luni, 31 decembrie 2012

La Mulţi Ani!

Când Dumnezeu te are drag
Şi te ia în paza milei Sfinte, 
Ca arme de-a lupta înainte, 
Nu-ţi dă nici bâtă nici toiag,
 Îţi dă pricepere si minte.
Deşi iarna se codeşte 
Să-şi întindă haina grea,
 Ţi-am trimis un fulg de nea,
 Cu toata dragostea mea...
Tu în palma îl primeşte
 Şi, chiar de va dispărea, 
Va lăsa în urma sa 
Dorul din inima mea...
Când clopotele vor suna
 Vestind că anul s-a sfârşit 
Prin crengi de brad şi fulgi de nea
 Eu iţi urez din partea mea:
 "Un an nou şi fericit!" 
Atunci luminile s-aprind 
Şi micul clopot de argint 
Cu clinchet viu va rasuna 
Şoptindu-ţi blând din partea mea:
 "La Mulţi Ani!"

Sufletul tău sa vibreze în armonie şi pace, 
iubirea Lui să te primească în braţele-I pline de căldură şi duioşie,
 iar tu să-L urmezi pe Isus oriunde vei fi.
Anul ce va veni să te ajute împreună cu Isus
 să descoperi minunea unei vieţi împlinite... 
LA MULŢI ANI!

sâmbătă, 29 decembrie 2012

evidenţa umblării tale cu Dumnezeu



“Rămâneţi în dragostea Mea” loan 15:9

Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, şi pentru a se simţi Dumnezeu acasă în viaţa moastră trebuie:
Să-I dăm Lui prima parte a zilei. 

Psalmistul a scris: 
-“îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1).
 Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El.
 Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.
Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. 

Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. 
Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. 
Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea.
 Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine.
 El o va face!
Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. 

Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică “de undeva”. 
Nu, 
........El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; 
-să-ţi asculte cererile. 
-îngrijorările şi mulţumirile.
 Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb.
 Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui.
 Stai acolo până te “conectezi” la El.
Să scrii gândurile şi impresiile tale; 

-nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu.
 Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. 
Cere-I înţelepciune. 
Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire.
 Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui.
 Aceste practici simple se numesc “discipline” deoarece ele necesită efort
 – dar răsplata merită.

joi, 27 decembrie 2012

Isus NU pe om l-a avut în centrul vieţii Sale....


Noi ne ajustăm mereu imaginea şi ne-o alcătuim pe baza cerinţelor societăţii în care trăim; 

-ne supunem unei continue programări sociale a feţei ce-o arătăm lumii. 
 Dincolo de imagine, avem cu toţii lacune, temeri, dureri, răni şi probleme nerezolvate pe care le ţinem ascunse de ceilalţi oameni. 
 Cu tot rolul acestora în criteriul după care judecăm pe alţii, cel mai adesea cântărirea celorlalţi se face după imaginea pe care am dezvoltat-o şi susţinut-o prin ani.
Imaginea unora este adesea deosebit de fluidă.
 Ea este cameleonică, luînd aspectul şi culoarea societăţii în care trăim. 
 Bombardată mereu cu informaţii, imaginea dezvoltată devine atât de influentă încât are puterea de a ne modifica, prin întrebuinţare, credinţele, atitudinile şi sentimentele avute faţă de Dumnezeu, faţă de alţii şi faţă de noi înşine.
Dacă este adevărat că imaginea are un rol atât de important, atunci întrebarea este, cum aş putea să-mi modific imaginea după cea a lui Christos?

 Pe de o parte, aş vrea să păstrez credinţa. 
 Să vorbesc despre ea, fără să o forţez asupra altora, şi totuşi, să-i smulg din foc.
 Mie mi-e teamă de efectele liberalismului creştin. 
 Le văd împrejurul meu pretutindeni. 
 În bisericile tradiționale, şi acum recent, în cele  evanghelice. 
 Învăţătura despre prosperitate din unele cercuri carismatice, reducerea donării de bani la o tranzacţie de bursă, în care tu dai o sumă x iar Domnul îţi dă înapoi ca la Caritas, ridicarea potenţialului uman la rang de dumnezeu, şi altele, nu sunt mai puţin vinovate decât schimbarea înţelegerii despre ce spune Biblia despre homosexuali, de exemplu. Adică, sunt erezii şi unele şi altele.
În aceeaşi notă, liberalismul creştin a scos miraculosul şi supranaturalul din Evanghelie şi din viaţa noastră, şi l-a înlocuit cu etica şi comportamnetul moral. 

Credinţa a fost înlocuită de sentimente şi relaţie. 
 Să iubim, să acceptăm, să cultivăm pacea, buna înţelegere, prietenia. 
 Să fim ca Isus, zic ei. 
 De acord. 
 Dar, Isus a fost ceea ce a fost, fără să piardă credinţa! 
 Isus  NU   pe om l-a avut în centrul vieţii Sale, deşi l-a iubit pe om şi a venit să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru om, ci pe Tatăl! 
Părtăşia cu Tatăl, voia Tatălui, astea au fost primordiale pentru Isus.
Ori liberalii şi-au pierdut credinţa, sau cel puţin, din punctul de vedere a ceea ce susţin, aşa pare. 

 Vânturarea unor versete biblice în ochii lumii nu înseamnă prea mult! 
 Unii chiar vor zice :
-„Doamne, Doamne” fără să facă voia lui Dumnezeu. 
 Când liberalii fac asta în public, nimeni nu sare în sus, deoarece ştie toată lumea că e doar o mişcare politică, fără bază reală.
Acum, pe de altă parte, aş vrea să mă pot apropia de homosexual cu suficientă iubire dar şi cu tăria de a spera că pot aduce lumină în viaţa lui.

