Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea

„V-am iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: ,Cu ce ne-ai iubit?”Maleahi 1:2

Nu știu alții cum sunt, dar eu am tendința să mă obișnuiesc cu purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu până acolo că uneori o iau de-a gata, ca și cum e ceva ce mi se cuvine, ceva ce e normal să fie acolo.
Rareori îmi pun inima să înțeleagă că nu merit tot binele care mi-l face, că de fapt așa tăcut și ascuns în binecuvântare, El încearcă să-mi spună într-una
-”te iubesc”.
Uneori înțeleg, alteori mă uit la binele care mi-l face și mă trezesc visând la un bine mai bun decât cel prezent
Domnul Dumnezeu nu se lasă și din nou îmi șoptește ”te iubesc” doar că în momentele mele de întunecime, prin atitudinea mea îi răspund:
-”cu ce mă iubești?"
-"asta e dragoste?"
-"asta numești Tu binecuvântare?!"
-" Ăsta e plan?! "
-"Dacă m-ai iubi Doamne Dumnezeul meu, ai face asta... "
-"Dacă Ți-ar păsa de mine mi-ai da asta...”
-Ce adevărate sunt cuvintele :
„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea” Ieremia 17:9.
Domnul Dumnezeul meu se uită la inima mea, nu se uită la ceea ce izbește ochiul, nu se uită la ceea ce încerc să par, nu se uită la ceea ce văd alții, EL se uită la inima mea și o vede nemulțumită de dragostea Lui.
În momentele de luciditate, atunci când înțeleg răutatea mea, îmi vine să-mi sap o groapă să intru acolo și să nu mai ies ca să-I mai  întristez inima vreodată.
Dar Domnul Dumnezeul meu  iubește nu pentru că este iubit înapoi ci pentru că El este dragoste, pentru că iubirea Lui nu se oprește când vede mândria cu care mă împotrivesc și strig:
-”cu ce m-ai iubit?!”.
El poruncește și ce poruncește ia ființă așa că din dragoste pentru mine, El poruncește întunericului care-mi acoperă înțelegerea să plece și îmi vorbește la lumină.
-”Cu ce te-am iubit? ...
Oare este vreun lucru oricât de insignificant pe care să știu că ți-l dorești și să nu ți-l fi dat?
Oare este vreo durere de-a ta care să nu mă doară?
Oare este vreo îngrijorare pe care să nu ți-o liniștesc mereu când vin și te iau în brațe și-ți spun
-”eşti copilul meu iubit”?
Oare este vreun suspin pe care să nu-ţi l prețuiesc?
Oare este vreo lacrimă pe care să nu ți-o culeg?
Oare este vreun cuvânt pe care să nu-l scriu în cărți de-aducere aminte?
Oare este vreo priveliște prea groaznică pe care să nu ți-o fi transformat în rai?
Oare este vreo cerere pe care să n-o fi primit până înaintea tronului Meu?
Oare a fost vreo privire trufașă de care să nu te fi ferit?
Oare este vreo limbă ridicată împotriva ta pe care să n-o fi nimicit?
Cu ce te-am iubit copilul meu?
Cu tot!
Eu nu știu să iubesc cu jumătăți de măsură.
Nu mi se pare înjositor ca Eu Regele Universului, a tuturor celor văzute și nevăzute să stau lângă tine când plângi că ți-ai dori altceva decât ceea ce ai...
Eu te-am iubit când nici măcar nu știai ce înseamnă dragostea și credeai că doar sfinții au parte de ea.
Eu te-am iubit când nimeni nu vedea nimic bun în tine ...nici măcar tu.
Eu te-am iubit când toată Legea Mea te condamna la moarte.
Eu te-am iubit când M-am ridicat și-am spus să trăiești măcar că meritai moarte.
Eu te-am iubit când te-ai hotărât să disprețuiești dragostea Mea, să-ți întorci spatele și să umbli pe un alt drum.
Eu te-am iubit când am lăsat deoparte 99 de sfinți să vin să te caut prin văile pe unde te-ai pierdut din cauza răzvrătirii.
Eu te-am iubit când te-am adus înapoi și de atunci te port pe umeri.
Eu te-am iubit când am venit să caut rod în tine dar n-am găsit și din dragoste am hotărât să mai aștept...
Cu ce te-am iubit?
Cu tot!”
Îmi pun mâna la gură Domnul Dumnezeul meu, am vorbit ca un nebun.. de lucruri care erau mai presus de înțelegerea mea, iartă rătăcirea copilului Tău ... primește cuvintele mele în momentul ăsta când Te văd clar, cercetează-mi inima și vezi că te iubesc Domnul Dumnezeul meu, că Tu ești tot ce am și-mi ești destul.

