior şi neexprimate, emoţiile legate de această percepţie negativă atrag în viaţa noastră oameni şi întâmplări care ne pun iar şi iar în situaţii similare pentru a învăţa să renunţăm la sentimentele care le-au generat.
Sugestia  mea este aceea de a nu îngropa emoţiile, de a nu le ascunde şi de a nu ne jena de ele, de a nu le judeca, de a nu ne teme de ele şi de a nu le îneca în alcool, dulciuri, jocuri de noroc sau alte excese şi vicii, ci mai degrabă de a le onora atunci când apar, pentru că ele ne ajută să ştim ce anume trebuie schimbat în noi.
Iată două sfaturi importante pentru vindecarea emoţională:
- nu este nevoie să credem că emoţiile negative nu sunt folositoare, refuzând să le conştientizăm nu trebuie să schimbăm circumstanţele în care trăim, pentru că ele reprezintă însăşi viaţa noastră, pe care trebuie să învăţăm să o preţuim;
- lumea exterioară arată în felul în care arată fiindcă noi am organizat-o astfel în mintea noastră, conform percepţiilor personale; a renunţa la viaţa creată de noi e ca şi cum am renunţa la ceea ce suntem.
În viziunea  mea emoţiile constituie o forţă extraordinară, chiar dacă sunt negative, şi a învăţa să accesăm forţa degajată de ele poate fi eliberator mai ales în sens spiritual,atunci când ne dăm voie să experimentăm o emoţie, fie ea şi negativă, din plin până la capăt, profund şi concentraţi pe ea, se întâmplă un lucru senzaţional. Pur şi simplu, emoţia se disipează, pentru că este acceptată de noi, este iubită şi primită în inima noastră şi se transformă exact în opusul ei, asemenea extremei urii care se transformă în iubire şi invers, ieşind la iveală o emoţie pozitivă, de o forţă fantastică.
Eu sugerez, pe de altă parte, că e mai bine să te izolezi atunci când apare o emoţie puternică, pentru a fi singur cu ea, pentru a o trăi deplin şi a o simţi puternic în tine, cu toate detaliile ei, cu toate angoasele ei, astfel încât să o poţi elibera total, pentru a trece la stratul următor, care este emoţia pozitivă.
Ea ne face atenţi la gândurile noastre cele mai secrete, cele mai ascunse, la cele mai mari temeri ale noastre, pentru a le aduce cu dragoste la suprafaţă şi a le accepta aşa cum sunt, parte din noi; sentimentele noastre înnăbuşite aşteaptă uneori zeci de ani pentru a vedea lumina şi pentru a fi iubite de noi. Ea vorbeşte despre interiorul nostru ca fiind aidoma unei oale sub presiune al cărei capac nu vrem să îl ridicăm niciodată din teama de a nu ne confrunta cu acea parte din noi care nu ne place şi ne sfătuieşte, dacă ne dorim vindecarea completă, să ne iubim aşa cum suntem, cu tot cu emoţiile noastre cele mai puţin dorite. Cu cât le respingem mai mult cu atât mai mare devine presiunea internă, generând boli şi contribuind la atragerea evenimentelor neplăcute în viaţa noastre ;emoţiile sunt latura noastră cea mai puternică, forţa şi puterea care pot fi folosite cu dragoste pentru a ne vindeca sufleteşte.

miercuri, 16 iunie 2010

Iubirea, o numai iubirea


Iubirea, o numai iubirea

ne mângăie duhul zdrobit
ne schimbă-n cântare mâhnirea
ne-ntoarce seninul dorit.
Slăvită să fii, o, iubire
divin întrupată-n Isus
viaţă şi har şi sfinţire
doar tu, numai tu ne-ai adus.
Iubirea preschimbă furtuna
în dulce susur liniştit,
iubirea ne dă-ntotdeauna
vieţii un ţel strălucit.
Sărutul privirii-adorate
e slava de haruri prea grea,
şi cerul cu toate, cu toate
le-avem doar prin ea, doar prin ea.


