sâmbătă, 12 iunie 2010

adevărata libertate o afli în ....iubire


Iubirea pura este o metoda de a deveni cu adevarat liberiDesi multi oameni se gandesc ca daca iubesc vor deveni slabi si vor putea fi manipulati de fiinta iubita, in realitatea lucrurile stau cu totul altfel. De fapt, nu iubirea este ceea ce ne face slabi, ci nevoia. Aceasta este o idee esentiala: cu cat avem mai multe nevoi, cu atat devenim mai dependenti de sursa care ne implineste acele nevoi. Cum am aratat inca de la inceput, iubirea este o nevoie fundamentala pentru cei care nu o au si intensitatea ei este clar vizibila din actiunile celor care iubesc, sau mai corect spus, daca ne referim la iubire ca nevoie, intensitatea ei este vizibila din actiunile acelor persoane care nu o au sau simt ca o pierd, si actioneaza pentru a o pastra.
In epoca noastra foarte putine sunt fiintele care cu adevarat pot sa daruiasca multa iubire celor din jur. Cei mai multi oameni nu prea au iubire si atunci cauta cu disperare pe cineva care sa le ofere si lor iubirea de care au nevoie. Aceasta este marea tragedie: foarte multi oameni vor sa fie iubiti, dar foarte putini vor sa iubeasca. Daca noi vom invata sa iubim, atunci din start ne vom indeplini doua obiective: nu va mai trebui sa fim dependenti de iubirea pe care ne-o ofera alte fiinte din jur si, in acelasi timp, vom deveni surse de iubire pentru ceilalti, surse care vor atrage magnetic in jurul nostru pe cei ce simt iubirea care se revarsa atunci prin noi.
Analogic vorbind, o fiinta care iubeste foarte mult este ca un rege care are multa bogatie: el poate oferi foarte multe cadouri celor din jurul sau fara ca prin aceasta sa devina mai sarac, ci dimpotriva, va castiga stima si respectul celor din jur. In acelasi sens cel care nu iubeste este comparabil cu un om fara nici o avere, care trebuie sa fie foarte atent cui incredinteaza anumite bunuri fiindca daca acea fiinta nu-i raspunde in acelasi fel, el va ramane intr-o nevoie si mai mare.
Iubirea adevarata ne confera noblete si ne aduce respectul si admiratia celor din jur – Intotdeauna marile modele ale umanitatii au fost fiintele care au iubit foarte mult si a caror viata a fost un continuu act de iubire orientata atat asupra celorlalti, cat si catre anumite idealuri nobile pe care aceste fiinte le-au urmarit.
In anumite cazuri iubirea acestor fiinte a fost atat de mare incat a dus la multe renuntati si chiar sacrificii. Iisus a iubit oamenii atat de mult incat a luat asupra Sa pacatele intregii umanitati. Multi eroi si conducatori s-au sacrificat din iubire pentru tara si semenii lor. Mari invatatori, medici, savanti sau alte fiinte deosebite, datorita iubirii lor au dus uneori o viata plina de sacrifcii, dar in acelasi timp, plina de impliniri. Toate aceste persoane trezesc in noi o stare de respect si admiratie si in mod natural ne raportam la ele ca fiind exemple cu totul deosebite pentru propria noastra viata.
Nobletea conferita de iubire nu are nimic de-a face cu orgoliul si mandria. O fiinta care iubeste cu adevarat este in mod natural o fiinta smerita, fiindca prin iubirea ei vede aspecte cu totul deosebite in sufletele toturor fiintelor din jurul ei. In acest fel ea nu va fi tentata sa se creada deasupra acestora, ci va urmari sa se apropie plina de iubire de oamenii din jur, avand pentru ei o stare de admiratie si de prietenie sincera, chiar de fraternitate.