Noaptea se aşternuse lin
Pe câmp, la Betleem-Efrata.
Un cer atâta de senin
N-a mai fost parcă niciodată!
O pace blândă a cuprins
Cu braţele-i, câmpia toată.
Pământul s-a lăsat învins
De vraja ei înmiresmata.
Dar cerul s-a deschis de-odat’
Şi-un cor de oaste îngerească
Slăvind pe Domnul, a cântat
Rostind cu voce omenească:
“Slava lui Dumnezeu cel sfânt
În cerurile preaînalte
Şi pace fie pe pământ
Între cei plăcuţi Lui în toate!”
Unor păstori, care au stat
Afară, turma să-şi păzească,
Un înger li s-a arătat
Şi a-nceput să le vorbească:
“Să nu vă temeţi! Tuturor
V-aduc o veste minunată:
Vi s-a născut Mântuitor!
Prin El, păcatul vi se iartă,
Căci e Hristosul Domnului!
Va fi o mare bucurie
Pentru întreg poporul Lui,
Căci va domni pentru vecie!
Un prunc găsi-veţi, înfăşat
În scutece, pus într-o iesle,
În staulul de lâng-un sat.
Acesta-i semnul că El este!
După ce îngerii-au plecat
Spre înălţimi, cu imnuri sfinte,
Câmpia iar s-a cufundat
În noaptea blândă dinainte.
Păstorii-au mers în Betleem
Lăsându-şi turma pe câmpie
Căci zis-au: “Haideţi să vedem
Pruncul divin!” Cu bucurie
S-au dus în grabă şi-au găsit
Pe Iosif, pruncul şi Maria,
Cum le făcuse cunoscut
Domnul, ce le-a trimis solia.
Mesajul sfânt s-a răspândit
Pe-ntreg pământul, pe-orice cale.
Dar, dragul meu, tu l-ai primit
În Betleemul vieţii tale?