o siguranţă deplină

Şi vor şti astfel că Eu, Domnul Dumnezeul lor, sunt cu ele şi că ele sunt poporul Meu, ele, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.
Ezechiel 34.30
A face parte din poporul ales al lui Dumnezeu este o binecuvântare însemnată, dar a şti că noi facem parte din acest popor, este o pricină de nespusă bucurie. A nădăjdui că Dumnezeu este cu noi, este un lucru, dar a şti că El chiar este cu noi, este cu totul altceva. Credinţa ne mântuieşte, dar siguranţa ne satisface. Noi Îl luăm pe Dumnezeu ca Dumnezeul nostru când credem în El; dar primim bucuria Lui când ştim că El este al nostru şi că noi suntem ai Lui. Nici un credincios nu trebuie să se mulţumească numai să nădăjduiască, ci să ceară Domnului să-i dea siguranţa deplină că ceea ce a nădăjduit, are deja în mod sigur.
Trebuie mai întâi să intri în stăpânirea acestui har, ca să poţi să priveşti la Domnul ca un „răsad cu faimă" şi să ajungi la o cunoştinţă clară a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Să ne întoarcem dar mereu privirea noastră în direcţia de unde primim acest har fără seamăn. Siguranţa credinţei nu poate fi căpătată prin faptele legii. Şi tocmai aceasta ne învaţă Evanghelia, să nu privim la noi, ci numai la Domnul. Văzându-L pe Domnul Isus, vedem mântuirea noastră.
Doamne, trimite-ne un val al dragostei Tale, astfel ca noi să fim înălţaţi deasupra noroiului îndoielii şi al fricii.

Ramai in Hristos si vei fi valoros!

2 hoti experti in jafuri de bijuterii, s-au hotarat sa jefuiasca un magazin celebru ce, detinea cele mai de pret bijuterii.

 S-au gandit la cea mai buna strategie posibila, astfel incat sa nu fie prinsi. Au intrat ziua in magazin, s-au comportat normal, au studiat bijuteriile si pietrele de pret... si au plecat. Noaptea, au reusit sa dezactiveze sistemul de alarma, au intrat in magazin si au schimbat bijuteriile intre ele. A doua zi, totul parea in regula... nimic nu lipsea. Hotii...au aparut la magazin, si au inceput sa cumpere bijuteriile cele mai ieftine. In ziua aceea, cei care au ales bijuteriile scumpe, au fost pacaliti. Hotii schimbasera strategic bijuteriile, astfel incat, cumparandu-le pe cele mai ieftine, practic, le-au cumparat pe cele mai valoroase. "Ramaneti in mine, si Eu voi ramanea in voi!..." Matei 15,4 Oamenii de stiinta au realizat un sondaj de opinii, in urma caruia au ajuns la concluzia ca: -Problema lumii nu este lipsa credintei -ca Biblia nu este Cuvantul lui Dumnezeu, - ci faptul ca Scriptura nu este citita, inteleasa si traita zi de zi. 
Ramai in Hristos si vei fi valoros!

Nu il lasa pe Satana sa iti schimbe valoarea, nu te lasa cumparat ieftin!

Dumnezeu te va face cap

Dumnezeu te va face cap, nu coadă.

Deuteronom 28.13

Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi.

 Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.

Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă;

 locul lor nu va fi la coadă;

 pentru a fi traşi într-o parte şi alta.

 Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. 

Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său?

 Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. 

Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi?

 Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?

Şi acum, vă întreb: 

-v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? 

Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. 

Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? 

Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă?

 Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

Cu tortele aprinse

Daca-am vedea cununa de slava si lumina
La capatul cararii, la ultima colina,
O, cum am prinde iarasi curaj nemasurat
Sa mergem prin credinta cu dor inflacarat
Spre Tara cea sublima!

Daca-am vedea dincolo de negurile-ntinse
Ospatul ce ne-asteapta in glorii necuprinse
O, cum am sta de veghe pe-al noptilor hotar,
Strajeri cu ochii tinta spre zorii de clestar,
Cu tortele aprinse!

Daca-am vedea serbarea intrarii triumfale
Ce ne asteapta-n ceruri, cu slava si urale;
Daca-am vedea splendoarea alaiului de sus,
Cum ingerii maririi 'naintea lui Isus
Ii canta osanale...

O, cum am stoarce astazi in vasul cu suspine,
Naframa cea cu lacrimi de pe carari straine!
Isuse, scump Isuse, si cum Te-am astepta,
Iar suferinta toata in glorii s-ar schimba,
Si-n dorul dupa Tine!

singur afara....

Isus,...dupa ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte sa se roage,singur la o parte. Se inoptase, si El era singur acolo".
Cand larma lumii te-nconjoara
Ca sa te prinda-n plasa ei,
Iesi ca Isus, singur afara
Si roaga-te, puteri sa iei.
Ai obosit pe cale, intristat,
O,Doamne,Tu să dai putere
Sa mai lupti in post si in veghere
Pana zbura-vei printre stele!
Cand vin necazuri peste tine
Ca valul marii, furios,
Nu dispera!
Atunci, mai bine-
Urca pe munte, cu Hristos!
Chiar neînteles de-ai fi vreodata
De toti acei ce dragi iti sunt,
Sa nu uiti:
- Ai in cer un Tata,
Dar il gasesti si pe pamant!
-Ia deci, cu tine sfanta carte
Din care afli voia Sa
Si vino singur, la o parte
Sa poti primi puteri din ea.

A fi îmbracati cu armura lui Dumnezeu

-„Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa învete, sa mustre, sa îndrepte, sa dea întelepciune în neprihanire…” 2 Timotei 3: 16 -
În Efeseni 6: 10-12, apostolul Pavel ne reaminteste ca suntem într-o lupta continua cu cel rau în fiecare zi a vietii noastre.
El spune: „Încolo, fratilor, întariti-va în Domnul si în puterea tariei Lui. Îmbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept împotriva uneltirilor diavolului. Caci noi n-avem de luptat împotriva carnii si sîngelui, ci împotriva capeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stapînitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii care sînt în locurile ceresti.”
A fi îmbracati cu „armura lui Dumnezeu” înseamna sa luam cu noi mereu sabia Duhului Sfînt, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Ca sa poti fi un adevarat urmas al Domnului Isus, trebuie sa iei aceasta arma cu tine în fiecare zi si în orice împrejurare a vietii.
Dupa cum putem observa si din versetul de azi, Biblia nu este o carte care sa prezinte o perspectiva umana asupra realitatii. Ci este cartea lui Dumnezeu, insuflata de Duhul Sfînt. De aceea, ea este suficienta pentru a ne raspunde la toate nevoile noastre.
Datorita acestui fapt, as vrea sa te încurajez în acest moment sa petreci timp zi de zi în jurul Cuvîntului Sfînt, sa-l deschizi şi să-l citesti si apoi sa astepti si sa ceri în acelasi timp, ca Domnul sa îti vorbeasca prin Sfînta Scriptura.
De asemenea, vreau sa te provoc sa iei Biblia cu tine si atunci cînd urmeaza sa te întîlnesti si cu alti crestini, pentru a citi si a-L lauda pe Dumnezeu împreuna. Ia si un creion cu tine, pentru ca sa poti sublinia tot ceea ce ti se pare mai important pentru tine, sau ca sa iei notite si sa pastrezi ceea ce Dumnezeu îti vorbeste.
Avînd cu tine sabia Duhului în fiecare zi vei putea sa fii tare în Domnul, bazîndu-te pe puterea Lui. Numai asa vei învinge în lupta cu cel rau.
Procedînd în acest fel, vei putea sa fii puternic în batalia spirituala pe care o ai de dus zi de zi!

esti gata sa il lasi sa o faca?