traian dorz






marți, 15 iunie 2010

sus pe munte viaţa-i uşoară/ady&any petraş

          Rugaciunea Familiei

Doamne ajuta-ne sa ne amintim cand ne-am intalnit prima data
si dragostea puternica care a crescut intre noi.
Ajuta-ne sa punem acea dragoste in lucruri practice
asa ca nimic sa nu ne poata desparti.
Te rugam sa ne dai cuvinte gingase si iubitoare
si inimi gata sa ceara si sa ofere iertare.
Doamne, noi punem casatoria noastra in mainile Tale.
Amin.      
pentru ady&any petraş cu toata dragostea de la iubiţii vostri.....

luni, 14 iunie 2010

Iubirea este o cale regala de creştere spirituala – Dumnezeu este suprema iubire si El este cel care face posibil prin iubirea Lui ca toata Creatia sa existe. Pentru cei treziti spiritual, orice aspect din viata noastra, inclusiv durerile si incercarile, sunt manifestari ale iubirii lui Dumnezeu, care doreste ca noi sa crestem spiritual prin ele. Cu toate acestea, mult mai mult decat orice parinte iubitor, Dumnezeu nu doreste cu orice pret ca noi sa suferim pentru a putea ajunge la El. De multe ori suferinta noastra indica faptul ca ne-am indepartat de El si ca am pus in viata noastra alte lucruri sau oameni mai presus de El.

duminică, 13 iunie 2010

o iubire practicată zilnic te face puternic...


Iubirea trebuie exersata pentru a putea fi perfectionata – Acesta este un mare secret al iubirii, de care putini oameni sunt constienti. Multi s-au obisnuit sa creada ca iubirea este ceva care le vine pe neasteptate si complet independent de vointa lor. De fapt lucrurile nu stau deloc asa, ci iubirea – ca orice alta energie – poate sa fie atrasa sau respinsa in si din fiinta noastra.
Datorita legii rezonantei, noi putem atrage in noi o iubire corespondenta cu propria noastra iubire interioara. Este ca si cum iubirea noastra interioara este un magnet care pe masura fortei sale atrage tot mai multa iubire din Creatie. Chiar daca la inceput iubirea noastra s-ar putea sa fie mica, sau aproape inexistenta, daca vom persevera in a amplifica in noi starea de iubire, gradat ea va deveni mare si chiar coplesitoare.
Multe persoane au tendinta sa spuna ca ele nu vor iubi pana nu vor simti “marea” si “unica” mare iubire care le este destinata lor. Astfel aceste persoane nu vor face aproape nimic pentru a-si amplifica iubirea, iar peste o anumita perioada de timp petalele sensibile ale sufletului lor se vor atrofia din ce in ce mai mult si atunci vor deveni cu adevarat incapabile sa mai iubeasca.
Iubirea fata de o alta fiinta umana este un aspect foarte complex, fiindca ne pune la grea incercare orgoliul, obisnuintele noastre negative sau partile inca nematurizate ale fiintei noastre. Din acest motiv, nu toti oamenii sunt de la inceput capabili sa iubeasca o alta persoana. In aceste cazuri, nu trebuie sa asteptam sa ne vina marea iubire fara sa facem nimic, ci trebuie sa actionam gradat, dar perseverent pentru a ne trezi propria noastra iubire.
Totodata este foarte bine sa ne propunem sa ne manifestam in cat mai mare masura dezinteresat, actionand din iubire pentru alte persoane din jurul nostru. Astfel propria noastra iubire va creste si vom deveni capabili sa avem o relatie chiar exceptionala de iubire si cu o alta fiinta umana. In acest sens trebuie sa tinem minte urmatorul proverb: “Cine iubeste putin, putin va fi iubit. Cine iubeste mult, mult va fi iubit, iar cine iubeste infinit, infinit va fi iubit”.

