joi, 31 decembrie 2015

Biserica, în 2016


Biserica, în 2016, 
-avem de parcurs un drum nou. cu mistere lui, cu ispitele-aferente… pierdem sau câștigăm. viața de biruință însă nu depinde de satana. de lipsa lui. nu, el nu ne va lăsa în pace! viața de succes depinde de dumnezeu. și de noi…
ascultăți de poruncile lui dumnezeu chiar dacă cei mai mulți le ignoră. fugiți de omul beat de perplexitățile de ocazie. de cel ce are stele fixe, legi după ureche. scriptura să vă fie prioritate. n-o luați înaintea ei, și nici nu-i rămâneți în urmă. și, vorba lui iosua: veți izbuti în tot ce vei face!
să nu vă abateți din drum pe la celelalte popoare admirându-le dumnezeii! nu zâmbiți secularismului ue, nici valentine’s-ului, halloween-ului, nici iepurilor de ciocolată. și nici nu-i share-uiți bradul, moșul, sau plasmele de-un metru jumate. nu se cuvine fiilor de împărați să stea pe scaun cu batjocoritorii, să se îmbete, nici cu băuturi tari, nici cu euforia lumii, și nici cu imagini indecente. nu voi pune nimic rău în fața ochilor mei, zice psalmul 101.
amintiți-vă promisiunile lui dumnezeu. chiar dacă diavolul vă șuieră-n urechi că cerul v-a uitat. nu vă temeți! sus inimile, spunea sfântul ioan gură de aur. promisiunile divine nu-s vechi. n-au termen de garanție. nu au murit odată cu înaintașii noștrii. nu sunt diluate de timp, nu sunt afectate de circumstanțe. dumnezeu nu-și ia cuvântul înapoi chiar dacă e în paguba sa!
prețuiți mai mult aprecierea lui dumnezeu decât like-urile oamenilor. nu cocoloșiți adevărul, nu empatizați cu păcatul. chiar dacă ar fi să vă pierdeți prietenii! când predicați, când cântați, slujiți, sau vă rugați, faceți-l întâi pe dumnezeu fericit!
nu întindeți nici măcar un deget mamonei. mamona e un sac spart, oricât ai îndesa în el tot nu se umple! bogățiile lumii obosesc. ucid sufletele. goana după materialism ne ține adeparte de biserică. și de hristos. ați văzut vreun bogat trecând prin urechile acului?
trăiti în unitate. în simbioză. nu vă hărțuiți frații. nu luptați cu ei. biserica lui dumnezeu nu are obicei să se certe. și nici atât să urască! chinina resentimentelor fruste e o anticameră a iadului. iubiți pe toți, trăiți în pace cu oricine! altfel aduceți jertfa nebunilor!
rugați-vă. nu stați cu maxilarele încleștate. starea de vorbă cu dumnezeu să nu fie trecătoare. cine nu vorbește nu are cum dumnezeu să-i răspundă.
feriți-vă de rău. nu înșelați pe nimeni, decât stomacul. nu plângeți, decât de bucurie. nu furați, decât sărutări de la sfinți. dacă va trebui să pierdeți, pierdeți-vă întâi frica. dacă vă va fi foame, să aveți foame de iubire. dacă înaintarea e grea, nu fiți raci, ci măcar melci: târâți-vă (măcar) în 2016, dar nu vă abateți din drum!
să mergeți drept înainte. numai de acolo vine spre noi mirele! n-ați auzit că a pornit la drum deja?

marți, 29 decembrie 2015

luni, 28 decembrie 2015

luni, 7 decembrie 2015

Dumnezeu este...Dragoste.



Palmele ti-au transpirat,

inima-ti bate puternic,

si rasuflarea ti s-a oprit in piept?

Nu e Dragoste,

e Placere.

Nu poti sa-ti desprinzi ochii si mainile

de pe cel drag, am dreptate?

Nu e Dragoste,

e Pofta.

Il doresti pentru ca stii ca este acolo?

Nu e Dragoste,

e Singuratate.

Esti acolo, pentru ca el vrea sa fii?

Nu e Dragoste,

e Loialitate.

Ii asculti confesiunile, deoarece nu vrei sa-l ranesti?

Nu e Dragoste,

e Mila.

Esti impreuna cu el

doar pentru ca

privirea lui te face sa tresari un pic?

Nu e Dragoste,

e Infatuare.

Ii ierti greselile pentru ca tii la el?

Nu e Dragoste,

e Prietenie.

Ii spui ca el este cel la care te gandesti toata ziua?

Nu e Dragoste,

e Minciuna.

Esti dispus sa dai lucrurile tale preferate pentru ca el sa se simta bine?

Nu e Dragoste,

e Caritate.

Inima ta e plina de durere atunci cand el este trist?

Atunci e Dragoste.

II accepti greselile pentru ca ele fac parte din felul lui de a fi?

Atunci e Dragoste.

Plangi pentru durerea lui chiar daca el este puternic?

Atunci e Dragoste.

Ochii lui iti vad adevarata inima, si iti atinge sufletul asa de adanc incat te doare?

Atunci e Dragoste. II vei da inima ta, viata ta, moartea ta?

Atunci e Dragoste.

Acum, daca Dragostea e dureroasa, si ne tortureaza, oare de ce Iubim?

De ce Dragostea este tot ce cautam in viata?

Aceasta durere, aceasta agonie, aceasta tortura?

De ce?

Pentru ca Dumnezeu este...Dragoste.

Aceasta este Dragostea AGAPE, o dragoste jertfitoare!

duminică, 6 decembrie 2015

duminică, 29 noiembrie 2015

vineri, 27 noiembrie 2015

pe frontiera

joi, 26 noiembrie 2015

o siguranţă deplină



Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 34.30
A face parte din poporul ales al lui Dumnezeu este o binecuvântare însemnată, dar a şti că noi facem parte din acest popor, este o pricină de nespusă bucurie. A nădăjdui că Dumnezeu este cu noi, este un lucru, dar a şti că El chiar este cu noi, este cu totul altceva. Credinţa ne mântuieşte, dar siguranţa ne satisface. Noi Îl luăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul nostru când credem în El; dar primim bucuria Lui când ştim că El este al nostru şi că noi suntem ai Lui. Nici un credincios nu trebuie să se mulţumească numai să nădăjduiască, ci să ceară Domnului să-i dea siguranţa deplină că ceea ce a nădăjduit, are deja în mod sigur.
Trebuie mai întâi să intri în stăpânirea acestui har, ca să poţi să priveşti la Domnul ca un „răsad cu faimă" şi să ajungi la o cunoştinţă clară a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Să ne întoarcem dar mereu privirea noastră în direcţia de unde primim acest har fără seamăn. Siguranţa credinţei nu poate fi căpătată prin faptele legii. Şi tocmai aceasta ne învaţă Evanghelia, să nu privim la noi, ci numai la Domnul. Văzându-L pe Domnul Isus, vedem mântuirea noastră.
Doamne, trimite-ne un val al dragostei Tale, astfel ca noi să fim înălţaţi deasupra noroiului îndoielii şi al fricii.

miercuri, 25 noiembrie 2015

Am taiat un trandafir

Am taiat un trandafir
pentru o anume fiică
nu m-am gandit
la altceva decat, trandafirul
tepii lui
s-o pazeasca
de osanda lumii.
Am taiat un trandafir
pentru viata unui fete Beula
un sacrificiu din inimă
aproape de venirea iernii
rosu ca sangele lui curat
Am taiat un trandafir
pentru copilul meu -Beula
si l-am asezat intr-un pahar curat
paharul scump al părtășiei.
cand am inspiratiedivină.
Am taiat un trandafir
soptindu-i langa petale
despre cugetul meu
neinteresat,
sfințit,
iubitor.
Am taiat un trandafir
in puterea noptii
luandu-l de langa ai sai...
are petalele ca la inceputuri
cand l-a invatat Dumnezeu 
pe Adam gradinaritul 
si pe mine iubirea ptr o fiică
 *-Beula.

