Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o
dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu
familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să
meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a
fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept;
se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai
slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge
cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga;
dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude
neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un
adevărat credincios?