sâmbătă, 12 iunie 2010

adevărata libertate o afli în ....iubire


Iubirea pura este o metoda de a deveni cu adevarat liberiDesi multi oameni se gandesc ca daca iubesc vor deveni slabi si vor putea fi manipulati de fiinta iubita, in realitatea lucrurile stau cu totul altfel. De fapt, nu iubirea este ceea ce ne face slabi, ci nevoia. Aceasta este o idee esentiala: cu cat avem mai multe nevoi, cu atat devenim mai dependenti de sursa care ne implineste acele nevoi. Cum am aratat inca de la inceput, iubirea este o nevoie fundamentala pentru cei care nu o au si intensitatea ei este clar vizibila din actiunile celor care iubesc, sau mai corect spus, daca ne referim la iubire ca nevoie, intensitatea ei este vizibila din actiunile acelor persoane care nu o au sau simt ca o pierd, si actioneaza pentru a o pastra.
In epoca noastra foarte putine sunt fiintele care cu adevarat pot sa daruiasca multa iubire celor din jur. Cei mai multi oameni nu prea au iubire si atunci cauta cu disperare pe cineva care sa le ofere si lor iubirea de care au nevoie. Aceasta este marea tragedie: foarte multi oameni vor sa fie iubiti, dar foarte putini vor sa iubeasca. Daca noi vom invata sa iubim, atunci din start ne vom indeplini doua obiective: nu va mai trebui sa fim dependenti de iubirea pe care ne-o ofera alte fiinte din jur si, in acelasi timp, vom deveni surse de iubire pentru ceilalti, surse care vor atrage magnetic in jurul nostru pe cei ce simt iubirea care se revarsa atunci prin noi.
Analogic vorbind, o fiinta care iubeste foarte mult este ca un rege care are multa bogatie: el poate oferi foarte multe cadouri celor din jurul sau fara ca prin aceasta sa devina mai sarac, ci dimpotriva, va castiga stima si respectul celor din jur. In acelasi sens cel care nu iubeste este comparabil cu un om fara nici o avere, care trebuie sa fie foarte atent cui incredinteaza anumite bunuri fiindca daca acea fiinta nu-i raspunde in acelasi fel, el va ramane intr-o nevoie si mai mare.
Iubirea adevarata ne confera noblete si ne aduce respectul si admiratia celor din jur – Intotdeauna marile modele ale umanitatii au fost fiintele care au iubit foarte mult si a caror viata a fost un continuu act de iubire orientata atat asupra celorlalti, cat si catre anumite idealuri nobile pe care aceste fiinte le-au urmarit.
In anumite cazuri iubirea acestor fiinte a fost atat de mare incat a dus la multe renuntati si chiar sacrificii. Iisus a iubit oamenii atat de mult incat a luat asupra Sa pacatele intregii umanitati. Multi eroi si conducatori s-au sacrificat din iubire pentru tara si semenii lor. Mari invatatori, medici, savanti sau alte fiinte deosebite, datorita iubirii lor au dus uneori o viata plina de sacrifcii, dar in acelasi timp, plina de impliniri. Toate aceste persoane trezesc in noi o stare de respect si admiratie si in mod natural ne raportam la ele ca fiind exemple cu totul deosebite pentru propria noastra viata.
Nobletea conferita de iubire nu are nimic de-a face cu orgoliul si mandria. O fiinta care iubeste cu adevarat este in mod natural o fiinta smerita, fiindca prin iubirea ei vede aspecte cu totul deosebite in sufletele toturor fiintelor din jurul ei. In acest fel ea nu va fi tentata sa se creada deasupra acestora, ci va urmari sa se apropie plina de iubire de oamenii din jur, avand pentru ei o stare de admiratie si de prietenie sincera, chiar de fraternitate.

vineri, 11 iunie 2010

prieten care alergi....

energia iubirii te face o persoana activă...