miercuri, 18 noiembrie 2015

în aşteptare,

Doamne dacă vei veni, într-o zi de luni,
Şi de starea mea de-atuncea va fi-ntre furtuni,
Pune doar o picătură din ce-a curs pe cruce
Ca să pot pleca spre Tine, şi să pot ajunge.
Şi de marţi Tu vei decide, să mă duci în Slavă,
De voi fi în vreo strâmtoare, sau necaz, ceva,
Curmă a mea suferinţă, ia-i pe toţi din cale
Şi mă poartă-n susul Tău, neprivind în vale.
Miercuri Tată de vei da, startul către Cer
Pleacă-Ţi ochiul spre Arad, unde eu mai sper
Că vei nimici-ndoiala, celor ce mai greu
Înţeleg că lumea asta-i, fără Dumnezeu.
Joi sunt gata să Te-aştept, dis-de-dimineaţă
Voi lăsa ca bucuria limpede pe faţă
Să o vadă pe de-antregul, toţi de lângă mine
Să-şi răspundă abia acuma, cum, de ce, de cine?
Chiar şi vineri de va fi, Sfănta Întâlnire
Sigur pe pământ lăsa-voi, păcătoasa-mi fire.
Agăţat apoi de-un înger, cu trupu-mi schimbat
Voi păşi în sala-n care, Mirele-i un Miel, junghiat.
Sâmbătă să dorm mai mult, mi-e a mea plăcere,
Dar Te-aştept chiar şi-n odihnă, presărat prin gene,
Îmi voi umple-ntreaga zi, fixându-mi privirea
Pe Cerul din care creştinii, aşteaptă, Răpirea.
Mai este o zi, o zi de Sabat, de sărbătoare,
Când Domnul nostru petrece cu noi, în adunare.
Inutil ca să spun că-mi doresc El atunci ca să vină
Când toţi împreună vom fi, la-nchinarea divină.
Noi nu ştim nici ziua nici ceasul când Tu vei veni,
Dar ştim de „curând-ul” ce ni L-ai spus din profeţii.
Rămânem o Doamne în aşteptare, cu bucurie

Ca să-Ţi refaci Universul, cu noi aşezaţi, în Armonie.

luni, 16 noiembrie 2015

joi, 12 noiembrie 2015

Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu,

Nu sunt într-un an atâtea ceasuri câte gânduri poate să aibă cineva într-un ceas. Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele. Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi inelele dintr-un lanţ: unul trage pe celălalt. Ce fiinţă zbuciumată este omul! Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară. Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului şi încă tot atâta de repede ca şi vremea. Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat. De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă o mare greutate de păcate. Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon. Unde sunt aşa de mulţi copii, este cazul ca mama să ia bine seama la ei. Şi noi cată să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare. Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor muşca aşa ca nişte năpârci.
Oamenii îşi închipuie că gândul este ceva slobod, eu însă îmi aduc aminte că am citit undeva că gândurile, deşi sunt scutite de vamă, nu sunt scutite de iad şi vorba aceasta se potriveşte întocmai cu buna şi vechea Carte. Nu putem fi chemaţi în faţa niciunui tribunal de pe pământ pentru gândurile noastre, dar fiţi siguri că în faţa judecăţii din urmă vom fi judecaţi pentru ele. Gândurile rele sunt măduva păcatului, iasca ce prinde scânteie ispitei Diavolului, putineiul, în care laptele închipuirilor se încheagă în dorinţe şi planuri, cuibul, în care ouă toate păsările rele. De aceea, să ştiţi negreşit că, după cum focul arde nu numai vreascurile, ci şi lemnele groase, tot aşa şi Dumnezeu va pedepsi gândurile rele ca şi faptele rele.
Să nu-şi închipuie nimeni că gândurile nu sunt cunoscute Domnului, pentru că El are o fereastră înspre cea mai ascunsă odaie a sufletului şi această fereastră nu poate fi astupată cu nici un oblon. Cum vedem noi roiul de albine care lucrează după un geam, aşa ne vede şi ochiul Domnului pe noi. Biblia spune: "Iadul şi pierzarea sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile copiilor oamenilor." Omul nu este decât parte văzută pentru Dumnezeu. Pentru cer, nu există lucruri ascunse. Ce se petrece în odaia lăuntrică a inimii este, pentru ochiul care vede toate, tot aşa de descoperit, ca şi străzile unui oraş.
Unii vor zice însă că nu se pot opri să nu aibă gânduri rele. Se poate, dar întrebarea este: urăsc ei aceste gânduri sau nu? Nu putem să oprim pe hoţi să se uite pe fereastră, dacă însă le deschidem singuri uşa şi-i primim cu bucurie, atunci nu suntem mai buni decât ei. Nu putem să oprim păsările să zboare peste capetele noastre dar le putem opri să-şi facă cuib în părul nostru. Gânduri deşarte bat la uşa noastră, dar nu trebuie să le deschidem. Dacă totuşi se nasc în noi gânduri rele, să nu pună stăpânire peste noi. Cine plimbă o bucăţică dintr-o falcă într-alta, o face fiindcă îi place gustul ei, şi cine gândeşte la rău iubeşte răul şi este gata să-l şi facă. Gândeşte-te la Diavolul şi el se va arăta, îndreaptă-ţi gândurile spre păcat şi îndată mâinile vor urma gândurilor. Melcii lasă o dâră după ei şi tot aşa şi gândurile nefolositoare. Săgeata poate să zboare prin văzduh fără să lase urmă, dar un gând rău lasă totdeauna după el o dâră ca de şarpe. Unde se face mult negoţ cu gânduri rele, va fi şi mult noroi şi murdărie. Orice val nou de gânduri rele adaugă ceva la putregaiul stricat de pe ţărmul vieţii. Este grozav când te gândeşti că un gând ruşinos de care te-ai lăsat prins odată, îţi ia cheia minţii şi pe urmă poate să intre iarăşi foarte uşor, vrând-nevrând, şi poate să se întoarcă aşa fel, încât să aducă cu el alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ce poate ieşi dintr-asta, nimeni nu ştie. Leagănă păcatul pe genunchii gândului şi se va face un uriaş. Moaie câlţi în gaz şi cum vor mai arde îndată ce-i vei apropia de foc! Moaie pe un om în gânduri stricate şi e gata să ia foc, păcătuind pe faţă, îndată ce va avea prilej. De aceea, înţelepciunea ne porunceşte să ne păzim în fiecare zi gândurile şi năzuinţele inimii noastre.
Gândurile bune sunt oaspeţi binecuvântaţi şi ar trebui primiţi cu drag, hrăniţi bine şi chiar căutaţi mult. Ca şi florile de trandafiri, ele răspândesc un miros plăcut când sunt păstrate în ulciorul amintirii. Ele nu pot fi cultivate îndeajuns, ci sunt o roadă care îmbogăţeşte pământul. Cum încălzeşte cloşca puii sub aripi, aşa ar trebui să îndrăgim toate gândurile sfinte. Ca oiţa săracului care mânca din bucăţica stăpânului ei, aşa de preţioasă şi de scumpă ar trebui să ne fie gândirea la lucrurile evlavioase. Gândurile sfinte dau naştere la cuvinte sfinte şi la fapte sfinte şi sunt semne adevărate ale unei inimi înnoite. Cine n-ar vrea să le aibă? Un mijloc fără greş, ca să ţii o baniţă fără pleavă, este s-o umpli bine cu grâu şi dacă vrea cineva să se ţină departe de gândurile deşarte, să aibă mintea plină de lucruri alese, la care să cugete, căci ele se găsesc uşor şi n-ar trebui să umblăm fără ele. O, de am putea să zicem ca David: "Când gânduri negre se frământă cu grămada în lăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul!"

sâmbătă, 7 noiembrie 2015

nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,

....nu ma intereseaza cine scrie legile unei tari,dați-mi voie să -i scriu cântecele și -i voi modela și moravurile și idealurile și relațiile.

marți, 3 noiembrie 2015

Desi Dumnezeu ne vorbeste ,noi ....


Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.

El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
Nu vi s-a întâmplat să vă treziti de dimineată si să ziceti:

-“O! am de făcut atâtea azi...” 

;sau 
-“Am de mers acolo...” 
sau;
-“nu vreau … 
sunt obosit ...”
- “m-am săturat… 
încă o zi … 
vreau doar să nu mai am probleme!”
Trecem prin momente dificile si perioade complicate, viata noastră este dată peste cap, nu suportăm nimic, suntem într-un maraton continuu, iar dacă cineva ne vede de dimineată si ne întreabă:
- “hei,ce faci?“
răspundem:
- “sunt stresat ”, 

“am probleme!” 
sau alteori sec:
 “sunt ok”.
Uităm să zâmbim, să ne încredintăm viata în fiecare dimineată Celui ce poate face totul, care detine totul.
Desi Dumnezeu ne vorbeste de multe ori pentru că suntem loviti si suferim, ne izolăm în rutina vietii noastre zilnice … 

construim un zid în jurul nostru pe care nimeni nu-l poate trece....
- Ce fac aici? 

Ce vrea Dumnezeu cu mine?
 De ce e asa? … 
De ce mie?
Nu ne place planul lui Dumnezeu, lumea Lui, si ne construim noi una cu arhitectură proprie:
- azi o cărămidă de scrum …mâine una de paie … alta de praf si asa se înaltă încet turnul nostru spre cer!
Babel în zilele noastre!
-nu mai vorbim aceeasi limbă … 

nu mai zidim aceeasi cetate!
Trist.
Ne întâlnim, ne zâmbim rece si apoi din nou ne întoarcem la turnul nostru:

- praf...paie... noroi… nemultumire… invidie..neliniste… indiferentă!
Ah, altarul lui Dumnezeu părăsit si dărâmat…
Durerea altuia nu ne mai spune nimic, problemele lui nu sunt mai mari ca ale noastre, nu are nevoie de o mână întinsă, un zâmbet cald si o rugăciune înăltată spre cer dintr-o inimă sinceră si curată.
Eu sunt neînteles…

 eu am nevoie… 
eu trec prin atâtea… 
eu ...
eu..

Oare de ce ne dorim atâtea? 

De ce vrem cantitate si nu calitate? 
De ce aparentă si nu esentă? 
De ce vrem mai mult si nu ceea ce avem să fie bun?
Credem că scopul scuză mijloacele… 

că suntem îndreptătiti… 
că am suferit destul!
 Ce iluzii… !!!
praf... 
paie si noroi!
Psalmistul spune:

- “Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule Prea Înalte”(Psalm 9:2)
Relatia cu Dumnezeu ne împlineste în fiecare zi, ne hrăneste si ne dă satisfactie.
Prin aceasta El ne deschide ochii si ne transformă zilnic. Dumnezeu doreste să avem pace si fericire, să fim călăuziti de El.
Tristetea de pe chip să dispară, povara nu e prea grea căci:

- “ Domnul este scutul nostru,Sfântul lui Israel este împăratul nostru”(Psalmul 89:18).”
Cât pentru mine fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu”.
Dacă Îl asezi pe Dumnezeu si părtăsia cu El pe primul loc,dacă găsesti plăcere si bucurie în prezenta Lui deoarece te-a găsit si te-a făcut un fiu de împărat, nimic din gunoaiele acestei lumi nu mai contează.
Ar fi doar aur, argint si pietre scumpe în zidul cetătii tale.
Am vorbi aceeasi limbă, am construi împreună cu bucurie, zâmbete pe chip si multă laudă s-ar înălta tot mai mult la adresa Celui care merită!
Oare ce fac astăzi? 

Unde merg? 
Ce scop am?
.. spre El… spre eternitate… un pas mai aproape de cer… de slavă… de bucurie… acesta trebuie să neînsufletească.
Ne facem liste de priorităti, dar să reusim să facem doar ceea ce este necesar.
Ceea ce nu reusesti să faci azi ,nu te îngrijora! 

cineva se va îngriji de aceasta… 
sau întreabă-L pe Dumnezeu:
-“Doamne, m-ai chemat să fac acest lucru? 
Tu ai  nevoie  de mine acolo unde sunt azi eu?
Oamenii preocupati să-si câstige existenta uită să trăiască!

 -e adevărat!!
Stiu că avem scopuri si vrem multe, dar trebuie să întelegem că nu tot ce avem scris în agendă trebuie făcut înainte de expirarea timpului. 

NU!!
Scopul lui Dumnezeu este să devenim ceea ce El doreste, dar să o facem cu bucurie.
Îndeplineste-ti responsabilitătiile cu multumire,căci:
-Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta;

 Se va bucura de tine cu mare bucurie,va tăcea în dragostea Lui si nu va mai putea de veselie pentru tine. (Tefania 3:17).
Si încă ceva: 

-totdeauna vor mai fi lucruri în agenda ta pe care nu le-ai făcut.
 Si nu te teme, cineva le va face! asa că…-simte-te bine astăzi, zâmbeste si bucură-te de ziua pe care El ti-a dat-o! 
Ridică-te dar si lucrează si Domnul te va rasplati pentru tot ceea ce faci spre gloria Lui!

duminică, 1 noiembrie 2015

sâmbătă, 31 octombrie 2015

infernul colectiv

infernul colectiv
 asa se cheama  jocul satanei cel murdar
 dar cine va lua seama
 la clubul groazei ce satana cântă
si ne mor pruncii nenascuti
in ghiarele vicleanului dusman.

atitudini partinitoare

nu vor striga crestinii niciodata
de grea cruce ce o duc .
satana îsi omoara adeptii
și aplauda in doliu national
inchinătorii lui fideli.

luni, 26 octombrie 2015

tăcerea din mine...



Este din nou tăcere în jurul meu, dar teama mea cea mai mare, este tăcerea din mine...
”După cum apa reflectă o față, tot astfel și inima omului îl reflectă pe om.” Proverbe 27.19
Am învățat că totul are un răspuns, un ecou, un efect. Iubești - vei fi iubit; 

dăruiești - vei primi;
 întrebi - ți se va răspunde; 
ceri - și ți se va da....
Mi-am dăruit cuvintele de iubire și mă așteptam la un ecou. 
Dar uneori, legile fizicii își spun cuvântul în circumstanțele noastre.
 În orice mediu, sunetul propagat, își va pierde treptat intensitatea, iar reflexia sunetului în vid este imposibilă! Contează și locul în care te afli, nu numai ceea ce spui. Vocea mi-a obosit încercând să emită sunetele care nu-și găsesc rezonanța nicăieri. 
Poate a venit vremea să tac, vremea tăcerii! 
Sau poate e doar o pauză ...
Urmează vremea ascultării, când vocea Lui se va face auzită!

luni, 19 octombrie 2015

luni, 12 octombrie 2015

Întinde-Ţi mâna spre noi,

Doamne, eşti de neatins şi totuşi atât de aproape. 
Infinitul nu te poate încape, dar cobori iar şi iar în odaia strâmtă din casa noastră uitată. 
Vino şi stai cu noi la masă. 
Nu avem bunătăţi, suntem săraci şi sărmani, de multe ori şi pâinea cea de toate zilele ni-e amară de lacrimi, dar totuşi vino, Doamne, la cei mai umili dintre copiii Tăi.
Vino să ne luminezi serile pustii ca o candelă aprinsă la fereastră, să dai glas tăcerii ce ne macină în nopţile târzii. 