Luati seama bine pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune
Evrei 12:15
 Daca aduni amaraciunea in inima ta nu cealalta persoana se va schimba, ci tu 
– si nu in bine.
 Cea mai grea povara pe care o vei purta este ranchiuna. 
Te va face acru si nefericit deoarece singura ta dorinta va fi sa-i vezi pedepsiti pe vinovati; mai ales cand tu sau cineva drag tie este victima, lata ce se intampla:
 satan intervine si te convinge ca este bine sa aduni resentimente. 
La urma urmelor, doar “te protejezi” de durere, nu? 
Cand ti se intampla astfel, incepi sa faci sapa­turi, sa-ti justifici pozitia si sa te simti in largul tau adunand resentimente. 
Aceasta pana vei fi dis­trus de ele! 
Motivul pentru care Dumnezeu spune: 
“Luati seama bine”, este pentru ca amara­ciunea are mai multe surse.
 De pilda un parinte absent sau abuziv pe care nu-l putem ierta;
 expe­rienta unui divort groaznic pe care continuam sa il retraim;
 cuvintele indiferente ale unui prieten care nici macar nu isi da seama ca ne ranesc; 
seful care s-a facut ca a uitat de promovare. 
Adunand resentimente, ingaduim ca amaraciunea sa locuiasca in mintea noastra pe gratis!
Care este raspunsul? 
iarta inainte ca problema sa ti se cuibareasca in inima si sa inceapa sa-ti declanseze amintirile. Repetand vechile suferinte, ele devin mai adanci pana cand prind radacini si rezista impotriva oricarei incercari de a o smulge afara.
 Pavel a spus:
 “… orice manie sa piara din mijlocul vostru …
 iertati-va unii pe altii cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos” 
(Efeseni 4:31-32).
 Cu cat faci acest lucru mai repede cu atat mai bine! 
Tine minte: 
nu exista nici un sentiment atat de adanc inradacinat ca harul lui Dumnezeu sa nu-l poata scoate afara. 
Intrebarea de astazi este
 – esti gata sa il lasi sa o faca?

Legămintele lui Dumnezeu

 „Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. -Isaia 54:7-8 

 Dragotea lui Dumnezeu pentru Israel, dragoste de a cărei existență m-am lămurit , dar pe care nici astăzi nu pot să o cuprind destul.
 Știu că sunt mulți care iubesc Israelul (din păcate nu la fel de mulți ca și cei care-i urăsc sau disprețuiesc) dar nu la o astfel de dragoste mă refer.
Dumnezeu nu iubește doar cu sentimente și nici din amintiri, nu iubește în funcție de circumstanțe și nici de răspunsul pe care-l primește.
Dragostea lui Dumnezeu nu e condiționată de nimic, binecuvântarea Lui da, dar dragotea Lui nu are cum să fie condiționată de ceva.
. Nu poate să nu iubească Israelul orice ar face Israel.
 Dumnezeu  iubește Israelul cu o dragoste care să recupereze pentru toată ura și tot disprețul neamurilor
. Cu cât sunt mai urâți de vrăjmașii lor cu atât îi iubește Dumnezeu  mai mult ca să nu simtă ura lor mai mult decât simt dragostea Lui.
 Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.” - Isaia 54:10
 Legământul de pace făcut cu Israel nu are cum să se clatine, darămite să dispară.
 Nu poate să se clatine pentru că e așa de adânc ancorat în Însăși Dragostea, încât cine va putea să meargă să se atingă de acest Legământ și să încerce să-L miște, ca să nu mai vorbim să-L dărâme (cum le place unora să creadă).
Legămintele lui Dumnezeu sunt statornice și dragostea Lui e una veșnică.
Nu bazat pe caracterul lui Israel a declarat Dumnezeu dragostea veșnică ci bazat pe caracterul Lui.
 Dumnezeu nu poate să nu-Și iubească poporul așa cum nici un om care iubește cu adevărat nu poate să înceteze să iubească doar pentru că nu e iubit înapoi!

