"..daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui"

In jurul ieslei Irod şi întreg Ierusalimul se tulbură.Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. Ce paradox ca un tiran puternic să se tulbure din cauza unui bebeluş! Dar un alt tiran şi acelaşi Ierusalim se tulbură din nou în jurul aceluiaş personaj, dar acum fiind pe cruce. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numeşte Hristos?” Cu cât mai mare paradox este să se cutremure cetatea sfântă din cauza unui om prins de o cruce în cuie! In cazul acesta se adevereşte că “nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii” (1 Cor 1:25).


Fie că este în iesle, fie că este pe cruce, Isus este întâmpinat cu acelaşi fel de reacţii: este acceptat sau respins, este omagiat sau persecutat. Ambele momente de slăbiciune ale Sale sunt însoţite de revelaţie şi proclamaţie. Dumnezeu se revelează pe Sine în ambele ipostaze ca plin de iubire, căutând cu tot dinadinsul să arate lumii că a pregătit o cale de ieşire din păcat. Ingerii proclamă şi la iesle şi după cruce măreţia lui Dumnezeu. Preoţii resping lucrarea lui Dumnezeu în ambele cazuri, oamenii simpli o acceptă şi cred în ambele cazuri. Cei ce sunt aproape se dovedesc a fi departe, cei ce par departe sunt apropiaţi nespus. O, nespusa înţelepciune a lui Dumnezeu! Priveşte la iesle, priveşte la cruce!Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. (1 Cor 1:27).