Să ne împodobeşti inimile cu minuni şi taine şi să tornii peste noi bucuria speranţei. 
Să ne arăţi că există mult mai multe lucruri decât lăsăm să pătrundă în mărunta noastră lume. 
Deschide-ne larg ferestrele sufletului, ca să lăsăm să intre briza credinţei, a dragostei şi a speranţei. Încălzeşte-ne mâinile îngheţate, ca să putem încălzi şi noi la rândul nostru pe alţii. 
Dă-ne lumină, ca să fim noi înşine lumină. 
Sădeşte în noi sămânţa infinitului, ca să nu avem limite în a face binele. 
Deschide-ne porţile eternităţii, ca să ştim să iubim fiecare clipă trecătoare şi să o facem să lucreze, aducând roade pentru slava Ta. 
Arată-ne cât eşti de bun şi de sfânt , ca să tindem şi noi spre bunătate şi sfinţenie. 
Întinde-Ţi mâna spre noi, ca să înţelegem cât de mult înseamnă o mână întinsă.
 Fă din fiinţa noastră un templu al iubirii Tale şi din viaţa noastră o făclie în întuneric.
 Fă ca fiecare urmă de paşi pe care o lăsăm prin vreme să spună o poveste şi să lase o mărturie despre minunile Tale.
Şi când drumul acesta se va sfârşi, când timpul îşi va închide ochii ca un bătrân obosit şi va merge la culcare, fă ca trecerea noastră să fie lină ca o sanie prin zăpadă, ca un râu care se varsă în mare, ca o întoarcere acasă.

miercuri, 7 octombrie 2015

El va izbăvi pe săracul care strigă,



Căci El va izbăvi pe săracul care strigă, şi pe nenorocitul care n-are ajutor. Psalmul 72.12
Săracul strigă; de altfel, ce ar putea face?
Strigătul lui este auzit de Dumnezeu; ce-i trebuie mai mult?
Acela dintre cititori care este sărac, sa strige la El;prin aceasta va arăta înţelepciune.
Nu strigaţi la urechile prietenilor voştri, căci chiar dacă ar putea să vă ajute, ei vor face aceasta numai dacă Domnul le va pune pe inimă.
Cel mai sigur este să mergeţi direct la Dumnezeu, strigând. Acela care aleargă drept spre ţintă e cel mai bun alergător.
Alergaţi la El şi nu la alte mijloace.
Vai! zici tu, eu nu am nici prieteni, nici ajutor.
Cu atât mai bine;
te poţi baza pe Domnul de doua ori
-ca unul fără mijloace şi fără ajutor.
Pentru nevoia ta dublată, să faci o îndoită rugăciune.
Chiar pentru nevoile trecătoare poţi să aştepţi toate de la Dumnezeu, căci El îngrijeşte de copiii Săi în toate privinţele.
Cât pentru nevoile spirituale, care sunt cele mai însemnate dintre toate, Domnul va auzi strigătul tău, te va izbăvi şi te va ajuta.
Prietene sărac, încearcă-L pe Dumnezeul tău bogat.
Tu, care eşti fără ajutor, sprijineşte-te pe ajutorul Lui.
Ştiu că El nu m-a uitat niciodată pe mine şi sunt sigur că nu te va uita nici pe tine.
Vino ca un cerşetor şi Dumnezeu nu va refuza să te ajute. Isus este împărat şi El nu te va lăsa sa pieri.

luni, 5 octombrie 2015

sâmbătă, 3 octombrie 2015

cat de greu ar bate vantul

Cand vin dureri pe calea ta,
Si de nori grei se umple zarea,
Sa stii ca este Cineva
Ce-ti stie toata framantarea.

Cand ochii tai, doua izvoare,
Intind durerea pe obraz,
Exista-o mana iubitoare
Ce-alina lacrimi si necaz.

De ce sa te afunzi in noapte
Si sa te-acoperi de durere?
Asculta-ale credintei soapte:
Exista har si inviere!

Da, Domnul este langa tine,
Ti-alina inima-ntristata,
In suferinta te sustine,
Si nu esti singur niciodata.

Nu-i vant sa nu se potoleasca,
Nu este noapte fara zori!
E-atata dragoste cereasca
Si-n prea involburatii nori.

Oricat de greu ar bate vantul,
Credinta ta n-o poate stinge,
Si-oricat de negru e mormantul,
Lumina Crucii il invinge!

Deci fii increzator pe cale
Si-n orice vreme nu uita:
El stie lacrimile tale
Si e mereu la dreapta ta!

miercuri, 30 septembrie 2015

Ce ar spune de mine?

Iata ce spune Domnul despre poporul acesta:
 Le place sa alerge incoace si incolo. 
Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei.
 Ieremia 14:10 
Am citit…
si m-am gindit ..
oare …
despre cine vorbeste?
 In vechime le spunea evreilor, dar astazi?
 Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… 
ia  gândiți-vă!!! 
O sa ni se potriveasca! 
Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. 
Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… 
erau mai ocupati ca astazi.
 Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .
 Si ma uit la fraza asta…
”nu-si cruta picioarele…” 
si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; 
ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; 
nu ne pastram nici valorile, nici relatiile.
 Oare ce ar spune Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cum a vorbit cu Ieremia?
 Sau chiar mai aproape…
Ce ar spune de mine? 
Si de ce nu?! 
Si de tine!

duminică, 27 septembrie 2015

singur acasa

vineri, 25 septembrie 2015

O, mică rugăciune zilnică!

O, mică rugăciune zilnică! 
Ești cam săracă, și nințel zdrențuită, o haină ponosită precum cotidianul însuși. Gândurile nobile și sentimentele alese sunt prea grele pentru tine. Nu ești o simfomie grandioasă răsunând într-o catredală impunătoare, ci-mi pari mai mult un cântec religios, plin de bune intenții și izvorât din inimă, puțintel monoton și naiv. Dar să știi că tu ești rugăciunea loialității și se poate conta pe tine oricând, ești rugăciunea ce se uită pe sine, slujba nerăsplătită adusă maiestății divine, tu ești dăruirea totală ce face să treacă mai ușor orele cenușii și preschimbă momentele banale în clipe mărețe. Ție nu-ți pasă de experiența celui ce se roagă, ci de înălțarea lui Dumnezeu. Tu nu-ți dorești experiențe noi, ci credință. Pasul ți-e ostenit uneori, dar nu te-oprești din drum. Câteodată pare că vii doar de pe buze, nu din inimă. Dar nu-i mai bine oare ca măcar buzele să-L binecuvânteze pe Dumnezeu decât ființa întreagă să amuțească? Și nu e oare atunci mai multă nădejde ca murmurul buzelor să găsească ecou în inimă decât să încremenească în muțenie totul din om? Iar în puținele noastre clipe de rugăciune, ceea ce-mi zic eu sau alții, cu ton de dojană, că e doar o îngânare de pe buze, e cel mai adesea, de fapt, rugăciunea unei inimi sărmane, dar fidele care, în pofida slăbiciunilor, a oboselii și nemulțumirilor lăuntrice, continuă, cu trudă și bună credință, să sape un mic făgaș prin care o mică rază de lumină eternă pătrunde în inima noastră îngropată sub straturile cotidianului.