 Sau, nu trebuie să presupun că eu am mai multă lumină decât el? 
 Aş vrea să iubesc pe liberal şi nu ştiu cum aş face să îi transmit iubirea, în timp ce-mi menţin poziţiile credinţei mele, fără să transmit sentimentul că aş avea ceva împotriva lui. 
 Aş vrea să ascult pe cel ce vorbeşte despre necesitatea de a proteja mediul fără să las senzaţia că-l judec.
 Dar cum s-o fac?
 Deoarece credinţele mele sunt puternice, la fel de puternice ca ale acestor două-trei entităţi amintite mai sus.
 Şi lumea în care trăim noi, este atât de divizată! 
 Suntem aşa de gata să scoatem securea războiului şi să-l scalpăm pe celălalt într-o sălbăticie nemaiîntâlnită până în secolul nostru!
Stau mereu şi mereu în faţa câte unui caz de samariteancă (Ioan 4) şi nu ştiu cum să fac. 

 Să am fermitatea lui Isus, siguranţa Sa, autoritatea, dar şi iubirea şi puterea de a transmite nevoia de schimbare. 
 Să pot crea un climat al dialogului în cadrul căruia să nu rostim doar vorbe de dragul comunicaţiei ci pentu edificare, cum zice Pavel. 
 Şi apoi să pot deschide calea către Isus ca şi eu şi celălalt să ne îmbunătăţim.
 Astfel în procesul de descoperire a lui Isus, să ne făurim o nouă imagine, în care rănile nevindecate să se repare, fricile să dispară, defectele să poată fi scoase la suprafaţă fără teama de a fi ridiculizaţi pentru ele și-n care să ne ancorăm credinţa în Locul Preasfânt.

luni, 24 decembrie 2012

cine te colinda asta seara?

cine te colinda asta seara?
 cine inima din piept iti incanta?
 cine asta seara te binecuvanta?
 cine iti lasa un parfum de seara ptr a vietii tale floare?
 cine oare?
 cine?
 daca nu Cel ce in curand vine!

Este o zi în care totul se va sfârși



Viața nu e chiar așa cum ți-ai imaginat-o, nu? 
Au trecut anii și odată cu ei ai trecut și tu prin viața asta.
 Pașii te-au purtat în diferite direcții. 
Poate că ar fi putut să fie altfel, poate că te-ai abătut de la drumul bun, poate ai luat-o pe poteci și cărărui și ai dat de bălți, ghimpi, spini.
 Poate că drumurile au fost cu denivelări, poate că te-ai împiedicat de multe ori, uneori poate ai și căzut.Câteodată plângi, câteodată plângi din nou. 
Poate că ai fi vrut să fii mers pe drumul bun, măcar de ai fi știut să-l recunoști, măcar de ai fi știut pe unde să mergi, măcar de nu te împotmoleai.
Câteodată te gândești, câteodată îți amintești. 
Da, ți s-au întâmplat multe.
 Ai trecut prin multe.
Înapoi nu mai poți merge să refaci totul, nu mai poți schimba nimic. 
Ce a fost, a fost și a lăsat urme. 
Cu fiecare pas făcut ai lăsat o urmă. 
Poți vedea în ea.
 E zâmbet sau e o lacrimă, e bucurie sau e durere.
 Urmele și-au lăsat amprenta și asupra inimii tale.
 Unele te fac să-ți fie frică acum, să te retragi sau să stai pe loc. 
Te țin să nu mergi înainte ca nu cumva să faci din nou o urmă de durere, ca nu cumva să fii rănit din nou, deși poate acum urma bucuria, dar nu, nu știi și ți-e frică.
Și cum ai putea să fii altfel? 
Și cum ai putea să nu-ți fie frică când știi pe unde ai trecut?
 Se spune că a-ți păstra ținuta sub loviturile destinului și grația sub chinuri înseamnă un triumf. Dar cum? 
Cum să-ți mai păstrezi ținuta când odată a fost sfâșiată, ruptă în bucăți și distrusă? 
Cum să mai ai grație când aceasta s-a dus de mult timp? 
Cum va putea inima să se încreadă din nou fără să-i fie frică?
 Cum vei putea să privești un om, în ochi, cu pace?
Fii liniștit, suflete, fii liniștit -
Sufletul tău va fi binecuvântat și inima ta se va umple din nou.
 Ceva îți dă speranță și ceva îți dă putere să te încrezi din nou. 
Este ceva ce îți mângâie sufletul și îți șterge orice lacrimă de pe obraz. 
Va veni o zi în care nu vor mai exista regrete, mâhnire, țipăt, durere.
 Este o zi în care totul se va sfârși.
 Până atunci mergi pe genunchi ca să te odihnești și inima ta se va umple de bucurie. 
Nu-ți fie teamă pentru că El te va purta pe aripi.

duminică, 23 decembrie 2012

O pace blândă


Noaptea se aşternuse lin
Pe câmp, la Betleem-Efrata.
Un cer atâta de senin
N-a mai fost parcă niciodată!

O pace blândă a cuprins
Cu braţele-i, câmpia toată.
Pământul s-a lăsat învins
De vraja ei înmiresmata.

Dar cerul s-a deschis de-odat’
Şi-un cor de oaste îngerească
Slăvind pe Domnul, a cântat
Rostind cu voce omenească:

“Slava lui Dumnezeu cel sfânt
În cerurile preaînalte
Şi pace fie pe pământ
Între cei plăcuţi Lui în toate!”