Dumnezeu te vrea pe tine!

Daca Dumnezeu ar avea un frigider, poza ta ar fi prinsa cu un magnet de usa lui; Daca ar avea un scrin, fotografia ta ar fi cu siguranta pe el; Daca ar avea un portdocument – ai ghicit! – fotografia ta ar fi si acolo. El iti trimite flori in fiecare primavara; El iti trimite un rasarit de soare in fiecare dimineata; El iti reaminteste de promisiunile Lui neschimbatoare cu fiecare curcubeu pe care il arcuieste pe cer dupa ce trece furtuna; Ori de cate ori vrei sa-I vorbesti, te asculta; Ziua ta de nastere este insemnata cu rosu in calendarul Lui; Se intristeaza cand pleci fara sa-I spui nici un cuvant; nu-Si gaseste niciodata linistea cand stai prea mult departe de El fara sa-L “suni”, iar cand te intorci, vrea sa stie neaparat cum a fost – desi stie totul! Este fericit cand citesti “Cartea Sfanta”,scrisoarea Lui de dragoste pentru tine; Se bucura cand Ii ceri ajutorul si ai incredere in deciziile Lui pentru viata ta;si se umple de veselie cand te vede pe deplin multumit cu ceea ce-ti daruieste. Daca ar folosi un telefon mobil, ti-ar trimite beep- uri ca sa-ti aduca aminte ca Se gandeste la tine si ti-ar trimite sms-uri cand esti prea ocupat ca sa-I mai vorbesti. Dumnezeu poate trai oriunde in acest univers si totusi prefera INIMA TA. Da, ar trebui sa recunosti ca Dumnezeu te vrea pe tine!

dorurile mele

Iubitul meu din cer
Ce mult eu te doresc
Să vii azi la mine

Şi rana să mi-o legi.

Te-aştept din clipa când
Mi-ai spus că mă iubeşti
De atunci îmi arde dorul
Şi azi la fel ca ieri.
Vino cu mâna-Ţi caldă
Atinge-mă din nou
Aşa ca altădată
Să te mai simt din nou.
E grea vegherea
Când viaţa te-nşală
Îţi fură rugăciunea
Ca să te lase afară...

să ai prieteni, dar cu frică de Dumnezeu!

Nu sed împreună cu oamenii mincinosi si nu merg împreună cu oamenii vicleni. Urăsc adunarea celor ce fac răul si nu stau împreună cu cei răi.” (Psalmii 26:4-5)Putem să spunem aceasta despre noi? Că nu stăm împreună cu oamenii mincinosi si cu cei vicleni? Dacă DA, slăvit să fie Domnul! Dacă NU,înseamnă că nu ne-am rupt cu totul de lumea aceasta. Un proverb românesc spune asa:„Spune-mi cu cine te însoţesti, ca să-ţi spun cine esti!” Cei din jur ne vor eticheta si ne vor judeca după anturajul pe care îl avem. Dacă vom trece pe stradă alături de un beţiv sau un bătăus, vom fi catalogaţi si noi la fel. Lumea judecă ceea ce vede. Chiar dacă noi nu suntem ca acei cu care ne însoţim la drum, dar, a sta un timp îndelungat lângă ei ne va influenţa si pe noi într-un mod negativ. Urâm noi viclenia oamenilor? Sau ne asociem cu ei? În ziua de azi acesti oameni vicleni se numesc „descurcăreţi”. Si nu-i asa că ne place să avem astfel de prieteni? Fericirea unui anturaj potrivit nouă ca si crestini stă în următorul verset: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreste pe calea celor păcătosi, si nu se asează pe scaunul celor batjocoritori!” (Ps. 1:1). Fericirea nu constă în a avea mulţi prieteni si un anturaj diversificat, ci fericirea adevărată constă într-un grup mic de prieteni, dar cu frică de Dumnezeu, oameni care cugetă la Cuvântul Domnului. Poţi să spui că ai un astfel de anturaj? Ce te îndeamnă anturajul tău să faci? Fapte vrednice de pocăinţă sau fapte pe care îţi este rusine să le recunosti? Cine este în centrul anturajului tău - Hristos sau plăcerile lumii?As vrea să transmit părinţilor un mesaj: Verificaţi anturajul copiilor vostri! La vârsta adolescenţei, acest anturaj contribuie foarte mult la luarea deciziilor pentru viitor. Viaţa copiilor dumneavoastră poate fi pierdută sau câstigată pentru cer, depinde de anturajul în care au intrat.