marți, 22 septembrie 2015

Nu este ceva neobişnuit

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.
2 Cronici 31:21
Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini.
El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel.
Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul.
Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult.
Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea;
El iubeşte credincioşii activi.
Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină?
Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima.
Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală?
Cei mai talentaţi?
Nu, cei mai zeloşi;
lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4).
Puritatea inimii se vede în perseverenţă.
Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune:
-„Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută.
Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt".
Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima?
Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus!
Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui!
Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta mă mănâncă pe Mine" (Ioan 2:17).
Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară;
când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său.
După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

joi, 17 septembrie 2015

continut si ambalaj



Ispita de a accentua mai mult forma decat continutul. Predicarea in sine comporta doua aspecte: 
continut si ambalaj. 
Cand predicatorul se concentreaza doar spre ambalaj, risca sa nu mai aiba continut. Probabil de aici a aparut si vorba Mariei care se intorcea de la Biserica si fiind intrebata de un vecin cum a fost:
 Ea a spus frumos, deosebit. 
La care vecinul a intrebat-o despre ce s-a predicat, iar Marie a spus:
 nu mai imi aduc aminte.

 Ispita de a predica ne-pregatit.
 Mesaj fara continut. Cunostiintele biblice si increderea in capacitatea personala poate duce la o pregatire superficiala a predicii. 
Dumnezeu da har si ungere celor ce muncesc. 
Dumnezeu nu incurajeaza lenea si superficialitatea. 
Duhul Sfant este prezent cu predicatorul si in camaruta lui de studiu si nu doar acasa.

Ispita de a predica pregatit dar fara impact, fara legatura cu ascultatorii. 
Asa cum spuneam deja, predicarea are deaface cu doua aspecte importante: 
continut si ambalaj. 
Chiar daca predicatorul are un continut plin de adevaruri bliblice, vitale pentru ascultatori, daca nu are un ambalaj frumos, daca transmiterea mesajului nu ajunge la inima ascultatorilor, atunci predicarea nu si-a atins tinta.
Predicatorul trebuie sa transmita mesajul in asa fel incat ceea ce el stie si intelege, va fi stiut si inteles si de ascultatorii lui fara ca acestia sa depuna eforturi uriase in vederea ascultarii mesajului sau.
Ispita predicarii sinelui. Majoritatea predicatorilor vor sa fie eficienti, iubiti si doriti de ascultatori lor. 
Acest lucru pana la urma nu este rau, deoarece va determina predicatorul sa nu fie superficial in predicarea Cuvantului.
 Insa trebuie sa exista o granita pana unde predicatorul sa isi doreasca sa fie iubit de ascultatorii lui. 
Apostolul Pavel spune in 2 Corinteni 4:5:
 „Caci noi nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii vostri, pentru Isus.” 
Predicatorul trebuie sa il scoata in evidenta in totalitate pe Isus Cristos. 
Prea multe exemple despre el si ce a facut el si cum a rezolvat el, nu sunt bune, deoarece muta atentia dinspre Cristos spre el. Cristos trebuie sa straluceasca, iar predicatoru sa fie ascuns in spatele cruci Lui si sa nu incerce niciodata sa fure slava lui Dumnezeu.
Ispita predicarii fara ungere dumnezeiasca.
 Norul lui Dumnezeu cobora deasupra cortului lui Moise si Dumnezeu ii vorbea lui Moise, iar apoi Moise vorbea poporului mesajul lui Dumnezeu. 
Astazi avem dictionare si comentarii online, internetul si capacitatea de informare este foarte avansata. 
Predicatorii pot fi ispititi sa nu mai stea in rugaciune ore intregi ca sa auda vocea Domnului si apoi sa vorbeasca poporului. 
Slova omoara, dar Duhul da viata (2 Corinteni 3:6).
 Un predicator caruia i-a vorbit si la inzestrat Dumnezeu cu mesajul care trebuie sa il transmita va avea un alt impact asupra ascultatorilor sai. Ungerea divina este ceea ce da viata spirituala, este ceea ce misca sufletele, este cea care face diferenta.
Ispita predicarii superficiale. Vremurile in care traim sunt caracterizate de suprasaturatie informationala. 
Ascultatorii zilelor noastre cunosc mai mult, stiu mai multe si sunt mult mai informati. Predicarea trebuie sa fie homiletica, sa aiba continut dar sa tina cont si de principiile predicarii, ca de exemplu introducere, titlu, parti principale, final, intalmplari Lipsa unei vietii de studiu. Cine a incetat sa fie din ce in ce mai bun, a incetat sa fie bun. 
Predicatorul trebuie sa creasca daca vrea sa fie bun.
Vremea predicilor lui Slavit sa fie Domnul si a plimbatului din Geneza pana in Apocalipsa a trecut. 
Este vremea in care predicatorul trebuie sa fie pregatit sa fie invatator, evanghelist, apologet si pregatit sa confrunte si sa dea socoteala de credinta pe care o reprezinta.
Ispita copieri unui alt predicator .
Dumnezeu ne-a facut unicati pe fiecare. O dovada stiintifica este aprenta de la deget. 
Fii ceea ce Dumnezeu a intentionat si nu altcineva.

luni, 14 septembrie 2015

marți, 8 septembrie 2015

Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa



O femeie era măritată de mai mulți ani cu soțul ei, dar nu aveau copii. Soțul ei a decis să divorțeze de ea, așa că a mers pentru sfat la omul lui Dumnezeu.

Omul lui Dumnezeu i-a spus că așa cum au sărbătorit cu bucurie legătura lor atunci când s-au căsătorit, tot așa să celebreze cu bucurie și ruperea legăturii lor, adică divorțul.

Prin urmare, soțul pregăti un ospăț mare și, când era bucuria în toi, și-a chemat soția și i-a dat să aleagă din toată averea lui ce dorea ea să ia, și i-a promis că nu va refuza nimic.

Ce a făcut ea? L-a servit cu atât de mult vin încât el s-a îmbătat și s-a culcat pe pat. Ea a spus apoi servitorului ei să ia patul cu tot cu bărbatul ei adormit și să mute patul în casa tatălui ei, în dormitorul ei.

A doua zi dimineața, când s-a trezit în casa soției sale, bărbatul a întrebat-o de ce a fost adus acolo, oare n-a priceput femeia că el vrea să divorțeze de ea? Ea răspunse: „Nu mi-ai spus că pot lua tot ce vreau? Nu-mi doresc nici aur, nici argint, nici pietre prețioase, nici perle. Tot ce vreau eu ești tu. Tu ești tot ce-mi doresc.”

Când soțul a auzit acest lucru, el se îndrăgosti din nou de soția lui și o luă iarăși de soție ca și mai înainte. Și, după această întâmplare, Cel Sfânt, binecuvântat fie El, le-a dat și copii.

„Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.”

duminică, 6 septembrie 2015

cum să trăiești cu un partener necredincios?