Iubirea este o sursa coplesitoare de putere si energie pentru cei care o manifesta cat mai des in activitatile lor
– In mod paradoxal pentru cineva care nu cunoaste aceste taine, de multe ori o persoana lenesa este in majoritatea timpului mult mai obosita decat o persoana activa, dinamica si care isi indeplineste activitatile cu multa iubire. Atunci cand iubim ceea ce facem, munca noastra devine ca prin farmec usoara, naturala si aducatoare de multa implinire si fericire.
Cand tot ceea ce facem, facem cu multa iubire, vom putea sa muncim foarte mult fara sa obosim si chiar mai mult decat atat, sa ne simtim odihniti si plini de vitalitate si energie la sfarsitul acelei actiuni. De multe ori cand facem o fapta buna, dupa aceea ore sau chiar zile intregi ne vom simti plini de viata, energici, fericiti si spontani. Orice fapta facuta cu iubire da un sens vietii noastre si abia atunci simtim cu adevarat cum fiecare dintre noi avem o menire in viata.

joi, 10 iunie 2010

interesanta forţă de atracţie a iubirii...

Iubirea este o metoda exceptionala de a ne completa pe noi insineDaca vom fi atenti, vom constata faptul ca de fiecare data cand iubim o alta fiinta umana, noi de fapt avem ceva de invatat, de asimilat de la acea fiinta. Daca iubim un om inteligent, inseamna ca este necesar ca noi sa asimilam inteligenta. Daca iubim o persoana sensibila si afectuoasa, inseamna ca este necesar sa invatam acea sensibilitate si afectiune. Intotdeauna iubirea aduce ceva nou, minunat si necesar in fiinta noastra.
Exista o mare varietate de calitati umane si ar trebui sa fim extrem de orgoliosi sa credem ca nu mai avem nici o calitate de asimilat de la cei din jur. In legatura cu aceasta asimilare, iubirea mai face posibil un alt miracol: chiar daca o alta fiinta umana este imperfecta, avand si ea defectele sale, in momentul in care iubim cu adevarat, vom intra in mod natural in rezonanta doar cu aspectele sale benefice si le vom prelua doar pe acestea in structura noastra. De exemplu, daca doua fiinte se casatoresc doar din interes, fara sa se iubeasca, si una dintre aceste fiinte este foarte lacoma si zgarcita, dupa un anumit timp si cealalta fiinta va avea tendinta sa devina la fel, in virtutea legii rezonantei. Daca in schimb iubim cu adevarat o persoana, atunci nu vom mai fi in pericol sa asimilam energii negative de la aceasta, ci prin raportarea a tot ceea ce este mai frumos in ea, vom primi de la acea fiinta doar aspecte care tin de natura ei spirituala, divina, care se afla dincolo de defectele ei de suprafata.

miercuri, 9 iunie 2010

atracţia iubirii..

Iubirea este forta suprema de atractie din Creatie – intr-adevar, desi iubirea este un aspect inefabil, dincolo de orice definitie, putem totusi sa caracterizam multe dintre manifestarile ei ca fiind manifestarii ale unei irezistibile forte de unificare si coeziune. Cand iubim ceva, avem tendinta sa fim cat mai aproape de subiectul iubirii noastre si chiar intr-u anume fel sa-l inglobam in propria noastra structura.
Daca iubim o alta fiinta umana, atunci o simtim ca o parte minunata a sufletului nostru si a gandurilor noastre. In aceste momente fiinta iubita nu mai este doar un celalalt, ci impreuna formam un tot, ceva nou si mult mai complet decat oricare din partile initiale. Daca ne iubim munca, sau un ideal, atunci acea activitate devine parte integranta din felul nostru de a fi si percepem o mare parte a noastra ca fiind definita prin idealul respectiv. Din aceste exemple rezulta faptul ca iubirea de fapt ne apropie foarte mult de subiectul ei, pana la contopirea cu acesta.
Dimpotriva, lipsa de iubire duce la separarea noastra de orice alt aspect. Cu cat avem mai putina iubire, cu atat ne vom simti mai singuri, fara prieteni adevarati, fara cineva cu care sa ne impartasim cele mai profunde ganduri, sentimente si aspiratii si practic fara un ideal sau o directie in viata. O activitate practicata fara iubire este o munca facuta doar din interes si care nu ne aduce satisfactii sau impliniri profunde.

marți, 8 iunie 2010

o personalitate de excepţie....

