tăcerea din mine...

Este din nou tăcere în jurul meu, dar teama mea cea mai mare, este tăcerea din mine...
”După cum apa reflectă o față, tot astfel și inima omului îl reflectă pe om.” Proverbe 27.19
Am învățat că totul are un răspuns, un ecou, un efect. Iubești - vei fi iubit; 

dăruiești - vei primi;

 întrebi - ți se va răspunde; 

ceri - și ți se va da....
Mi-am dăruit cuvintele de iubire și mă așteptam la un ecou. 

Dar uneori, legile fizicii își spun cuvântul în circumstanțele noastre.

 În orice mediu, sunetul propagat, își va pierde treptat intensitatea, iar reflexia sunetului în vid este imposibilă! Contează și locul în care te afli, nu numai ceea ce spui. Vocea mi-a obosit încercând să emită sunetele care nu-și găsesc rezonanța nicăieri. 

Poate a venit vremea să tac, vremea tăcerii! 

Sau poate e doar o pauză ...
Urmează vremea ascultării, când vocea Lui se va face auzită!