Unor păstori, care au stat
Afară, turma să-şi păzească,
Un înger li s-a arătat
Şi a-nceput să le vorbească:

“Să nu vă temeţi! Tuturor
V-aduc o veste minunată:
Vi s-a născut Mântuitor!
Prin El, păcatul vi se iartă,

Căci e Hristosul Domnului!
Va fi o mare bucurie
Pentru întreg poporul Lui,
Căci va domni pentru vecie!

Un prunc găsi-veţi, înfăşat
În scutece, pus într-o iesle,
În staulul de lâng-un sat.
Acesta-i semnul că El este!

După ce îngerii-au plecat
Spre înălţimi, cu imnuri sfinte,
Câmpia iar s-a cufundat
În noaptea blândă dinainte.

Păstorii-au mers în Betleem
Lăsându-şi turma pe câmpie
Căci zis-au: “Haideţi să vedem
Pruncul divin!” Cu bucurie

S-au dus în grabă şi-au găsit
Pe Iosif, pruncul şi Maria,
Cum le făcuse cunoscut
Domnul, ce le-a trimis solia.

Mesajul sfânt s-a răspândit
Pe-ntreg pământul, pe-orice cale.
Dar, dragul meu, tu l-ai primit
În Betleemul vieţii tale?



sâmbătă, 22 decembrie 2012

meniul zilei...........



Dimineața

Se ia un psalm și un capitol din evanghelii. Se citesc pe îndelete, pe stomacul minții gol, amândouă felurile tocate mărunt prin meditație. O măsură de sare a legământului trebuie adăugată înțelegerii, ca nimic din ce se mănâncă să nu fie considerat altceva decât un Har.
Atmosfera de tămâie face bine digestiei spirituale, de aceea e bine ca masa să se ia în atmosferă de rugăciune cu referire la cele citite(mâncate).
Grijă mare să nu se ia dulciuri după mâncare
, miere sau Doamne-ferește aluat(fățărnicie). Nici după masă, nici între mese, nici la mese.

La amiază

E masa principală a zilei, stomacul minții poate duce greul, de aceea se iau un capitol din cărțile lui Moise și un capitol din Epistole sau Apocalipsa. Se iau cu ierburile mare și aromate ale amintirilor păcatelor și stărilor din care ne-a scos Dumnezeu, ca să nu ne îngânfăm prin îndreptățire proprie. Se toacă mărunt și se pun la fiert în oala minții.
Aprindem focul ca Ieremia (”pe când meditam focul s-a aprins”) până dă în clocot și spunem ca David: ”cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă” apoi dăm focul meditației la mic și ținem mâncarea fiebinte, pentru a împlini ceea ce ne îndemna Pavel: ”în Duh fiți fiebinți” și să nu fim căldicei, să nu pățim cum spunea Domnul prin Ioan: ”am să te vărs din gura Mea”. Două capitole e cam puțin dacă avem musafiri, de aceea porția se poate mări să fie destul de dat și la alții, după nevoi.

Seara

Cămara Cuvântului are multe feluri de hrană(pâine) de aceea să luăm seara un capitol din istorii(Samuel, Împărați, Cronici) și neapărat un capitol din prooroci. Se gătesc după gust și plăcere, ca mai sus, cu observația că hrana din prooroci e fără gust dacă nu se fierbe bine-bine și mult. Stelele ce răsar ne amintesc de lumnița din loc întunecos iar pilda și răbdarea proorocilor ne mângâie amintirea necazurilor zilei și ne umplu de nădejde.
Să mâncăm ”după rânduieli”, să avem tot timpul pregătit să dăm și la alții, să nu punem miere și aluat și să nu lăsăm fără sare.
Dacă avem aceste lucruri în noi, mintea va avea ce măcina din plin și omul dinăuntru se va întări.

Rețeta de mai sus este una minimală, se poate modifica după gust și plăceri dar atenție: dacă se reduce porția, să nu uităm că oala minții nu poate fierbe goală, cineva, ceva va pune acolo și mirosul o să fie altul. Mai bine să punem noi primii și să ținem pe foc. Nici măcar Satana nu-și bagă nasul unde nu-i fierbe oala.

Mărit să fie Domnul!

vineri, 21 decembrie 2012

responsabilitatea de a fi .....


Faptul de a avea o modestă, uneori inexistentă contribuţie la construcţia propriei vieţi nu anulează responsabilitatea pe care o avem. 
Dacă anulăm asta şi dăm vina pe frunze, astre, şireturi, ceilalţi, soarta însăşi, chiar că nu mai rămâne nimic. 
Nu mai contează pentru ce am spus; 
-un cuvânt care ne-a schimbat viaţa, 
contează că l-am spus şi suntem obligaţi să ni-l asumăm. 
Vrem nu vrem, cu regrete sau cu bucurie. 
E un cuvânt „greu” ăsta:
 „responsabilitate”. 
Este :
- resposanbilitatea de a fi liberi, 
-responsabilitaea de a fi constienti, despre ce e vorba în lume. 
Nu găsim nici un înţeles în lume şi dăm cu banul, atunci trebuie să ne asumăm lipsa de înţeles şi datul cu banul şi să acţionăm în consecinţă; 
-avem iubirea ca Stea Polară, atunci ne-o asumăm şi dormim pe bancă până apare omul acela,  ce zice pentru că aşa trebuie făcut. 
Lucrurile ultime, de la care pornesc toate, nu sunt, dar sunt ca şi cum ar fi. 
Şi trebuie să ni le asumăm, să le adoptăm ca şi când ar fi copiii noştri chiar dacă sunt ai altora: 
-credinţe,
 -religii,
 -societate, 
-etc..
iar blestemul alegerii e cel mai bun lucru pe care-l avem, până la urmă. 
Ce ne-am face fără el, cum am merge mai departe?
 Ce rost ar mai avea să ţinem ochii deschişi?

marți, 11 decembrie 2012

Cine are urechi .....



