Traim intr-o lume in care evenimentele de orice fel se desfasoara cu o viteza tot mai mare.
Unii oameni, autori de carti, chiar au caracterizat secolul in care noi traim ca fiind secolul vitezei.
Si evident ca aceasta caracteristica a timpului in care noi traim nu este intimplatoare, ci are o baza reala.
Fara ca sa intram in amanunte privind aceasta afirmatie, sa luam un simplu crimpei din viata noastra moderna, care sa ne ajute sa intelegem aceasta, si anume calatoria.
Daca in urma cu citiva zeci de ani, ca sa ajungem la citeva mii de km aveam nevoie de zile sau saptamini, astazi prin calatoria cu avionul avem nevoie doar de citeva ore!
Dupa citeva ore, in acest caz, vom intilni noi conditii atmosferice, noi oameni, noi locuri, noi posibilitati, noi situatii.
Toate acestea inseamna de fapt schimbari rapide in nevoile, discutiile, sentimentele, comportarile, gindurile noastre.
Cert este ca timpul in care traim ne ofera situatii zilnice de orice fel care ne obliga la o gindire foarte activa, foarte intensa, foarte rapida.
Din zi in zi trebuie sa gindim tot mai rapid si tot mai intens.
In multe situatii mergem chiar peste limitele normale si atunci ne simtim obositi psihic.
Oamenii, in ultimul timp, la nevoile lor de gindire tot mai accelerata, si-au preparat posibilitati de informatii tot mai rapide. In cele mai multe situatii din viata, oamenii au nevoie de aceste informatii, care in realitate sint rezultatul gindirii altor persoane, sint ginduri si concluzii straine de ei insusi.
Acest lucru, in mod paradoxal, ne-a dus pe noi oamenii moderni in situatia sa cugetam tot mai putin si tot mai putin.
De fapt, ne-a dus la o comoditate tot mai adinca in propria noastra meditare!
Si tot ce am facut si facem este pentru ca dorim nespus sa traim mai bine, mai usor, pentru ca dorim sa fim fara probleme in viata, intr-un cuvint pentru ca dorim sa fim fericiti.
Si in fond dorinta noastra este absolut normala si ce este mai bine este ca aceasta dorinta a noastra este identica cu dorinta lui DUMNEZEU!
Dar cuvintul lui Dumnezeu este clar si raspicat in aceasta privinta:
"Cine cugeta la Cuvintul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"
(Proverbe 16:20).
Ca sa fim fericiti asa dar, este necesar si bine, sa ne rupem de treburile noastre zilnice, si sa cugetam la ce ne spune Creatorul nostru, avind incredere deplina in Cuvintul Lui, pe care il gasim scris in Sfintele Scripturi.
Daca stam putin si cugetam la viata noastra de pe pamint, incepind de la nastere si pina la moarte, putem constata usor ca ceia ce facem la un moment dat, constient sau din instinct, facem in cea mai mare masura pentru viitorul nostru (Ex: cind eram copii mici, dadeam din miini si din picioare pentru ca mai tirziu sa umblam si sa executam miscari clare si necesare pentru activitatea zilnica; ne odihnim acum pentru ca in clipele urmatoare avem nevoie de energie; mincam acum pentru ca in viitoarele zile dorim sa traim; invatam acum pentru ca la o vreme care va veni, vom avea nevoie de cunostintele dobindite, etc.).
Si pentru ca intotdeauna exista un viitor cladit pe prezent, putem sa tragem concluzia, ca de fapt viata care o traim acum, o traim pentru viitorul nostru.
