nu te strig fără să te iubesc,
fără să nu mă inunde dragostea-ti divina,
iar când mă zgribulesc pe carari straine
fugind de tot ce-nsemni Tu,
mi-e rușine că nu te iubesc
așa cum m-aI născut să o fac,
așa cum am invățat să o fac...
Atunci, așa tremurând de frig și cu oasele inghețate,
imi vine să strig cu toată iubirea pe care o stârnești in mine,
cu tot ce-mi lipsește să fiu mai mult decât sunt deja,
imi vine să alerg strigând:
- T e iubesc!
- T e iubesc!
- T e iubesc!.
- T e iubesc!.
Pentruca Tu m-ai iubit intai!
