miercuri, 22 februarie 2017

Inima mea să fie ca a Ta

Inima mea să fie ca a Ta
Plină de har și de compasiune.
Vreau să inund pe cei din jurul meu
Cum ești  Tu Isuse , Domnul meu
Cu fapta mea să te onorez doresc
Pe cel căzut să îl ridic ca Tine.
Dragostea Ta să fie în viața mea
Slujirea mea să fie ca a Ta.
 cor: 
Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine
Folosește-mi viața pentru Slava Ta
Inima mea bate numai pentru Tine
Tu -mi ești deajuns și T e voi lăuda

Inima ea să fie doar  a Ta
Plină de har și de compasiune.
Vreau să -i văd pe cei din jurul meu,
Cum îi vezi Tu Isuse Domnul meu.
Cu fapta mea să te oglindesc doresc,
Pe cel căzut să-l ridic ca Tine.
Dragostea Ta domnească în viața mea,
Slujirea mea să fie ca a Ta.

cor:
Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine
Inima mea să fie ca a Ta
Folosește-mi viața pentru Slava Ta
Inima mea bate numai pentru Tine
Tu mi ești deajuns și T e voi lăuda

Doamne învață-mă ,Doamne ajută-mă
Doamne ascultă -mi ruga mea
Chipul Tău Isus tot mai mult aș vrea
Să se vadă în viața mea

Sunt aici Isus ,trimite-mă pe mine
Folosește-mi viața pentru Slava Ta
Inima mea bate numai pentru Tine

Tu mi ești deajuns și Te voi lăuda

joi, 16 februarie 2017

Eşti un adevărat credincios?

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul! 

Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?

miercuri, 8 februarie 2017

despre viaţa de rugăciune...vegheaţi!