Cine are urechi să asculte ce zice… Duhul. Apocalipsa 3:22

Care va fi răspunsul nostru? Duhul spune: ”Celui ce va birui”. Cum răspundem noi? Avem noi urechi să ascultăm ce spune Duhul? Sau această întrebare rămâne în creierul nostru ca și o învățătură, doctrină și ideie deosebită? O, Dumnezeu să ne păzească de așa ceva! Credeți-mă, cuvintele acestea nu sunt o predică, ele au luat ființă prin sânge și atacuri din partea vrăjmașului într-un mod aproape de negrăit. S-a dat luptă până în ultima clipă. Vrăjmașul a încercat să oprească, să împiedice aceste cuvinte și să ne facă să nu le auzim deloc. Zi și noapte a existat o luptă îngrozitoare.

Cu siguranță, dacă acest lucru este adevărat, nu veți privi aceste cuvinte ca pe un discurs! Cu siguranță, Duhul are ceva de spus! Ce spune El? Dumnezeu vrea un grup, alcătuit din cei chemați să fie biruitori, din cei care prin puterea Duhului Sfânt iau asupra lor povara intereselor Domnului din întregul Univers și care caută împlinirea drepturilor Lui, înfrângerea vrăjmașului, salvarea vieții spirituale a multor copii ai Săi și menținerea mărturiei pe pământ. Ne vom consacra și noi? Duhul Sfânt să ne ajute!

daniel branzei


sâmbătă, 8 decembrie 2012

pacatul este....

orice lucru care îți slăbește judecata, îți diminuează sensibilitatea conștiinței, îți întunecă sentimentul prezenței lui Dumnezeu sau îți ia plăcerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, dacă ceva sporește autoritatea și puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine păcat, oricât ar fi de bun în sine însuși.

vineri, 7 decembrie 2012

laura


duminică, 2 decembrie 2012

Multumeste in miez de noapte,

Multumeste in miez de noapte,
Multumeste in zori de zi
Nu lasa sa treaca in graba ziua fara a multumi
Multumeste la plecare,
Multumeste si pe drum,
Multumeste,multumeste,multumeste chiar si-acum.

Multumeste totdeauna Domnului
Multumeste pentru bunatatea Lui
Multumeste pentru viata ce ti-a dat
Multumeste,multumeste neincetat.

Multumeste in orice vreme
Chiar si atunci cand esti grabit
Lucrurile incep sa mearga dupa ce ai multumit
Multumeste pentru toate,bune,rele orice-ar fi
Multumeste,multumeste,multumeste-n orice zi.

Multumeste pentru hrana cea de fiecare zi
Pentru viata ce urmeaza,pentru tot ce vei primi
Multumeste pentru grija ce ti-o poarta pas cu pas
Multumeste,multumeste,multumeste-n orice ceas.

vineri, 30 noiembrie 2012

aici unde esti Isus



aici unde esti Isus 
am tot cei jos si tot ce-i sus
am casa mea si tara mea ,
am tot ce-as mai dori si as vrea
am tot ce -am spus si ce n-am spus,
aici numai aici
unde esti Isus
aici numai aici,
unde esti Isus
aici cand stau si te ascult,
am raiul Tau si mult mai mult
am frati si mame si surori,
mai mult ce las de mii de ori
de nimeni nu mai pot fi smuls,
de aici numai de aici
cand stau si te ascult,
de aici numai de aici 
cand stau si te ascult
aici pierdut de fericit,
vad cerul larg si stralucit,
aud acorduri ingeresti 
si simt imbratisari ceresti
cu Dumnezeu in partasii 
aici numai aici
pierdut de fericit,
aici numai aici,
pierdut de fericit
Isus preadulce Dumnezeu, 
Tu esti intreg avutul meu
Tu dragostea si viata mea,
Tu slava mea si tot ce-as vrea
doar Tu ma fericesti mereu,
Isus iubit Isus
preadulce Dumnezeu,
Isus iubit Isus 
preadulce Dumnezeu

joi, 29 noiembrie 2012

Si totusi vei muri............



Se pare ca atat cat traim aici ne construim faptura dinauntru, ne construim “gradina” sufletului.

Asa cum ne asternem aici, asa vom avea dincolo.

Si vine o zi cand vom pleca de aici, vine un timp cand vom lasa ce avem aici si dincolo nu vom duce nimic din tot ce cu atata truda am adunat si nimic din cele pentru care atata ne-am zbatut…

Si vom duce doar gradina sufletului pe care poate asa l-am neglijat, de care poate am uitat, pentru ca poate am incercat din greu “sa nu ne gandim la moarte, ca nu e ceva placut” (asa mi-a spus cineva)…

Si totusi e cel mai sigur lucru din viata fiecaruia.

Ca odata va muri.

Si cand vei inchide ochii aici si ii vei deschide dincolo, ce vei fi, unde vei fi si ce vei avea?

Din aceasta cauza, creştinismul, dacă este fals, nu are nicio importanţă, iar dacă este adevărat, are o importanţă covârşitoare.

Dar nu poate avea o importanţă moderată.