Tinerilor…căutaţi anturaje în care să cresteţi spiritual! Faceţi-vă un cerc de prieteni din biserica voastră.
Nu stiţi că prietenia cu lumea este vrăjmăsie cu Dumnezeu? (Iacov 4:4)
De vrei să mostenesti Împărăţia lui Dumnezeu, să nu te duci niciodată în locuri în care NU ai vrea să fii găsit la venirea Domnului si să nu faci lucruri care nu ai vrea să fii găsit făcându-le în ziua Judecăţii!
Doamne, dă-ne înţelepciune să ne alegem anturajul după voia Ta!

Spune puțin și fă mult.

Puțini sunt aceia care își văd defectele.

Mai întâi învață tu și apoi învață pe alții.

Un măgar se plânge de frig și în luna Iulie.

 Ceea ce a fost destinat aproapelui tău, nu va fi niciodată al tău.

Slăbiciunea zidurilor tale invită jefuitorul.

Dacă un cuvânt spus la timpul potrivit valorează un ban, atunci tăcerea la timpul ei valorează doi bani

Fă o singură vânzare și deja ești numit negustor.

Dacă anumite bunuri nu se vând într-un oraș, încearcă alt loc.

Două monezi într-o pungă fac mai mult zgomot decât o sută.Tăcerea este gardul care împrejmuiește înțelepciunea.

Spune puțin și fă mult.

Care este casa pe care o zidim noi?

Iubirea de bani nu ii cruta nici pe crestini, astfel ca unii se lasa ispititi de aceasta si devin crestinii materialisti ai zilelor din urma. 

In Vechiul Testament gasim scris: 

-Cine castiga o simbrie o pune intr-o punga sparta. 

Asa vorbeste Domnul ostirilor: 

-Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre!

Va asteptati la mult si iata ca ati avut putin; l-ati adus acasa, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? 

zice Domnul ostirilor(Hagai 1,6-7.9). Raspunsul ni-l da Insusi Cel Atotputernic: 

…din pricina Casei Mele, care sta daramata, pe cand fiecare din voi alearga pentru casa lui. De aceea cerurile nu v-au dat roua si pamantul nu si-a dat roadele(v.9-10). 

Pericolul crestinismului modern al zilelor din urma consta in alegerea unor prioritati eronate. 

Suntem entuziasti atunci cand un anumit lucru serveste propriilor noastre interese, dar cand ni se cere sa facem ceva pentru Domnul, incepem imediat sa facem calcule. 

Cum stau lucrurile cu credinta noastra, cu dedicarea noastra? 

Dar cu posibilitatile noastre, cu timpul nostru, cu intreaga noastra viata? 

Cladim la propria noastra casa in timp ce Casa Domnului sta pustie?

 Casa Domnului suntem noi insine.

 Locuieste Domnul in noi si este inima noastra plina de roade spirituale?

 Sau sta Casa Domnului pustie si goala? Desigur putem avea totul si ne putem bucura cu multumire, dar haideti sa meditam asupra adevarului ca este vital sa ne stabilim prioritati corecte. 

Casa noastra se va distruge si nu putem sa luam absolut nimic cu noi dincolo de moarte. In schimb, Casa Domnului, Templul Lui va dainui in vesnicie. 

Care este casa pe care o zidim noi?

puterea pe care Domnul ţi-o dăruie....