Curând Domnul slavei va reveni


1. Curând Domnul slavei va reveni
Cuvântul cel sfânt se va împlini
Noi toţi părăsi-vom al vieţii tumult
Îţi spun să fi gata că nu mai e mult

R: /: Să cântăm "Maranata,
Vino Doamne cât mai curând"
Să cântăm; "Maranata
Până când vom pleca de pământ" :/

2. Naţiuni se revoltă vedem ne-ncetat
Iar lumea se-afundă mai mult în păcat
Veghează întruna păstrează-te sfânt
Îţi spun să fii gata că nu mai e mult

3. Sunt multe semnale că ziua de apoi
E tot mai aproape, El vine pe nori
Veghează şi stai ca străjerul pe turn
Îţi spun să fii gata, că nu mai e mult

joi, 3 septembrie 2015

Cand aud in departare



CAND AUD IN DEPARTARE,AL LUPTEI ZGOMOT MARE
ATUNCI STIU CA MULTI SUNT PRINSI DE PACAT VICLEAN
INDOIALA SI FRICA-N ZADAR IMI FAC CHEMARE
NIMIC NU MA SCOATE DIN CANAAN.
EU LOCUIESC PE MUNTE 
 SUB UN CER CLAR SI SENIN
EU BEAU DIN IZVORUL
O CARE-NTOTDEAUNA-I PLIN
O,DA EU MA HRANESC CU MANA
CARE-O AFLU PE DEPLIN
CACI EU LOCUIESC IN CANAAN.
JOS FURTUNA SI-NDOIALA,LUMEA O FRAMANTA
OMENIREA E IN LUPTA CU VECHIUL DUSMAN
SI EU SUNT CU A MEA VIATA IN CETATEA SFANTA
SI N-AM FRICA CACI SUNT IN CANAAN.
BATA VANTUL CAT II PLACE,NIMIC NU-MI VA FACE
ADAPOST SI SIGURANTA LA DOMNUL EU AM
ACOLO E STRALUCIRE IN CETATEA SFANTA
EU PE VECI SUNT SIGUR IN CANAAN.

miercuri, 2 septembrie 2015

Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie....

Nu-L limita pe Dumnezeu. 
DOAMNE DUMNEZEUL meu, ce înseamnă asta, că eu Te limitez? 
Așa putere am eu? 
Bazat pe ce verset și ce teorie, ajunge cineva să-mi spună că eu ciob dintre cioburile pământului, am puterea să Te limitez pe Tine care ești nemărginit?
Cineva s-ar putea trezi să-mi spună o altă frază supra-uzată:
 da, dar El lucrează doar în măsura în care Îl lași 
Oare?
 Domnul Dumnezeu face doar ce-i este permis de oameni?
 Când El împlinește o judecată împotriva cuiva, Își cere El voie de la omul respectiv ca să-l judece? 
Când mă pedepsește pentru că mă iubește, Își cere voie de la mine? 
Cum de nu e limitat de mine, când trebuie să mă pedepsească, dar e limitat de mine când trebuie să mă binecuvinteze, sau să facă ceva ce i-am cerut?
Noi oamenii Îl punem pe Dumnezeu într-o cutie și așteptăm să fie doar cât cutia noastră.
 Poftim?!
Eu nu știu ce Dumnezeu slujesc alții, dar Dumnezeul lui Israel, pe care-L urmez, Dumnezeul lui Avraaam, Isaac și Iacov, nu încape în nici o cutie pe care aș putea-o eu fabrica vreodată. 
Oricum L-aș crede eu, El nu se schimbă și doar pentru că am impresia că e mai mic decât în realitate, nu  înseamnă că eu (măria sa omul) L-am pus pe El într-o cutie, ci înseamnă că El m-a pus pe mine într-un loc strâmt, din care văd doar cât strâmtorarea mea.
Dar El e cu mine chiar și în strâmtorarea mea 
Domnul Dumnezeu   nu e limitat nici măcar de faptul că la momentul de față mă uit la El și pot să văd poate doar umbra Lui, sau doar colțul hainei Lui, dar asta nu înseamnă că eu vreodată aș crede că tot ce văd, e tot ce e El și nici nu înseamnă că El e limitat în a fi cine este doar din cauză că eu pot să văd doar cât îmi permite cutia în care m-a pus.
El nu lucrează doar cât îi permit eu și asta se numește har.
 El nu mă iubește doar cât îi permit eu. 
El nu se îngrijește de mine doar cât îi permit eu.
 El nu mă scapă doar când îi permit eu și nu m-a mântuit pentru că i-am permis eu. 
Eu nu sunt în stare să-L limitez pe El, doar El e în stare să mă limiteze pe mine. 
El a pus limite înțelegerii mele, pentru binele meu și tot pentru binele meu mă pune și într-un loc strâmt, ca să stau locului și să înțeleg că El e Dumnezeu, că El are puterea să-mi lărgească locul sau să-l strâmteze.
Le mulțumesc celor care-mi dau așa mult credit, încât să afirme că-L limitez pe Dumnezeu, dar chiar nu e cazul să mă ridice nimeni la așa rang și să-mi atribuie așa putere.
 Nu, nu El e cel limitat de mine ci eu sunt cel limitat  dacă locul strâmt, în care m-a pus îmi permite să văd doar talpa picioarelor Lui și dacă doar despre picioarele Lui sunt în stare să vorbesc la momentul de față, e pentru că doar atât pot să văd și asta nu e de condamnat, ci înseamnă doar că poate nu i-am învățat picioarele pe de rost, așa că m-a pus într-o poziție din care doar picioarele să I le văd, până când aș înțelege urmele Lui și dacă le-aș vedea pe ape și aș recunoaște sunetul pașilor Lui și dacă m-ar pune în așa poziție încât nu aș mai vedea nimic.
Dacă în strâmtorarea mea, în limitarea mea, nu mai sunt în stare să predic despre credință și nici nu mă avânt să mut munții în mare, ci mai pot doar să strig către El, asta nu înseamnă că L-am limitat, ci înseamnă că poate sunt în așa poziție încât nici nu văd și nici nu aud, ci mai pot doar să strig după El, pentru că mi-a rămas doar crezul că e lângă mine.
Domnul Dumnezeu  nu l-a întrebat pe Iacov dacă vrea să fie al doi-lea născut și faptul că a fost, nu L-a împiedicat să-l facă primul născut. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Moise dacă vrea să fie bâlbâit și nici nu a fost împiedicat să-i poruncească să vorbească înaintea lui Faraon. 
Domnul Dumnezeu nu l-a întrebat pe Daniel dacă vrea să fie captiv în Babilon  și nici dacă vrea să fie aruncat în groapa cu lei.  
Domnul Dumnezeu  nu mă întreabă când vrea să mă zdrobească și nici nu se oprește ca să facă ceva în viața mea, pentru că nu-L las eu.
 Domnul  e Dumnezeul întregului pământ, a tuturor celor văzute și nevăzute. 
Nu s-a sfătuit cu mine ce părinți să-mi dea. 
Nu s-a oprit să lucreze în viața mea când am strigat la El că nu-L mai vreau. 
Nu m-a întrebat ce culoare de ochi să-mi dea și nici cât de înaltă să mă facă. 
Nu m-a întrebat dacă vreau să fiu încercat  și nici dacă vreau să mă iubească.
 El e Dumnezeu Atotputernic. 
Nelimitat.
 Neschimbat. 
Nealterat de gândirea mea limitată.

marți, 1 septembrie 2015

De-as putea...