Din aceasta cauza, cel mai important lucru din viata asta scurta este sa cauti Adevarul.

Si daca il cauti sincer, cu onestitate (fara prejudecati) si din toata inima il vei afla, pentru ca Adevarul se lasa gasit de cine inseteaza dupa El.

Toate virtutile si toate lucrurile bune din lumea asta sunt zero fara dragostea. Dragostea e acel 1 care pus in fata tuturor acestea le da valoare. Si toate acestea se regasesc in dragoste.

esti al Meu prin har si nu prin merit


M-am trezit intr-o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnzeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I-am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.
El m-a intrebat: “Ma iubesti?”
I-am raspuns: “Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!” Apoi m-a intrebat: “Daca ai fi handicapat fizic m-ai iubi si atunci?”
Eram descumpanit. Mi-am privit mainile si picioarele si restul trupului si m-am intrebat oare cate lucruri n-as mai putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i-am raspuns: “Doamne, n-ar fi usor, dar totusi Te-as iubi!”
Atunci Domnul mi-a spus: “Daca ai fi orb, ai iubi si atunci oare creatia Mea si M-ai iubi si pe Mine?”
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m-am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I-am raspuns: “Mi-e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te-as iubi!” Domnul m-a intrebat: “Dar, daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?”
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul Lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I-am raspuns: “Doamne, n-ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!”
Atunci, Domnul m-a intrebat: “Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?”
Cum L-as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa-I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar cu cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I-am raspuns: “Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!”Si Dumnezeu m-a intrebat: “Ma iubesti cu adevarat?”
Cu curaj si cu convingere ferma I-am raspuns: “Da, Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.”
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m-a intrebat: “Daca ma iubesti, de ce pacatuiesti?”Si I-am raspuns: “Doamne, sunt doar un om, nu sunt perfect!”
Dar Domnul m-a interebat: “De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?”
N-am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.
Domnul a continuat: “De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?”
Si lacrimile au continuat sa-mi curga pe obraz.
“De ce ti-e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Veste Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze atunci cand iti dau ocazia sa slujesti in Numele Meu?”
Am incercat sa raspund, dar n-am gasit nici un raspuns.
“Esti binecuvantat cu viata. Te-am creat sa n-o irosesti. Te-am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti-am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti-am vorbit, dar urechile ti-au fost inchise. Ti-am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti-am auzit rugaciunile si Ti-am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?”
N-am putut raspunde. Cum sa-I raspund? M-a coplesit rusinea! N-am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: “Doamne, iarta-ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!”
Si Domnul mi-a raspuns: “Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!”
Am spus: “Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?”
Domnul mi-a raspuns: “Te iubesc pentru ca te-am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu Te voi parasi nicioadata! Cand plangi, Mi-e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si Eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!”
Niciodata n-am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezu?
Domnul mi-a intins bratele si am vazut urmele cuielor in palmele Sale.
M-am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m-am rugat cu adevarat!
Amin!

luni, 26 noiembrie 2012

binecuvantata-i viata



Sa n-ai in inima ranchiuna,
Ca-i merge bine…celui rau;
De nu doresti sa porti cununa…
Din flori de spini, crescuti in…”EU”.

Sa nu te miri de incercarea
Ce il testeaza pe cel drept,…
Caci…nu ce vezi e diferenta,..
Dintre …nebun si intelept ;

Si nu-i pe lume incercare
Sa nu fi fost “de sus venita”,…
Conteaza…NU cat e de mare,…
CI… »cat de Bine e primita ».

Caci potrivita-i incercarea,
Cu ajutor de Sus primit…
Sa-ntelegi binecuvantarea,
Ce Dumnezeu ti-a pregatit.

Si…binecuvantata-i viata,…
In care Dumnezeu domneste,
In care Duhul Sfant, lucreaza,…
Si-n care Isus …se-oglindeste.

joi, 22 noiembrie 2012

Gândește-te a cui mânie provoci tu.


O păcătosule! Meditează asupra înfricoșătorului pericol în care esți chiar acum. Vorbim despre un mare furnal de mânie, o prăpastie largă și fără fund, plină de un foc al mâniei, deasupra căreia tu ești ținut de mâna acelui Dumnezeu a cărui mânie este provocată atât împotriva ta pe cât este de provocată împotriva acelor mulți blestemați care sunt în iad. Agați de un fir foarte subțire, cu flăcările mâniei divine licărind în jurul lui, gata în orice moment ca să-l pârlească și să-l ardă. Și tu nu ai nici un interes într-un Mediator. Și tu nu ai nimic de care să te agați pentru a te mântui, nimic care să te țină în afara flăcărilor iminentei mânii, nimic care să-ți aparțină, nimic din ceea ce ai făcut, nimic din ceea ce ai putea să faci, ca să-l convingă pe Dumnezeu să te mai cruțe încă un moment. Meditează asupra următoarelor:

 Gândește-te a cui mânie provoci tu. Este mânia unui Dumnezeu infinit. Dacă ar fi fost doar mânia unui om, fie el chiar și cel mai puternic rege, ar fi comparativ puțin. Mânia regilor este de temut, în special a acelor monarhi absoluți care au putere atât asupra posesiunilor, cât și asupra vieților supușilor lor și dispun de ele după buna lor plăcere. “Frica pe care o insuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva lui însuşi” Proverbe 20:2. Omul care-și înfurie regele este pasibil să sufere cele mai extreme torturi inventate de arta umană, cele mai extreme torturi pe care le pot cauza oamenii. Dar cea mai mare și mai maiestoasă putere omenească, îmbrăcată în cea mai oribilă haină a terorii, este la fel de slabă ca un amărât de vierme de pământ în comparație cu marele și atotputernicul Creator și Rege al cerurilor și al pământului. Ceea ce oamenii pot face este puțin, chiar atunci când ei sunt în cea mai adâncă stare furie și acționează cu cea mai mare ură. Înaintea lui Dumnezeu, toți împărații pământului sunt ca niște lăcuste. Ei sunt nimicuri și chiar mai puțin decât nimicuri. Toată ura și toată iubirea lor este demnă de disprețuit. Pe de altă parte, mânia marelui Rege al regilor este mult mai teribilă ca mânia lor deoarece maiestatea Lui este mai mare. ”Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi” Luca 12:4-5.