Unul dintre privilegiile cele mai uimitoare pe care Domnul le oferă copiilor lui este posibilitatea de a participa la ceea ce El face.

Cel care nu are nevoie de ajutor si are puterea de a face ce vrea El ne cheamă cu forţele noastre de muncă alături de el pentru a realiza scopurile Sale pe pământ.

Pentru că ştie că avem nevoie de un ţel mai înalt în viaţă decât clădirea regatelor noastre personale, El ne ofera sansa de a lua parte la construirea Împărăţiei Lui.
Deoarece mulţi oameni cred că "lucrarea lui Dumnezeu" este o activitate realizată de misionari, pastori, sau biserici, am nevoie pentru a clarifica ce înseamnă cu adevărat acest termen. Diavolul a încercat să ne păcălească să creadă că ne putem separa viaţa noastră în două zone distincte:-religioase şi laice. După ce vom accepta acest lucru, el poate induce în eroare cu uşurinţă tipul nostru de gândire în care "lucrarea Domnului" se face numai de către clerul sau de cei care servesc într-o biserică.
Conform Scripturii, fiecare credincios este "manopera Lui", noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. ""(Efeseni 2:10). Nu există nici o diviziune a zonelor laice şi religioase în viaţa creştinilor. Tot ceea ce facem şi este de făcut ", ca pentru Domnul, Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, (Coloseni 3:23). În acest scop trebuie să fim fideli la locurile de muncă ale noastre, având grijă de casele noastre şi familii, sau satisfacerea nevoilor în biserică sau comunitate, suntem cei ce deservesc pe Hristos şi care participă în activitatea Sa.
Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
1 Cor 3:9

"..daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui"

In jurul ieslei Irod şi întreg Ierusalimul se tulbură.Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. Ce paradox ca un tiran puternic să se tulbure din cauza unui bebeluş! Dar un alt tiran şi acelaşi Ierusalim se tulbură din nou în jurul aceluiaş personaj, dar acum fiind pe cruce. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” Cu cât mai mare paradox este să se cutremure cetatea sfântă din cauza unui om prins de o cruce în cuie! In cazul acesta se adevereşte că “nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (1 Cor 1:25).


Fie că este în iesle, fie că este pe cruce, Isus este întâmpinat cu acelaşi fel de reacţii: este acceptat sau respins, este omagiat sau persecutat. Ambele momente de slăbiciune ale Sale sunt însoţite de revelaţie şi proclamaţie. Dumnezeu se revelează pe Sine în ambele ipostaze ca plin de iubire, căutând cu tot dinadinsul să arate lumii că a pregătit o cale de ieşire din păcat. Ingerii proclamă şi la iesle şi după cruce măreţia lui Dumnezeu. Preoţii resping lucrarea lui Dumnezeu în ambele cazuri, oamenii simpli o acceptă şi cred în ambele cazuri. Cei ce sunt aproape se dovedesc a fi departe, cei ce par departe sunt apropiaţi nespus. O, nespusa înţelepciune a lui Dumnezeu! Priveşte la iesle, priveşte la cruce!Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. (1 Cor 1:27).