De-as putea...
De-as putea sa iti zugravesc portetul in noapte.
Stele de argint sa presar pe chipul tau.
De-as putea sa iti ating sufletul gol,
Petale de crin sa iti acopere parul moale.
De-as putea sa-ti cladesc in ochi,
Raze de lumina,ciorchini de sperante;
Si pe buze sa iti readuc un zambet inocent.
De-as putea sa te arunc spre cer,
Si curcubeul sa iti coloreze inima,
Sa te readuca la viata,cum erai odinioara,
O raza curata de soare,sa iti lumineze sufletul umbrit.
De-as putea sa opresc timpul pentru tine,
Sa nu se mai scurga nisipul in clepsidra.
Sa invie amintirile pierdute odat'in intuneric
Si vorbe sa iti indulceasca viata.

duminică, 30 august 2015

sâmbătă, 29 august 2015

când "te iubesc" devine un cliseu



....când "te iubesc" devine un cliseu

 -taci si învata sa iubesti altfel. 
 Mai stii? 
Poate nu ai iubit deloc si doar ai avut impresia ca o faci. 
Când rugaciunile pe care le rostesti în gând se pierd printre griji si vise. . .
rosteste-le cu voce tare. 
Striga.
 Poate ca te gândesti la ce vor spune altii.
 Ei. . daca mereu te vei gândi la asta înainte de a actiona. . s-ar putea sa nu mai fii "tu", "un tu", ci "tu pe care îl doresc ceilalti".
 Jalnic.
Revin.
 Striga. 
Daca si strigatele tale sunt "cuvinte de lemn". . atunci taci.
 Taci si asculta. 
Taci, asculta, asteapta. 
Când cuvântul "Dumnezeu" este înlocuit cu "divinitate" în vocabularul tau, nu te mira ca în viata ta Dumnezeu pare un zeu absent, ignorant, surd, mut, orb. . 
Poate zici ca sunt niste simple cuvinte.
 Cuvinte si atât. 
Dar nu e asa. 
Cuvintele sunt o minimalizare a unor gânduri de o complexitate uimitoare. 
Daca am încetat sa mai gândim foarte mult si ne limitam doar la niste cuvinte. . asta e deja partea a doua.
Când "Dumnezeu" este înlocuit de "divinitate" . . îti urez succes în asteptarea divinului. Eu Îl voi cauta pe Dumnezeu.
Învata sa vorbesti când taci si sa taci când vorbesti.
 Învata sa taci înaintea lui Dumnezeu. . 
cauta în El sensul adevarat al cuvintelor si sadeste-ti în El gândurile.
El e Cuvântul!

vineri, 28 august 2015

Responsabilitatile unui lider

Responsabilitatile unui lider sunt foarte multe, iar el trebuie sa isi asume aceste responsabilitati, chiar daca unele nu sunt deloc placute.
- Una din responsabilitatile unui lider este aceea de a indrepta, mustra pe cei care din diferite motive nu traiesc dupa voia lui Dumnezeu.
- Proverbe 9:7 – Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
- Proverbe 3:11,12 - Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!
- Proverbe 9:8 - Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
Cateva motive pentru care crestinii au nevoie de a fi mustrati sau indreptati.
 Tesaloniceni 5:14 Vă rugăm, de asemenea, fraţilor, să mustraţi pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătaţi pe cei deznădăjduiţi; să sprijiniţi pe cei slabi, să fiţi răbdători cu toţi.
Nesupunere fata de Cuvantul lui Dumnezeu
Atitudini gresite
Lipsa de etica si comportament 
 Lipsa de respect in relatiile cu alti crestini
Nesupunere fata de liderii pusi in autoritate in biserica
Invatarea unor invataturi care nu sunt din Cuvantul lui Dumnezeu etc.
Mustrarea sau indreptarea este necesara in toate aspectele vietii:
Parintii vor trebui sa-si indrepte copiii - Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. Efeseni 6:4
O nota mica la scoala este o alta forma de mustrare a unui elev nesilitor
O amenda de circulatie, reprezinta o mustrare ce doare foarte tare…
Scopul final al unei mustrari este indreptarea, corectarea, revenirea la normal
Sunt doua extreme ale mustrarii:
Mustrarea exagerata – pedepse aspre, amenzi mari, recurgerea la violenta etc.
Lipsa mustrarii – lasatul in voia sortii a situatiilor critice.
- Imaginati-va ca nu s-ar lua masuri disciplinare in trafic, parintii si-ar lasa copiii sa faca ce vor, si nimeni nu ar lua vreo masura fata de cei care incalca legea – ar fi haos!!!
Dumnezeu ne invata in Cuvantul Sau ca atunci cand copiii Sai se departeaza de voia Sa sa fie mustrati!
Aceasta mustrare se va face in doua moduri:
In particular – cand greseala este fata de o persoana - Luca 17:3 Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l!
In fata tuturor – cand incalcarea voii lui Dumnezeu este una publica si poate fi urmata si de alte persoane – 1 Tim 5:19,20 - Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. Pe cei ce păcătuiesc mustră-i înaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.
De fiecare insa trebuie facuta in dragoste si cu intentia de a indrepta, de a invata. 
Daca cineva nu primeste mustrarea?
- Prov. 17:10 – O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
- Tit 3:10 – După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
O mustrare sau disciplinare dupa voia lui Dumnezeu aduce cel putin 5 castiguri  in viata noastra:
O mustrare corecta aduce clarificare .
Poti cunoaste ce anume s-a intamplat si de ce.
O mustrare corecta aduce schimbare
- Cu siguranta daca persoana mustrata intelege unde a gresit, se va schimba si va creste
 O mustrare corecta aduce puritate 
- Evident ca Dumnezeu doreste ca in mijlocul poporului sau sa nu existe pacat! Ex: Acan
 O mustrare corecta aduce respect
- In mod normal liderii ar trebui sa fie apreciati si respectati si mai mult pentru grija lor.
- Tit 2:15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
 O mustrare corecta aduce siguranta
- Este siguranta ca liderul vegheaza ca nimeni sa nu se departeze de voia lui Dumnezeu!
- Proverbe 25:12 – Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care  mustră, pentru o ureche ascultătoare.
- Proverbe 27:5 – Mai bine o mustrare pe faţă, decât o prietenie ascunsă.

joi, 27 august 2015

ioan panican _ caracterul crestin


cine se increde in Domnul este fericit

Traim intr-o lume in care evenimentele de orice fel se desfasoara cu o viteza tot mai mare. 
Unii oameni, autori de carti, chiar au caracterizat secolul in care noi traim ca fiind secolul vitezei. 
Si evident ca aceasta caracteristica a timpului in care noi traim nu este intimplatoare, ci are o baza reala.
 Fara ca sa intram in amanunte privind aceasta afirmatie, sa luam un simplu crimpei din viata noastra moderna, care sa ne ajute sa intelegem aceasta, si anume calatoria. 
Daca in urma cu citiva zeci de ani, ca sa ajungem la citeva mii de  km aveam nevoie de zile sau saptamini, astazi prin calatoria cu avionul avem nevoie doar de citeva ore!
 Dupa citeva ore, in acest caz, vom intilni noi conditii atmosferice, noi oameni, noi locuri, noi posibilitati, noi situatii. 
Toate acestea inseamna de fapt schimbari rapide in nevoile, discutiile, sentimentele, comportarile, gindurile noastre.
Cert este ca timpul in care traim ne ofera situatii zilnice de orice fel care ne obliga la o gindire foarte activa, foarte intensa, foarte rapida. 
Din zi in zi trebuie sa gindim tot mai rapid si tot mai intens. 
In multe situatii mergem chiar peste limitele normale si atunci ne simtim obositi psihic.
Oamenii, in ultimul timp, la nevoile lor de gindire tot mai accelerata, si-au preparat posibilitati de informatii tot mai rapide. In cele mai multe situatii din viata, oamenii au nevoie de aceste informatii, care in realitate sint rezultatul gindirii altor persoane, sint ginduri si concluzii straine de ei insusi. 
Acest lucru, in mod paradoxal, ne-a dus pe noi oamenii moderni in situatia sa cugetam tot mai putin si tot mai putin.
 De fapt, ne-a dus la o comoditate tot mai adinca in propria noastra meditare! 
Si tot ce am facut si facem este pentru ca dorim nespus sa traim mai bine, mai usor, pentru ca dorim sa fim fara probleme in viata, intr-un cuvint pentru ca dorim sa fim fericiti. 
Si in fond dorinta noastra este absolut normala si ce este mai bine este ca aceasta dorinta a noastra este identica cu dorinta lui DUMNEZEU!
Dar cuvintul lui Dumnezeu este clar si raspicat in aceasta privinta:
 "Cine cugeta la Cuvintul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"
 (Proverbe 16:20).
 Ca sa fim fericiti asa dar, este necesar si bine, sa ne rupem de treburile noastre zilnice, si sa cugetam la ce ne spune Creatorul nostru, avind incredere deplina in Cuvintul Lui, pe care il gasim scris in Sfintele Scripturi.
Daca stam putin si cugetam la viata noastra de pe pamint, incepind de la nastere si pina la moarte, putem constata usor ca ceia ce facem la un moment dat, constient sau din instinct, facem in cea mai mare masura pentru viitorul nostru (Ex: cind eram copii mici, dadeam din miini si din picioare pentru ca mai tirziu sa umblam si sa executam miscari clare si necesare pentru activitatea zilnica; ne odihnim acum pentru ca in clipele urmatoare avem nevoie de energie; mincam acum pentru ca in viitoarele zile dorim sa traim; invatam acum pentru ca la o vreme care va veni, vom avea nevoie de cunostintele dobindite, etc.). 
Si pentru ca intotdeauna exista un viitor cladit pe prezent, putem sa tragem concluzia, ca de fapt viata care o traim acum, o traim pentru viitorul nostru.