luni, 19 noiembrie 2012

Unirea frăţească



Organizarea Adunării ne solicită să lucrăm împreună, iar dragostea, ca element fundamental în natura divină, ne strânge în echipe, părtăşii locale sau mondiale. Modelul desăvârşit este Tatăl şi Fiul (Ioan 10:30; 17:21-23) Lucrarea împreună are un randament mai mare şi o bucurie pe măsură (Filipeni 2:17-18)
DE CE ÎMPREUNĂ ?
Pentru că este un singur Dumnezeu şi o singură lucrare
Aptitudinile şi necesităţile oamenilor sunt complementare ca organele trupului (Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:7-11)
 O lucrare complexă cere o mulţime de lucrători (ca îngerii), cu diferite grade de calificare, experienţă (Proverbe 11:14; 1 Corinteni 15:11; 1 Petru 5:5; Tit 2:3-5; 2 Corinteni 4:15)
Pentru că avem (dobândim) aceeaşi natură
 Noi nu suntem asociaţi sau prieteni, ci fraţi şi surori (o iubire sfântă) în Domnul (Psalmul 133; 1 Ioan 2:9-11; 3:11-15; 4:7, 11); slujiţi-vă în dragoste! (Galateni 5:13)
În frăţietate există grade diferite de unire (ca în familie), dar toţi sunt împreună (Filipeni 2:1-4, 18-25)
CUM ÎMPREUNĂ ?
 Prin unire în lucrare şi uniformizare în trăire (cu discreţia şi confidenţa necesară - Proverbe 25:17; 27:10)
 Gruparea se face la nivelul bisericii locale (Proverbe 13:20; 16:19; 21:5; 22:29; Fapte 13:1-2; 19:8-9)
 În funcţie de lucrarea specifică: misiune, cântare (Galateni 2:7-9; Fapte 15:36-41); ajutorare reciprocă (Fapte 11:27-30; 2 Corinteni 8:18-24)
Prin păstrarea legăturilor sfinte
 Împreună în lucrare nu înseamnă ecumenism general, ci părtăşie sfântă (1 Corinteni 15:33; 1 Ioan 1:1-7; 2:18-19; 1 Petru 2:1-3, 13)
O relaţie de pace (formată şi păstrată) este atmosfera, ambianţa favorabilă lucrării (Efeseni 4:3). Atenţie! la întrebări, răspunsuri, discuţii: „minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii evenimente, iar cei reduşi vorbesc despre oameni - clevetesc” (Proverbe 18:19; 16:28; 20:19; 17:17; 18:24; 2 Timotei 2:14, 16, 23-25; Tit 3:9-10)
Potrivit exemplelor biblice
 David şi colaboratorii săi: războinici, preoţi, leviţi, profeţi, popor (1 Cronici 12:1;13:1-6)
 Echipa de misiune a lui Pavel şi legătura dintre bisericile locale (Fapte 9:19, 26-28; 13:4-5; 15:2; 20:4-5; Galateni 2:1-2; 2 Timotei 4:10-15; Romani 16:3, 9-10; 1 Timotei 1:3-4; Tit 1:5; Filipeni 1:8-9, 14)
Unirea frăţească are la bază un singur Duh (Sfânt) într-un singur trup (1 Corinteni 12:12-13)
 Regula unităţii în lucrarea Evangheliei (Matei 12:30; 1 Corinteni 3:9)

duminică, 18 noiembrie 2012

tu azi Lui te -ai inchinat?

te-a vindecat cand te-a durut,
te-a ridicat cand ai cazut,
cand trist ai fost te-a mangaiat,
 cand n-ai avut belsug ti-a dat,
 pacatul cand te-a apasat
 iertare-n dar tot El ti-a dat ,
cand nu vedeai te-a luminat,
 cand nu credeai ti-a aratat 
cum sa traiesti cu adevarat 
.Acesta e Isus cel minunat ....
tu azi Lui te -ai inchinat?

luni, 12 noiembrie 2012

Bucuria în Domnul

Când ai puţine dorinţe ai şi puţine lipsuri.









joi, 8 noiembrie 2012

milostivire

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,......