Persoana ta trebuie sa fie vesela, plina de viata si bucurie, de dinamism si vitalitate. Este aproape imposibil sa te indrepti languros sau lene catre performante. Oamenii de exceptie traiesc ca si cum ar fi asaltati de momente favorabile in fiecare zi si recunosc ca singurul lucru care nu le este suficient este timpul. Exista multi oameni in aceasta lume care au o pasiune in care cred, cunosc strategia care le-ar putea asigura succesul si valorile lor sunt in mod corect structurate, dar ei nu au vitalitatea fizica necesara pentru a realiza actiunea respectiva. Succesul este asadar inseparabil de energia fizica, intelectuala si spirituala care, corelate, ne permit sa obtinem ceea ce este cel mai bun din ceea ce ni se ofera.
Fiecare personalitate de exceptie stie ca nu este suficient sa ai resurse pentru a atinge succesul. Trebuie, de asemenea, sa utilizezi aceste resurse in cel mai eficient mod. Chiar si cele mai bune talente si ambitii au nevoie sa isi gaseasca o cale adecvata de manifestare. O usa poate fi deschisa prin distrugere sau poate fi gasita cheia care o deschide fara forta, lasand-o intacta. Pasiunea si credinta ne ajuta sa ne inaltam catre performante. Dincolo de aceasta putere, avem nevoie de o cale, de un sens inteligent si de o progresie logica.

luni, 7 iunie 2010

şi totuşi iubirea...

Una dintre cele mai induiosatoare nevoi ale omului contemporan este nevoia de iubire. Desi iubirea este considerata de unii oameni doar un domeniu al poetilor, al indragostitilor sau al sufletelor caritabile, o privire mai atenta ne reveleaza faptul ca putine forte din Univers actioneaza cu o intensitate si o eficienta asa de mare precum o face iubirea. Pe cat pare de imateriala si intangibila simturilor noastre, pe atat iubirea se manifesta ca o energie coplesitoare, irezistibila si careia i se supune orice altceva in Creatie. Poate tocmai de aceea a fost numita, pe drept cuvant, in toate marile religii ca fiind energia suprema a lui Dumnezeu.
Cand Iisus a fost intrebat ”Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?”,a raspuns: ”Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si intaia porunca. Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.

duminică, 6 iunie 2010

sfaturi....

Dumnezeu este mult mai preocupat cu cresterea si dezvoltarea caracterului tau decit ca sa te faca confortabil. Cind sintem indurerati, Dumnezeu da mingaiere.Gaseste care este chemarea ta de viata, apoi ridica-te si vorbeste. Singurul lucru care nu-ti este ingaduit este sa parasesti lucrarea.Ingradeste-ti imaginatia ca sa nu creada ca esti nimic mai mult decit ceea ce ai fost chemat sa fii.Ocoleste rationalizarea greselilor.Intreaba des,"Care este motivul pentru care sint in slujire?

sâmbătă, 5 iunie 2010

Unde esti Doamne?