Datorită neascultării de Dumnezeu şi de prorocii Lui,poporul Iudeu a fost dus în robia babiloniană, iar cetatea Ierusalimului a ajuns o cetate devastată, cu porţile arse de foc.
La timpul hotărât, Dumnezeu a stârnit duhul lui Neemia, fiul lui Hacalia, paharnicul împăratului Artaxerxe, să se reîntoarcă la Ierusalim ca să rezidească cetatea.
Neemia, din poziţia de dregător peste ţara lui Iuda, ajunge să fie trimis împuternicit de împărat spre a rezidi Ierusalimul.
Lucrarea nu s-a făcut fără împotrivire din partea oamenilor rău voitori.
Un samaritean,cu mare influenţă în acele vremuri, cu numele de Sanbalat, s-a supărat, s-a mâniat, iar apoi şi-a bătut joc de ei.
Când Sanbalat văzut că Neemia şi poporul continuau să lucreze sârguincios la repararea zidului cetăţii, a aranjat diferite atentate la viaţa dregătorului Neemia, dar acestea nu i-au izbutit.
Vrăşmaşii lui Neemia au folosit metoda intimidării, oferte de mituire şi acuzaţii nedrepte prin scrisori şiret ticluite către împărat, toate cu scopul de a opri lucrarea de rezidire a cetăţii.
Privind cu încredere către Dumnezeu, Neemia a continuat lucrarea de zidire în ciuda tuturor împotrivirilor întâmpinate şi a dus la bun sfârşit ceea ce Dumnezeu i-a pus pe inimă să facă pentru Israel.
Neemia a făcut două lucruri foarte importante şi acestea ne vor sluji ca exemplu nouă astăzi, care suntem în lupta şi în lucrul Domnului.
Starea în care s-a aflat Neemia era o stare foarte asemănătoare cu starea creştinilor din ziua de astăzi.
Dacă vrei să faci voia lui Dumnezeu şi să lucrezi la zidirea tempului zidit din pietre vii, adică din suflete mântuite, Satan nu va bate din palme în semn de aprobare, ci cu duhurile întunericului va forma o opoziţie.
El va căuta să te atace, pentru ca oprindu-te pe tine, să oprească înaintarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ, lucrare pe care Domnul a încredinţat-o robilor Săi.
Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească; (1 Petru 2:5).
Lucrarea de zidire a lui Dumnezeu numită biserica nu numai că va ajunge sã fie terminatã, dar ea este predestinată să ajungă în Cer şi va ajunge acolo.
Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un Locaş al lui Dumnezeu prin Duhul (Efeseni 2:22). Fiecare credincios, în mod individual, alege dacă vrea să plătească preţul ascultării de Dumnezeu, nu numai pentru a rămâne parte din Biserică, ca suflet mântuit, dar şi de a rămâne un lucrător al zidirii Bisericii.
Cineva spunea că un creştin este ca o punguliţă ce conţine ceai şi nu ştii ce fel de ceai este până când nu îl pui în apă fierbinte.
Lupta pe care o dăm cu armele luminii împotriva a tot ce nu este după placul lui Dumnezeu va dovedi ce fel de creştini suntem.
Satan, împotrivitorul dorinţei de bine a lui Dumnezeu pentru om, ştie că suntem vulnerabili atâta timp cât existăm în acest trup care adăposteşte o fire veche, răstignită, de aceea nu va ezita să folosească tot felul de săgeţi, numite de noi necazuri, cu scopul de a ne opri din lucrarea de zidire la care ne-a chemat Dumnezeu.
După cum Neemia a fost prevenit de planurile şi capcanele puse de Sanbalat şi noi suntem preveniţi de Cuvântul lui Dumnezeu, care ne oferă singuranţă dacă ne lipim tare de Bine, adică de Domnul Isus .
-să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi; căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui..(2 Corinteni2:11).
Succesul nostru de a rămâne necompromişi şi de a ajunge la locul răsplătirilor bune ale lui Dumnezeu va depinde de strategia pe care alegem să luptăm .
vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.(1 Petru 5:8).
La fel ca Neemia, care s-a rugat şi a vegheat, va trebui să angajăm străji puternice pentru a ne proteja de atacurile vrăşmaşului, fiindcă suntem în plin război.
Primul lucru pe care Neemia l-a făcut a fost ca să şi înălţat rugăciunile către Dumnezeu.
Succesul înseamnă a căuta voia lui Dumnezeu prin Cuvânt, rugăciune şi a asculta de El indiferent de preţ, folosindu-ne de armele de apărare şi de lovire puse la îndemâna noastră.
Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”(Marcu 14:38).
Prima strajă pe care va trebui să o angajăm va fi rugăciunea.
Organizaţiile de spionaj din lume lucrează cu informaţii obţinute în secret pe care le numesc confidenţe , dar în lumea nevăzută de noi, a duhurilor, se transmit mesaje şi se dau lupte la care participăm şi noi atunci când ne rugăm.
Cei care prin închinare în duh şi adevăr stabilesc o legătură cu cerul, rugându-se nu numai cu gura ci şi cu duhul, primesc secrete inteligente adică informaţii confidenţiale şi cârmuire din partea lui Dumnezeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,(Efeseni 6:18).
După cum prorocii din vechime au primit de sus, informaţii, şi au putut vesti lucrurile ce vor avea loc în viitor, tot aşa prin rugăciune copiii lui Dumnezeu primesc sfatul Său,care-i fereşte de laţul vânătorului de suflete.
Prin rugăciune inima noastră se poate acorda ca un instrument cu voia între voia Lui şi a noastră, dar totdeauna a noastră va trebui să fie modificată.
Rugăciunea credinciosului care are Duhul lui Dumnezeu în templul trupului său este un atac violent împotriva întunericului şi prin ea se pot întrerupe planurile vrăşmaşului, aşa cum David a făcut cu planurile lui Ahitofel. Este bine să nu faci din rugăciune un obicei, ci mai întâi este necesar să observi faptul că intri în prezenţa lui Dumnezeu.
