Vin românii vin şuvoi,
Însa mulţi, cum vin se duc
Mântuirea n’o apuc.
Pastorul vorbeste clar
E mesajul sfânt, un jar
Corul cânta ’nflăcarat
Păcătosu’i tulburat.
Niciodată pe pământ
N’a auzit cuvântul sfânt.
Stă şi ascultă încremenit
Cum să ajungă un mântuit?
Cum, că numai pocăinţa
Împreună cu credinţa
Într-un mod miraculous schimbă omul păcătos.
Că acea tainică lucrare de înviere prin cuvânt
Şi cereasca strămutare o face doar Duhul Sfânt.
Şi când totul sa innoit
Lumina te-a invăluit
Sensul vieţi s-a schimbat
Ceru intreg sa bucurat.
Dar deodata sora ‘x’
A miscat parcă înadins
Mâna încet şi-a ridicat faţa şi-a examinat
Ochiul omului pierdut
Se contractă brusc , mărunt.
Iar in mintea sa mirat se intreaba apasat
Mâna ce s-a ridicat, faţa ce s-a examinat
Nu”i priveliste cerească
Dinpotriva e lumească.
El se uita mai atent
Zice că ascultă aparent
Mântuirea n’o apuc.
Pastorul vorbeste clar
E mesajul sfânt, un jar
Corul cânta ’nflăcarat
Păcătosu’i tulburat.
Niciodată pe pământ
N’a auzit cuvântul sfânt.
Stă şi ascultă încremenit
Cum să ajungă un mântuit?
Cum, că numai pocăinţa
Împreună cu credinţa
Într-un mod miraculous schimbă omul păcătos.
Că acea tainică lucrare de înviere prin cuvânt
Şi cereasca strămutare o face doar Duhul Sfânt.
Şi când totul sa innoit
Lumina te-a invăluit
Sensul vieţi s-a schimbat
Ceru intreg sa bucurat.
Dar deodata sora ‘x’
A miscat parcă înadins
Mâna încet şi-a ridicat faţa şi-a examinat
Ochiul omului pierdut
Se contractă brusc , mărunt.
Iar in mintea sa mirat se intreaba apasat
Mâna ce s-a ridicat, faţa ce s-a examinat
Nu”i priveliste cerească
Dinpotriva e lumească.
El se uita mai atent
Zice că ascultă aparent
Dar aici in adunare este un contrast prea mare.
Bietul om e consternat
Bietul om e consternat
Din tot ce sa predicat a inteles ca un pocăit
Pentru lume a murit.
Rând pe rând iscoditor
Ochiul lui sfidător se opreste , cântăreste si continu se roteşte,
Vede femei îmbracate
Cu fuste ciudat crăpate.
Stau picior peste picior si se uita sfidător
Ruj si oja, fard, vopsele,
Mâna plina de inele.
Capete descoperite
Feţele sunt ademenite.
Şi cu ochii încreionati
Ca un ou de paşti pictaţi.
Manechine de salon
Chiar aici lânga amvon.
Gâtul adânc decoltat
Cu un lant înconjurat
Sau margele si cercei
Totul, tot ca la ateii.
Tinere oxigenate,
Batrânele samponate,
Palariile groteşti
Cum să nu te poticneşti ?
Nişte măşti din lumea mare
Stau aici nepăsătoare
Spirite rebele seci
Împotrivitoare în veci.
Şi satana mâniat pe pastorul devotat
Care’i clatina domnia
Şi-a ales el strategia.
Câteva le-a pus în cor
Foarte aproape de păstor.
Pe altele înfuriate printer fraţi le-a împrastiat
Monumente de mândrie
Desmăţ şi ipocrizie.
Iar în ultimă instanţă
Prostie si aroganţă.
Păcătosul a plecat profound decepţionat
Si cu sufletul mâhnit derutat şi poticnit
Cu urechea, a ascultat, cu ochiul a cercetat
Însa mintea sa blocat!
N-a gasit corespondenţâ între ce numim esenţâ
Şi aşa zisa aparenţâ
Cât de minuat era dacă nu se poticnea
Dar mai minunat ar fi dacă nu s-ar mai găsi
În locul de slujire pietrele de poticnire
Doamne bunule Parinte te rugăm sa iei aminte
Şi în îndurarea Ta, curată Biserica.
Pentru lume a murit.
Rând pe rând iscoditor
Ochiul lui sfidător se opreste , cântăreste si continu se roteşte,
Vede femei îmbracate
Cu fuste ciudat crăpate.
Stau picior peste picior si se uita sfidător
Ruj si oja, fard, vopsele,
Mâna plina de inele.
Capete descoperite
Feţele sunt ademenite.
Şi cu ochii încreionati
Ca un ou de paşti pictaţi.
Manechine de salon
Chiar aici lânga amvon.
Gâtul adânc decoltat
Cu un lant înconjurat
Sau margele si cercei
Totul, tot ca la ateii.
Tinere oxigenate,
Batrânele samponate,
Palariile groteşti
Cum să nu te poticneşti ?
Nişte măşti din lumea mare
Stau aici nepăsătoare
Spirite rebele seci
Împotrivitoare în veci.
Şi satana mâniat pe pastorul devotat
Care’i clatina domnia
Şi-a ales el strategia.
Câteva le-a pus în cor
Foarte aproape de păstor.
Pe altele înfuriate printer fraţi le-a împrastiat
Monumente de mândrie
Desmăţ şi ipocrizie.
Iar în ultimă instanţă
Prostie si aroganţă.
Păcătosul a plecat profound decepţionat
Si cu sufletul mâhnit derutat şi poticnit
Cu urechea, a ascultat, cu ochiul a cercetat
Însa mintea sa blocat!
N-a gasit corespondenţâ între ce numim esenţâ
Şi aşa zisa aparenţâ
Cât de minuat era dacă nu se poticnea
Dar mai minunat ar fi dacă nu s-ar mai găsi
În locul de slujire pietrele de poticnire
Doamne bunule Parinte te rugăm sa iei aminte
Şi în îndurarea Ta, curată Biserica.