Dacă întrebi pe cineva ”unde este Dumnezeu?” răspunsul e inevitabil ”în cer”.
Dar Domnul Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Dumnezeu nu e limitat sau inclus în creația Sa.
El e dincolo de toate lucrurile create, iar cerurile, la fel ca și pământul, au fost create.
 Da, cerurile sunt de o altă natură, nefiind alterate din punct de vedere spiritual, dar totuși asta nu schimbă faptul că sunt create şi deci nu au o natură absolută.
Dumnezeu nu a apărut odată cu cerurile și apoi a decis să facă pământul că se plictisea cu îngerii în ceruri.
 Dumnezeu a existat când nu existau nici măcar cerurile.
Dumnezeu a fost înainte de a exista orice lucru creat.
Dumnezeu nu a început să existe odată cu creația Sa. DA, cerurile au o calitate superioară față de pământ, dar Dumnezeu nu se găseşte într-un loc datorită capacității superioare a locului respectiv.
 Dacă El se află într-un loc este doar pentru că vrea să fie acolo.”
Dumnezeu nu Și-a creat cerurile ca să locuiască El în ele, pentru că nu avea o casă și apoi a creat pământul pentru muritori. Nici vorbă. Tot ce se găseşte în ceruri a fost creat la fel cum tot ce se găseşte pe pământ a fost creat. Este scris că cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde (2 Cronici 2:6)
Dar cine poate să-I zidească o casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde?
iar pământul cu atât mai puțin. Da, cerurile au o altă natură spirituală față de pământ, pentru că în ceruri este Slava lui Dumnezeu, dar prin Jertfa lui Domnului Isus, pământul (adică omul) a fost ridicat la o natură superioară chiar şi față de ceruri, deoarece Însuşi Dumnezeu locuieşte în mine în toată plinătatea Lui. El pe care nimic nu-L poate cuprinde, Îl cuprinde inima mea imperfectă. Ce Dumnezeu umil... Să aleagă să locuiască în mine.
Dacă Îl las pe El să locuiască în mine nu doar ca şi un chiriaş ci ca și Stăpân, atunci, lumea nu va mai trebui să vină să întrebe ”unde este Dumnezeu?” pentru că se va vedea că e în mine și în tine.

vineri, 4 iunie 2010

tare mult aş vrea să ştii...

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Simţi că nu mai deţii controlul asupra vieţii tale? Că viaţa te controlează în loc să o controlezi tu pe ea? Lucrul acesta se întâmplă fiindcă te afli pe scaunul din dreapta, conformându-te oamenilor, evenimentelor şi circumstanţelor. Acestea stau pe scaunul şoferului, nu tu. Nu e de mirare că nivelul tău de frustrare este ridicat, iar nivelul mulţumirii este scăzut. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”. Dacă simţi că lumea te pune la colţ, ai două opţiuni:
1) Conformează-te în continuare sau fii un agent al schimbării.
 Fie alegi să rămâi pe locul din dreapta fie să treci la volan. Biblia spune: “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia” (Romani 12:2). Ci transformă-te într-o persoană pro-activă, mânată de credinţă, aşa cum doreşte Dumnezeu să fii.
2)Preia controlul asupra vieţii tale prin “înnoirea minţii”. în loc să te zbaţi să schimbi oamenii şi împrejurările din jurul tău, schimbă-ţi modul de gândire şi ceea ce-ţi spui ţie însuţi. Cuvântul gre­cesc pentru înnoire înseamnă “alinierea gândurilor tale la gândurile lui Dumnezeu”. Abandonează acele gânduri auto-distrugătoare care îţi spun “nu eşti, nu poţi, nu vei fi capabil niciodată”. Dumnezeu spune: “Tu eşti, tu poţi şi cu certitudine vei fi capabil” datorită puterii Sale care te locuieşte! loan scrie: “ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 loan 5:4). Apelează la Cuvântul lui Dumnezeu! Descoperă ce spune el despre lucrurile care te intimidează şi te controlează şi dezlănţuie puterea asupra lor. Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: “Nu te teme … eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc … eu te sprijinesc” (Isaia 41:10). Aliniază gândurile tale la gândurile lui Dumnezeu. Treci pe locul şoferului şi preia controlul asupra vieţii tale!
Declară azi că Dumnezeu este mai mare decât ingrijorarea ta şi mai mare decât toate problemele si spaimele cu care te confrunţi.
,,Îngrijorându-se pentru ziua de mâine, mulţi credincioşi ratează victoria pe care Dumnezeu ar fi dorit sa le-o ofere astăzi.Îngrijorându-se pentru ziua de mâine, mulţi credincioşi ratează victoria pe care Dumnezeu ar fi dorit sa le-o ofere astăzi
,,Întrebat-a într-o zi
Floare pe o vrabie:
,,Tare mult aş vrea a ştii
De ce mereu par a fii
Oamenii în alergare,
Agitaţi de-ngrijorare.”