joi, 1 noiembrie 2012

bunule Parinte

In biserică la noi
Vin românii vin şuvoi,
Însa mulţi, cum vin se duc
Mântuirea n’o apuc.
Pastorul vorbeste clar
E mesajul sfânt, un jar
Corul cânta ’nflăcarat
Păcătosu’i tulburat.
Niciodată pe pământ
N’a auzit cuvântul sfânt.
Stă şi ascultă încremenit
Cum să ajungă un mântuit?
Cum, că numai pocăinţa
Împreună cu credinţa
Într-un mod miraculous schimbă omul păcătos.
Că acea tainică lucrare de înviere prin cuvânt
Şi cereasca strămutare o face doar Duhul Sfânt.
Şi când totul sa innoit
Lumina te-a invăluit
Sensul vieţi s-a schimbat
Ceru intreg sa bucurat.
Dar deodata sora ‘x’
A miscat parcă înadins
Mâna încet şi-a ridicat faţa şi-a examinat
Ochiul omului pierdut
Se contractă brusc , mărunt.
Iar in mintea sa mirat se intreaba apasat
Mâna ce s-a ridicat, faţa ce s-a examinat
Nu”i priveliste cerească
Dinpotriva e lumească.
El se uita mai atent
Zice că ascultă aparent
Dar aici in adunare este un contrast prea mare.
Bietul om e consternat
Din tot ce sa predicat a inteles ca un pocăit
Pentru lume a murit.
Rând pe rând iscoditor
Ochiul lui sfidător se opreste , cântăreste si continu se roteşte,
Vede femei îmbracate
Cu fuste ciudat crăpate.
Stau picior peste picior si se uita sfidător
Ruj si oja, fard, vopsele,
Mâna plina de inele.
Capete descoperite
Feţele sunt ademenite.
Şi cu ochii încreionati
Ca un ou de paşti pictaţi.
Manechine de salon
Chiar aici lânga amvon.
Gâtul adânc decoltat
Cu un lant înconjurat
Sau margele si cercei
Totul, tot ca la ateii.
Tinere oxigenate,
Batrânele samponate,
Palariile groteşti
Cum să nu te poticneşti ?
Nişte măşti din lumea mare
Stau aici nepăsătoare
Spirite rebele seci
Împotrivitoare în veci.
Şi satana mâniat pe pastorul devotat
Care’i clatina domnia
Şi-a ales el strategia.
Câteva le-a pus în cor
Foarte aproape de păstor.
Pe altele înfuriate printer fraţi le-a împrastiat
Monumente de mândrie
Desmăţ şi ipocrizie.
Iar în ultimă instanţă
Prostie si aroganţă.
Păcătosul a plecat profound decepţionat
Si cu sufletul mâhnit derutat şi poticnit
Cu urechea, a ascultat, cu ochiul a cercetat
Însa mintea sa blocat!
N-a gasit corespondenţâ între ce numim esenţâ
Şi aşa zisa aparenţâ
Cât de minuat era dacă nu se poticnea
Dar mai minunat ar fi dacă nu s-ar mai găsi
În locul de slujire pietrele de poticnire
Doamne bunule Parinte te rugăm sa iei aminte
Şi în îndurarea Ta, curată Biserica.

miercuri, 31 octombrie 2012

De ce?

De ce sa iti vinzi sufletul
Cand pe pleoape ai aripi de zambete?
De ce sa vrei sa uiti sarutul Iubirii Sfinte
Ce  prin jertfa l’ai primit in  inima si minte?
De ce ai vrea sa te pierzi in uitare
Si sa uiti de frati, sa ii arunci in mare?
De ce sa pierzi un minut pe cai straine
Cand ai o viata de trait  pe plaiurile divine?
Si mai ales de ce sa  uiti Mirele drag
Cand stii ca doar  te asteapta-n prag?
“DE CE” nu mai ai acum raspuns
Oare iubirea Tatalui n-a fost de-ajuns?

luni, 29 octombrie 2012

Tu m-ai iubit intai!

Nu te caut fără să sper,
nu te strig fără să te iubesc,
fără să nu mă inunde dragostea-ti divina,
iar când mă zgribulesc pe carari  straine
fugind de tot ce-nsemni Tu,
mi-e rușine că nu te iubesc
așa cum m-aI născut să o fac,
așa cum  am invățat să o fac...
Atunci, așa tremurând de frig și cu oasele inghețate,
imi vine să strig cu toată iubirea pe care o stârnești in mine,
cu tot ce-mi lipsește să fiu mai mult decât sunt deja,
imi vine să alerg strigând:
- T e iubesc!

- T e iubesc!
- T e iubesc!. 
Pentruca Tu m-ai iubit intai!

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Fiecare inima e unica.

O lume pentru care trebuie sa lupti ca sa o descoperi.
O lume pe care trebuie sa o aperi. 
O lume de care esti responsabil si pentru care trebuie sa-ti faci griji. 
Fiecare inima e o lume... iar valoarea i-o dai tu. Si stiu ca fiecare inima e o lume mare.
 O lume despre care poti scrie multe. 
O inima e o lume pe care nu o descoperi asa usor, pentru ca... 
Exista inimi de piatra. Inimi de fier. Inimi de carne. Inimi care bat repede. 
Inimi fara viata. Inimi care sar peste batai. Inimi care fac doar zgomot. 
Inimi cu aripi. Inimi cu zambet. Inimi cu lacrimi. Inimi reale. 
Inimi visatoare.
 Inimi de nori. 
Fiecare inima e unica. 
Fiecare lume e diferita. 
Fiecare inima se transforma, Fiecare lume se schimba. 
Fiecare inima are un secret.
 Fiecare inima are momentrul ei cand plange. 
Sufera. 
Zboara. 
Rade. 
Striga. ...se grabeste.
 Sau pur si simplu tace.
 Fiecare inima e ceva in lumea ei.
 Fiecare inima vrea ceva.
 Iar inima mea e gata sa zboare  in intampinarea Mirelui.
 Voia Domnului e sa-i dau toata  inima.
 Si sa fie intreaga si curata.