vorbirea noastra calauzita de Duhul Sfant ne creste spiritual

“Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. Si nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu” (Efeseni 4:29–30). Cuvântul-rădăcină pe care Pavel îl foloseste pentru zidire aici inseamnă “constructor de case”.
Acel cuvânt, la rândul lui, provine dintr-un cuvânt-rădăcină care înseamnă “a construi”.
Pe scurt, fiecare care zideste, pune umărul la constructia casei lui Dumnezeu, biserica.
 Pavel ne spune trei lucruri importante aici referitor la cuvintele pe care le rostim:
 1. Noi trebuie sã folosim cuvintele noastre spre a zidi (construi) oamenii lui Dumnezeu.
2. Noi trebuie sã folosim cuvintele noastre in vederea transmiterii de Har celorlalti.
3. Este posibil să întristăm pe Duhul Sfânt cu cuvintele noastre.
Devin din ce în ce mai convins pe măsură ce citesc povestirile referitoare la viata unora dintre uriasii spirituali din trecut.  oameni, bărbati si femei, ai lui Dumnezeu, au fost dăruiti cu o minte cerească în studierea Cuvantului lui Dumnezeu, rugându-se adesea, si fiind preocupati să crească in har.
Ce mã izbeste cel mai mult in legătură cu vietile acestor oameni, nu este doar devotamentul lor fată de Hristos sau intensitatea rugãciunilor lor.
 Ci si roada dumnezeiască pe care aceste lucruri le-a produs în ei.
 În plus, am descoperit un fir comun printre acesti uriasi spirituali:
Grija lor principalã era sã creasca in harul unei inimi curate, desăvârsite, din care să curgă cuvânt sfânt:
 “Căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34).
 Eu cresc în har atunci când prefer sã trãiesc pentru ceilalti, si nu pentru mine insumi.
Acea crestere în har trebuie sã înceapã în casa mea, arãtând tovarãsului meu (tovarãsei mele) de viatã si copiilor mei o continuã crestere în asemãnarea cu Christos.
 Casa mea trebuie sã devinã un teren care sã reprezinte dovada faptului cã toate problemele, toate neîntelegerile, sunt depãsite de bunãvointa mea de a renunta la "încercãrile mele de a avea întotdeauna dreptate.
 Nefiind niciodatã nevoie sã am “dreptate" m-a ajutat sã mã bucur de puterea harului lui Dumnezeu ca niciodatã mai înainte.
 Toate neîntelegerile, toate asa-zisele “dreptati" dispar când cãutãm sã ne zidim unul pe celãlalt mai degrabã decât încercând sã câstigãm vreo disputã absurdã.

Abiel.........-tu ai uitat pe ai tăi?

Tu eşti robul Meu, Israele! Nu te voi uita.Isaia 44.21

Domnul nostru nu-i poate uita pe robii Săi, aşa încât să înceteze de a-i mai iubi. El nu i-a ales numai pentru un timp, ci pentru totdeauna. El ştia ce vor ajunge, când i-a chemat în familia lui Dumnezeu. El şterge păcatele lor ca un nor, şi desigur, El nu-i va izgoni pentru păcate, odată ce le-a şters. Ar fi o hulă numai să gândeşti un astfel de lucru.De asemenea nu-i poate uita, până-ntr-atâta încât să nu se mai ocupe de ei. De ne-ar uita măcar o clipă, am fi duşi la ruină. De aceea ne spune: „Nu te voi uita". Oamenii ne uită; chiar aceia cărora le-am făcut bine, se întorc împotriva noastră. Noi nu putem ocupa un loc constant în inima omului; dar Dumnezeu nu-i uită pe adevăraţii Lui slujitori. El însuşi se leagă cu noi, - nu pentru ceea ce am făcut noi, ci pentru ceea ce a făcut El pentru noi; am fost răscumpăraţi cu un preţ prea mare, pentru a fi apoi uitaţi şi lăsaţi la o parte. În Domnul Isus vedem noi rodul muncii sufletului Său, şi cum ar putea uita El, munca sufletului Său? Tatăl vede în noi, mireasa Fiului Său. Domnul Se gândeşte mereu la noi. Şi în această zi vom fi sub paza Lui. Oh, dacă am putea şi noi să nu-L uităm niciodată pe Dumnezeu!

Dacă citești aici....căntă o cântare de laudă Domnului

Daca nu primesti nici un cuvant de apreciere, BUCURA-TE ca totusi, nu primesti o jignire!

Daca nu ai parte de prieteni, FII FERICIT, caci nu ai parte nici de dusmani! 

Daca nu ai averi trecatoare, BUCURA-TE ca ai Comori Vesnice! 

Daca nu ai fericire pe pamant, BUCURA-TE ca nu vei ramane jos cand va veni El! 

Daca nu-ti gasesti locul in lumea aceasta, FII NERABDATOR sa te asezi in Imparatia lui Dumnezeu!
Fii multumit intotodeauna, stiind ca locul tau nu este pe pamant, ci in Cer cu Domnul!

ce minunat Salvator!