Vrăbiuţa deci i-a spus
Florii în nedumerire:
,,Cred că singurul răspuns
E că n-au un tată spus
Cum e tatăl nostru mare
Care grija noastră are.”

(autor necunoscut)

un oaspete nedorit....

 ....intepaturile unor musculite nu pot stavili fuga unui aprig armasar .
Daca am scris asa cum mi-a izvorat din inima, atunci mi-am indeplinit datoria
- Ai sa implinesti in curand saptesprezece ani; Maine , poimaine ai sa fii barbat. Cum vezi viitorul tau ?
-  Ah , cat as dori sa raman toata viata copil…
Sa ramai toata viata copil e un vis frumos dar greu de implinit.Cat ma priveste, vrand, nevrand a trebuit sa devin barbat ! Cand eram mic, tata imi spunea mereu :
 -« Cu orice pret voi face din tine un om !». Si iata ca am supravietuit-
In lipsa geniului, posed o mare doza de râvnă si o tot atat de mare si nerasplatita iubire. Eu suspin adanc cand pe zidul vreunei case,  văd o inscriptie ce-mi atrage atentia : « Aici a murit Enescu » - « Aici s-a nascut Creangă » - « Aici a trait si a murit Sadoveanu ». Ajuns in fata casei mele,  nu-mii pot retine un geamat deznadajduit. Şi -mi spun atunci :
- Iti poti inchipui ce inscriptie se va gasi mai tarziu pe zidul casei ?(dacă o fi vreunul să-mi inscripţioneze)
- Mai tarziu ? intrebă fericit oaspetele meu. Crezi cu adevarat ?
- Sigur, raspunse batjocoritor  oaspetele meu. Va sta scris: casa de inchiriat!

joi, 3 iunie 2010

Doamne Dumnezeul meu, deschide-mi ochii să Te văd chiar și în locurile întunecate!

„Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.”
Iacov fugea de fratele său Esau, era singur şi se îndrepta înspre ceva ce nu cunoştea, obosit adoarme cu capul pe o piatră (nu era tocmai perna ideală). Se poate spune că circumstanțele lui erau chiar întunecate. Nu se dau detalii despre starea lui sufletească, dar mă gândesc că nu era tocmai fericită. Totuşi Domnul Dumnezeu îi dă un vis ca să-l ajute să înțeleagă că lucrurile nu sunt aşa cum le vedea el cu ochii fireşti. Dumnezeu era acolo, cu el. Dumnezeu este în locul acesta, unde sunt eu chiar acum, oriunde ar fi ”locul acesta”.
Cuvintele lui Iacov mi-au amintit de un cuvânt înţelept, care spunea:
”Dacă nu îl poți percepe pe Dumnezeu în orice loc, nu ai să-L poți percepe în nici un loc”
Sunt de acord. Dacă nu Îl mai simți (nu mă refer aici la simțurile fireşti) pe Dumnezeu cu tine atunci când treci prin valea umbrei morții, atunci poate că trebuie să îți deschizi ochii.
Odată ce ai început să mergi cu Dumnezeu, nu ai voie să te mai opreşti.
-Nu cred că e groaznic ca cineva să moară, cred că e groaznic ca cineva să moară fără să fi trăit cu adevărat, fără să-şi fi încredințat inima Celui care nu o va pierde, fără să ajungă să creadă împotriva oricărei necredințe.
Nu spun că e uşor, spun doar că nu este atât de greu. Este atât de greu cât vrei tu să fie. Dacă există oameni care în mijlocul la circumstanțe groaznice pot să exclame ”Dumnezeu e aici!”, înseamnă că Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a vedea lucrurile în mod real dacă noi vrem.
Dacă totul depinde de mine să funcționeze, atunci este într-adevăr groaznic, dar dacă Domnul Dumnezeu e în control, atunci ce poate să mi se întâmple fără ca El să ia aminte?
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică? Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad. Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi. (Psalm 27:1-3)

miercuri, 2 iunie 2010

să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti…..

Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui,
....Dumnezeu s-a smerit atât de tare şi S-a lăsat să fie aşa de vulnerabil încât să fie iubit de noi…Tot cerul şi îngerii şi tot universul ăsta, tot ce e mai perfect şi desăvârşit Îl adoră pe El…şi El vrea să fie iubit de noi…de pulbere care astăzi e şi mâine nu mai e…
dar Dumnezeu a iubit atât de mult lumea că a dat parte din El să fie asemenea nouă şi să moară…doar să vedem noi că El ne vrea …
Avea dreptate David când zicea “ ce este omul ca să te gândeşti la el…şi fiul omului ca să îl iei în seamă?”.
 Dacă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi când păcatele ţi se înmulţesc, ce-I faci Lui?
Dacă eşti drept, ce-I dai Lui? Ce primeşte El din mâna ta?” Iov 35 :6-7
El nu are nevoie de faptele mele...faptele le fac ca şi o consecinţă la ceea ce cred. Dar nu fac faptele ca să Îl impresionez pe El.
Dar intimitatea…asta e altceva…e dreptul lui de soţ. Nu ai să îl auzi în veci strigând “de ce nu stai cu mine?!” dar asta e tot ce a vrut, tot ce vrea şi o să vrea vreodată.
Dacă un soţ şi o soţie nu petrec timp împreună asta nu înseamnă că sunt mai puţin căsătoriţi, dar legătura lor nu va fi una puternică deoarece nu se mai cunosc. Un om e o lume... şi îţi ia o viaţă întreagă să ajungi să cunoşti un om şi nici atunci nu poţi să spui “eu cunosc în totalitate lumea omului ăstuia” ... Şi atunci nu ai timp de pierdut. Dar Dumnezeu nu e o lume şi nici măcar un univers, universul nu-i decât un fir de praf în mâna Lui... atunci voi avea nevoie de toată veşnicia să văd măreţia Lui şi niciodată nu va fi destul pentru că El e nemărginit.
Dacă tot creierul mi-ar funcţiona la capacitate maximă şi aş înţelege deplin totul, tot nu am cum să mă plictisesc vreodată de El şi nici să ajung să cunosc totul despre El.
Sunt serafimi care se uită la El şi-şi acoperă faţa şi tot ce le rămâne de spus e “SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT ESTE DOMNUL”. Ai crede că după atâta timp nu mai sunt uimiţi... asta ar crede un muritor ca mine...
El ... Dumnezeul ăsta nemărginit ...El, mă vrea pe mine... şi-atunci dacă eu nu îi dau dreptul de soţ, adică intimitate cu El, ce scuză aş putea găsi vreodată care să mă justifice? Totuşi El stă şi mă aşteaptă, ca şi cum nici nu mai ştie că ieri l-am ignorat complet...că m-am rugat Lui de parcă El n-ar fi lângă mine... că i-am cântat cântece de parcă n-ar fi chiar în faţa mea...
Pe când eram noi încă păcătoşi Isus ne-a împăcat cu Tatăl…acum când sunt a Lui cum nu îmi va fi totul?...
Eu nu ştiu dacă Îl iubesc…şi dacă da, nu vreau să o spun, pentru că are un dar să testeze cuvintele noastre ca să ne arate dacă sunt adevărate sau nu… mai bine spun că sper să ajung să Îl iubesc cu toată inima mea, cu tot cugetul meu şi cu toată puterea mea.