Aceasă intrare în prezenţa Lui se face cu o minte limpede, ca să-L putem auzi şi să putem cunoaşte care este voia Lui.
Prin rugăciune putem să ne atingem de El, ştiind că atunci când te atingi de El ceva minunat se va întâmpla. Copiii ne pot învăţa câte ceva despre felul cum să ne rugăm, pentru că ei sunt sinceri şi originali.
Domnul Isus, prin pilda judecătorului nedrept relatată în Luca18, ne-a învăţat cât de important este să insistăm în rugăciune până trecem de orice împotrivire şi ajungem în prezenţa lui Dumnezeu, ca să depunem pe altarul Său rugăciunile noastre.
Dacă luptăm fără să avem această strajă a rugăciunii în viaţa noastră vom fi înşelaţi de vrăşmaşi.
Iosua s-a rugat şi ca un strigăt către Dumnezeu, aduce rezultate întotdeauna.
Oamenii mari ai credinţei au dat mare importanţă acestei strategii de luptă pe genunchi.
Spurgeon, ştiind importanţa rugăciunii, a spus că prefera să înveţe un om să se roage decât să înveţe zece oameni să predice.
Biserica a fost iniţiată la Rusalii prin rugăciune şi tot rugăciunea Duhul Sfânt o păstrează curată şi harnică ca pe o logodnică care aşteaptă pe Mirele ei.
Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui (Fapte 1:14).
O femeie s-a dus la pastor şi l-a întrebat dacă poate să aducă înaintea Domnului, în rugăciune, problemele ei mici şi uşoare.
Pastorul i-a răspuns printr-o întrebare retorică şi a întrebat-o dacă există ceva mare şi greu pentru Dumnezeu.
Putem aduce toată viaţa noastră înaintea Lui, pentru că El este interesat de binele sufletului nostru şi chiar a trupului nostru.
Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat (Evrei 4:15).
Într-o lume în care totul se schimbă şi se clatină te poţi baza cu toată încrederea pe Domnul Isus Hristos care este Singurul Absolut.
El îţi dă putere să te supui atunci când trebuie să faci ceea ce firii nu-i convine, lăsând ca dorinţa ta să fie înfrântă de dorinţa de a face voia Lui, aşa cum a făcut Domnul Isus în Ghetsimani.
Când lăsăm ca voia Domnului să învingă, ne umilim sub mâna tare a lui Dumnezeu, şi aceasta ne face deosebiţi de oamenii de rând care nu au putere duhovnicească.
Viaţa de creştin este o încleştare în luptă cu forţele întunericului, dar rugăciunea nu numai că ne ocroteşte de vitregia lumii prin mângâierile pe care le primim, dar ne şi păstrează o perspectivă corectă asupra lucrurilor în care facem totul pentru Evanghelie ca să avem parte de ea. pentru Evanghelie,
Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.(1 Corinteni 9:23).
Suntem chemaţi să ne rugăm neîncetat, dar aceasta nu înseamnă să nu mergem la serviciu sau să nu ne facem treburile.
A te ruga neîncetat înseamnă a avea pe Domnul necurmat înaintea ta asemenea psalmistului:
Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin (Psalmul 16:8).
Rugăciunea nu este doar un ritual, ci este modul prin care îi dai Domnului povara ta.
Mulţi fac acest lucru, dar după un timp ei vor povara înapoi, asemenea Sarei care a crezut că a cerut de prea mult timp un copil de la Dumnezeu, dar după o vreme şi-a luat povara înapoi şi a încercat să-şi rezolve problema cu ajutorul roabei sale.
El ne-a promis că este cu noi în toate zilele şi ne putem încrede în dragostea Lui care nu va îngădui nimic peste puterile noastre.
Binecuvîntat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mîntuirea noastră(Psalmul 68:19).
Fariseii au transformat relaţia lor cu Dumnezeu într-o serie de reguli ţi legalităţi cu privire la Lege, lipsite de căldura prieteniei şi a dragostei dintre un tată şi copilul său.
Rugăciunea dorită de Dumnezeu este cea care are căldură şi ne face să simţim sau să spunem cu duhul nostru cuvântul Ava, adică Tată.
O traducere mai precisă spune , lucru care îmi spune cât de mult vrea Dumnezeu să aibă părtăşie cu noi, prin Duhul, în rugăciune.
El nu vrea să-I explicăm doctrina Lui în rugăciuni prefabricate, învăţate sau auzite, ci având la bază meritul sângelui din Golgota şi promisiunile Sale vrea să fim sinceri şi în acelaşi timp specifici în ceea ce îi spunem că vrem şi simţim.
Copilul lui Dumnezeu învaţă să nu se plângă la alţii, ci să-şi aducă cererile împreună cu mulţumiri înaintea lui Dumnezeu.
Degeaba ne plângem la oameni, pentru că pe majoritatea nu-i interesează, o altă parte nu te cred, iar alţii se poate să fie dintre cei cărora le pare bine de necazul tău, gândind cât de mult meriţi aşa ceva.
A-ţi spune secretele şi tainele inimii unor oameni nesinceri este ca şi cum ai arunca mărgăritarele înaintea porcilor.
Atunci afli că ai ajuns pe mâna chinuitorilor sau aşa cum spun cuvintele Mântuitorului:
Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, şi să se întoarcă să vă rupă. (vezi Matei 7:6).
Sunt şi fraţi a căror purtare şi roadă dovedesc că sunt sinceri şi simt cu cel care a ajuns în necaz şi are nevoie de sprijin în rugăciune. Astfel de suflete trebuie preţuite, pentru că mare putere are rugăciunea celui neprihănit.
În primul rând, Neemia din mijlocul necazului şi-a înălţat rugăciunile cu credinţă către Dumnezeu, ştiind că El îi poate ajuta să ducă la îndeplinire lucrarea de rezidire.

luni, 6 februarie 2017