luni, 24 august 2015

Cu Domnul pe munte




Cu Domnul pe munte
 Stiu ca Dumnezeu este  si in vale si pe munte. 
Ajuta-ma sa strabat valea cu Tine, ca sa pot fi pe munte cu Tine Doamne, cine va locui in cortul Tau? 
Cine va locui pe muntele Tau cel sfant?
cel neprihanit: 
- Cel ce umbla in neprihanire,
 -cel credincios: 
cel ce face voia lui Dumnezeu, 
-cel sincer: 
si spune adevarul din inima.
 -cel ce nu barfeste/nu huleste:
-Acela nu cleveteste cu limba lui, 
-cel ce iubeste pe semeni: 
nu face rau semenului sau, si nu arunca ocara asupra aproapelui sau.
 -cel drept:
 -El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul.
 -cel ce isi tine cuvantul: 
El nu-si ia vorba inapoi, daca face un juramant in paguba lui. 
-cel cinstit: 
- El nu-si da banii cu dobanda, si nu ia mita impotriva celui nevinovat.  
Cel ce se poarta asa, nu se clatina niciodata.

duminică, 23 august 2015

vineri, 21 august 2015

dacă te vaieți, îți trece?

Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă înveselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte căci mă umplusei de mânie.Ieremia 15:16-17

Este o izolare pe care ți-o provoci singur și este un fel de izolare pe care o provoacă Domnul Dumnezeu.
Cu prima nu sunt de acord, iar a doua nu am altă șansă decât să o accept.
Te-ai gândit ce motiv ar putea avea Domnul Dumnezeu să te izoleze de oameni, de prieteni și de familie, oare n-a spus chiar El că nu e bine omul să fie singur?
Însă cred că dacă Domnul Dumnezeu izolează pe cineva, întotdeauna e cu un scop și pe un termen limitat.
Pe Avraam l-a izolat de poporul lui și l-a dus într-o țară străină pentru că Domnul Dumnezeu avea nevoie să-i vorbească singur.
Pe Iacov l-a izolat de familia lui și când a rămas singur, Domnul Dumnezeu i-a schimbat numele și calea.
Pe Iosif l-a izolat de frații lui, l-a dus într-o țară păgână și l-a crescut ca să fie o binecuvântare pentru frații lui. Pe Samuel l-a ținut izolat de oameni în Casa Domnului Dumnezeu ca să-l crească.
Pe David l-a izolat și l-a ținut singur la oi ca să învețe să păstorească pe Israel.
Pe Ilie l-a dus în pustie ca să îi vorbească.
Pe Ieremia l-a izolat de oameni din cauza mâniei Domnului Dumnezeu.
Pe profeți i-a izolat cu un scop.
Domnul Isus s-a izolat 40 de zile ca să-şi înceapă lucrarea....
Domnul Dumnezeu te izolează uneori cu un scop precis și niciodată motivul nu e ca să-ți facă rău.
Cu teoria asta în minte L-am întrebat pe Domnul Dumnezeu de ce mă izolează de oameni și de tot ce mi-e familiar, de ce m-a adus până în punctul în care literalmente sunt doar eu și El.
Nu mi-a răspuns.
Simțeam doar că stă și se uită la mine și tace.
Am început să mă gândesc de ce ar fi necesar ca cineva să rămână singur atunci când Domnul Dumnezeu vrea ca respectivul să priceapă ceva și am ajuns la concluzia că noi, oamenii în general, suntem cel mai ușor influențați de alți oameni, de percepția lor asupra vieții , de durerile lor, de nemulțumirile lor, până acolo că nici măcar nu știi de ce ai început să crezi sau să vezi lucrurile într-un anume fel.
Atunci Domnul Dumnezeu  face tăcere, reduce la tăcere orice glas cu influență din viața ta și te îndepărtează de toți atât de mult încât și dacă ar striga nu-i mai auzi.
Chiar dacă îți pui toată inima să crezi promisiunile Domnului Dumnezeu, dacă te lași înconjurat de oameni care se scaldă în necredință și negativism, îți va influența inevitabil credința.
Nu neg că sunt oameni încercați care suferă și suferința lor chiar e reală, dar dacă din suferința lor oamenii pricep doar că Domnului Dumnezeu îi place să chinuie oamenii, atunci suferă degeaba.
Nu vreau să mai aud plânsete și gemete aiurea, nu vreau să mai aud ce greu e pe cale și cum de-abia ne tragem  sufletul precum Lot în Sodoma
Bunicul meu avea o vorbă :-”și dacă te vaieți, îți trece?”
Câteodată nu realizăm cât de mult stricăm cu văicărelile noastre și că îi facem pe ceilalți să-și piardă speranța, pentru că încep să se uite la noi în loc să se uite la Domnul Dumnezeu.
Am simțit că Domnul Dumnezeu îmi ia fața în mâini și îmi spune:- ”ai să devii ceea ce vezi, te-am lăsat singur să nu mai ai la cine să te uiți decât la Mine și să te faci asemenea Mie”.
Normal că dacă mă uit la mine am toate motivele să disper și să cred că totul e pierdut, dar dacă mă uit la El nu mai am timp să disper pentru că tot ce vreau e să mai învăț o trăsătura de caracter de pe Fața Lui. Dacă izolarea este prețul pe care trebuie să-l plătesc ca să nu mai aud prostii, Domnul Dumnezeu să fie binecuvântat!
Dacă trebuie să rămân singur ca să poată Domnul Dumnezeu să-mi schimbe mentalitatea mă bucur, chiar dacă nu e cel mai fain sentiment din lume.
Dar nu mai vreau să aud și să știu nimic altceva decât că Domnul Dumnezeu e minunatul meu Tată!
M-am uitat destul la mine și la ce pot și la ce nu pot și lucrul acesta a dat naștere doar la și mai multă neputință și dezamăgire.
"Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie şi nu -ţi se umple faţa de ruşine".