Revelaţia slavei lui Dumnezeu
Un lucru care ne poate ajuta să continuăm în vremurile grele este înţelegerea slavei lui Dumnezeu. Acest lucru ar putea suna ca şi un concept înalt şi nobil, unul de care mai bine să se ocupe teologii. Dar sunt convins că tema slavei lui Dumnezeu are o valoare foarte reală şi practică pentru fiecare credincios adevărat. Înţelegând-o, putem deschide uşa spre o viaţă biruitoare!
Slava lui Dumnezeu este o revelaţie a naturii şi fiinţei Domnului. Aduceţi-vă aminte din Vechiul Testament că Moise a avut parte de o strălucire la propriu a slavei lui Dumnezeu. Înainte de aceasta Domnul l-a trimis pe Moise fără nici o explicaţie despre Sine decât doar cuvintele „EU SUNT.” Dar Moise dorea să ştie ceva mai mult despre Dumnezeu. Astfel, el L-a rugat: „Doamne, arată-mi slava Ta.”
Dumnezeu a răspuns luându-l pe Moise şi punându-l în crăpătura unei stânci. Apoi Scriptura spune că El S-a revelat lui Moise în toată slava Sa (vezi Exod 34:6-7). Modul prin care Dumnezeu doreşte ca noi să cunoaştem slava Sa este prin revelarea marii Sale dragoste pentru omenire. Şi aceasta este ceea ce El i-a descoperit lui Moise.
Eu cred că acest pasaj este absolut esenţial pentru felul în care noi înţelegem cine este Domnul. Deseori ne gândim la slava lui Dumnezeu, la maiestatea şi splendoarea Sa, la puterea şi stăpânirea Sa, sau la vreo manifestare în oamenii Săi. Toate aceste lucruri pot fi rezultatul vederii slavei lui Dumnezeu. Dar aceasta nu este slava prin care El doreşte ca noi să-L cunoaştem. Domnul întotdeauna aşteaptă să ne arate dragostea Sa, să ne ierte, să reverse peste noi mila Sa şi să restabilească relaţia noastră cu El.
Revelaţia slavei lui Dumnezeu are efecte puternice asupra celor care o primesc şi se roagă s-o înţeleagă. Până în acest moment Moise Îl vedea pe Domnul ca şi Dumnezeul legii şi a mâniei. El tremura de groază în prezenţa Domnului, rugându-L, strigând la El şi implorându-L în numele lui Israel. Aceasta fusese baza relaţiei sale faţă în faţă cu Domnul.
Totuşi acum, la prima vedere a slavei lui Dumnezeu, Moise nu mai avea teamă de Domnul. În schimb, el era mişcat să se închine: „Îndată Moise s-a plecat până la pământ şi s-a închinat” (Exodul 34:8). El a văzut că Dumnezeu nu era doar un tunet, fulger şi o trâmbiţă răsunătoare care l-au făcut să tremure de groază. Din contra, Dumnezeu era dragoste şi natura Sa cuprindea bunătate, blândeţe şi îndurare!
Vedeţi adevărul incredibil pe care Scriptura ni-l arată aici? Adevărata închinare se înalţă din inimile care sunt copleşite de viziunea dragostei nemeritate a lui Dumnezeu pentru noi. Aceasta este bazată pe revelaţia pe care ne-o dă Dumnezeu despre Sine, a bunătăţii Sale, a îndurării, a pregătirii sale de ierta. Deci, dacă noi Îl lăudăm pe Dumnezeu în duh şi în adevăr, închinarea noastră trebuie să fie bazată pe acest adevăr măreţ despre El.
Odată ce noi primim o revelaţie a gloriei lui Dumnezeu, închinarea noastră nu poate decât să se schimbe. De ce? Văzând gloria Sa aceasta schimbă modul în care noi trăim! Aceasta afectează expresia şi purtarea noastră, schimbându-ne din „slavă în slavă”, făcându-ne tot mai mult asemenea Lui. Fiecare nouă revelaţie a dragostei şi îndurării Sale aduce schimbare supranaturală.
