Acel cuvânt, la rândul lui, provine dintr-un cuvânt-rădăcină care înseamnă “a construi”.
Pe scurt, fiecare care zideste, pune umărul la constructia casei lui Dumnezeu, biserica.
Pavel ne spune trei lucruri importante aici referitor la cuvintele pe care le rostim:
1. Noi trebuie sã folosim cuvintele noastre spre a zidi (construi) oamenii lui Dumnezeu.
2. Noi trebuie sã folosim cuvintele noastre in vederea transmiterii de Har celorlalti.
3. Este posibil să întristăm pe Duhul Sfânt cu cuvintele noastre.
Devin din ce în ce mai convins pe măsură ce citesc povestirile referitoare la viata unora dintre uriasii spirituali din trecut. oameni, bărbati si femei, ai lui Dumnezeu, au fost dăruiti cu o minte cerească în studierea Cuvantului lui Dumnezeu, rugându-se adesea, si fiind preocupati să crească in har.
Ce mã izbeste cel mai mult in legătură cu vietile acestor oameni, nu este doar devotamentul lor fată de Hristos sau intensitatea rugãciunilor lor.
Ci si roada dumnezeiască pe care aceste lucruri le-a produs în ei.
În plus, am descoperit un fir comun printre acesti uriasi spirituali:
Grija lor principalã era sã creasca in harul unei inimi curate, desăvârsite, din care să curgă cuvânt sfânt:
“Căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34).
Eu cresc în har atunci când prefer sã trãiesc pentru ceilalti, si nu pentru mine insumi.
Acea crestere în har trebuie sã înceapã în casa mea, arãtând tovarãsului meu (tovarãsei mele) de viatã si copiilor mei o continuã crestere în asemãnarea cu Christos.
Casa mea trebuie sã devinã un teren care sã reprezinte dovada faptului cã toate problemele, toate neîntelegerile, sunt depãsite de bunãvointa mea de a renunta la "încercãrile mele de a avea întotdeauna dreptate.
Nefiind niciodatã nevoie sã am “dreptate" m-a ajutat sã mã bucur de puterea harului lui Dumnezeu ca niciodatã mai înainte.
Toate neîntelegerile, toate asa-zisele “dreptati" dispar când cãutãm sã ne zidim unul pe celãlalt mai degrabã decât încercând sã câstigãm vreo disputã absurdã.