marți, 23 octombrie 2012

În casa mea

Să-mi fie drumul curat înaintea Ta. 
Inima gata să înveţe.
 Mintea să îmi rodească adevăr şi ochii mei să se odihnească în Cuvântul Tău.
 Să-mi caute întreaga fiinţă Măreţia Ta şi Dragostea Ta să fie nelipsită din casa mea. 
În casa mea să străluceşti şi să aduci bucurie unde merg. 
Să nu-mi uite inima nimic din binefacerile Tale, nimic din iertarea Ta, nimic din puterea Ta, nimic din mâna Ta întinsă mereu spre mine.

duminică, 21 octombrie 2012

Revelaţia slavei lui Dumnezeu

Un lucru care ne poate ajuta să continuăm în vremurile grele este înţelegerea slavei lui Dumnezeu. Acest lucru ar putea suna ca şi un concept înalt şi nobil, unul de care mai bine să se ocupe teologii. Dar sunt convins că tema slavei lui Dumnezeu are o valoare foarte reală şi practică pentru fiecare credincios adevărat. Înţelegând-o, putem deschide uşa spre o viaţă biruitoare! Slava lui Dumnezeu este o revelaţie a naturii şi fiinţei Domnului. Aduceţi-vă aminte din Vechiul Testament că Moise a avut parte de o strălucire la propriu a slavei lui Dumnezeu. Înainte de aceasta Domnul l-a trimis pe Moise fără nici o explicaţie despre Sine decât doar cuvintele „EU SUNT.” Dar Moise dorea să ştie ceva mai mult despre Dumnezeu. Astfel, el L-a rugat: „Doamne, arată-mi slava Ta.” Dumnezeu a răspuns luându-l pe Moise şi punându-l în crăpătura unei stânci. Apoi Scriptura spune că El S-a revelat lui Moise în toată slava Sa (vezi Exod 34:6-7). Modul prin care Dumnezeu doreşte ca noi să cunoaştem slava Sa este prin revelarea marii Sale dragoste pentru omenire. Şi aceasta este ceea ce El i-a descoperit lui Moise. Eu cred că acest pasaj este absolut esenţial pentru felul în care noi înţelegem cine este Domnul. Deseori ne gândim la slava lui Dumnezeu, la maiestatea şi splendoarea Sa, la puterea şi stăpânirea Sa, sau la vreo manifestare în oamenii Săi. Toate aceste lucruri pot fi rezultatul vederii slavei lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este slava prin care El doreşte ca noi să-L cunoaştem. Domnul întotdeauna aşteaptă să ne arate dragostea Sa, să ne ierte, să reverse peste noi mila Sa şi să restabilească relaţia noastră cu El. Revelaţia slavei lui Dumnezeu are efecte puternice asupra celor care o primesc şi se roagă s-o înţeleagă. Până în acest moment Moise Îl vedea pe Domnul ca şi Dumnezeul legii şi a mâniei. El tremura de groază în prezenţa Domnului, rugându-L, strigând la El şi implorându-L în numele lui Israel. Aceasta fusese baza relaţiei sale faţă în faţă cu Domnul. Totuşi acum, la prima vedere a slavei lui Dumnezeu, Moise nu mai avea teamă de Domnul. În schimb, el era mişcat să se închine: „Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat” (Exodul 34:8). El a văzut că Dumnezeu nu era doar un tunet, fulger şi o trâmbiţă răsunătoare care l-au făcut să tremure de groază. Din contra, Dumnezeu era dragoste şi natura Sa cuprindea bunătate, blândeţe şi îndurare! Vedeţi adevărul incredibil pe care Scriptura ni-l arată aici? Adevărata închinare se înalţă din inimile care sunt copleşite de viziunea dragostei nemeritate a lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta este bazată pe revelaţia pe care ne-o dă Dumnezeu despre Sine, a bunătăţii Sale, a îndurării, a pregătirii sale de ierta. Deci, dacă noi Îl lăudăm pe Dumnezeu în duh şi în adevăr, închinarea noastră trebuie să fie bazată pe acest adevăr măreţ despre El. Odată ce noi primim o revelaţie a gloriei lui Dumnezeu, închinarea noastră nu poate decât să se schimbe. De ce? Văzând gloria Sa aceasta schimbă modul în care noi trăim! Aceasta afectează expresia şi purtarea noastră, schimbându-ne din „slavă în slavă”, făcându-ne tot mai mult asemenea Lui. Fiecare nouă revelaţie a dragostei şi îndurării Sale aduce schimbare supranaturală.

vineri, 19 octombrie 2012

Să continuăm lupta.


  Cât mai avem lumina, să ne alipim de lumină.
 Cât mai putem fi buni, să dăruim bunătate.
 Cât mai putem schimba ceva, să căutăm fiecare prilej să transformăm răul în bine. Cât mai avem iubire, să o strângem lângă noi ca pe un dar prețios și să o împărțim cu inimă largă. 
Cât soarele mai răsare în zori de zi, să nu ne pierdem speranța în biruință. Dumnezeu e cu noi. 
Dumnezeu va birui, și noi prin El. 
Să ne păstrăm inima curată și să îndrăznim să credem în El chiar și atunci când totul în jurul nostru se fărâmă.
Fiecare pas, fiecare gest, fiecare cuvânt e un mod de a schimba lumea. 
Fiecare rugăciune e o poartă deschisă spre eternitate.
 Fiecare lacrimă vărsată cu sinceritate în fața lui Dumnezeu e un râu de apă vie ce inundă universul.
 Suntem mărunți dar măruntă e și sămânța de muștar. 
Prin credință, avem mai multă putere decât ne dăm seama. 
Să continuăm lupta.
 Să purtăm stindardul păcii până la sfârșit. 
Să nu ne dăm bătuți..